Sunteți pe pagina 1din 15

T 5.Sistemul preţurilor, cererea şi oferta.

 Obiectivele:
1). Valoarea mărfii şi preţul;
2). Sistemul de preţuri:
a) preţul angro al întreprinderii;
b) preţul angro al industriei;
c) preţul cu amănuntul;
d) preţul de achiziţie.
3). Cererea. Factorii definitorii ai cererii. Oferta.
Factorii determinanţi ai ofertei. Legea cererii şi
ofertei
Preţul:
– suma de bani plătită de cumpărător
pentru marfa procurată sau serviciile
prestate.
Teorii ce determină preţul mărfii:
 a) teoria obiectivă bazată pe valoare-
muncă;
 b) teoria subiectivă;
 c) teoria preţului cu mulţi factori;
 d) teoria stabilirii preţului;
Principiile formării preţului:

 îmbinarea stabilităţii preţurilor cu flexibilitatea


lor (adică preţul la unele bunuri poate fi mai mic
sau mai mare decît valoarea, dar în societate
suma preţurilor mărfurilor este egală cu suma
valorilor);
 preţul trebuie să fie mai înalt decît cheltuelile de
producţie pentru a primi un profit;
 preţul trebue să asigure acumulărilor necesare
pentru dezvoltarea întreprinderii.
Funcţiile preţului:

 de evidenţă(a cheltuelilor pentru producerea şi


obţinere profitului);
 de repartiţie (repartizarea unei părţi din profit în
folosul unei ramuri – exemplu-agricultură);
 de stimulare (a calităţii,a progresului tehnic,etc.);
 de stabilire a corelaţiei dintre cerere şi ofertă
(preţuri mari la unele produse care nu sunt de
prima necesitate vitală- preţul la maşină);
 Socială (preţuri mici la produsele de prima
necesitate – pîîne,lapte,etc).
Sistemul de preţuri:

 a) preţul angro al întreprinderii realizează bunurile


altor întreprinderi producătoare, sau bazelor
comerciale. PAÎnt = CP+ P;
 unde, CP – costul de producţie; P – profitul.
 b) preţul angro al industriei realizează bunurile
întreprinderilor de desfacere sau clienţilor în loturi
mari
 PAÎnd = PAÎnt+TVA+(ChP+P) ;
 unde,TVA – taxa pe valoarea adăugată-20% din
valoarea mărfii, ChP –cheltueli de producţie şi P - profitul
organizaţiilor de desfacere;
Sistemul de preţuri
 c) preţul cu amănuntul serveşte pentru
realizarea mărfurilor consuimătorilor.
PA = PAÎnd + (CHC+P)+RC+A , unde:CHC-
celtuelile de circulaţie + profirul organizaţiilor
comerciale +RC(rabatul de comerţ-perderi
comerciale) +(A) – accizele – 5 % din valoarea
mărfii.
 d) preţul de achiziţie a producţiei agricole –
serveşte pentru vânzarea producţiei de către
întreprinderile agricole şi de proprietarii funciari
privaţi statului şi organizaţiilor comerciale;
PA=CP+P mijlociu
preţul mondial:
 – se aplică la comercializarea
mărfurilor pe piaţa mondială şi depinde de
calitatea mărfurilor, de nivelul cheltuielilor
naţionale şi mondiale, de cerere şi ofertă,
de nivelul taxelor vamale.
Tipurile preţurilor cu amănuntul
 Tipurile preţurilor cu amănuntul:
 - preţ administrat – la întreprinderile de stat;
 - preţ de piaţă – în dependenţă de cerere şi ofertă;
 - preţ fix – stabilit la un anumit nivel pentru o anumită perioadă de timp;
 - preţ contractual – stabilit în baza contractului;
 - preţ cooperatist – la produsele cooperativelor de producţie şi
comerciale;
 - preţ de consignaţie – la mărfurile primite de la populaţie şi
comercializate în magazinele de consignaţie;
 - preţ-plafon – nivelul superior admisibil al preţului la anumite mărfuri;
 - preţ de monopol – la bunuriile comercializate de către monopoluri;
 - preţ din interiorul întreprinderii – pentru lucrătorii întreprinderii date
care poate fi cel mai mic- costul de producţie,sau + un prorit foarte minimal;
 - preţ de licitaţie – de vînzare la licitaţie;
 - tarif – la servicii comunale, transport,etc.
Cererea :
 Cererea – cantitatea de bunuri materiale şi servicii care
poate fi procurate de cumpărători sau consumatori la
un anumit preţ într-o anumită perioadă de timp.
 Factorii cererii:
1) numărul de cumpărători – între numărul de
cumpărători şi cererea la o anumită marfă există o
dependenţă directă;
2) veniturile băneşti ale cumpărătorilor – sporirea
veniturilor este însoţită de creşterea cererii şi invers;
3) preţul de vânzare – preţ majorat – cerere redusă
şi invers;
4) gusturile şi doleanţele cumpărătorilor –
modificarea lor este însoţită de sporirea cererii;
5) modificarea preţurilor la alte bunuri –
creşterea preţurilor la produsele substituibile
contribuie la sporirea cererii la alte mărfuri;
6) previziunile în evoluţia preţurilor –
sporirea preţurilor în perspectivă este însoţită de
creşterea cererii şi invers;
7) situaţia demografică (numărul populaţiei,
numărul familiilor, componenţa lor în grupe de
vârstă, sex etc.) influenţează volumul şi
structura cererii;
8) factorii psihologici şi fiziologici au o
influenţă considerabilă asupra cererii populaţiei.
Legea cererii:
 cu sporirea preţului, cererea se
reduce, iar cu reducerea preţului,
cererea creşte.
Oferta:
 cantitatea de mărfuri şi servicii care poate fi propusă de către
vânzători cumpărătorilor la un anumit preţ într-o anumită perioadă
de timp.
 Factorii ofertei:
- numărul producătorilor – cu cât numărul de producători este mai
mare, cu atât mai mare este oferta şi invers;
- nivelul preţurilor la resursele materiale – creşterea preţurilor la
resurse majorează cheltuielile de producţie şi micşorează oferta, şi
invers;
- preţul altor bunuri – modificarea preţului la unele mărfuri duce la
creşterea sau reducerea ofertei altor mărfuri;
- tehnologia producţiei– tehnologiile avansate contribuie la
creşterea ofertei, şi invers ;
- impozitele şi subsidiile – sporirea impozitelor din profitul
întreprinderii duce la reducerea ofertei, şi invers;
- previziunile în evoluţia preţului – dacă se aşteaptă
sporirea preţului unei anumite mărfi, apoi oferta se va
micşora, şi invers;
- preţul de vânzare – sporirea preţului la o oarecare marfă
duce la creşterea ofertei, şi invers ;
- evenimentele social-politice şi condiţiile naturale –
în condiţii social-politice favorabile, oferta creşte, şi
invers.
Legea ofertei:
o dată cu sporirea preţului, oferta creşte,
iar cu reducerea preţului – oferta se
micşorează.

Întrebări pentru rezumarea materiei
1.)