Biomateriale şi biocompatibilitate

Pocaznoi Ion

Materiale polimerice
utilizate în medicină
Modulul 7
 Materiale polimerice utilizate în medicină, 7
sl.2
- Definiții și caracteristicile. Definiţii.
- Proprietăţi fizice, chimice, mecanice.
- Aspecte generale privind utilizarea biomaterialelor polimerice în medicină.
- Biocompatibilitatea polimerilor.
- Materiale inerte. Materiale bioactive
- Materiale bioresorbabile.
- Cerinţele generale faţă de materialele bioresorbabile.
- Structura moleculară a polimerilor.
- Influenţa structurii macromoleculare a polimerilor asupra biocompatibilităţii.
- Compoziţia chimică şi structura macromoleculară a unor polimeri.
- Micro- şi nanoparticule polimerice.
- Biocompatibilitatea materialelor polimerice cu sîngele şi lichidele inter - şi intracelulare,
modificarea, alterarea, lezarea, agregarea.
- Compoziţia a lichidelor biologice.
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.3

DEFINIŢII: Cerinţi faţă de polimeri:

1.„un biomaterial este • netoxice,
un material folosit • nepatogene,
pentru a interacţiona • necancerigene,
cu sistemele biologice • nemutagene,
în scopul evaluării,
tratamentului, creşterii • biocompatibile,
şi înlocuirii oricărui • biorezistente (cu
ţesut, organ sau excepţia celor
bioresorbabile),
funcţie a
organismului”. • sterilizabile,
• uşor disponibile,
• uşor prelucrabile.
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.4
PRINCIPALELE FUNCŢII:
• să înlocuiască o parte anatomică lezată (exemplu înlocuirea unei articulaţii);
• să simuleze un organ sau o parte anatomică ce lipseşte (de exemplu, proteze dentare,
mamare);
• să corecteze un defect (de exemplu, plăcile spinale);
• să ajute la vindecarea unui ţesut (de exemplu, grefele de piele);
• să rectifice modul de funcţionare a unui organ bolnav (de exemplu, stimulatorul
cardiac);
• să ajute la eliberarea controlată şi dirijată a principiilor active;
• să ajute la diagnosticare (de exemplu, catetere de diagnosticare, microparticule
detectabile la raze X sau în câmp magnetic);
• să formeze un suport pentru implantarea de celule şi formare de noi ţesuturi vii.

Pentru fiecare caz în parte se vor impune condiţii specifice de biocompatibilitate.

 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.5

DEFINIŢII: STRUCTURI CHIMICE

POLIMER, sau Macromoleculă (greaca: C H2OR C H2OR C H2OR
poli - mult, meros – parte) H
H
O H
H
O H
H
O
O O O

• Molecule mari, cu greutate OH H OH H OH H

HO H H H

moleculară > 104 H OR H OR

n
H OR

Polimeri - in functie de natura R: H c e lu lo z a

elementelor: R:
O H
C N ; C H2 C H3 ; C O O C H 3; C O O C 2H5; OS CH3

- organici [-CH2-CH2-] n – polietilena . C H2 C OH;

O
P O3H; N O 2; OS C H3;

- anorganici [-N=P(X) 2-]n –polifosfazene.

- mixşti (elemente organice)- un
amestec de polimeri sau un compozit
polimeric.
Polimeri - in functie de origine:
• naturali (biopolimeri);
• sintetici.
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.6

CLASIFICARE a biopolimerilor: TIPURI DE MATERIALE INERTE

• Inerți,
• Bioactivi, • polietilena de masă moleculară foarte
• Bioresorbabili ( bioerodibili, mare (UHMWPE, I06 g/mol)
bioabsorbabili). • alumina (Al203). (în mod normal se
Polimer INERT (forme): observă formarea unei capsule fibroase
în jurul implantului inert).
1.Chimic,
2. Interacţiune chimică minimă cu
ţesuturile învecinate.
ADERAREA:
• prin creşterea ţesutului în iregularităţile
suprafeţei,
• prin folosirea cimenturilor osoase,
• prin introducerea prin presare în
interiorul defectului.
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.7

