Sunteți pe pagina 1din 11

Kinetoprofilaxia in

osteoporoza
Introducere

 Osteoporoza este definită astăzi ca fiind una din cele mai


importante boli care afectează omenirea, alături de
hipertensiunea arteriala şi diabetul zaharat. Ea reprezintă
în prezent, prin morbiditate, mortalitate şi cost una din
marile probleme mondiale de sănătate.
 Fracturile cu diverse localizări, complicaţia redutabilă a
osteoporozei, reprezintă principala cauza de morbiditate
şi mortalitate la populaţia varstnică amplificând
semnificativ costurile serviciilor medicale.
 Riscul producerii unei fracturi osteoporotice la femeile de
peste 50 de ani este de 40 % şi de 13% la bărbaţi.. Riscul
de fractura: vertebrale de 32%, extremitate distală radius
16% şi şold de 15%.
 Pe baza studiilor epidemiologice s-a estimat creşterea
incidenţei anuale a fracturilor de col femural de la
1660000 in 1990, la 3940000 in 2025 si la 6260000 in
2050.
Definitie
Osteoporoza este o boală scheletică sistemică
caracterizată prin:
 masă osoasă scazută,
 deteriorarea microarhitectonicii ţesutului osos,
 creşterea consecutivă a fragilităţii osoase,
 creşterea susceptibilităţii de a suferi fracturi – Hong
Kong 1993.
Osteoporoza influenteaza proprietatile mecanice ale
osului, cu precadere rezistenta si rigiditatea. Rezistenta
osului e data atat de cantitatea de mineral (densitatea
osoasa), cat si de structura sa arhitectonica.
Osteoporoza este cea mai importanta cauza de fracturi
la populatia varstnica, studii epidemiologice aratand ca
sediile predilecte pentru producerea fracturilor
determinate de osteoporoza sunt soldul, vertebrele si
antebratul. Incidenta fracturilor care complica
osteoporoza creste proportional cu varsta.
Factori de risc
 Factorii de risc pentru osteoporoza influenteaza atat varful masei
osoase, cat si rata pierderii de os, prezenta lor cumulativa crescand
riscul pentru osteoporoza. Importanta cunoasterii factorilor de risc are
drept scop instituirea unor strategii de preventie in aparitia
osteoporozei:
 Factori constitutivi:
 -sexul feminin;
 -talie mica;
 -subponderali;
 -varsta peste 45 ani;
 -nutritie deficitara (aport insuficient Ca/vit D);
 Factori hormonali:
 -Deficienta de androgeni;
 -Deficienta de estrogeni prin: menarha tardiva,menopauza precoce,
ovarectomie premenopauza, anovulatie, infertilitate;
 -Hiperparatiroidism;
 -Hipertiroidism;
 Alti factori:
 -Fumat;
 -Alcool;
 -Consum excesiv de cafea;
 -Imobilizare prelungita;
 -Medicamente (glucocorticoizi, metotrexat, ciclosporina, fenitoina)
 -Efort fizic intens corelat cu scaderea secretiei estrogenice.
Kinetoprofilaxia in osteoporoza
Rolul benefic al exercitiului fizic asupra remodelarii osoase

 Chiar daca e evidenta influenta benefica a exercitiului fizic


asupra modificarilor din osteoporoza, mecanismele de
actiune sunt inca neclare. Ambele mecanisme, hormonale
si mecanice, par a fi implicate.
 O explicatie ar fi ipoteza distributiei inegale a fortelor
mecanice la nivelul osului; conform acestei teorii, in vitro
fortele mecanice genereaza un influx de ioni de calciu,
urmat de productia de prostaglandina si oxid nitric ce
cresc activitatea enzimatica si elibereaza hormonii de
crestere, ce sunt factorii trigger in remodelarea osoasa.
Aceasta teorie sugereaza ca aceleasi modificari se pot
produce si in vivo.
 O alta ipoteza ar fi ca activitatea musculara genereaza
un curent piezoelectric in os de cativa milivolti. Regiunile
osoase unde actioneaza tensiunea mecanica se
comporta ca anozi iar regiunile care suporta compresia
devin catod. Se pare ca formarea osoasa are loc in
regiunile catodice.
 In concluzie, mecanismul prin care actioneaza
gravitatia si contractia musculara asupra osului nu e pe
deplin elucidat, cert e ca exercitiul fizic ajuta la
mentinerea unei balante pozitive intre formarea si
resorbtia osoasa.
Obiective si principii generale ale
kinetoprofilaxiei in osteoporoza
 Kinetoprofilaxia aplica mijloacele kinetologiei medicale cu
scopul prevenirii imbolnavirilor, complicatiilor sau
sechelelor acestora constituindu-se in urmatoarele forme:
kinetoprofilaxie primara, secundara si tertiara.
 I. Kinetoprofilaxia primara aplica individului
sanatos mijloacele kinetologiei medicale, cu scop
sanogenetic, pentru mentinerea starii de sanatate, in
limitele varstelor biologice si cronologice; previne
instalarea tardiva a manifestarilor patologice.
Kinetoprofilaxia primara e alcatuita din: gimnastica de
inviorare, gimnastica aerobica, joggingul, plimbarile,
activitatile de tip liber competitionale si necompetitionale,
etc.
 II. Kinetoprofilaxia secundara e forma de
kinetoprofilaxie cu rol de prevenire a complicatiilor
imbolnavirilor.
 III. Kinetoprofilaxia tertiara, ca si primele 2 forme,
reuneste mijloace specifice, nespecifice si complexe, pe
care le administreaza dupa reguli proprii, impuse de
prevenirea aparitiei sechelelor, a leziunilor
somatofunctionale ireversibile care ar putea determina
dizabilitate motorie si/sau psihica.
Kinetologia medicala in osteoporoza
Miscare activa, sub forma de :
 -exercitii fizice simple (fara aparate sau obiecte portative),
 -exercitii fizice cu rezistenta directa si indirecta (gravitatie,
scripeti cu contragreutati, bicicleta ergometrica),
 - exercitii cu facilitarea miscarii prin : mecanoterapie,
hidroterapie si gravitatie
 Miscare pasiva, sub forma de:
 - exercitii de mobilizare pasiva,
 - posturari sau pozitionari,
 - gimnastica Buerger
 - masaj.
Exercitiile fizice pasive au urmatoarele efecte: asupra
aparatului locomotor (mentinerea amplitudinilor normale
articulare, troficitatea structurilor articulare, mentinerea si
cresterea excitabilitatii musculare); efecte asupra aparatului
circulator (previne edemele, etc.), mentinerea troficitatii
tesuturilor, cresterea tranzitului intestinal.
 Ergoterapia
Kinetologia medicala in osteoporoza

