• 1.

Definiţii:
• Resursele naturale sunt mijloace puse la
dispoziţia oamenilor de mediul natural
(minereuri, combustibili fosili, terenuri
agricole etc.) pe care aceştia le pot utiliza în
realizarea unor activităţi economice.
• Resurse naturale = totalitatea zăcămintelor
de minerale și de minereuri, a terenurilor
cultivabile, a apelor și a pădurilor de care
dispune o țară. (conform dex).
• Resursă = totalitatea surselor sau a
rezervelor care pot fi valorificate.
• Rezervă = cantitate de substanțe minerale
utile aflate în scoarța terestră.
• Ciclul hidrologic cu unele aspecte induse de activitatea umana
• 2. Clasificarea resurselor naturale
• După repartiţia spaţială:
• – resurse extraatmosferice şi
atmosferice: energia solară, energia eoliană,
azot, oxigen, dioxid de carbon.
• – resurse ale hidrosferei: Oceanul
Planetar, apele continentale.
• – resurse ale litosferei: petrol, gaze
naturale, cărbuni, substanţe minerale utile, roci
de construcţie, solul etc.
• – resurse ale biosferei: elemente de
vegetaţie şi faună.
• 2. După modul de folosinţă:
• – resurse energetice: petrol, gaze
naturale, cărbuni, forţa apei, lemnul, vântul,
energia solară.
• – resurse de materii prime industriale: minereurile
feroase, lemnul, azotul etc.
• – resurse alimentare: produse vegetale, animale; sarea
etc.
• 3. După locul de folosinţă:
• – transportabile.
• – netransportabile.
• 4. După gradul de cunoaştere:
• – bine cunoscute: energia solară, eoloana, resursele de
apă etc.
• – relativ bine cunoscute: resursele biosferei, ale solului
etc.
• – slab cunoscute: resursele litosferei, apele subterane
etc.
• 5. După durabilitatea exploatării şi a particularităţilor de
refacere:
• – resurse inepuizabile: aerul, apa.
• – resurse epuizabile: petrolul, cărbunii, gazele naturale,
zăcămintele de minereuri.
• Apa în sistemul sol-planta-atmosfera
• 3. Resursele extraatmosferice
• Soarele: este o sursa permanentă de energie datorită proceselor
termonucleare care au loc în interiorul său. În urma acestor
procese hidrogenul se transformă în heliu determinând eliberarea
unei cantităţi uriaşe de energie. O parte din aceasta cantitate de
energie, adică 1,98 cal/cm2/min., ajunge la limita superioară a
atmosferei terestre, distribuţia ei ulterioară fiind inegală în spaţiu
datorită formei Pământului (din cauza căreia cantitatea de căldură
scade de la Ecuator la poli) şi a nebulozităţii.
• Energia solară (heliotermică) este valorificată pe cale naturală
prin bioconversie (energia solară se transformă în biomasă:
plante animale) şi artificial, prin utilizarea panourilor solare, care
trasformă această energia în energie termică.. Un alt mod de
valorificare a energiei solare este conversia acestei în energie
electrică, cu ajutorul celulelor fotovoltaice (pe baza unei baterii
de siliciu).
• Utilizarea energiei solare: agicultură, încălzirea locuinţelor, a
apei, gătit etc.
• Ţări care valorifică energia solară: S.U.A., Israel, Cipru, Japonia,
Canada, Australia, Germania, Spania etc.
• Ţări care valorifică
energia
solară: S.U.A.,
Israel, Cipru,
Japonia, Canada,
Australia,
Germania, Spania
etc.
• 4. Resursele Atmosferei
• Vântul – produce atunci când are o viteză
mai mare de 5 m/s, energie eoliană.
• Energia eoliană are o repartiţie neuniformă
pe suprafaţa Pâmantului, determinată în
principal de latitudine şi altitudine. Zonele cu
vânturi permanente (alizee, musoni) sunt cele
mai favorabile pentru valorificare energiei
eoliene.
• Utilizare: producerea energiei electrice.
• Ţări care valorifică energia
eoliană: Danemarca, Ucraina, Marea
Britanie, Germania, Franţa, Olanda etc.
• Ferma eoliană MIDDELGRUNDEN, Danemarca
• Azotul: este un gaz care deţine 78% din
masa Atmosferei. Este utilizat în industria
chimică (transformat în amoniac, care
poate fi folosit ca îngrăşământ).