EXEMPLE DE DISPOZITIVE MEDICALE – Piața mondială și europeană al

utilizări a biopoilmerilor în calitate de dispozitivelor medicale
implanturi
Aplicaţii medicale: implante pentru
înlocuirea sau refacerea ţesuturilor moi
umane – suturi, vase de sânge, piele
artificială
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
MATERIALE BIORESORBABILE
Destinaţia:
- Înlocuirea rapidă a implantului cu ţesut
natural,
- Sisteme de transport şi eliberare
controlată a medicamentelor.
Bioresorbţia:1.Eliminarea totală a
materialului străin şi a produşilor de
degradare din organism, fără a se
semnala efecte secundare.
2. Dizolvarea în fluidele corpului
fără scindarea lanţului polimeric
sau scăderea masei moleculare.
sl.8
TIPURI DE MATERIALE:
1. Fosfatul tricalcic,
2. Copolimerii acizilor poliglicolic şi
polilactic.
Polimeri pentru realizarea sistemelor cu
eliberare controlată, formula chimică.
BIODEGRADAREA- în vivo şi în vitro, cu
produse metaboliţi normali sau complet
eliminate, cu sau fără transformări
metabolice.
Cerinţa de bază – degradare netoxică,
corespundere aplicaţiei finale.
Avantaj – înlătură noi proceduri
chirurgicale şi elimină pe termen lung
preocuparea biocompatibilităţii.
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.9

Polimeri biodegradabili sintetici POLIACIZI

Poliesteri alifatici :
Poliacid glicolic (PGA)- rezistenta la
rupere ridicată, solubilitate foarte scăzută amestec L – şi D-acid lactic.
în solvenţi organici comuni.
Utilizare: fixarea internă
a oaselor, tipuri: DEXON,
Biofix.
- LIMITATĂ.
Poliacid lactic (PLA): poliL acid lactic,
poliD acid lactic, mezapoliacid lactic –
Poliacid lactic (PLLA) - polimer
semicristalin, gradul de cristalinitate
depinde de greutatea moleculară şi
parametrii de prelucrare, modul ridicat
şi rezistenţă.
Tipuri: FIXSORB
Policaprolactonă
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.10

Polimeri sintetici şi aplicaţii

UTLIZĂRI: Tipul Struct Caracteristici Influenţa mediului Aplicaţii
polimerului biologic
ura
INGINERIA ŢESUTULUI: Inerţie Absenţa Chirurgie

• Componente celulare – CH chimică; descom-

punerii
cardio-

Poli(dimetil proprietăţi vasculară

osteoblaste ortopedice, (vase
siloxan) mecanice sangvine
• Schelet 3D pentru fixare, bune; artificiale,
proliferare, diferenţierea CH efecte valve);
celulelor. hemolitice chirurgie
reduse. plastică
(Structurile macromoleculare 3D (oftalmologie,
obţinute prin procese de reticulare terapia
arsurilor)
chimică servesc ca suport şi
schelet pentru cultura, replicarea Poliolefine Inerţie
chimică;
Absenţa
descompunerii;
Material de
sutură;
(polipropil - CH -
şi dezvoltarea de celule vii care se ena) CH2 - proprietăţi
mecanice
micşorarea
rezistenţei la
consolidarea
ţesuturilor în
bune; rupere. hernie.
vor organiza ulterior în ţesuturi). sterizabilitate
la cald.
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.11

