Sunteți pe pagina 1din 113

REZISTENTA MATERIALELOR (PARTEA I)

Prof.univ.dr.ing. Gabriel JIGA – E-mail: gabijiga@yahoo.com

NL1 + NL2 + NL3 + NL4 + NL5 + NL6 + NL7 NEX1 + NEX2


NEX = +
ACTIVITATE IN TIMPUL SEMESTRULUI EXAMEN

(60 PUNCTE) (40 PUNCTE)

NL1 = 10 puncte (CENTRE MASA + MOMENTE INERTIE)


NEX1 = 20 puncte (INCOVOIERE SIMPLA)
NL2 = 10 puncte (SOLICITARI AXIALE)
NEX2 = 20 puncte (INCOVOIERE OBLICA SAU
NL3 = 10 puncte (SOLICITAREA DE FORFECARE) INTINDERE COMPRESIUNE EXCENTRICA
SAU CALCULUL DEFORMATIILOR LA
NL4 = 10 puncte (SOLICITAREA DE RASUCIRE) INCOVOIERE)
NL5 = 10 puncte (DIAGRAME)
NL6 = 10 puncte (TEORIE)

 96 puncte 10 (zece)
 50 puncte 5 (cinci)
 - alfa  - pi
 - delta  - ro
 - epsilon  - sigma
ALFABETUL  - gamma  - tau
GREC
 - lambda  - teta
 - niu  - fi
 - omega  - psi

MULTIPLII SI SUBMULTIPLII UNITÃTILOR DE MÃSURÃ

10 – deca [da] 106 – mega [M] 10-1 – deci [d] 10-6 – micro []
102 – hecto [h] 109 – giga [G] 10-2 – centi [c] 10-9 – nano [n]
103 – kilo [k] 1012 – tera [T] 10-3 – mili [m] 10-12 – pico [p]

1 m = 10 dm = 100 cm = 1000 mm = 106 m = 109 nm = 1012 pm


1 m = 10-3 mm = 10-6 m
SCALARI SI VECTORI
SCALAR = Marime stabilitã prin valoarea ei numerica care nu depinde de
vreun sistem de referinta (exemplu: masa, temperatura, lungimea, timpul)
VECTOR = Marime matematicã sau fizicã definitã printr-o valoare numericã,
o unitate de masurã, o directie si un punct de aplicatie (exemplu: forta,
fluxul de caldurã, viteza, acceleratia)
 0o 30o 45o 60o 90o
sin  0  ½ 2/23/2 1
cos  1 3/22/2  ½ 0
Fsin = Fy F Y
F =  Fx2 + Fy2

Fcos = Fx

tg 
1
sin 
=

R
X
sin  = b cos 
a b
tan  =
c c
a cos  = a
b

c
MOMENTUL UNEI FORTE IN RAPORT CU O AXA

Z Z

My Fx

dy
Y Y
dy
X Mx
X Fz
CALCULUL CENTRELOR DE GREUTATE
100
P
yP

20
G1

40

70
100

G2 G3

60 zP - 40 40
1. Se alege un punct, denumit pol, P (pe axa de simetrie, daca suprafata
prezinta simetrie) si se ataseaza axele yP, respectiv zP;
2. Se descompune suprafata in suprafete elementare si se noteaza cu Gi
centrele de greutate ale fiecarei suprafete in parte
3. Se calculeaza distantele pe axele y si z de la centrele de greutate ale
fiecarei suprafete luate in parte (G1, G2, G3) la polul P y = A y / A = 0
G i i i
Figura Ai yi zi Aiyi Aizi
zG = Aizi/ Ai = 38,75
100·40 0 20 0 80000

38,75
60·20 - 40 70 -48000 84000 G
yG
60·20 40 70 48000 84000

 6400 0 248000
zG
CLASIFICAREA MATERIALELOR (I)

Elastice - corpurile se deformează sub acţiunea


forţelor aplicate, dar revin la forma şi
dimensiunile iniţiale după îndepărtarea acestora

Plastice - corpurile se deformează sub acţiunea


forţelor aplicate, dar nu mai revin la forma şi
Dupa natura deformatiilor capatate
dimensiunile iniţiale după îndepărtarea
acestora

Elasto-plastice - corpurile se deformează sub


acţiunea forţelor aplicate, dar revin parţial (mai
mult sau mai puţin) la forma şi dimensiunile
iniţiale după îndepărtarea acestora

Fragile sau casante – prezintă deformaţii foarte


mici, neglijabile, înainte de rupere (fonta, sticla)
Dupa marimea deformatiilor
capatate inainte de rupere
Tenace sau ductile – prezintă deformaţii
apreciabile înainte de rupere (cuprul, aluminiu,
otelul, plumbul)
CLASIFICAREA MATERIALELOR (II)

Omogene - prezintă aceleaşi proprietăţi în tot


volumul ocupat (aluminiul pur etc.)
Dupa proprietatile manifestate in
diverse regiuni ale spatiului Neomogene - prezintă proprietăţi diferite în
diferite zone ale volumului ocupat (betonul)

Izotrope - prezintă aceleaşi proprietăţi de-a


lungul tuturor directiilor care pleaca dintr-un
Dupa proprietatile manifestate pe punct determinat (metalele turnate)
diverse directii in spatiu, plecand
din acelasi punct Anizotrope - prezintă proprietăţi diferite de-a
lungul tuturor directiilor care pleaca dintr-un
punct determinat (lemnul, materialele
compozite)
TIPURI DE REAZEME (I)
tablier
ponton

traversa

V1 = qL/2 q V2 = qL/2

v
G L
V1 = G/2 V2 = G/2

L/4 L/4
G/2 G/2
L
REAZEMUL SIMPLU
TIPURI DE REAZEME (II)

G1

V
G2

H G1
V = G 1 + G2
G2
V = G1 + G2
G2
G1
H = G2 cos 
H=0

ARTICULATIA
TIPURI DE REAZEME (III)

V=G V
G

M = GL
H
M
L

INCASTRAREA
PLANA

G
CLASIFICAREA FORTELOR IN REZISTENTA
MATERIALELOR (I)
Forte concentrate (a)

 Dupa mãrimea suprafetei pe care actioneazã

Forte distribuite (b)

G FORTA CONCENTRATA
actioneaza pe suprafete mici in
raport cu dimensiunile corpurilor
CLASIFICAREA FORTELOR IN REZISTENTA
MATERIALELOR (II)

q
G
L
L/2 F = qL L/2

SARCINA UNIFORM DISTRIBUITA

Actioneaza pe suprafete mari in raport cu dimensiunile corpurilor

Se inlocuieste cu o forta echivalenta aplicata in centrul de greutate G si egala


cu produsul dintre intensitatea sarcinii q [N/mm] si lungimea totala pe care
aceasta se distribuie L [mm]

Observatie: Pentru o bara de sectiune constanta, confectionata dintr-un


material omogen, greutatea este o sarcina uniform distribuita. Intensitatea
acestei forte poate fi aflata impartind greutatea barei la lungimea acesteia
CLASIFICAREA FORTELOR IN REZISTENTA
MATERIALELOR (III)

SARCINA LINIAR DISTRIBUITA

qmax

G
F = qmaxL/2
2L/3 L/3
L
CLASIFICAREA FORTELOR IN REZISTENTA
MATERIALELOR (IV)
Direct aplicate (sarcini)
Forte exterioare
 Dupa locul punctului de aplicatie Forte de legatura
Forte interioare
Forte de suprafata
 Dupa pozitia in spatiu a punctului
de aplicatie Forte de volum
Sarcini statice
 Dupa variatia in timp sarcini prin soc
Sarcini dinamice sarcini prin forte de inertie
sarcini periodice