• Oxigenul: constituie aprox. 21% din masa
Atmosferei terestre. Oxigenul întreține
viața și arderea. Se utilizează în
medicină, aparat autonom de respirat sub
apă în circuit închis pentru scafandri de
luptă, albirea țesăturilor, sudură, tăierea
metalelor, sinteza acizilor, motoare etc.
• Gazul natural este un gaz inflamabil care se află sub formă de
zăcământ în straturile din adâncime ale pământului. Gazul natural
este asociat cu zăcăminte de petrol, procesele lor de formare fiind
asemănătoare. Compoziția gazului natural constă în cea mai
mare parte în metan, deosebindu-se de acesta prin compoziția
chimică.
• Compoziţia şi proprietăţile fizice
• Gazul natural este un amestec puternic inflamabil, de regulă
insipid și inodor (din care cauză pentru odorizare se adaugă
gazului mercaptan cu scopul de a ușura detecta scurgerile) cu o
temperatură de aprindere de circa 600 °C. Este un gaz mai ușor
ca aerul; pentru arderea 1 m³N de gaz sunt necesari circa 10
m³N de aer. Gazul este clasificat după compoziție în diferite
categorii, gaz sărac și gaz bogat. Gazul sărac are un procent mai
ridicat de metan (87–99% volumic), pe când în gazul bogat
conținutul în metan oscilează între 80 și 87% volumic, având în
compoziție cantități mai mari de dioxid de carbon și azot.
Densitatea este între 0,700–0,840 kg/m³. După compoziție (gaz
sărac sau gaz bogat), căldura degajată prin ardere (puterea
calorifică) este: 8,2– 11,1 kWh/m³N = 30–40 MJ/m³N, iar
temperatura de fierbere este de -161 °C.
• Gazul natural acoperă 24% din necesarul de energie al lumii.
Zăcămintele de gaz, de regulă, sunt sub presiune, fapt ce
ușurează exploatarea lui. Rezervele globale de gaz estimate
în anul 2004 sunt de 170.942 miliarde m³, respectiv 185
miliarde tone (SKE) care ar acoperi necesarul pe o perioadă
de 67 de ani. Din această cantitate de gaz, 2.830 miliarde m³
aparțin Orientului Apropiat (Peninsula Arabă, o parte din
Nordul Africii), 64.020 miliarde m³ Europei și Statelor GUS
(Uniunii Sovietice), 14.210 miliarde m³ Asiei și Australiei,
14.060 miliarde m³ Africii, 7.320 miliarde m³ Americii de Nord
și 7.100 miliarde m³ Americii de Sud.
• Cererea globală este așteptată să sară de 5,1 trilioane de
metri cubi (tmc) până în 2035, cu 1,8 tmc mai mult decât în
2011.
• Utilizarea
• Gazul natural este folosit ca agent termic. El este un
combustibil superior cărbunelui şi chiar produselor petroliere:
este mai avantajos, deoarece uşor se transportă prin
conducte şi este cel mai inoofensiv din punct de vedere
ecologic, comparativ cu alte surse naturale. Utilizările gazului
sunt multiple, în special în industria chimică, unde metanul
este una dintre cele mai valoroase materii prime.
• RESURSELE VEGETALE.Plantele sunt cea
mai răspândită formă de viaţă pe Pământ.
Ele contribuie la îmbogăţirea aerului cu
oxigen, la sinteza substanţelor organice, care
servesc ca hrană pentru toate fiinţele vii, la
formarea solului. Resursele vegetale oferă
omului produse alimentare, materiale de
construcţie, spaţii recreaţionale, păşuni
pentru creşterea animalelor etc. în funcţie de
condiţiile climatice, în unele regiuni ale
Globului cresc specii ierboase (savane,
stepe, tundră), iar în altele - specii lemnoase
(diferite tipuri de păduri).
• Resursele genetice vegetale sunt considerate a fi în pericol de eroziune
genetică cu condiția ca în notificarea către Comisie să fie descrise și
incluse documente justificative suficiente referitoare la eroziunea
genetică, bazate pe rezultate științifice sau pe indicatori privind reducerea
populațiilor locale/varietăților locale endemice, diversitatea populației
acestora, precum și, dacă este cazul, la modificările practicilor agricole
dominante la nivel local.