 Cele mai practicate metode kinetologice sunt:


 Metoda de Lorme- Watkins- urmareste cresterea fortei
musculare prin exercitii cu rezistenta progresiva;
 Metoda Maigne- manipulari vertebrale in distorsiunile
intervertebrale minore;
 Metoda chiropraxica- mobilizari manuale ale coloanei
vertebrale;
 Metoda Colson- mobilizari progresive articulare;
 Metoda Williams- utilizata in discopatii;

 Mecanoterapia si scripetoterapia reprezinta un tip


special de gimnastica medicala prin intermediul unor
aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor ce
diminua sau cresc travaliul muscular. Aceste aparate sunt
actionate de forta musculara a pacientilor sau de o forta
externa (forta kinetoterapeutului sau o contragreutate).
Kinetologia medicala in osteoporoza

 Hidroterapia reprezinta metoda exercitiilor kinetice in


apa. Exista doua modalitati de hidrokinetoterapie:
 partiala, prin imersia doar a unui membru sau segment
de membru; metoda e utilizata pentru cresterea mobilitatii
articulare prin miscari pasive sau active; se bazeaza pe
efectele apei calde, sedarea durerilor, relaxarea
musculara, cresterea compliantei tesuturilor moi.
 generala, prin imersia intregului corp in bazine individuale
sau colective, sau in piscine.
 Utilizarea hidrokinetoterapiei se bazeaza pe doua
fenomene: plutirea corpului si rezistenta opusa de masa
lichidiana pe directii de miscare. Asociaza efectul antialgic
decontracturant al apei calde cu efectul de facilitare a
miscarii (mai ales in cazul bailor calde cu sare 3%).
 Termoterapia utilizeaza pentru ameliorarea durerilor si
scaderea contracturii musculare caldura locala (parafina,
impachetari cu namol, diatermice, microunde, solux) si
crioterapia, aplicatii reci (masaj cu gheata), in functie de
toleranta individuala.
Kinetologia medicala in osteoporoza

 Masoterapia prezinta ca metode: masajul superficial cu


rol relaxator-sedativ, masajul profund ce scade
contractura musculara, si masajul limfatic ce activeaza
circulatia venoasa si limfatica de intoarcere.
 Electroterapia se poate folosi pentru ameliorarea
durerilor segmentare ale coloanei vertebrale, utilizandu-
se curenti TENS (stimulare nervoasa electrica
transcutanata), curenti de joasa, medie si
inalta frecventa.
 Ergoterapia sau terapia ocupationala reprezinta o
metoda ce utilizeaza exercitii si procedee fizice din
diverse activitati umane obisnuite (de munca, de viata, de
divertisment). Prezinta doua aspecte distincte: specifica,
ce urmareste selectarea acelor activitati care au un
maximum de solicitare asupra deficientilor functionale ale
pacientului; si nespecifica care nu se adreseaza propriu-
zis deficitului functional cauzat de boala ci restului
organism.
Bibliografie

 Cordun M. – Kinetologie medicala, Editura Axa, Bucuresti 1999


 Popescu E. – Compendiu de reumatologie, Editura Tehnica,
Bucuresti 2002
 Cretu A. – Kinetoterapia in afectiunile reumatice, Editura
Alexandru 27, Bucuresti 2004
 Sbenghe T. – Kinetologie profilactica, terapeutica si de
recuperare, Editura Medicala Bucuresti 1997