Să-i cunoaștem mai bine pe copiii

cu CES- pot fi și copiii noștri

Profesor: Vișenescu Valeria

Liceul Teoretic Ion Mihalache Topoloveni
• 1 Intoducere
Definirea sintagmei CES poate fi analizată și din perspectiva
sintagmei „copii cu nevoi speciale”. Din categoria copiilor cu
CES fac parte atât copiii cu deficiențe propriu-zise, cât și copiii
fără deficiențe, dar care prezintă manifestări stabile de
inadaptare la exigențele școlii. Din această categorie fac parte:
-copiii cu deficiențe senzoriale și fizice(tulburări vizuale, de auz,
dificultăți mintale, paralizie celebrală)
-copiii cu deficiențe mintale, comportamentale, hiperactivitate cu
deficit de atenție- ADHD
-copiii cu tulburării afective, emoționale( anxietate, depresie,
mutism selectiv, atac de panică)
-copiii cu dificultăți de cunoaștere și învățare (dislecxia,
disgrafia,discalculia, sindromul Down

-copiii cu deficiențe de comunicare și interacțiune( sindromul

Aspenger, autism, întârzieri în dezvoltarea limbajului)

Conceptul a fost lansat în anul 1978 în Marea Britanie, apoi

noțiunea a fost preluată de alte țări: Spania, Portugalia. Iar în
anul 1995 conceptul apare și în România prin legea
Învățământului
În perioada comunistă funcționau la comisiile județene, comisii cu
reprezentanți ai Inspectoratului Școlar, Direcției Sanitare,
Direcției de Muncă și ocrotire socială care anlizau și luau
măsuri pentru copiii care în familie nu aveau asigurate condiții
de îngrijire specială. Copiii recuperabili erau integrați în școli
obișnuite, cei parțial recuperabili învățau în ateliere- școală, iar
pentru cei cu deficiențe nerecuperabile funcționau cămine. În
anul 1990 funcționau comisii județene de diacnostic și triaj
formate din specialiști, medici pediatrici, psihologi.
În anul 2001 se formează Comisia pentru Protecția Copilului care
se ocupă cu identificarea, monitorizare și evaluarea copiilor cu
CES.

Legea Educației-2011 stabilește că evaluarea, orientarea școlară

și profesională a copiilor și tinerilor cu CES să se realizeze de
către Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională.
2 Cuprins
O situație mai specială este generată de integrarea elevilor cu
tulburări din spectrul autist și a celor cu sindrom Aspenger.
Elevii cu tulburări din spectrul autist nu vor reacționa ca și
ceilalți elevi nu vor căuta să intre în contact cu alți elevi nici să
ia parte la activități, ci vor deveni anxioși când nu se respectă
rutina. De aceea se recomandă activități care să reduca
anxietatea să sprijine comunicarea, sarcini ce trebuie să
includă o anumită rutină și organizarea secvențelor dar și calm
și consecvență din parte profesorului.
Sindrmul Aspenger este considerat o formă de autism care
cuprinde următoarele dificultăți:

-comunicarea socială limbajul folosit este formal, limitat, elevul

nu înțelege ce i es spune, întâmpinâd dificultăți în a iniția o
conversație

-interacțiunea socială elevul întâmpină dificultăți serioase în a

intra în relație cu ceilalți care îl percep ca ciudat, are dificultăți
în manifestarea sau recunoașterea sentimentelor, atât pe cele
proprii, cât și pe ale altora.
-imaginația- copiii au o gamă restrânsă de interese, uneori numai
unul, care devine obsesie. Ei preferă informațiile concrete în
locul ficțiunii și pot fi foarte buni cunoscători ai unui subiect
anume, dar pot întâmpina dificultăți în a inventa povești. În
cazul în care fac dovada unui interes față de personaje și istorii
fictive, vor avea tendința să prefere caricaturile exagerate,
precum poveștile din desene animate și cele de groază, în care
sentimentele manifestate sunt exagerate.
-încrederea în rutină- elevii se bazează foarte mult pe rutină,
preferă să urmeze zilnic același drum spre școală, atingând
Anumite obiecte ân timp ce merg. Întâmplările neașteptate pot
provoca o anxietate crescută.
-stângăcie- atât în privința mișcărilor ample, cât și în mișcările
limitate, cum ar fi scrisul
Din punct de vedere al procesului de învățare elevii cu sindrom
Aspenger preferă rutina și devin anxioși dacă aceasta se
schimbă. Lipsa de empatie, de îndemânare, stângăcia le crează
dificultăți în întelegerea și rezolvarea corectă a sarcinilor
școlare, dar pot avea o memorie foarte bună în privința
detaliilor, a faptelor și a cifrelor. Se recomandă pregătirea lor
pentru schimbări cu mult înainte ca acestea să se producă. De
asemenea este recomandat elaborarea unui orar organizat și a
unuor planuri zilnice de activitate, folosirea poveștilor și a
jocurilor de rol pentru a-i învăța abilitățile sociale.
În cazul copiilor cu sindro Down puterea de concentrare este
scăzută apar probleme de comunicare și limbaj, ritm scăzul al
achizițiilor școlare, abilități motrice reduse. Acești elevi
trebuie să beneficieze de sarcini adecvate nivelui lor de
învățare, instrucțiunile să fie prezentate într-un limabaj simplu
și familiar și trebuie să fie încurajați și motivați în mod
constant. Este recomandată evitarea atitudinilor de
marginalizare și folosirea unui material didactic adecvat și ușor
de manevrat. În cazul elevilor cu probleme de comportament
se pot distinge trei tipuri de dificultăți:
-nivel scăzut- comportament neadecvat în clasă ca intervențiile
inoportune și întreruperea celorlalți
-nivel mediu- comportament provocator, care poate fi întâlnit atât
în clasă cât și în afara ei, ca strigătul
-nivel ridicat- comportament distructiv accentuat, ca sfidarea,
hărțuiala, agresiunea și violența.
Este necesar ca fiecare profesor de la clasele unde sunt integrați
elevi cu tulburări de comportament să colaboreze permanet cu
psihologul, să manifeste anumite deprinderi sociale și
pedagogice, să aibă o viziune pozitivă asupra elevilor.
Exemple de personalități cu CES