• invită statele membre să utilizeze mai eficient instrumentele deja
disponibile ale PAC și ale politicii de coeziune pentru a sprijini agricultorii și
silvicultorii în vederea atingerii obiectivelor în materie de
biodiversitate; evidențiază necesitatea de a promova utilizarea sustenabilă
a resurselor genetice vegetale și a soiurilor agricole tradiționale, precum și
a unor soluții sustenabile pentru agricultură și silvicultură;
• Se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în
conformitate cu articolul 90 în ceea ce privește prelungirea anuală a
angajamentelor după perioada inițială a operațiunii, condițiile aplicabile
angajamentelor privind utilizarea unor metode diferite de extensificare
sau de gestionare a creșterii animalelor, limitarea utilizării îngrășămintelor,
a produselor de protecție a plantelor sau a altor produse, creșterea
raselor locale aflate în pericol de abandon sau
conservarea resurselor genetice vegetale, precum și în ceea ce privește
definirea operațiunilor eligibile în temeiul alineatului (9).
• Resursele faunistice reprezintă, o resursă importantă
a omenirii, care se referă la resursele renovabile.
Resursele faunistice sunt utilizate pentru hrană,
muncă, îmbrăcăminte etc. Pe Pământ există câteva
milioane de specii de animale. Multe dintre ele sunt
vânate pentru blănuri, carne, fildeş, pene, păr etc.
împreună cu vegetaţia naturală speciile de animale
alcătu iesc fondul genetic al planetei. O importanță
economică prezintă în primul rind resursele
cinegetice (animalele pe ntru vînat) și cele piscicole.
Principalele animale de vînătoare sînt mamiferele,
dintre care cele mai importante sînt: iepurele de
cîmp, vulpea, căpriorul, mistrețul ș.a. Se vînează și
unele specii de păsări: rața sălbatică, gîsca sălbatică,
porumbelul, prepelița, fazanul ș.a. Micșorarea
arealelor vegetației natural în urma valorificării
intense a teritoriului a condus la distrugerea mediului
de viață al animalelor și implicit la reducerea
considerabilă a lumii animale.
• DREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA
RESURSELOR NATURALE

• Articolul 8. Proprietatea publică şi proprietatea privată

(1) Proprietatea asupra resurselor naturale poate fi publică
sau privată. Tipul de proprietate asupra unor resurse naturale
concrete se stabileşte conform legislaţiei în vigoare.
(2) Resursele naturale naţionale proprietate publică aparţin
statului.
(3) Resursele naturale locale proprietate publică aparţin
unităţilor administrativ-teritoriale.
(4) Resursele naturale proprietate privată aparţin
persoanelor fizice sau juridice cu drept de posesiune, de
folosinţă şi de dispoziţie, în condiţiile legii. Dreptul de
proprietate privată asupra resurselor naturale este limitat.
(5) Modul şi condiţiile generale de exercitare a dreptului de
proprietate asupra resurselor naturale sînt reglementate de
legislaţia în vigoare privind proprietatea.
[Art.8 al.(5) modificat prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-
145/07.09.07 art.599]
• Articolul 9. Exercitarea dreptului de proprietate
asupra resurselor naturale publice
(1) Reglementarea posesiunii şi folosinţei resurselor naturale proprietate publică ţine de
competenţa Guvernului şi se realizează prin intermediul organului de stat abilitat cu
gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător şi al autorităţilor
administraţiei publice locale.
(2) Resursele naturale proprietate publică se dau numai în posesiune provizorie şi
folosinţă. Regulile, particularităţile şi limitele dreptului de folosinţă a resurselor naturale
publice sînt reglementate de legislaţia respectivă.
[Art.9 al.(3) exclus prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599]
(4) Beneficiar de resurse naturale este orice persoană fizică sau juridică ce efectuează
însuşirea primară, utilizarea şi reproducerea resurselor naturale în procesul consumului
direct sau indirect.
(5) Dreptul de folosinţă asupra resurselor naturale se acordă în conformitate cu decizia
organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului
înconjurător şi a autorităţii administraţiei publice locale şi se legalizează printr-un document
juridic.
[Art.9 al.(5) modificat prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599]
(6) Dreptul de folosinţă a resurselor naturale se acordă conform prevederilor actelor
legislative şi normative.