UNITATI DE MASURÃ

F = fortã concentratã [N]


q = sarcinã uniform distribuitã [N/mm] M = FL = qL2

M = moment concentrat [Nmm] q = F/L


CLASIFICAREA CORPURILOR IN REZISTENTA
MATERIALELOR dreaptã
1. BARA

Corp la care una din dimensiuni este mult


mai mare decat celelalte douã. Se
caracterizeazã prin axa longitudinalãsi prin
forma si dimensiunile sectiunii transversale

curbã
cotitã
axa longitudinalã a barei

sectiunea transversalã a barei

Sectiune tip cheson


Sectiune profil I Sectiune tubulara (inelara)
Cea mai rigida

Cea mai putin rigida


2. PLACA Corp la care doua din dimensiuni sunt mai mari decat a treia

L2
Placa se caracterizeaza prin
L1 grosime si prin forma si
dimensiunile suprafetei mediane
h = L3
suprafata mediana a placii

Placile subtiri se numesc membrane

L1  L2 >> L3
3. BLOCURI MASIVE

Corp la care cele trei dimensiuni sunt


de acelasi ordin de marime
(blocuri de fundatii, bile de rulmenti)

L1  L 2  L 3

L2
L1
L3
CLASIFICAREA BARELOR IN FUNCTIE
DE TIPUL SOLICITARII

tirant

Bare solicitate la TRACTIUNE  TIRANTI


stâlp

Bare solicitate la COMPRESIUNE  STALPI


q
grinda

Bare solicitate la INCOVOIERE  GRINZI


arbore

Bare solicitate la TORSIUNE  ARBORI


PROBLEMELE REZISTENTEI MATERIALELOR (I)

1. DIMENSIONARE

F Se cunosc: Nu se cunosc:
- materialul ( a,  a) - Dimensiunile sectiunii transversale
y ( b = ? si h = ?)
h = ? tipul solicitarii
-
L
- incãrcarea
b=? x
- forma sectiunii transversale

z
2. VERIFICARE

F Se cunosc: Nu se cunoaste:
Rezista? - materialul ( a,  a) - Tensiunea maxima din corp
y - tipul solicitarii Aceasta se comparã cu rezistenta
L h
admisibila a materialului
b x
- incarcarea
-forma si dimensiunile
sectiunii transversale
z
PROBLEMELE REZISTENTEI MATERIALELOR (II)

3. DETERMINAREA SARCINII MAXIME CAPABILE

Se cunosc:
- materialul ( a,  a)
F
- tipul solicitãrii
y - forma si dimensiunile sectiunii transversale
L h
Nu se cunoaste:
b x
-Valoarea maximã a incãrcãrii (sarcinii) pe
care o poate suporta bara
z
SOLICITARILE SIMPLE
1. INTINDEREA

N med
N

N = efort axial sau forta axialã


 = tensiune normalã
2. FORFECAREA

T = efort tãietor sau forta tãietoare


 = tensiune tangentialã

Forfecarea foii de hârtie


in dreptul inelului

T
Directia Directia
de tragere de tragere
a foii a foii
3. TORSIUNEA

Mt

Mt = moment de torsiune
 = tensiune tangentialã
3. INCOVOIEREA

Tensiuni de
compresiune
Fibra comprimatã

-
Y
Fibra întinsã +

Z Tensiuni de
intindere

My Mz = momente incovoietoare
 = tensiune normalã
F1 F2

Corp in echilibru sub


actiunea fortelor exterioare

F3 Prin sectionarea corpului, echilibrul


F4 este distrus. Apar eforturile care
tind sã restabileasca echilibrul
Plan de
Fatã pozitivã Mz
sectiune
F1 My F2
Tz
Ty
N
Mt Mt
Ty N
Tz
F3 My F4
Fatã negativã
Mz
Aparitia eforturilor (fortelor interioare)
EFORTURI T T
F1 F2
SECTIONALE LA M
BARA DREAPTA M
N N
F3 F4
CONVENTIA sensul de parcurgere sensul de parcurgere
POZITIVA DE SEMNE
al grinzii al grinzii

VA = 2 kN VA = 3 kN
M>0
53 kN
HA = 53 kN

M<0 5 kN 10 kN
600 mm 400 mm
2
+
T [kN]
+ -
N, T T>0 T<0 -3
- M [kNm]
(): VA – 5 kN + VB = 0 +
- (): HA - 53 = 0 1,2
M 53
+
+ ( A ): 5·600 - VB·1000 = 0 N [kN]
RELATII DIFERENTIALE INTRE EFORTURI

A B

T p

M M + dM
dx T + dT

() : T - p·dx – (T + dT) = 0 dT


=-p
dx
( A ) : M + p·dx·½dx + (T + dT)·dx – (M + dM) = 0
dM
0 0 dx = T

1) Daca p = 0  T = constant  M = liniar


2) Daca p = constant  T = liniar  M = parabolic
3) Daca p = liniar  T = parabolic  M = parabola de gradul III
In punctul in care actioneaza o forta
V1 F V2 concentrata in acel punct diagrama
3 T prezinta un salt, valoarea saltului
1 2 fiind egala cu valoarea fortei
concentrate
a b a
F b -F= -F
a+b a+b
Fb +
a+b (T)
_ (): V1 + V2 = F
a
-F a
a+b ( 1 ): Fa – V2(a+b) = 0  V2 = F
a+b
(M)
+ b
( 2 ): V1(a+b) – Fb = 0  V1 = F a+b
F ab
a+b
La barele care nu sunt incastrate sau care nu au momente concentrate in
capete, diagrama de momente M porneste din 0 si se termina in 0.
Valoarea momentului intr-o sectiune se obtine calculand aria diagramei fortei
taietoare T cu semnul sau algebric. Spre exemplu, valoarea momentului in
sectiunea 3 este egal cu produsul dintre T1-3 si distanta de la 1 la 3.
Daca nu exista sarcina distribuita pe un interval, pe acel interval forta taietoare
este constanta.
V1 V2
3
M
1 2 (): V1 + V2 = 0
M
( 1 ): M – V2(a+b) = 0  V2 = a+b
a b
2 M
( -
): V1(a+b) + M = 0  V1 = a+b
_ (T)
M
-
a+b Ma
_ - a+b
(M)
+

Mb
a+b

In sectiunea in care actioneaza un moment concentrat diagrama M prezinta salt,


valoarea saltului fiind egala cu valoarea momentului concentrat,
Ma Mb
- + M = a+b
a+b
q
V1 V2
1 2 (): V1 + V2 = qL
( 1 ): q·L·0,5L – V2·L = 0  V2 = 0,5 qL
L
( 2 ): V1·L - q·L·0,5L = 0  V1 = 0,5 qL
0,5qL
+
(T) x= T
_ q
x = 0,5L
- 0,5qL
(M)
+
0,125 qL2

Diagrama (T) are gradul I deci diagrama (M) are gradul II (parabola)
Daca diagrama de momente este pozitiva ea se reprezinta sub axa
barei, adica pe fibra intinsa).
APLICATIA 1

9 kN/m

H2 = 0
V1 = 5,25 kN
0,2 m 0,5 m 0,4 m V2 = 1,05 kN

3,45
0,1166
+ +
T [kN] T
0,3833 - 1,05 -
- 1,8

- 0,18 M
+
M [kNm]
+
0,42
0,48125 = Mmaxim
(): -H2 = 0  H2 = 0 kN +
T
(): V1 - 9·0,7 + V2 = 0 -
( 1 ): 9·0,7·0,15 – V2·0,9 = 0  V2 = 1,05 kN -
M
( 2 ): V ·0,9 - 9·0,7·0,75 = 0  V = 5,25 kN
APLICATIA 2

articulatie
O

X1 30 kNm

X2 Vc = 2 kN
8 kN X2
MA = 48 kNm
HA = 0 X1
VA = 6 kN

( A ) : - MA + 8·12 + 30 - VC·39 = 0
GRINDA GERBER
() : VA + VC = 8 kN
( CU ARTICULATIE
INTERIOARA) ( O ) : 30 - VC·15 = 0  VC = 2 kN  VA = 6 kN
( O ) : - MA + VA·24 - 8·12 = 0  MA = 48 kNm
X1 = 0 X2 = 2 kN
In articulatia interioara momentul este intotdeauna nul.
6 6

