Surse naturale de compuși

organici

Efectuat de : Bălățel Ștefan

Modele de
structură a
unor
hidrocarburi.

hidrocarburi găsite în
petrol. sferele negre
reprezintă carbon;
sferele albe reprezintă
hidrogen.
 Continut
 Introducere
 Compusii organici in organismele vii
 Petrolul
 Gazele naturale
 Carbunele
 Turba
 Celuloza
 Bituminuasele
 Lemnul
 Fructele
 Concluzie
 Bibliografie
 Introducere
Chimia organică este ramura chimiei care se ocupă cu studiul structurii,
proprietăților, reacțiilor de sinteză sau de descompunere a compușilor
organici.Compușii
organici sunt substanțe alcătuite în principal din carbon și hidrogen, dar pot
conține
și oxigen, azot, sulf, fosfor sau bor, precum și restul elementelor, dar în
cantități mult mai mici.
Cele mai importante surse de compuși organici sunt
• Petrolul
• gazele naturale
• Cărbunele
• Turba
• Lemnul
• sisturile bituminoase
• culturile agricole.
 Compuși organici în
organismele vii
Primele substanțe organice cu care a făcut cunoștință omul,au fost extrase
din organismele animale și vegetale. Fiecare organism animal sau vegetal
prezintă un laborator chimic, în care decurge o mulțime de reacții chimie
care conduc la formarea unui număr mare de substanțe organice de la cele
mai simple ( metanul-CH4 ,acid formic-HCOOH sau acid oxalic-H2C2O4)
pînă la cele mai complexe (alcaloizi , steroizi ,proteine) .Procesele chimice
ce au loc în organismele animale sunt diferite față de cele ce au loc în
organismele vegetale .În organismul plantelor verzi la procesul de
fotosinteză participa CO2 apă și unele săruri minerale, în timp ce
organismele animale trebuie să primească substanțele deja formate (ca
glucide,proteine și săruri minerale ) sintetizate de plante
 Petrolul
• Petrolul – sursa importanta de energie si materii prime organice
• Petrolul brut (numit si titei) este un produs de natura organica , care se gaseste
in pamant , formand zacaminte . El este un lichid vascos , a carui culoare
variaza de la galben-verde pana la negru , avand reflexe colorate diferit . Mirosul
petrolului este caracteristic. Densitatea lui este cuprinsa intre 0,750 si 0,970 .
Petrolul nu este solubil in apa .
Un izvor important al substanțelor organice este petrolul.Petrolul reprezintă un
amestec din substanțe organice,principalele fiind hidrocarburile din diverse clase. De
exemplu ,petrolul din România ,Mexic, Pensilvania este bogat în hidrocarburi
parafinice ,dar petrolul din California este bogat în hidrocarburi naftenice,iar cel din
insulele Borneo și Sumatra conține o cantitate mare de hidrocarburi aromatice.
În afară de hidrocarburi in petrol se conține o cantitate mică de substanțe ce conțin
oxigen, sulf și azot. O mare parte din petrol se folosește la obținerea combustibilului ,
însă petrolul capătă o mai mare importanță ca materie primă la sinteza celor mai
diverși compuși organici . Ca de exemplu hidrocarburile parafinice obținute prin
distilarea petrolului ,clorurare,nitrare,sulfare se folosesc în calitate de detergenți sau
se folosesc la obținerea unor produse de valoare.
• Exploatarea petrolului .
Petrolul se extrage din zacaminte prin sonde . Saparea sondelor se face prin metode
mai vechi de izbire , sau prin metode mai noi de foraj rotativ . Ca metode de
extractie se cunosc : eruptia naturala , eruptia fortata si extractia mecanica
(pompare) .
Eruptia naturala se produce cand presiunea titeiului in zacamant este suficient de
mare ca sa-l ridice prin sonda , pana la suprafata . Cand presiunea in zacamant nu
este suficient de mare , atunci ridicarea petrolului la suprafata este ajutata prin
introducere de aer sau gaze comprimate pana in zacamant . Cu toate acestea , la un
moment dat , zacamantul de petrol trebuie sa fie exploatat prin pompare . Multe
zacaminte , chiar de la inceput , nu au presiune suficienta pentru o eruptie naturala
sau ajutata si deci trebuie exploatate prin pompare .
 Gazele naturale
Gazul natural este un amestec de gaze, care poate fi foarte diferit după așezarea
zăcământului. Cea mai mare poarte este constituita din metan ,la care se adauga
uneori cantitati apreciabile de hidrocarburi saturate(alcani)
,metan(CH4),etan(C2H6),propan(C3H8),hidrocarburi nesaturate , alchene sau
olefine, si hidrocarburi aromatice sau arene care in lantul formulei chimie au o
legatura dubla (=) ca etena (C2H4). Gazul natural acopera 24% din necesarul de
energie al lumii. Zacamintele de gaz,sunt sub presiune, fapt ce usureaza exploatarea
lui. GAZELE naturale satisfac peste 20% din necesarul de energie al lumii. Ca toţi
ceilalţi combustibili fosili, gazele naturale sunt o resursă limitată. Potrivit estimărilor,
aproximativ 45% din rezervele recuperabile de gaz ale lumii nu au fost încă
descoperite. Dacă estimarea este corectă, în ritmul actual de utilizare, rezervele ar
putea dura maxim 60 de ani. Însă în multe ţări, consumul de energie e tot mai mare,
astfel că actualele predicţii ar putea avea o marjă considerabilă de eroare.Ritmul