[Art.9 al.(6) în redacţia LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599]
Articolul 10. Relaţiile de arendă şi de concesiune
(1) Resursele naturale pot fi date în folosinţă pe termen lung în condiţii de arendă sau de
concesiune, dacă faptul nu contravine legislaţiei în vigoare.
(2) Darea resurselor naturale în folosinţă în condiţii de arendă sau de concesiune este
reglementată de Legea cu privire la arendă, de Legea cu privire la concesiuni şi de alte
acte legislative.
(3) Se interzice subarendarea, răscumpărarea sau ipotecarea resurselor naturale
proprietate publică date în arendă sau concesiune.
• Resursele naturale naţionale şi resursele
naturale locale
(1) Resursele naturale care au importanţă pentru întreaga
populaţie a ţării (condiţionează direcţiile strategice ale dezvoltării
ei social-economice) sînt resurse naturale naţionale.
(2) Resursele naturale care au importanţă pentru populaţia unui
teritoriu mai limitat sînt resurse naturale locale.
(3) Criteriile de raportare a resurselor naturale la resursele
naţionale sau la resursele locale sînt:
a) valoarea economică şi importanţa lor pentru dezvoltarea
municipiului, raionului sau ţării;
b) constituirea lor ca obiect al unor contracte internaţionale;
c) răspîndirea lor pe teritoriul a două sau mai multe raioane;
d) folosirea lor pentru amplasarea sistemelor energetice,
sistemelor de transport şi altor sisteme de stat, obiectelor de
telecomunicaţie şi ale serviciului meteo;
e) valoarea lor ştiinţifică, istorică, culturală şi naturală.
(4) Raportarea resurselor naturale la resursele naţionale sau la
resursele locale se efectuează conform anexei nr.2, parte
integrantă a prezentei legi.
• FOLOSIREA CONTRA PLATĂ
A RESURSELOR NATURALE

• Articolul 19. Folosirea contra plată a resurselor naturale

(1) Folosirea resurselor naturale se efectuează contra plată.
(2) Plata pentru resursele naturale este compensarea în bani de către beneficiar a cheltuielilor
publice (în sens mai larg - cheltuielile proprietarului resurselor naturale) pentru explorarea,
conservarea şi restabilirea resurselor naturale utilizabile, precum şi a eforturilor societăţii
(proprietarului) pentru compensarea naturală sau înlocuirea adecvată în viitor a resurselor naturale
exploatate.
(3) Folosirea contra plată a resurselor naturale în cazul poluării mediului înconjurător se
reglementează prin acte legislative speciale.
Articolul 20. Plătitorii
Plătitori pentru folosirea resurselor naturale sînt persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine,
indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, care în activitatea lor folosesc resurse
naturale cu extragerea sau neextragerea acestora din mediul natural.
Articolul 21. Obiectele plăţii
(1) Obiectele folosirii contra plată sînt: pămîntul, apele subterane şi de suprafaţă, zăcămintele
minerale, pădurile, resursele biologice, regnul animal şi cel vegetal, aerul (în scopuri tehnologice).
[Art.21 al.(1) modificat prin LP361 din 23.12.05, MO21/03.02.06 art.99; în vigoare 01.01.06]
(2) Folosirea contra plată a pămîntului se reglementează prin legislaţie specială.
Articolul 22. Cuantumul plăţii
(1) Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale depinde de starea şi de valoarea lor de
consum, de posibilitatea înlocuirii în procesul de producţie a resurselor naturale respective prin
altele sau prin materie primă, de cheltuielile pentru restabilirea sau menţinerea lor în stare utilizabilă.
(2) Cuantumul plăţii pentru folosirea resurselor naturale (atît în cazul respectării limitei, cît şi al
supralimitei) se stabileşte conform legislaţiei în vigoare.
[Art.22 al.(2) modificat prin LP361 din 23.12.05, MO21/03.02.06 art.99; în vigoare 01.01.06]
(3) Pentru arenda sau concesiunea resurselor naturale se percep anumite plăţi ale căror cuantum
se stabileşte de către proprietar în dependenţă de preţul resurselor naturale.
(4) Preţul resurselor naturale este expresia valorii lor economice reflectată în evaluarea
economică şi extraeconomică, ce diferă în dependenţă de poziţia geografică şi calitatea resurselor.
[Art.23 exclus prin LP361 din 23.12.05, MO21/03.02.06 art.99; în vigoare 01.01.06]
Articolul 24. Sursele plăţii