-2 -2

- 48
- 30

24
APLICATIA 3

0,5 m

0,6 kN

3m
M = 0,3 kNm
H=0
G
V = 0,6 kN

0,6 - 0,3
+ -

M M = 60 kg
N T
-
-

G = mg = 0,6 kN
[kN] [kN] [kNm]

- 0,6 - 0,3
APLICATIA 4

V = 90 N

M = 333,92 Nm
H = 80 N
10 N

103 N
60o 20 N
203 N

80 -333,92 -153,92
90 -73,92
40

N [N] M [Nm]
T [N]
203 - 10 103 + 20
(): V – 50N – 40N = 0  V = 90N
(): H – 60N – 20N = 0  H = 80N
( O ): -M + 50·2 Nm + 40·(4 + 1,53) Nm - 20·1,5 Nm = 0
APLICATIA 5
2
5 kN 5
T
7,5 kN/m 25 5
5 kN
2

A B -5 3,33 -5
- 15
2 4 2 2 8 kN
2
10
VA -5
2 VB N
HA
8
10 kN
Suma momentelor care intra intr-un
nod este egala cu suma momentelor
10 10
care ies din acel nod
10
M
3,33 - 20 -10

Mmax = 41,66 40 20

- 20
(): H1 – 8 = 0  H1 = 8 kN
Intra: 40 si -20
(): V1 – 5 – 7,5·4 – 5 – 10 + V2 = 0  V1 + V2 = 50 kN
Iese: +20
( 1 ): 7,5·4·2 + 10·2 - VB·6 + 5·8 = 0  VB = 20 kN
( 2 ): -5·6 + V ·6 – 7,5·4·4 - 10·4 + 5·2 = 0  V = 30 kN
DIAGRAME DE EFORTURI
LA BARE CURBE N() = - Fsin

F T() = - Fcos

1 M() = - F·Rsin
  [0, 90o]
Rsin
Fcos Fsin

F
normala tangenta

1. Se face o sectiune sub un unghi  pe bara curba, pornind din punctul 1;


2. In sectiunea facuta se construiesc doua drepte: normala, orientata catre
centrul de curbura si tangenta la bara curba, in sens orar;
3. Se reduce (“muta”) forta din punctul 1 in punctul in care s-a facut sectiunea si
apoi se proiecteaza pe cele doua directii
4. Proiectia pe directia normalei reprezinta forta taietoare, iar proiectia pe
directia tangentei reprezinta forta axiala, cu semnul + daca proiectia se face
in sensul invers axelor On, Ot si cu semnul – daca proiectia se face in acelasi
sens cu axele On, Ot.
0o APLICATIA 6

-F
-

0o
[N]
-
[T]

90o 90o
-F
F  0O 90O
N() 0 -F 0o
N(
1
T()
T( -F 0
Rsin M()
M( 0 -FR
Fcos Fsin
 [M]
-
F
normalã tangentã
- FR 90o
DIAGRAME DE EFORTURI LA BARE COTITE IN SPATIU
Fa F
3
2 Fa F
1 1
Fa
y F 3 Fa
c Fb Fb
F Fb
4 Pasul II
x z
b 3 F F
2 Fa
x z Pasul I 2

y z a
y My
Pasul III
4 x
Fa
F APLICATIA 7

-F

Fa
F
Fb

N Ty Mx Fb Fa
Mz
F
PROBLEME (1)

articulatie

kN
5 kN
kNm kNm

kN

V
DESPRE TENSIUNI…

1. TENSIUNE = PRESIUNE ARTERIALA [mm coloana de Hg]


2. TENSIUNE = FORTA CARE IA NASTERE INTR-UN FIR DE
CARE ESTE ATÂRNAT UN CORP, EGALÃ CU GREUTATEA
ACESTUIA, IN CONDITIA DE REPAUS (a = 0) [N]
3. TENSIUNE = DIFERENTA DE POTENTIAL DINTRE DOUÃ
PUNCTE ALE UNUI CIRCUIT ELECTRIC [V]
4. TENSIUNE = FORTA CARE ACTIONEAZÃ ASUPRA UNITÃTII
DE SUPRAFATÃ ATUNCI CÂND UN CORP ESTE SUPUS
ACTIUNII UNOR FORTE EXTERIOARE [N/mm2]

A
F
T G p
TENSIUNI
3
3 Tensiunea normala  n
 31  32  23 este perpendicularã pe
 13 planul suprafetei
2
 21
 1 12
 12 Tensiunea tangentiala  n
este continutã in planul
2
 ij =  ji suprafetei

1
Principiul dualitatii
tensiunilor tangentiale
pn
F
F p =  2 + 2
p=
A
A
 = tensiune normala
- pn  = tensiune tangentiala
Unitate de masura: [MPa]
1 [MPa] = 1 [N/mm2]
CONDITII CARE SE IMPUN UNEI PIESE ATUNCI CAND SE FACE UN
CALCUL DE REZISTENTA (I)

1) CONDITII DE REZISTENTA
2) CONDITII DE RIGIDITATE
3) CONDITII DE STABILITATE
4) CONDITII ECONOMICE

Rosturi de dilatare la sinele de


cale ferata
CONDITII CARE SE IMPUN UNEI PIESE ATUNCI CAND SE FACE UN
CALCUL DE REZISTENTA (II)
3. CONDITII DE STABILITATE FLAMBAJ PRIN INCOVOIERE/TORSIUNE

F < Fcritic

FLAMBAJ PRIN
COMPRESIUNE
Echilibru
stabil
REZISTENTA ADMISIBILA

Reprezinta o valoare conventional aleasa a tensiunii maxime dintr-o piesã


(structura) confectionatã dintr-un material cunoscut astfel incât aceasta sã
functioneze in conditii de sigurantã sub actiunea unor incãrcãri date.

Notatii: a sau a

Rezistenta admisibilã NU reprezintã valoarea pânã


la care rezistã materialul!

 In cazul unui material tenace, rezistenta admisibila se obtine prin


impartirea limitei de curgere la un coeficient de siguranta.
 In cazul unui material fragil, rezistenta admisibila se obtine prin impartirea
rezistentei la rupere la un coeficient de siguranta.

c r
a = a =
cc cr
COEFICIENTI DE SIGURANTA
 Natura materialului (ductil  c / fragil  c)
 Omogenitatea materialului (omogen  c / neomogen  c)
 Mediul in care lucreaza piesa sau structura (variatii de temperatura/ umiditate)
 Modul de actionare al sarcinilor (static  c / dinamic  c)
 Tipul solicitarii (simple  c / compuse  c)
 Precizia modelului de calcul adoptat (daca ipotezele simplificatoare de calcul
sunt incerte  c )
 Importanta piesei si ce s-ar intampla daca aceasta s-ar distruge (amploarea
pagubelor materiale, pierderi de vieti omenesti, poluare  c)
 Durata de functionare a piesei (timp limitat  c / timp indelungat  c )

Rupere ductila (otel) Rupere ductila (aluminiu) Rupere fragila (fonta)


CONCENTRATORI DE TENSIUNE
 max  max
Kt = =
d  nom P
(H-d)·h

h
H
2,7

H = 100 mm d/H = 0,1  Kt = 2,7


H
d = 10 mm
 max = 9000·2,7 = 67,5 MPa
90·4
h = 4 mm

d/H
P = 9 kN
IPOTEZELE DE BAZA DIN REZISTENTA MATERIALELOR
1. Ipoteza omogenitatii perfecte
Materialul este omogen, având aceleaşi proprietăti fizico-chimice în tot volumul său
2. Ipoteza mediului continuu
La scara macroscopicã materia este consideratã continuã si nu discretã cum este de
fapt in realitate (formata din atomi si molecule)
3. Ipoteza izotropiei
Caracteristicile elastice si mecanice ale materialului sunt aceleasi pe orice directie
4. Ipoteza elasticitatii perfecte
Materialul are o comportare perfect elastice, adica revine la forma si dimensiunile initiale
dupa incetarea actiunii sarcinilor care au produs deformarea
5. Ipoteza micilor deformatii
Deformatiile care se produc sub actiunea fortelor exterioare sunt mici in raport cu
dimensiunile corpului
6. Valabilitatea legii lui Hooke
In domeniul elastic există o proportionalitate intre tensiuni si deformatii
7. Principiul lui Saint Venant
Dacă un sistem de forte este înlocuit cu un alt sistem static echivalent, aceasta produce
diferente apreciabile în starea de tensiuni şi deformatii din vecinătatea fortelor dar
rămâne fără efect (sau cu efecte neglijabile) la distante suficient de mari de locul de
aplicatie a fortelor
8. Ipoteza lui Bernoulli
O sectiune plana si normala pe axa barei inainte de deformare ramane plana si normala
pe axa deformata si dupa deformarea barei.
PRINCIPIUL LUI SAINT VENANT