aproape frenetic al industrializării din unele ţări ne-ar putea face să credem că
resursele planetei sunt inepuizabile. E adevărat că dispunem de energie nucleară şi
de surse de energie regenerabilă, precum cea solară şi cea eoliană. Dar vor reuşi
ele să satisfacă necesarul energetic în continuă creştere? Se vor dovedi nepoluante
şi sigure? Doar timpul ne va răspunde. După extracţie, gazele naturale sunt
transportate prin conducte la rafinării, unde se înlătură substanţele chimice nedorite,
precum dioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat şi dioxidul de sulf, dar şi vaporii de
apă care pot coroda pereţii conductelor. Apoi, gazul este distilat la o temperatură
foarte scăzută pentru înlăturarea azotului ce nu arde şi pentru recuperarea heliului, a
butanului, a etanului şi a propanului, substanţe foarte valoroase. Produsul final este
în esenţă metan pur, un gaz incolor, inodor şi extrem de inflamabil. Întrucât este un
produs natural, metanul este numit şi gaz natural.
 Cărbunele
Carbunele reprezinta o substanta macromoleculara format din unitati cu o
constructie necunoscuta, care contin sase cicluri de carbon condensat cu o
concentratie mica de hidrogen si mai putin oxigen . El se formeaza in urma
procesului de putrefactie ale ramasitelor de plante si animale. Compusii organici ai
carbunelui pot fi supusi distilatiei uscate, care se realizeaza in mari cantitati la uzina
de cocs si gaz. La incalzirea carbunelui fara accesul aerului au loc mai departe
carbonizarea, unde se distileaza substantele gazoase ,apa si gudronul de huila.
Dupa distilarea acestor compusi ramane cocsul ,fiind constituit aproape numai din
hidrogen.In tarile care nu au surse de petrol (Germania) carbunele a fost folosit la
obtinirea combustibilului lichid. Exista trei categorii principale de carbune. Tipurile
acestora depind de gradul în care carbunele s-a modificat în timp.
Lignitul, numit si carbune brun dupa culoarea lui, este cel mai putin modificat si are
cel mai mic continut de carbon, de aproximativ 30%. În timpul arderii acesta degaja
mult fum si relativ putina caldura.
Huila este cea mai raspândita si degaja cea mai mare cantitate de caldura. Acest
carbune are, de obicei, straturi alternante, întunecoase si lucioase. Benzile lucioase
erau la origine material lemnos, iar straturile întunecoase s-au format din ramasitele
plantelor mai mici. Huila contine si un alt compus, mai putin dur, asemanator cu
mangalul: acesta face carbunele sa murdareasca în timpul manipularii.
Antracitul este carbunele superior. Se compune din 98% carbon si este foarte greu
se extras, dar este curat la manipulare. Arde cu o flacara foarte fierbinte si degaja
putin fum, însa este foarte greu de aprins. Carbunele este zacamântul cel mai bogat
de combustilbil fosil. Rezervele mondiale cunsoscute sunt estimate a fi suficiente
pentru mai mult de 200 de ani, la o rata de consum egal cu cea actuala si multi
experti sunt de parere ca exista cam de 15 ori mai mult carbune ramas nedescoperit.
Trei tari detin doua treimi din rezervele mondiale descoperite. SUA detine 30%,
Rusia si Statele Aliate aproximativ 25%, iar China 10%. Restul rezervelor de
carbune sunt situate în Australia, Canada, Germania, India, Polonia, Africa de Sud si
Marea Britanie. În America de Sud doar 4 tari - Argentina, Brazilia, Chile si Columbia
- detin zacaminte bogate de carbune. Cea mai mare parte a carbunelui este adânc
îngropat sub padurile tropicale unde este greu de exploatat. Dintre cele 52 de tari
africane, doar 8 exploateaza: Africa de Sud si Zimbabwue, cu cele mai mari
zacaminte, Algeria, Maroc, Mozambic, Nigeria, Tanzania si Zair.
 Turba
Culoare: galben deschis până la negru. Structură vegetală fibroasă pronunțată.
Turba este cel mai tânăr cărbune, din Neogen, formându-se și astăzi. Conține
52 - 62 % carbon în masa combustibilă, iar prin încălzire degajă foarte multe
materii volatile. În momentul extracției ea conține 75 - 80 % umiditate, ca
urmare trebuie uscată, stare în care are o putere calorifică de 12 - 20 MJ/kg.
Turba uscată și brichetată se folosește drept combustibil casnic. De asemenea,
ea se poate folosi ca material filtrant sau ca îngrășământ.Prin distilarea ei , se
obtine gudronul de turba ,iar prin uscarea fortata a turbei si impregnarea
ei cu petrolul rezulta un combustibil foarte bun. Turba se utilieazaca
ingrasamant in agricultura, iar in constructii este folosita ca izolator
termic la geamuri sau pivnite , ca asternut absorbant sau sub forma de
placi ori caramizi de constructie. De asemenea ,fibrele si praful de turba
sunt adesea utilizate la ambalarea obiectelor fragile.
 Celuloza
O sursa bogata de substante organice prezinta plantele lemnoase. O mare parte
din substante organice pretioase se obtin din celuloza. Unul din materialele de
acest gen (hartia, cartonul) se obtin in urma prelucrarii mecanice a celulozei,
altele (alcool etlic,mase plastice) cu ajutorul prelucrarii chimie.

