Sunteți pe pagina 1din 13

Din punct de vedere fizic sunetele

reprezintă "vibraţii ale particulelor


unui mediu capabile să producă o
senzaţie auditiva”. Sunetul este o
formă de energie fizică creată de
obiectele care vibrează. Aceste
vibraţii se transmit sub forma unor
unde de presiune crescută sau
scăzută care iradiază de la
suprafaţa obiectului. Aceste unde
constituie stimuli fizici pentru
ureche. Sunetul se propagă sub
formă de unde elastice numai în
substanţe (aer, lichide şi solide) şi
nu se propagă în vid.
 Poluarea fonică sau sonoră constă în
sunete produse de activitatea umană
sau utilaje, maşini care afectează sau
dezechilibrează activitatea omului sau
animalelor.
 Măsurile tehnice pentru combaterea
poluării sonore se referă la ecranarea
sursei de zgomot şi protecţia urechii
omului şi a locuinţei, spaţiului în care îşi
desfăşoară activitatea. Se caută noi
materiale de construcţie, cu proprietăţi
antifonice, iar arhitectura spaţiilor de
locuit trebuie să ţină cont de amplasarea
dormitoarelor astfel încât să nu fie expuse
arterelor de circulaţie cu flux continuu.
 monitorizeze expunerea omului la zgomot;
 să controleze sursele de poluare sonoră şi nivelul de
emisii în special în zone specifice, cum ar fi şcolile,
spitalele, zonele rezidenţiale, locurile de joacă, dar şi
stabilirea locurilor “sensibile” atât pe perioada zilei
cât şi noaptea, controlul sănătăţii în zonele de risc;
 să ţină cont de consecinţele zgomotului la
planificarea teritorială a transportului;
 să introducă sisteme de control a efectelor adverse
asupra sănătăţii;
 să evalueze eficienţa politicilor de diminuare a
zgomotului;
 să adopte un ghid pentru zgomotul public, în vederea
protejării sănătăţii populaţiei.
În general cele mai înalte
nivele de zgomot se întâlnesc
în unităţile industriale şi în
marile aglomerări urbane.
Pentru a nu perturba calitatea
activităţii la locul de muncă,
au fost introduse o serie de
măsuri pentru prevenirea şi
limitarea depăşirii anumitor
niveluri de zgomot. Aceste
măsuri pot fi: sociale (norme
şi legi de interzicere sau
limitare a nivelului sonor),
tehnice (soluţii silenţioase,
pereţi fonoizolanţi etc.),
organizatorice (căşti de
protecţie, dispunerea surselor
de zgomot la o distanţa mare
faţă de angajaţi) şi igienice
(control medical, alimentaţie
cu vitamine, etc.)
 - utilizarea unor ecrane fonoizolante, interpuse
între sursa de zgomot şi personalul uman;

 - protecţia individuală cu antifoane;

 - îmbunătăţirea caracteristicilor tehnice ale


utilajelor ce poluează intens fonic;

 - utilizarea carcaselor la maşini şi utilaje în timpul


funcţionării;

 - alegerea corectă a fundaţiei utilajelor, neomiţând


criteriul reducerii zgomotelor
 - folosirea, acolo unde este posibil, a suspensiilor elastice
(resorturi metalice, cauciuc, fibre de sticlă, pâslă, mase
plastice, plută, azbest);

 - schimbări în structura şi arhitectura halelor;

 - utilizarea de materiale fonoizolante pentru pereţii


camerelor;

 - rotaţia personalului;

 - folosirea unor materiale de construcţie care reduc


zgomotele. Astfel, plăcile de lemn atenuează zgomotele de 30
- 47 de ori, vata de sticlă de 42 - 88 ori, covoarele de 7 -41
ori, uşile de 20 - 25 ori, ferestrele duble de 30 ori, zidăria de
beton de 48 ori, zidăria de cărămidă de 40 ori.
În centrele urbane unde traficul este principala sursă de poluare sonoră,
proiectarea urbană deficitară poate conduce la poluare sonoră prin
amplasarea spaţiilor rezidenţiale în preajma unităţilor industriale. În
natură, intensitatea sunetului este în jur de 35 de dB, pe când traficul din
zilele noastre produce în unele locuri 90 de dB. Există o serie de
posibilităti de reducere a zgomotului pe autostrăzi: bariere pentru sunet,
limitarea vitezei de deplasare, modificarea texturii drumului, limitarea
accesului maşinilor grele, controlul traficului care să impună reducerea
accelerării, dezvoltarea de modele computaţionale adaptate unei anumite
locaţii, in funcţie de topografie, meterologie, tub sonor (pe autostrada din
Melbourne, Australia) pentru reducerea zgomotului.
Marile artere de circulaţie
ridică probleme greu de
rezolvat: gardurile vii şi
copacii contribuie în măsură
mică la soluţionarea
problemei, iar ecranele de
protecţie sonoră construite
în Franţa, Japonia sunt
inestetice, costisitoare,
accentuează monotonia
traseului de autostradă,
produc acumularea de gaze
toxice cu efecte asupra
sănătăţii şoferilor. Astăzi se
consideră ca aceste ecrane
de protecţie sunt o soluţie
locală, pe distanţe mici, în
zonele urbane populate.
 Blocurile care se vor construi trebuie
să posede un strat fonoabsorbant
antiimpact. Ideală ar fi introducerea
unor perdele izolante de arbori în jurul
surselor industriale de zgomot şi în
jurul cartierelor de locuit.
 O măsură eficientă ar fi realizarea hărţilor
de zgomot şi punerea lor la dispoziţia
publicului, adoptarea de planuri de
acţiune, în baza rezultatelor conţinute de
hărţile strategice de zgomot, în vederea
prevenirii şi reducerii zgomotului şi a
efectelor acestuia în special acolo unde
valorile nivelurilor de zgomot depăşesc
limitele admise.