Sarcina P
distorsioneaza liniile
situate in vecinatatea
sa

Liniile localizate la distanta de


punctul de aplicare a fortei
raman perpendiculare pe axa
longitudinala

Sarcina P Sectiunea a-a Sectiunea b-b Sectiunea c-c Sectiunea c-c


distorsioneaza liniile
situate in vecinatatea
suportului
IPOTEZA LUI BERNOULLI

M M
90o 90o
90o

Mt

Sectiunile plane (cele marcate cu rosu) rãmân tot plane in urma solicitãrii
CONTRACTIA TRANSVERSALA
EFECTUL POISSON
F Dupã deformare Dupa deformare
F

Contractie transversalã (lateralã)


Lungire longitudinalã
Inainte de deformare
F Inainte de deformare
 = Coeficientul lui Poisson

 < 0,5
 transversal
=- 
longitudinal

Fenomenul de micsorare a dimensiunilor sectiunii Longitudinal


transversale in cazul unei bare solicitate la tractiune =
CONTRACTIE TRANSVERSALA Transversal
INCERCAREA LA TRACTIUNE – CURBA CARACTERISTICA
Lungimea totala

Lungimea partii calibrate


Distanta intre
Capete de repere
prindere

Diametrul partii
Latimea calibrate
capetelor de
prindere Partea calibrata

Epruveta din
otel

Gatuire la rupere

Epruveta din
aluminiu
APARATE UTILIZATE PENTRU MASURAREA DEFORMATIILOR
LA INCERCAREA LA TRACTIUNE

EXTENSOMETRU SUBLER CEAS COMPARATOR


Se mãsoara marile Se mãsoarã lungirea Se mãsoara micile
deformatii ( > 1 mm) epruvetei dupã ce s-a rupt deformatii (< 1 mm)
CURBA CARACTERISTICA A OTELULUI

Ultima Tensiunea maxima


tensiune
de
intindere

Limita de
curgere Ruperea
Limita de epruvetei
elasticitate
Limita de
proportio-
nalitate
Tensiunea
 [MPa]

Deformatie specifica  [%] Alungire la rupere


MASINA DE INCERCAT LA TRACTIUNE

- Masina universala de incercari


- Actionare hidraulica sau
electromagnetica
- Masurarea deformatiilor se
face numai cu extensometrul
-Masina are in dotare un sistem
de achizitii de date (Forta/
Deplasare)
- Doua bacuri de prindere a
epruvetei: unul fix si unul mobil
S0 – S
Z= ·100 [%]
S0
Epruveta dupã de solicitare
Epruveta inainte de solicitare

F F

d0
d
L0

L
L – L0 L
= =
L0 L0

Legea lui Hooke  = E·

E = modul de elasticitate longitudinal (modulul lui Young) [MPa]


 = alungire (lungire specificã) [%]
 = tensiune normalã [MPa]
Z = gatuirea la rupere (1 MPa = 1 N/mm2 = 10 daN/cm2)
DESPRE LIMITA DE CURGERE…
CEL MAI REZISTENT DAR SI Cu cât un otel este mai inalt aliat cu
CEL MAI FRAGIL
Otel inalt
atat nu are palier de curgere.
aliat CEL MAI TENACE
Otel cu continut Materialul cu cat este mai fragil cu
R02 mediu de carbon CEL MAI PUTIN atat sufera deformatii mici inainte de
REZISTENT rupere
Tensiune normala [MPa]

DAR SI CEL MAI


DUCTIL
Otel cu continut
LIMITA DE CURGERE
scazut de carbon

APARENTA TEHNICA
0,2% Deformatie specifica [%]

Limita de curgere APARENTA este valoarea tensiunii normale la care la o fortã


practic constantã, deformatiile cresc foarte mult. Aceasta mãrime apare numai la
materialele care au un palier de curgere.
Limita de curgere TEHNICA (REMANENTA) este valoarea tensiunii normale
cãreia ii corespunde dupã descãrcarea epruvetei o lungire specificã de 0,2%.
Aceasta limitã de curgere conventionalã se noteazã cu R02. Aceastã mãrime
apare la materialele care nu au un palier de curgere.
CURBA CARACTERISTICA REALA SI CONVENTIONALA

Curba
caracteristica reala

Tensiune [MPa]
Curba caracteristica
conventionala
Limita de
curgere
Limita de
proportionalitate

Deformatie Deformatie plastica


elastica uniforma Gatuirea

Deformatie specifica [%]

Dacã se raporteazã forta de tractiune la aria sectiunii initiale (ca si cum aceasta
ar ramane constantã) se obtine CURBA CARACTERISTICA CONVENTIONALA
Dacã se raporteazã forta de tractiune la aria sectiunii ultime (cea dinainte de
momentul ruperii epruvetei) se obtine CURBA CARACTERISTICA REALA
INCERCAREA LA COMPRESIUNE (I)

epruveta

ceas
comparator

Ulei sub
presiune

L0 = d0 = 20 mm
L0

L0
D0 D0
Epruveta Epruveta
din otel din fonta
INCERCAREA LA COMPRESIUNE (II)

F F

Lult < L0
Dult > D0 Epruveta din fontã
Epruveta din otel Apar fisuri orientate la 45o
Epruveta capata forma Forta de rupere la compresiune
unui “butoias” fãrã a pentru epruveta din fontã este forta
apãrea fisuri la care apar primele fisuri

Epruveta de otel se deformeaza Fonta a cedat fragil


elasto-plastic

Masurarea scurtarii se face cu ajutorul a doua ceasuri comparatoare


montate de o parte si de alta a epruvetei, Precizia comparatoarelor este de
0,01 mm.
LS + LD
L =
2
MOMENTE DE INERTIE (I)

Iy =  z2dA • Axiale (Iy, Iz) > 0 [mm4]


y
Iz =  y2dA • Centrifugale (Iyz) > 0 , < 0 , = 0 [mm4]
r z
Iyz =  zydA • Polare (Ip) > 0 [mm4]
dA
Ip =  r2dA = (y2+z2)dA = Iz + Iy y

A
Relatia lui Steiner
A
G IyP = IyG + d2A
yG yG’ z
IyG
d

Relatia lui Steiner pentru suprafete compuse

yP yP’ IyP =  IyG +  (zi – zG)2· Ai

Relatia lui Steiner se aplica intotdeauna in calculul momentelor de inertie ale


suprafetelor compuse si se defineste astfel:
Momentul de inertie in raport cu o axa (de obicei cea care trece prin centrul de greutate
al intregii sectiuni) este egal cu suma algebrica a momentelor de inertie ale
suprafetelor care compun sectiunea la care se adauga patratul distantelor dintre axa
care trece prin centrul de greutate G si axele care trec prin centrele de greutate ale
fiecãrei suprafete in parte (G1, G2,…, Gn), inmultit cu aria corespunzatoare (A1, A2, …An)
MOMENTE DE INERTIE (II)
CALCULUL MOMENTELOR DE INERTIE ALE SUPRAFETELOR SIMPLE (1)