Eistein- Edison care, în copilăria lor au obținut un QI mai mic

decât mediu, fiind lenți și având o capacitate verbală limitată.
Albert- Einstein a fost un fizician teoretician de etnie
evreiasca, născut în Germania. A fost autorul teoriei
reletivității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai
omenirii. Se crede că ar fi avut sindromul Aspenger. După
moartea soției sale a devenit aproape complet dezinteresat de
aspectul lui fizic( părul lui vâlvoi era celebru)

Vincent van Gogh unul dintre cei mai mari pictori din istorie
Suferea de tulburări mentale.
Ludvig van Bethoven compozitor german prezenta dificultăți de
auz și folosea caiet de însemnări pentru comunicarea cu
ceilalți.
Stephan Hawking- astrofizician britanic suferea de paralizie.
Wolfgang Amadeus Mozart poate cel mai mare compozitor al
tuturor timpurilor, Mozart era un muzician desăvârșit încă de
la 4-5 ani, în adolescență, fiind deja considerat un geniu. Avea
probleme de concentrare, deși era foarte activ din punct de
vedere social.
Hans Christian Andersen- cunoscut scriitor danez, autor al unor
povești ca „Rățușca cea urâtă, Crăiasa zăpezilor, Mica sirenă”,
era predispus în copilărie la accese de plâns ciudate, fiind și
ușor efeminat. Potrivit jurnalelor lui, avea tendința de a tânji
după persoane inaccesibile, atât femei, cât și bărbați. Însă cei
care au analizat poveștile lui consideră că acestea par a indica
o revoltă interioară profundă, el descriind adesea personaje
bizare sau greșit înțelese, care nu erau mereu suficient de
norocoase pentru a găsi mântuirea. Experții sunt de părere că
ar fi putut suferi de Autism.
Cea mai întâlnită tipologie CES în școala mea este a elevilor cu
tulburări comportamentale care au relații negative cu cei din
jur. Sunt recomandate următoarele strategii de lucru cu aceștia
-valorificarea permanentă a elementelor pozitive pe care elevii le
au;
-observațiile sau avertismentele verbale să fie clare, exprimate
între patru ochi și fără o frecvență prea mare care pot declanșa
conduite opuse;
-elevi să fie incluși în grupe de lucru, să primească
responsabilități clare și să fie apreciați, valorizați și evidențiați
-în alegerea sarcinilor, elevii să fie consultați și să se țină seama
de obțiunile lor;

-comunicarea nonverbală, ascultarea activă, politețea și respectul,

fermitate în rezolvarea problemelor, autocontrolul în cazul
stărilor impulsive, aproprierea fizică de elevi, evitarea
confruntărilor și a atitudinilor de autoritate exagerată sunt
elemente ce asigură succesul în activitatea cu elevii care
prezintă tulburări de conduită
Declarația de la Salamanca- Spania 1994

Școlile trebuie să primească toți copiii, fără nicio deosebire

privind condițiile lor fizice, sociale, emoționale, lingvistice sau
de altă natură. Acestea se referă și la copiii cu dizabilități sau
talentați, copiii străzii și copiii care muncesc, copiii din
populații îndepărtate sau nomade, copiii aparținând
minorităților lingvistice și etnice.
• 3 Final

Aceste cerințe educative speciale solicită abordarea actului

educațional de pe poziția capacității elevului deficient sau aflat
în dificultate de a înțelege și valorifica conținutul învățării și
nu de pe poziția profesorului sau educatorului care desfășoară
activități instructiv-educative în condițiile unei clase omogene
sau pseudo-omogene de elevi.

Normalizarea –asigurarea unor condiții de viață corespunzătoare

pentru copiii CES, acceptarea acestora în cadrul societății
sau a comunității din care fac parte, fiind-le asigurate aceleași
drepturi, responsabilități și posibilități de acces la serviciile
comunitare ca și celorlalți membri ai societății.

Educația integrată este o altă abordare care presupune ca relația

dintre indivizi să se bazeze pe o recunoaștere a integrităților, a
valorilor și drepturilor comune pe care le posedă. Are câteva
obiective:

-a educa acești copii cu CES în școli obișnuite alături de ceilalți

copii normali
-a asigura servicii de specialitate( recuperare, terapie
educațională, consiliere școlară, asistență medicală și socială)
în școala respectivă.

Ministerul Educației Nationale ar trebui să țină cont de câteva

sugestii. Acestea urmăresc integrarea unor principii care fac
școala mai prietenoasă copiilor cu CES

1. Incluziune;

2. Eficacitate

3. Mediu sigur, protectiv și sănătos

4. Echitate de gen și sensibilitate față de gen

5. Implicarea și participarea familiei copilului cu CES

Fiecare copil pe care îl instruim este un copil pe care îl

câștigăm (Victor Hugo)