Sunteți pe pagina 1din 16

COXARTROZA

Indrumator proiect
IOVANOVICI MARICA
Candidat
PERIOC ELENA
• Motto:
• Paracelsus
• „ Medicina este nu numai o stiinta, ci este, de
asemenea, o arta. Ea nu consista din facerea de pilule
si plasturi, ea se ocupa cu adevarat la procese ale vietii,
care trebuie bine cunoascute inainte ca acestea sa fie
bine calauzite.”
• „Pentru a fi desavarsite, arta si mestesugul medicinii
trebuie sa izvorasca din dragoste.”
• Definirea notiunii de reumatism
• Provenind din grecescul rheuma, care inseamna
curgere, scurgere a umorilor, reumatismul este o
denumire generica pentru o serie de afectiuni ale
aparatului 1ocomotor (in special ale articulatiilor
si ale tesuturilor inconjuratoare).
• Dupa cum afirma d. Stefan Suteanu1 'nu exista
reumatism, ci boli reumatice, fiecare dintre ele
avand anumite cauze si beneficiind de masuri
profilactice si curative specifice'.
• Clasificarea bolilor reumatismale
• Clasificarea bolilor reumatismale a creat numeroase
dificultati medicinei, deoarece nu exista un criteriu unic
dupa care sa se poata face ordine in varietatea nesfarsita a
acestor boli. Cea mai acceptabila clasificare la noi in tara
(elaborate de Academia de Stiinte Medicale si Ministerul
Sanatatii in 1963) imparte reumatismul, ca boala in doua
mari categorii: reumatism articular, care intereseaza
articulatiile, si reumatismul nearticular sau abarticular, care
priveste tesutul conjunctiv. La randul sau reumatismul
articular cuprinde doua mari grupe:
• reumatismul inflamator si infectios
• reumatism degenerativ
• ANATOMIA ARTICULATIEI COXO-FEMURALE
• Aparatul locomotor este constitutit din sistemul osos si sistemul
muscular, ambele asigurand si deplasarea corpului. Organele de
legatura dintre capetele osoase se numesc articulatii, forma si
structura lor fiind adaptate rolului pe care-1 indeplinesc in
organism:
• - de a participa la miscarile diferitelor segmente ale corpului;
• - de a oferi rezistenta la presiune si tractiune.
• Una dintre cele mai importante articulatii este articulatia coxo-
femurala. Este o articulatie mobila si solida, o diartroza, realizata
intre doua suprafete articulare: una sferoida, reprezentata de capul
femurului, si cavitatea articulara, reprezentata de acetabulul
coxalului.
• COXARTROZA
• Coxartroza constituie, dupa majoritate statisticilor, cauza a 90 % din suferintele
adultului trecut de 50 ani.
• ETIOPATOGENIE
• In primul rand se descriu doua forme: coxartroza primara si secundara.
• 1. Coxartroza primara sau senila, numita si 'morbus coxae senilis' datorita
involutiei articulatiei legata de varsta, dar la care concura si alti factori, ca cei
metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali (ortostatism prelungit).
• 2. Coxartroza secundara cunoaste la randul ei mai multe forme:
• forma traumatica, datorata unui traumatism major, cu fractura capului sau
colului femural si, mai rar, a unor microtraumatisme repetate.
• forma malformativa, datorata unor anomalii congenitale: luxatii sau subluxatii
congenitale (coxa plana, coxa vara, coxa vulga).
• forma postinflamatorie, rezultatul unui proces inflamator cronic in articulatia
soldului.
forma postnecrotica, datorata unor necroze aseptice ale capului femural.
• SIMPTOMATOLOGIE
• Semnele clinice sunt aceleasi cu ale celorlalte artroze:
• durerea, care poate fi localizata in fese, in creasta iliaca
sau la genunchi. Ea apare la mers, dar mai ales la urcatul si
coboratul scarilor.
• limitarea algica a miscarilor active. Bolnavul nu poate
incrucisa picioarele, nu se poate incheia la pantofi, nu
poate sta picior peste picior.
• limitarea algica a miscarilor pasive, abductia fiind cea
mai limitata, urmata de rotatia sau adductia coapsei.
• scurtarea membrului inferior de partea afectata, cu
dificultati la mers
• aparitia cracmentelor.
• SEMNE RADIOLOGICE
• Examenul radiologic este foarte edificator
pentru coxartroza. El prezinta:
• osteoscleroza marginala, cu ingrosarea
sprancenei cotiloide.
• ingustarea spatiului articular
• hipertrofie osoasa.
• Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei,