A) Suprafata dreptunghiulara
h/2 h/2
Iy =  z dA =  z ·bdz = bz = bh
3 3
2 2
-h/2 3 -h/2
12
y b/2 b/2
h

hy3 bh 3
dz Iz =  y dA =  y ·hdy =
2 2
= (in mod analog)
-b/2 3 -b/2 12

z
b

B) Suprafata circulara
R dr
R
R 4 d 4
Ip =  r2 dA =  r2·2r dr = 2 =
d = 2R

r 4 32
y 0
d4
Iy = Iz si Iy + Iz = Ip  Iy = Iz =
64
z
 (D4 –d4)  (D4 –d4)
C) Suprafata inelara Ip = I y = Iz =
D
d

32 64
MOMENTE DE INERTIE (III)
CALCULUL MOMENTELOR DE INERTIE ALE SUPRAFETELOR SIMPLE (2)

D) Suprafata triunghiulara

IyO = IyG + (zi – zG)2·A  bh = IyG + h2 b·h


3

24 36 2
yG bh3 hb3
yo IyG = IzG =
36 36
h

h/6

zG zo b/6
b

E) Suprafata semicircularã
2d/3
IyO = IyG + (zi – zG)2·A  d = IyG + 4d 2 ·d
4 2 2
yG 128 9 8
yO
IyG = d - d = 0,01686 d4
4 4

128 18

d4
IzG = ½ IzO = 128
zG
MOMENTE DE INERTIE (IV)
APLICATIA 8
1. Se alege polul P (pe axa de simetrie a figurii si pe fibra
20 60 superioara si se noteaza cu yP, zP sistemul de axe.
2. Se descompunse suprafata in suprafete simple si se
calculeaza centrul de greutate.

60
60·20·10 + 2·40·20·40 + 2·40·20·70
zG = = 42,72 mm
60·20 + 2·40·20 + 2·40·20

20
20
3. Se calculeaza momentul de inertie in raport cu axa yG
100 astfel:

Iy = 60·20 + 2· 20·60 + 2· 40·20 + (10 – 42,72)2 ·1200 + 2·(40 – 42,72)2·800 + 2·(70 – 42,72)2·1400
3 3 3

12 12 12

 Iy = 813333,33 +  (zi – zG)2·Ai = 3380311,04


Iy = 419,364·104 mm4
60 60 60
P yP P yP P yP
G1

20

42,72
20

20

G2 G3

60
60
60

G yG

20
G4 G5
20

20

zP zP zP
20 20 20
100 100 100
MOMENTE DE INERTIE (V)
CALCULUL MOMENTELOR DE INERTIE AL PROFILELOR LAMINATE

Profil I Profil teava patrata Profil U


Profilele laminate - profile U, profil I, cornier (cu aripi egale si inegale) si teava patrata si
rectangulara - au utilizari diverse: in constructia diverselor structuri metalice civile si
industriale, in constructii de masini, echipamente de climatizare etc.

Profil cornier cu aripi egale


Profil cornier cu aripi inegale Profil teava rectangulara

Profilele laminate sunt realizate din tabla groasa prin laminare la rece.
CARACTERISTICILE GEOMETRICE ALE
Otel I PROFILELOR LAMINATE (I)

y y

y-y z-z
Otel L CARACTERISTICILE GEOMETRICE ALE
PROFILELOR LAMINATE (II)
CARACTERISTICILE GEOMETRICE ALE
Otel U PROFILELOR LAMINATE (III)

y y

y-y z-z
APLICATIA 9

P U10
Fig. Ai zi yi Aizi Aiyi zi -zG yi -yG
94,48

1350 34,5 0 46575 0 -59,98 0


G yG
I16
2280 130 0 296400 0 35,51 0

 3630 342975 0

zG
zG = 94,48 mm

Iy = 29,3·104 + 935·104 + (-59,98)2·1350 + 35,512·2280 = 1737,58·104 mm4

Iz = 205·104 + 54,7·104 = 259,7·104


PROBLEME (2)
90 150 40 40

30
30

30

25 20
90

90
30

90

45
30
30 30 60 30
60 80
100
60 200
U16 5
20 20

U18 U18 40
I 20 I 20
50

80

20 100
60 20 50
160

35 20 15
20

20

5
20
20 40
60

L 80x80x8 L 80x80x8
60
INTINDEREA SI COMPRESIUNEA BARELOR

F F

Conditie de rezistenta

(1)  = N   a F
N N
F
A Conditie de rigiditate
(2)  = E·  Valabilitatea legii lui Hooke (I)
L N L N·L0
(3)  = (1)+(2)+(3) =E  L =  La
L0 A L0 E·A
E,A
 = constant pe sectiune  Ipoteza lui Bernoulli (II)

L0 N

La solicitarea axiala ramane valabila si ipoteza micilor deformatii (III)


APLICATIA 10 O bara tubulara din aluminiu avand lungimea L = 400
mm este solicitata la compresiune printr-o forta P. Un
traductor tensometric este montat pe suprafata
exterioara pe directie longitudinala. a) Daca
deformatia specifica masurata este  = 550 m/m
care este scurtarea  a barei? b) Daca modulul de
elasticitate longituinal este 7·104 care este valoarea
fortei P?
50
60

P
 = ·L = 550·10-6·400 = 0,22 mm

 = E· = 7·104·550·10-6 = 38,5 MPa

·(602-502)
 = P  P =  ·A = 38,5 · = 33,261 kN
A 4
N.B. Se poate verifica corectitudinea raspunsului scriind relatia
pentru calculul lui :

P·L 33261·400
= = = 0,22 mm
E·A 7·104· ·(602-502)
4
APLICATIA 11 Sub actiunea fortei P, capatul liber B se deplaseaza cu 0,1 mm.
a) Daca lungimea barei AD este egala cu 240 mm, sa se
determine deformatia specifica a acestei bare.
b) Daca bara AD este confectionata din aluminiu (E = 7·104 MPa si are aria egala cu
A = 125 mm2 sa se determine valoarea fortei P.

1250 250 a)
 CBB’   CDD’  0,1 = 250  DD’ = 0,5 mm
DD’ 1250
DD’ reprezinta scurtarea barei AD

 = AD’-AD = - 0,5 = - 0,002083


AD 240
B’
D C 0,1 b) MC = 0  NAD·1250 = P·250  NAD = 0,2 P
B
Din legea lui Hooke avem:  = E· 
0,5

D’
 = 7·104·(- 0,002083) = - 145,83 MPa

NAD Aceasta tensiune este egala cu:


NAD - 0,2 P
= = = -145,83  P = 91,14 kN
A 125
A
APLICATIA 12 Pentru sistemul de bare articulate din figura sa se calculeze
deformatiile in barele AP si BP.

O
30o
75
o

LBP
LAP O’
LAP
cos 75o =  LAP = 0,0647 mm
0,25
LBP
cos 30o =  LBP = 0,2165 mm
0,25
SISTEME STATIC NEDETERMINATE DE INTINDERE-COMPRESIUNE

1. Bara supusã variatiilor de temperaturã

E, A
Bara suferã dilatare liniarã
N N impiedicatã. In cele douã incastrãri
vor apãrea douã eforturi notate cu N.
T

Conditia de deformabilitate:

Ltotal = 0  - N·L + L T = 0  N = E A  T   =N = E  T
E·A A

Lmecanic Ltermic

 = coeficient de dilatare termica liniarã [1/oC]


E = modul de elasticitate longitudinal [MPa]
T = variatia de temperaturã [oC]
APLICATIA 13

N N

2m 0,5 mm

O bara din otel de sectiune circulara (E = 2·105 MPa),  = 12·10-6 MPa.


Cunoscandu-se  = 0,32 si d = 100 mm sa se determine:
a) Variatia de temperatura T la care bara atinge peretele;
b) Daca T = 80oC, sa se determine tensiunea in bara;
c) Care este modificarea diametrului barei?