Cerinţe generale
Materialele bioactive:
Prop Cerinţe
Formează la suprafaţa de contact Biocompa Se referă la:
cu ţesuturile vii un strat asemănător tibilitate - Transformarea polimerilor
ca structură cu ţesutul aderent. (oligomeri, monomeri reziduali,
- produşi secundari de degradare)
- forma
Exemplu:pe suprafaţa - proprietăţile suprafeţei
biomaterialului se formează un strat Biofuncţio- Depinde de:
de fosfat de calciu (Ca-P), care este nalitate - Proprietăţi:
mecanice,
fizice,
biologice
echivalent chimic şi cristalografic cu Stabilitate Necesară în următoarele stadii:
faza osoasă. Conexiune srînsă - procesare
- sterilizare
os-biomaterial. - capacitate de presare
Bioresorba- Presupune:
Bioerodibil – referire la suprafaţa bilitate -- degradabilitate
de degradare (eroziune) în contact viteză controlabilă de
degradare
cu: celulele, ţesututi, fluide. - absorbţia produşilor de
degradare
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
Exemplu: polimetacrilat de metil
- domeniul ordopediei:
proteze interne permanente (de
reconstrucţie), proteze resorbabile (din
polimeri bioresorbabili), diferite
elemente de sutură și cimenturi pentru
fixarea protezelor, înlocuirea articulaţiilor
cartilaginoase, drenuri chirurgicale,
instrumentar chirurgical divers;
- domeniul medicinei recuperatorii:
membrane extracorporale, membrane
bioactive (de eliberare controlata), celule
artificiale, proteze externe;
- domeniul oftalmologiei:
lentile de contact, lentile intraoculare,
cornee artificială;
sl.12
Aplicaţii:
- domeniul cardiologiei:
valvule mitrale pentru inimă, grefă vasculară
artificială;
- domeniul dentar: implanturi dentare, material de
amprentare şi cimenturi dentare, instrumentar
dentar;
- domeniul chirurgiei estetice: implanturi, elemente
de sutura bioresorbabile;
- alte aplicaţii medicale: linii de perfuzie, dispozitive
de cateterizare, dispozitive pentru căile respiratorii,
căile digestive şi căile urinare;
- domeniul farmaceutic: excipienţi pentru diferite
forme de administrare medicamentoasa, sisteme cu
eliberare retard de medicament, sisteme vectoare
de eliberare controlată a substanţelor active, bază
pentru emulsii, paste, colire, recipiente diverse de
condiţionare a medicamentelor;
- domeniul cosmetic: baza pentru emulsii şi creme
cosmetice, sisteme complexe de peeling chimic sau
mecanic.
Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.13
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
Factori care determină proprietățile
finale și performanțele unui
dispozitiv medical
sl.14
Proprietăţile finale ale produsului
(dispozitivului)
Depind de:
- structura moleculară intrinsecă a
polimerului prin procesele chimice și
fizice la care este supus și pot fi larg
manipulată prin acționarea asupra
condițiilor de funcționare a acestor
procese,
- reacția de polimerizare.
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.15

MEDICAMENTE CU ELIBERARE CONTROLATĂ

(Controlled Drug Realise).
Definiţie: dispozitive de tipul plasturilor transdermici, microsferelor, implanturilor
oculare, etc., care eliberează în mod controlat, lent, substanţa activă (medicamentul)
în organismul uman.
Căi de administare: POLIMER (amestec): Hidrogelul (chitosanul gelatina,
• Oral, şi poli (alcoolul vinilic).
• Transdermic, Forma: filme, bureţi, particule pline – capacitate limitată de includere
• Inserţie de implanturi,
• Intravenos,
• Nazal.
Amestecuri de polimeri: Sistem polimeric multifazic.
Scop: influenţarea proprietăţilor: mecanice, optice, dielectrice, chimice.
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.16

Prezentarea schematică a structurii Structuri de polimeri

hidrogelurilor realizate prin
reticulare ionică cu sulfat de sodiu Lineari, plasă şi ramificaţi
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.17

MODELE MATEMATICE privind CINETICA PROCESULUI

cantitatea de medicament eliberat Depinde de:
Fenome de: umflare, eroziune şi - masa moleculară a polimerului,
dizolvare. - chimismul,
𝑴𝒕 𝑴𝒕 - procesul de obținere a matricii,
=0,5Kht , ori =Kh t ∙n
𝑴𝒊 𝑴𝒊
- pH-ul în care decurge procesul,
Mt - cantitatea de medicament
eliberatîn timpult, Mi – la infinit, Kh – - dimensiunea particulelor,
const., caracteristica sistemului, n – - capacitatea de umflare a matricii
număr real, poate indica mecanismul polimere în mediul de eliberare,
de eliberare. - eroziunea matricii,
𝑴𝒕
Valbilă pînă la = 0,6 - difuzia,
𝑴𝒊
Modelul clasic Peppas. - interacțiunea fizică dintre
medicament, matricea din polimer și
mediul de eliberare.
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.18

