Sunteți pe pagina 1din 12

ALIMENTAŢIA CABALINELOR

Particularităţile de digestie
şi valorificare a
substanţelor nutritive de
către cabaline.
Particularităţile de digestie şi valorificare a substanţelor nutritive de către
cabaline

- Animale erbivore, monogastrice. Furajele şi lichidele sunt preluate


prin participarea activă a buzei superioare, iar fragmentele mici şi
concentratele cu ajutorul limbii şi buzelor.

- Stomacul are un rol mai pronunţat în digestia mecanică.

- Nutreţurile celulozice mărunţite incomplet se reţin în cavitatea bucală,


între arcadele dentare şi obraji.

.
- În stomac fibroasele şi suculentele se stratifică la pereţi(pe marea şi
mica curbă), iar concentratele la mijloc.

- Prezenţa nutreţurilor celulozice este obligatorie – 16-20% din SU. Este


dezvoltat foarte bine cecumul, unde are loc fermentaţia.

- Hrana cabalinelor – ponderea o au fânul şi concentratele: fânul 40-


80%, grosiere 10-12%, suculente 10-20%, concentrate 15-50%,
nutreţuri verzi 20-80%. Se administrează – fibroasele, suculentele, apa
şi la urmă concentratele.

- Apa reprezintă o importanţă deosebită atât pentru menţinerea stării de


sănătate cât şi pentru performanţă productivă a cabalinelor
• Calul ingeră apa introducând buza inferioară şi marginea celei
superioare în apă şi capul întins.Mânzul îşi însuşeşte acest
comportiment la cca o sâptămână de viaţă.

• Cantitatea de apă ingerată şi frecvenţa consumului depind de o serie


de factori:
- dependenţi de animal: rasa, vârsta, starea fiziologică, starea de
sănătate;
- dependenţi de natura hranei: categoria de furaje, conţinutul în SU
şi implicit conţinutul în apă, valoarea energo-proteică şi minerală a
furajului;
- dependenţi de mediul ambiant: anotimp, temperatură; umiditate;
- intensitatea efortului: greu, mediu, uşor.
• Ţinând cont de factorii menţionaţi se poate afirma că necesarul zilnic de apă a
unui cal se poate situa între 15 şi 75 litri.

• Pentru cabalinele aflate în repaus adăparea se face de 3 ori pe zi iarna şi de 4


ori pe zi vara, atunci când acestea nu dispun de o sursă permanentă de apă.

• Adăparea cailor de muncă se poate face în timpul lucrului numai dacă aceştea
vor continua activitatea imadiat după administrarea apei încă cel puţin 45-60 de
minute sau după 25-30 de minute de la efectuarea lucrărilor dacă li se dă
rapaus.

• Caii de sport nu se adapă cu cca 40-45 de minute înainte şi după


antrenament.Dacă aceştea dispun de apă permanent, accesul la adăpătoare va
fi restricţionat,

• Este interzisă adăparea cailor obosiţi şi transpiraşi imadiat după terminarea


repriuei de lucru sau de antrenament.
Hrănirea cailor de muncă în
perioada de iarnă
Randamentul oricăror animale de muncă depinde de modul lor
de hrănire şi îngrijire.
În alimentaţia cailor în perioada de iarnă se utilizează îndeosebi
furajele voluminoase şi concentratele şi în proporţii mai reduse
suculente. Din categoria fânurilor, cele mai recomandate sunt
fânurile de livadă, trifoiul, lucerna şi iarba de Sudan. Otava,
consumată cu plăcere de cai, are în general valoare inferioară
fânului.
Din categoria nutreţurilor grosiere, se utilizează în
mod obişnuit paiele şi vrejii de mazăre şi trifoi după
treierat. Caii consumă cu plăcere paiele, în special pe cele
de grâu şi ovăz care sunt şi cele mai hrănitoare, acestea
având însă mai degrabă rolul de balast, ce contribuie în
cea mai mare măsură la obţinerea senzaţiei de
plenitudine a tubului digestiv, stimulând în acelaşi timp
secreţia gastrică şi peristaltismul intestinal. Cocenii de
porumb, din cauza conţinutului mare de celuloză şi
lignină, constituie un furaj cu valoare nutritivă mică şi se
folosesc doar în condiţii de penurie furajeră.
Dintre concentrate, ovăzul, sub formă de boabe, tărâţe, turte, este
cel mai bun pentru hrana cailor indiferent de vârstă şi categorie.
Grăunţele de ovăz stimulează şi întreţine atât creşterea şi dezvoltarea
corporală cât şi forţa energetică. Porumbul poate intra în raţie în
cantităţi de până la 4 kg/zi. Orzul constituie un furaj aproape la fel de
bun ca ovăzul, dar se administrează în raţie uruit.
Mazărea, în cantităţi de 0,5-2 kg, este indicată în raţia iepelor gestante
şi a celor în lactaţie. Tărâţele de grâu bogate în albumină sunt
recomandate mai ales în hrana tineretului în cantitate de 1,5 kg/zi.
Suculentele folosite iarna în raţia cailor de muncă sunt: furajul murat 8-
10 kg şi sfecla furajeră în cantităţi de 10-12 kg, spălată înainte de
administrare.
Tăiţeii de sfeclă uscaţi se administrează în raţia
cailor de muncă în cantitate de 3 kg.
Adaosul mineral este folosit sub formă de bulgări de
sare puşi în iesle la discreţia animalelor sau sub formă
de amestec de cretă furajeră, făină de oase şi sare în
cantitate totală de 35 g/zi, adăugat în concentratele
uruite sau tărâţe. Se mai pot administra amestecuri
furajere care pot fi obţinute din 60% porumb uruit, 20%
ovăz boabe, 10% orz uruit şi 10% şrot de floarea-
soarelui.
Raţiile furajere pentru caii de muncă se stabilesc
având în vedere categoria de muncă, greutatea
corporală şi sezonul. Orientativ, un model de raţie pentru
caii în greutate de 500 kg ce efectuează munci mijlocii,
adică timp de 6 ore pe zi, cuprinde: fân - 9 kg, paie orz -
3 kg, porumb - 3 kg, ovăz - 0,5 kg, orz - 0,5 kg,
rădăcinoase sau furaj murat - 10 kg, sare sau amestec
mineral - 40 g. Cantitatea de concentrate creşte la 8
kg/zi atunci când caii efectuează muncă grea, adică 9
ore/zi şi chiar la 10-12 kg la muncă foarte grea.
Raţia administrată iepelor în prima parte a perioadei
de gestaţie cuprinde fânuri 7-9 kg, paie 2-3 kg, suculente
3-5 kg, concentrate 2-4 kg. În ultima parte a perioadei de
gestaţie se reduc cantităţile de furaje fibroase şi
suculente, se suprimă furajul murat şi se majorează
cantitatea de concentrate. Raţia de hrană va conţine:
fânuri 8-10 kg, morcovi 2-3 kg, concentrate 4-5 kg.
Necesarul de substanţe minerale se asigură prin
administrarea a 50 g de fosfat dicalcic şi 300 g de sare.
Raţia de hrană se administrează în 3 tainuri:
dimineaţa, înainte de ieşirea animalelor la muncă, la
prânz, în timpul pauzei de odihnă, şi seara, după
înapoierea animalelor de la lucru.
Pentru realizarea proceselor de digestie, asimilaţie
şi eliminarea toxinelor, organismul calului are în
permanenţă nevoie de apă în cantitate 20-40 l/zi
administrată de 3-4 ori/zi. Apa trebuie să fie proaspătă,
curată, fără miros, cu gust plăcut şi să aibă o
temperatură de 8-12°C.