0,5
a) LT = 0,5  T = =
2000·12·10-6
20,83oC
b) La o temperatura ce depaseste 20,83oC, bara forteaza peretele. Va apare o
reactiune N, ca in figura:
- NL + LT = 0,5
 2·105 (2000·12·10-6·80 - 0,5) = ·2000   = 142 MPa
EA

c)  tr = - long = -  +  = 0,7328·10-3 D =  tr·D = 0,073 mm
E
2. Bara cu sectiune neomogena solicitata axial
N1 N1 si N2 sunt eforturile care iau nastere in
F
N2 cele doua materiale
N1
E1, E2 sunt modulele de elasticitate
1 (E1, A1) longitudinale ale celor doua materiale
2 (E2, A2)
A1, A2 sunt ariile sectiunilor transversale ale
celor doua materiale
N1 + N2 = F Ecuatie de echilibru

N1 N2 N1 + N2 F
1 = 2  E A = E A = E A + E A = E A + E A Conditie de deformabilitate
1 1 2 2 1 1 2 2 1 1 2 2

F F
N1 = N2 = E1A1
1 + E2A2 1+
E1A1 E2A2
APLICATIA 14 Un stalp din beton armat cu diametrul d = 200 mm este proiectat sa
suporte o sarcina de 300 kN. Sa se determine aria necesara a armaturii
din otel daca bet
a = 6 MPa si  a = 120 MPa. Se cunosc: Ebet = 14 GPa si
OL

EOL = 200 GPa.

NOL + Nbet = 300 kN  ecuatie de echilibru


NOL Nbet 300000
 OL =  bet  = =
EOL· AOL Ebet· Abet EOL· AOL + Ebet· Abet

conditie de deformabilitate
·2002
Abet = = 31415,92 mm2
4

 bet
Nbet 300000
=
14·103· 31415,92 2·105 AOL + 14·103·31415,92

14·103·3·105
 bet =  6  AOL1 = 1300,88 mm2
2·10 AOL + 0,14·10 ·31415,92
5 5

300000·2·105
 OL =  120  AOL = 300,88
2 mm2
2·105 AOL + 0,14·10 ·31415,92
5

Aria necesara este max (AOL


1 si A 2 ), adica 1300, 88 mm2
OL
3. Sistem de bare hibride

Este realizat dintr-o bara rigida care este sustinuta de catre mai multe bare
flexibile, de lungimi, sectiuni si materiale diferite, articulate la capete.
Pentru rezolvarea unei astfel de probleme se scriu una (sau douã) ecuatii de
echilibru la care se ataseazã cel putin o conditie de deformabilitate.
Problema se poate rezolva prin doua metode:
a) Metoda fizico-geometricã
b) Metoda eforturilor

a) Metoda fizico-geometricã
L3
L2
a b
L1
N1 N2 N3
Ecuatii de echilibru:
c L2 L3
( ): N1 + N2 + N3 = F F L1
( 1 ): F·c – N2·a – N3·(a+b) = 0 L2 - L3
L2 - L3 L1 - L3
Conditie de deformabilitate: b
=
L1 - L3 a + b
APLICATIA 15 Bara rigidã ABCD este sustinutã de touã tije elastice din otel
si aluminiu. Cunoscându-se AOL = 240 mm2 si AAl = 200 mm2,
EOL = 3 EAl = 21·104 MPa, P = 9 kN, sã se determine tensiunile
in cele doua bare precum si deplasarea punctului de
aplicare a fortei,  P.

V NOL
OL
360
A’ P
400 LAl C D
A
B

P
C’
200 200 D’
400

Al
NAl LOL

a) Metoda fizico-geometricã
Ecuatia de echilibru: ( B ) : - NAl· 400 – NOL ·200 + P·400 = 0
LAl AB 400  NAl·400 NOL·360
Conditie de deformabilitate: = = =  NAl = 0,25 NOL
LOL BC 200 EAl·200 EOL·240
12000 = 50 MPa
NOL = 12 kN NAl = 3 kN  OL =
240
 Al = 3000 = 15 MPa
200
CC’ 200 N ·360
=  DD’ = 2 CC’ = 2 OL = 0,171 mm =  P
DD’ 400 EOL·240
b) Metoda eforturilor
1. Se stabileste gradul de nedeterminare al sistemului
2. Se suprima atatea legaturi cat indica gradul de nedeterminare. Aceste legaturi se noteaza
cu X1, X2,…, Xn
3. Se considera Xi = 0 si se determina eforturile fictive N0i in functie de incarcarea exterioara
4. Se considera pe rand Xi = 1 si se recalculeaza eforturile fictive ni in functie de sarcina unitate

5. Se scriu ecuatiile canonice: 10 + X111 + X2 12 + … Xn 1n = 0

20 + X121 + X2 22 + … Xn 2n = 0  X1, X2,…, Xn


n0 + X1n1 + X2 n2 + … Xn nn = 0

6. Se calculeaza coeficientii 10 si 11 cu relatiile:


In cazul unui sistem o data
N0i niLi nedeterminat ecuatia devine:
 10 =  +  ni iT  10 + X  11 = 0
E i Ai
In cazul in care nu exista
n2i Li -  10
 11 =   X1 = variatie de temperatura,
EiAi  11 termenul  ni iT se anuleaza

7. Eforturile reale Ni se calculeaza cu relatiile: Ni = N0i + X·ni


APLICATIA 15 bis b) Metoda eforturilor
V NOL 3 necunoscute (V, NAl, NOL)
A’ P
C 2 ecuatii de echilibru: () si ( B )
D
A
B GN = 1  se suprima o legatura. Aceastã

P
C’ legatura se noteazã cu X = NAl .
D’
NAl NOL Se calculeazã efortul fictiv NOL in functie de P
V o
A’ P (forta exterioarã).
C D o · 200 + P · 400 = 0  N o = 2P
A - NOL OL
B

P
C’ Se suprima forta P si se inlocuieste X cu o
X D’ forta fictiva unitara, recalculandu-se efortul
Vo NOL
O
fictiv nOL. Deci 1nAl = 1.
A’ P
1 · 200 - 1·400 = 0  n 1 = - 2
- nOL
C D OL
A
B Se calculeaza coeficientii canonici  10 si  11
P

C’
X=0
 10 = 2P·(-2)·360  11 = (-2) · 360 + 1 ·400
2 2

v1 nOL
1
EOL·240 EOL·240 EAl·200
D’
A’
C 6P
D -  10 EOL
A
B
X=  = 18 = 3 kN = NAl
P

11
C’ EOL
X=1 D’
NOL= NOL
o + X·n = 2P + 3·(-2) = 12 kN
OL
4. Sistem de bare coaxiale

Este realizat din bare de lungimi, sectiuni si materiale diferite, dispuse coaxial
ce prezinta sau nu jocuri de montaj (inexactitati de executie) si care pot fi
supuse sau nu unor variatii de temperatura.
E3A3
E1A1 E2A2
F1 F2 F3 H2 Se scriu doua conditii:
H1
1 3 2 - O ecuatie de echilibru ( )
a 4 5
6 7
b - O conditie de deformabilitate
c Ltot = 0 (daca nu exista joc de montaj)
d
e Ltot =  (daca exista joc de montaj)
f
(): H1 – F1 + F2 – F3 + H2 = 0

L1-3 L3-4 L4-5 L5-6


H1 · a (H1 – F1)· (b – a) (H1 – F1)· (c – b) (H1 – F1+ F2)· (d – c)
+ + + +
E1A1 E1A1 E2A2 E2A2

(H1 – F1+ F2)· (e – d) (H1 – F1+ F2 + F3)· (f – e)