a examenului clinic si a celui radiologic.
Principala afectiune cu care se face
diagnosticul diferentiat este bursita
trohanteriana, care are simptome
asemanatoare, cu iradierea durerii spre
marele fesier, dar nu prezinta limitarea
miscarilor in articulatia coxo-femurala.
• EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
• In baza unor masuri terapeutice adecvate, evolutia
coxartrozei este lent progresiva, agravanta. La multi bolnavi
aceasta evolutie se poate intinde pe 10 - 15 ani mai mult, la
altii insa evolutia poate fi rapid invalidanta, in 1 - 2 ani.
• Agravarea coxozelor se exprima in general prin
intensificarea durerilor, prin
• accentuarea impotentei functionale, ca si prin agravarea
deformarilor: scurtarea membrului inferior, deformarea
bazinului. Dintre toate artrozele, coxoza are caracterul cel
mai invalidant si ireversibil, de unde prognosticul rezervat.
• TRATAMENT
• Obiectivele tratamentului coxartrozelor sunt:
• combaterea durerilor
• diminuarea redorii si a impotentei
functionale
• mentinerea functiei articulare si recastigarea
miscarii (partiale, totale)
• micsorarea handicapului.
• In tratamentu 1 coxozelor, ca si a celorlalte artroze se folosesc mai multe mijloace:
• 1. Masurile igienico-dietetice si educative:
• micsorarea solicitarilor articulatiei coxo-femurale prin evitarea ortostatismului
prelungit, a mersului pe scari sau pe teren accidentat;
• dieta echilibrata (hipocalorica in cazul obezilor).
• 2. Tratamentul medicamentos, care consta pe de o parte in folosirea unei
medicatii antialgice si antiinflamatorii (tratament simptomatic), iar pe de alta parte
in folosirea unei medicatii ce isi propune sa influenteze pozitiv insusi fondul
evolutiv al bolii (medicamente numite de reumatologii americani Direase
Modifying Osteo Arthritis Drugs DMOAD). In tabelul urmator prezentam
principalele grupe de medicamente folosite in tratamentul artrozelor:
• 3. Tratamentul balneo-fizioterapic are cele mai largi recomandari cu cele mai
eficiente rezultate. Pot fi folosite toate formele si metodele de tratament:
electroterapie, hidroterapie, termoterapie ca si kinetoterapia.
• 4. Tratamentul ortopedico-chirurgical poate fi precoce sau tardiv. Cel precoce se
adreseaza bolnavilor cu coxartroze secundare unor anomalii congenitale, ca
displazia subluxanta de sold, carora li se efectueaza osteotomii corectoare.
• TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC
• Tratamentul fizical-kinetic al coxartrozei
urrnareste implinirea urmatoarelor obiective:
• combaterea durerii;
• asigurarea unei bune stabilitati a soldului;
• asigurarea unor unghiuri de mobilitate
functionale si evitarea instalarii atitudinilor
vicioase.
• In criza dureroasa se recomanda repausul la pat,
medicatie analgetica si decontracturanta, apoi solux
albastru urmat de masaje usoare decontracturante,
curenti diadinamici (monofazat) fix si perioada lunga.
Dupa ameliorarea durerilor si contracturii musculare
asociem baile kinetoterapice si dussl subacval. Aplicam
cu preponderenta kinetoterapia la pat (gimnastica
posturala, exercitii izometrice, mobilizarii active
ajutate, flexi-extensii pe plan orizontal si abductie-
adductie pe plan orizontal si apoi usor inclinat).
• In suferintele cronice, torpide, cu durere de mai mica
intensitate dar totusi sacaitoare, aplicatiile de cald local
pot aduce o usurare notabila.
• Coxartroza este una dintre cele mai frecvente boli care
afecteaza populatia varstnica, cu precadere cea feminina.
• In fina1, putem spune ca scopul tuturor formelor de
tratament este intreruperea lantului evolutiv patogenic al
artrozei pentru crearea conditiilor de regenerare articulara.
• Actiunile terapeutice vizeaza suprimarea durerii si a
contracturii musculare, cauze ale limitarii amplitudinii
miscarilor.
• Trebuie mentionat de la inceput, ca pana in prezent, nici un
tratament conservator, ortopedic, fizioterapeutic sau
medicamentos, nu are pretentia de a vindeca coxartroza,
sau a-i stabiliza evolutia, care inevitabil, va merge spre o
agravare pregresiva.

S-ar putea să vă placă și