Din prelucrarea termica a lemnului se pot obtine substante precum:

Alcool metilic CH3OH
Acidul Acetic CH3COOH
Acetona C3H6O
Fenol C6H5OH
 Bituminoasele
In afara de carbune si turba in natura se gasesc o mare cantitate de substante
organice sub forma asa numitor sisturi bituminoase. In formarea unor sisturi
fara indoiala au participat substantele grase ale organismelor animale si
plantelor inferioare. In multe cazuri sisturile contin mult sulf.
Producerea distilatiei uscate a sisturilor se foloseste in ultimul timp in diferite
scopuri. Ele se folosesc ca sursa la obtinerea gazului propan si a substantelor
organice.
 Lemnul
Lemnul este un material natural care provine din plantele lemnoase, arbori, arbuști etc.,
fiind compus în majoritate din celuloză și lignină și în mică parte din gume, rășini,
materii tanante și materii colorante.
Lemnul, o materie de origine organică, este produs de plantele lemnoase care fac parte
din grupa vegetalelor superioare cormofite - plante vasculare care sunt formate din
țesutul lemnos xilen și țesutul liberian - floem.
Microscopic lemnul este diferit privit, în funcție de planul în care este secționat. Lemnul
este alcătuit din mai multe tipuri de țesuturi vegetale: țesutul vascular, fibre, parenchimul
de rezervă.
Lemnul constă în principal din substanțe organice, precum și din substante anorganice (1
până la 1,5%). De asemenea, poate avea umiditate variabilă. Are în compoziție:
Celuloză (40 - 50%)
Lignină (20 până la 30%)
Hemiceluloză (15 la 25%)
Alte substanțe organice: polizaharide, pentozani, hexozani, rășini, taninuri, coloranți,
ceară, alcaloizi
Apă
Lemnul este utilizat în scopuri multiple și în mai multe forme:
Cea mai importantă utilizare la nivel mondial este cea de combustibil
Lemnul mai este utilizat ca material de construcție: case de lemn, poduri, traverse de
cale ferată, mobilă, parchet, diferite elemente de design interior.
Lemnul este utilizat și în industrie; din acesta se folosește în special celuloza și lignina:
din lemn se face hârtie (celuloză), plăci aglomerate din lemn (PAL), plăci din fibre de
lemn (PFL) și alte sortimente de panouri prefabricate, lacuri și vopsele, lipici (lignină),
diferite materiale sintetice, rășini etc.
Lemnul mai este folosit în artă, alimentație etc.
 Fructele
Mulți alcooli pot fi creați prin fermentație a fructelor sau cerealelor cu drojdie,
dar doar etanolul este produs comercial în acest fel, în principal pentru
combustibil și băuturi. Alți alcooli sunt în general produși pe cale sintetică din
gaze naturale, petrol sau cărbune, de exemplu prin hidratarea acidă a
alchenelor. Alcoolii sunt folosiți la scară largă în industrie și știință, drept
reactanți, solvenți combustibili. Etanolul și metanolul pot arde creând mai
puține substanțe nocive decât benzina sau motorina. Datorită toxicității
scăzute și capacității de a dizolva substanțe nepolare, etanolul este folosit
deseori ca solvent în medicamente, parfumuri și esențe vegetale, precum
vanilia. În sinteza organică, alcoolii apar deseori ca intermediari adaptabili.
Etanolul este, de asemenea, folosit frecvent în băuturi după fermentație pentru