+ + =0
L6-7 E3A3 E3A3
L7-2
APLICATIA 16

HD
HA

Pentru bara de sectiune omogena, confectionata din otel (EOL = 21·104 MPa), de arie A
= 500 mm2 si solicitata prin fortele P1 = 25 kN si P2 = 50 kN se cer:
a) Reactiunile HA si HD;
b) Diagrama de forte axiale N
c) Diagrama tensiunii normale ;
d) Deplasarea sectiunii B,  B.
36,11
 AB = 36,11·10 = 72,22 MPa
3
11,11
+
500 N [kN]
-
= 11,11·10 = 22,22 MPa
3
 BC 72,22
- 38,88
500 22,22
+
 [MPa]
= - 38,88·10 = - 77,76 MPa
3
 CD -
500 - 77,76
(): HA – 25 – 50 + HD = 0  HA + HD = 75 kN ECUATIA DE ECHILIBRU
HA·600 (HA- 25)·1200 (HA- 75)·900
+ = 0  HA = 36,11 kN si HB = 38,88 kN
EA + EA EA
CONDITIA DE DEFORMABILITATE
 B = 36,11·103·600/(21·104·500) = 0,206 mm
Bara din otel ABC, de sectiune circulara, are aria sectiunii
APLICATIA 17
transversale A1 de la A la B si respectiv A2 de la B la C. Bara
este incastrata in sectiunea A si solicitata printr-o forta P = 40
kN in capatul liber C. O bara inelara de lungime L3 cu aria
sectiunii transversale A3 este fixata fara joc intre punctele B si
D. Sa se determine lungirea  AC datorata fortei P. Se cunosc:
L1 = 2L3 = 250 mm, L2 = 225 mm, E = 200 GPa, A1 = 2A3 = 960
mm2 si A2 = 300 mm2. Cat sunt tensiunile in acest caz?
HA
 AC =  AB +  BC = 0,176 mm
L1

HD 20·103·250 0,026 mm
=
2·105·960
HD

L3
L2

40·103·225 = 0,15 mm
2·105·300
HD

P
(): HA + HD = P HA·250 HD·125
- = 0  HA = HD = 20 kN
 AB +  BD = 0 E·960 E·480
20000
 BC= 40000 = 133,33 MPa  AB = 20000 = 20,83 MPa  BD = = 41,66 MPa
300 960 480
TENSIUNI PE O SUPRAFATA INCLINATA Cercul lui Mohr
PENTRU SOLICITAREA AXIALA pentru starea liniara
 x de tensiune
B’ 

B
N x p N

  D’
2

C D
y’ y  x/2
y
B’
A X’
 A
B 

x p x 
   p
 D’
Acos x
Acos x
D
Asin Asin

  ·A -  xcos·Acos =0    =  xcos2  =  x 1+cos2 x 2 x 2


2  (  - ) +  2= (
 )
sin2 2 2
  ·A -  xsin·Acos = 0    =  xsincos =  x 2
Pentru  = 0    =  max =  x
Pentru  = /4    =   = 0,5  x
FORFECAREA

Poanson

Forta
taietoare
T

Material

Epruveta

Degajare
T
Matrita


 A

  = G·
 = lunecare specifica
 = tensiune tangentiala [MPa]
T G = modul de elasticitate transversal (modul
=  a de forfecare) [MPa]
A
T = forta taietoare [N]
CALCULUL FORTEI DE STANTARE

Forta de stantare F =  r· p·h


Poanson
 r = tensiunea de rupere [MPa]

Materialul h = grosimea tablei [mm]


p = perimetrul piesei stantate [mm]
Degajare F = forta de stantare [N]
h

Piesa stantata Matrita

APLICATIA 16
Rezistenta la forfecare a placii este  r = 350 MPa.
Poanson
Sa se determine forta P necesara stantãrii placii.

F =  r· p·h = 350··20·25 = 549,77 kN


Grosimea placii

Piesa stantata
 str
IMBINARI PRIN SURUBURI, BOLTURI SAU NITURI
t

F  str
F
d e

F
Zona de t I
0,5F forfecare
F
II
F sectiuni de
d
forfecare a tablei

0,5F III
F F

b
F  III IV
f = Conditia de forfecare a nitului (I)
·d2 a

4 (n = nr. sectiunilor de forfecare) sectiunea supusa verificarii
la intindere a tablei
 str = F   a, str Conditia de strivire intre
n·d·t tabla si nit (II) F
=  a
t·(b - n·d)
f = F  a
2·n·t·e Conditia de forfecare a tablei (IV)
Conditia de intindere a tablei (III)
APLICATIA 18 Se considera imbinarea din figura solicitata cu forta F = 10 kN.
Se cunosc: t = 8 mm, d = 10 mm,  a = 150 MPa,  a
= 80 MPa,  str = 300 MPa.
Se cer: a) numarul de nituri; b) latimea b a platbandei; c) Valoarea cotei e;
d) verificarea la strivire intre tabla si nit.
e

F
t F
d

F F
F
d)  str =   a, str
n·d·t
F  4·104
a)  f =  n  = 1,59  n = 2 nituri
 str = 10 = 62,5 MPa
4
·d2 a
·102·80
n· 2·10·8
4
F F + n·d = 104 + 2·10 = 28,33 mm
b)  = t·(b - n·d)   a  b 
t· a 8·150
F F 10 4
c)  f =  a e e = 3,906 mm
2·n·t·e 2 n·t· a 2·2·8·80
APLICATIA 19 Sa se dimensioneze elementele din ansamblul din
figura, cunoscandu-se F = 150 kN, h = 5b,  a = 150 MPa,
e a  a =  as = 100 MPa,  as = 300 MPa.

d
c h 1A. Boltul este solicitat la forfecare in doua
F F
sectiuni de catre ureche
2·150·103
tija  = F 2  a  d  ·100
d = 31 mm
sudura
2 d
4
t b
1B. Boltul este solicitat la strivire la
F F
suprafata de contact cu urechea
t
F
  a str  t  150·10
3
 str = t = 9 mm
2·d·t 2·31·300
bolt ureche
F F 150·103
2A. Urechea este solicitata la intindere in
=  a  c = +d = + 31
2·t·(c-d) 2·t· a 2·9·150
zona slabita de gaura pentru bolt
c = 87 mm
2B. Urechea este solicitata la forfecare de
 = F   a  e  150·10
3
e = 42 mm
catre bolt 4·t·e 4·9·100
3. Tija este solicitata la intindere de F
catre bolt  str =   a  b  150·103  b = 15 mm
b·h 150· 5
 h = 75 mm
F
4. Sudura este solicitata la forfecare  =   as  a = 9 mm
2 (b+h)·a
IMBINARI PRIN SUDURA

Sudura cap la cap Ls F = a·L· as


F F
h
L = Ls – 2a

a ( as = 0,8 a)
h
F
F F = a·L· as
Suduracap
Sudura frontala
la cap

a = h 2
F F

Ls
2
( as = 0,65 a)
Suduracap
Sudura de flanc
la cap

h
F F

LS a Suduracap
Sudura de colt
la

F = 2·a·L· as F F
APLICATIA 20 Sa se verifice imbinarea din figura, cunoscandu-se  a = 150 MPa,
 as = 100MPa

8 15
F = 150 kN
15

140

Tablele centrale sunt solicitate la intindere:


F 150·103
= = = 133,92 MPa <  a
A 8·140
Tablele laterale sunt solicitate la intindere dar cu o forta F’ = F/2
F’ 75·103
’ = = = 35,71 MPa <  a
A 15·140
Cordoanele de sudura sunt solicitate la forfecare prin forta F’ = F/2

= 0,5 F = 75·103 = 59,53


MPaa·(Ls – 2a) 10,605·(140 - 2·10,605)
(in care a = 0,707·15 = 10,605 mm)
TENSIUNI PE O SUPRAFATA INCLINATA PENTRU
SOLICITAREA DE FORFECARE PURA


y’ y
 = 0
A X’   =  xy

 yx  
 p
45o 
  = -  xy   =  xy
Acos x
 xy
Asin Cercul lui Mohr pentru
starea de forfecare pura