POLIMERI UTILIZAŢI PENTRU Biodegradarea sistemelor cu

TRANSPORTAREA MEDICAMENTELOR eliberare controlată depinde de:
Mecanisme de eliberare controlată: - Factori chimici,
Difuzie Eroziune Osmoză - Masa moleculară a polimerului,
- Condiţiile de prelucrare a polimerului,
- Proesul de sterilizare a implantului,
- Modalitatea de stocare a implantului,
- Locul unde s-a realizat implantarea,
- Compuşii absorbiţi de polimer,
- Factori fizici: solubilitate, densitate.
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.19

Imagini de biodegradare a polimerului Plasturile transdermice:

după 9 şi 16 luni de la inserţie în şobolan
1 – membrana exterioară a
capsulei, 2,3 – structura externă a
capsulei, 4 – stratul poros, 5 –
medicamentul, 6 – stratul poros.
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.20

•PRODUS Medica
SISTEME
ment
DE Metodă Polimerul
ELIBERARE
de care
Mecani Indicaţii de
CONTROLATĂ
smul de utilizare
adminis- controleaz elibe-
trare ă rare
eliberarea

Procardia Nefedi Oral Poliacetat Osmoza Hipertensiune

XL pline de celuloză şi anghină

Durage- Fentanyl Transder- EVA Difuzie Durere

sic mic cronică
Proventi Albuterol Oral Cauciuc Eroziu- Astm bronşic
natural ne
Exra- Estradiol Transder- EVA Difuzie Înlocuitor de
derm mic hormoni
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.21

PRINCIPALELE TIPURI DE ALIAJE POLIMERICE ( amestecuri)

Tip de amestec Descriere succinta a modului de obținere
Amestecuri mecanice de polimeri Polimerii amestecati sub forma de topituri, la o temperatura inferioara Tg (cazul
polimerilor amorfi) sau Tm (cazul polimerilor semicristalini)
Polimerii dizolvati intr-un solvent comun, dupa care se elimina solventul din sistem.

Amestecuri mecano-chimice de
Polimerii amestecati cu viteze de forfecare suficient de mari pentru a permite
polimeri
degradarea. Radicalii liberi se recombina cu formare de amestec cu structura

complexa
Amestecuri de latexuri - Latexurile sunt amestecate, dupa care polimerii din amestec sunt coagulati.
Amestecuri chimice
Retele polimerice interpenetrate - - Polimerul reticulat este supus umflarii intr-un monomer diferit de cel din care
IPN provine, apoi acest monomer este polimerizat si reticulat.
Retele polimerice semi- Se amesteca polimeri termoplastici (nereticulati) cu monomeri polifunctionali,
interpenetrate - semi-IPN (sau apoi monomerii sunt polimerizati si dau nastere unor retele polimerice
retele pseudo-IPN)
 Materiale biopolimerice utilizate în medicină, 7
sl.22
Surse de informaţie:
1. Jonathan Black. Biological performance of materials, 2006, ISBN 0-8493-3959-6.
2. Muller U. In vitro biocompatibility testing of biomaterials and medical devices. Medical
Devices Technology, March 2008.
3. Michael Lysaght and Thomas J. Webster. Biomaterials for artificial organs. Woodhead
Publishing Limited, 2011.
4. Kammula and Morris. Considerations for the Biocompatibility Evaluation of Medical
Devices, Medical Device & Diagnostic Industry, May, 2001;
5. Dumitraşcu N. Biomateriale şi biocompatibilitate, Iaşi, Editura Universităţii “ A.I.Cuza”,
2007.
6. Verestiuc L., Bostan L., Popa M., Sfarghiu Trunfio, Munteanu F., Berthier Y., Macro and
nano-tribological caracterisation of a new HEMA hydrogel for articular cartilage
replasement, Computer Methods in Biomechanics and Biomedical Engineering, vol.13,
SI,33-35, ISSN: 1025 – 5482, 2010.
7. Bunea D., Nocivin A. Materiale biocompatibile, Ed. BREN Bucureşti, 1998.
8. Simon V., Fizica biomaterialelor, Ed. Presa Clujeană, 2002.
9. Note de curs, oferite de către titularul disciplinei, inclusiv în formă electronică ori, pe
platforma e - learning.