a evidenția aromele sau pentru a induce intoxicarea euforică numită "beție".
Utilizarea etanolului pentru acest scop este interzisă în unele jurisdicții. În
asemenea cazuri de consum, alcoolul este un drog psihoactiv, cu un potențial
imediat de supradoză, otrăvire și dependență fiziologică (știută ca alcoolism).
Alcoolismul a devenit una dintre cele mai comune cauze de dependență (poate
după cafeină) din lume. Dependența fiziologică cauzată de alcoolism
înseamnă că persoana dependentă trece prin sevraj (sub forma unei dureri de
cap cunoscută ca "mahmureală," unei anxietăți crescute, știută ca "friguri" și
oboseală sau probleme cu somnul) la încetarea sau descreșterea folosirii.
 Concluzie
Sursele naturale de compusi organici sunt pe cale de epuizare, ceea de
duce la concluzia ca cu trecerea anilor ele ar trebui sa fie inlocuite cu
diverse forme de compusi organici dobandite pe cale experimentala, cum ar
fi inlocuirea benzinei cu electricitatea pentru functionarea masinelor. În
vederea gasirii unei noi forme de energie, carbunele este mult mai abundent
decât combustibili mai ieftini: petrol sau gaze naturale. Probabil noi
tehnologii vor face eficienta exploatarea zacamintelor mai greu accesibile.
Expertii considera ca prin tehnologiile actuale se poate exploata eficient
doar aproximativ 12% din rezervele mondiale existente. Restul de
zacaminte ar putea fi folosit prin arderea carbunelui din adâncime si
captarea gazului emanat. O alta metoda ar fi extragerea petrolului care ar
putea înlocui rezervele aflate într-o continua scadere. Mai multe tari
efectueaza în prezent cercetari în acest sens. Ca toţi ceilalţi combustibili
fosili, gazele naturale sunt o resursă limitată. Potrivit estimărilor, aproximativ
45% din rezervele recuperabile de gaz ale lumii nu au fost încă descoperite.
Dacă estimarea este corectă, în ritmul actual de utilizare, rezervele ar putea
dura maxim 60 de ani. Însă în multe ţări, consumul de energie e tot mai
mare, astfel că actualele predicţii ar putea avea o marjă considerabilă de
eroare.
Ritmul aproape frenetic al industrializării din unele ţări ne-ar putea face să
credem că resursele planetei sunt inepuizabile. E adevărat că dispunem de
energie nucleară şi de surse de energie regenerabilă, precum cea solară şi
cea eoliană. Dar vor reuşi ele să satisfacă necesarul energetic în continuă
creştere? Se vor dovedi nepoluante şi sigure? Doar timpul ne va răspunde.

Daca se tine seama de complexitatea compozitiei petrolului , cum si de

varietatea proceselor la care pot fi supuse subtantele organice , si anume :
oxidare , reducere , sulfonare , nitrare , halogenare , polimerizare , alchilare
etc . , ne putem da seama cat de mare este baza de materii prime pe care o
prezinta petrolul pentru industria chimica .
 Bibliografie
• http://www.referatele.com/referate/chimie/online10/Petrolul---sursa-
importanta-de-energie-si-materii-prime-organice-referatele-com.php
• www.chemheritage.org
• www.google.com (cu scrierea ulterioară a cuvântului-cheie din temă)
• www.wikipedia.org
• www.portal.acs.org
• www.химия.ru