   ·A -  xy·cos·Asin -  yxsin ·Acos = 0


  =     ·A -  xy·sin ·Asin +  yx·cos ·Acos = 0
 
   =  xysin2 (  )2 + (  )2 = ( xy)2

  = -  xycos2

TORSIUNEA BARELOR DE SECTIUNE CIRCULARA SAU INELARA

Ipoteze simplificatoare:  = lunecare specifica

1. Valabilitatea legii lui Hooke  = G·  = tensiune tangentiala [MPa]


2.  variaza liniar pe directie radiala G = modul de elasticitate transversal

 variaza liniar pe directie radiala


F2

d1
d2
F1
Mt2 = F2d2

Mt1 = F1d1
F2
F1

3. Valabilitatea ipotezei lui Bernoulli


Sectiunile plane si normale pe axa barei inainte de Mt
aplicarea momentului de torsiune raman plane si
normale si dupa aplicarea acestui moment
Motor
Turbina exercita un moment de
torsiune Mt asupra arborelui AB
Turatie
Turbina Arborele transmite momentul Mt
catre motor
Arbore Motorul creeaza un moment egal
si de semn contrar celui din
arbore
P [kW]
30 P Mt [kNm]
Mt =
Mt
·n
n [ rot/min]
Mt
Mt

Mt
APLICATIA 21

Un motor cu puterea P = 6 kW transmite arborelui AB, care se roteste cu turatia


n = 478 rot/min, un moment Mt . Prin intermediul unui angrenaj de roti dintate
acest moment este transmis arborelui CD. Se se determine: a) Momentul din
arborele AB; b) Forta de angrenare; c) Momentul MDt ; d) Tensiunile din arborii AB
si CD.
 25
 300
Motor B
A
 10

n C D F
1m

 50 0,67 m MtD

30 P
a) Mt = ·n  0,12 kNm = 120 Nm.

b) FB·150 = Mt = 12·104  FB = 800 N  c) MtD= 800·25 = 20000 Nmm = 20 Nm


MCD MAB 120·103
20·103 101,86 MPa  AB = = = 39,2 MPa
d)  CD = = = Wp ·253
WpCD ·103 AB

16 16
 max

r
 dA R

Mt Mt  max
d Mt

 max

dx
 max

BB’
tg    =  BB’ = ·dx
AB
  = r d d =  Rotire specifica [rad/mm]
BB’ = r·d dx dx
Mt M Ip
Conform legii lui Hooke = · r   max = t   a
Ip Wp Wp =
R
 = G·   = G·r·  = r·
Conditie de rezistenta

Relatia de echivalenta: Mt = ·rdA =  G· ·r2dA = G·  r2dA = G··Ip = r ·Ip


Mt
=  a Conditie de rigiditate 180o =  rad
G·Ip
Mt
 =   dx =  dx Expresia unghiului de rotire  [rad]
L L G·I
p

·D4 d ·(D4 – d4) D


Ip = [mm4] Ip = [mm4]
32 32
·D3 ·D3
Wp = [mm3] Wp = [ 1- (d/D)4] [mm3] d
16 16

APLICATIA 22 Pentru a gauri piciorul unei mese un muncitor foloseste


un burghiu cu diametrul d = 4 mm. Daca momentul de
torsiune produs este de 0,3 Nm, care este tensiunea
maxima din burghiu? Daca GOL = 75 GPa, care este
rotirea specifica in o/m?

Mt Mt 300
= = 3003 = 23,87 MPa  = =
75·103· ·4
4
Wp ·4 G·Ip
16 32
 = 1,5915·10-4 rad/mm = 9,12o/m
APLICATIA 23 Pentru a desface un pneu pentru a-l inlocui, un
sofer aplica un cuplu de forte P = 4,5 N la cele
doua extremitati ale unei coarbe de lungime
L = 457,2 mm. Coarba este confectionata din otel
(G = 7,5·104 MPa). Daca diametrul bratului
coarbei este d = 12 mm, sa se determine:
a) Tensiunea maxima ce ia nastere in sectiunea A a
coarbei;
b) Unghiul de rasucire al tijei coarbei.

22 P·L 16·4,5·457,2
8 ,6
 max = = = 6,06 MPa
d3 ·123
22
8,6 16
M ·L
= t = 2057,4·228,6 4 =
3,08·10-3 rad
d = 12 mm G·Ip 7,5·10 · ·12
4

P = 4,5 N 32
APLICATIA 24

O bara tubulara din aluminiu are diametrul exterior D = 104 mm si diametru


interior d = 82 mm. Lungimea barei este L = 2,75 m, modulul de elasticitate
transversal fiind G = 28 GPa.
a) Care este valoarea unghiului de rasucire (in grade) daca atunci cand se
aplica un cuplu la extremitatile barei tensiunea este egala cu 48 MPa?
b) Ce diametru d1` este necesar pentru un arbore de sectiune plina pentru a
rezista aceluiasi moment de torsiune la o aceeasi tensiune ca in primul caz?
c) Care este raportul dintre greutatile celor doua bare?

 =
Mt·L ·1043
a) in care: Mt =  a·Wp = 48· [ 1- (82/104)4] = 6504,336 Nm
G·Ip 16
6504,336·103· 2750
= = 0,0906 rad = 0,0906·180/ = 5,19o
28000· ·(104 – 82 )
4 4

32
D 3 
 d 4 d3
b)  1 =  2 si M1 = M2  Wp1 = Wp2  1- = 1  d1 = 88,4 mm
D

16 16
G1 m1  V1  (D2 – d2) 4 1042 - 822
c) = = · = = 52,36%
G2 m2 =  V2 4  d21 88,42
CALCULUL ARCURILOR ELICOIDALE CU SPIRE APROPIATE (I)

Arcurile elicoidale sunt solicitate la intindere


sau la compresiune

R FR
t = pasul arcului [mm]
H = lungimea arcului [mm]
R = raza de infasurare a spirei [mm]  1 1
Mt
d = diametrul spirei [mm] 1 = = 16FR
d3
Wp
n = numarul de spire 1 4T 16F
2 2 2 = =
1 3A 3d2
Spira arcului este solicitata la
rasucire ( 1) si forfecare ( 2).  = 1 + 2 Sectiunea periculoasa
CALCULUL ARCURILOR ELICOIDALE CU SPIRE APROPIATE (II)

F [N]

F·
Lucrul mecanic de deformatie L=
2
 [mm]
 M dx2
t
U = Energia de deformatie
2GIp
l
F


= 2R·n
l
F· F2·R2·2·R·n
L=U =
2 ·d4
2G·
32

 = 64 F·R4 ·n
3

Gd

 = deformata (sageata) arcului [mm] F = k·


( k = constanta arcului [N/mm]
APLICATIA 25 Bara rigida ABCD, articulata in B si
rezemata pe doua arcuri, este solicitata
prin forta P. Daca unghiul de rotire al barei
este limitat la 3o care este valoarea maxim
admisibila a fortei P?
Notand cu F1 si F2 fortele din cele doua
arcuri rezulta:
- O ecuatie de echilibru:
B : P·200 – F1·250 – F2·500 = 0
- O conditie de deformabilitate:

A 250 F2 F1
=  D = 2 A  = 2·
F1 F2 D 500 25 10
F1 = 0,072 P 
 F2 = 5F1
F2 = 0,363 P
D
A tg 3 =
o   D = 26,203 mm
500

D F2 = k2· D = 25·26,203 = 655,09 N

Pmax = 655,09/0,363 = 1804,67 N
APLICATIA 26 Acul dispozitivului de citire (masurat in grade)
este sprijinit pe un arc cu constanta k = 800
N/m. Atunci cand acul nu este solicitat indicatia
pe cadran este 0. Sa se determine la ce distanta
x trebuie asezata o masa m = 800 g, in asa fel
incat indicatia acului sa arate 3o. Se considera
g = 10 m/s2 si b = 150 mm. Cat este tensiunea
din arc in acest caz? Se cunosc d = 2 mm si
R = 10 mm.
x
P·x = Farc·b  Farc = P · x = 8 ·
150 150

BB’
3 o
B tg 3o = BB’ =  = 150·tg3o = 7,861 mm
AB
B’ Din conditia Farc = k·  Farc = 0,8·7,861 = 6,28 N

x
Deci: 6,28 = 8 ·  x = 117,91 mm  118 mm.
150

6,28·10
 arc = 16 F·R = 16· = 40 MPa.
d 3 ·2 3
Torsiometru

Epruveta

Bacuri de prindere

S-ar putea să vă placă și