Terapia Ocupationala in

pediatrie
 Rolul terapiei ocupationale in recuperaea copiilor;

 Importanta familiei in cadrul terapiei ocupationale;

 Jocul simbolic in terapia ocupationala;

 Terapia ocupationala (TO) este forma de tratament care
foloseste activitati si metode specifice pentru a dezvolta,
ameliora sau reface capacitatea de a desfasura activitatile
necesare vietii individului, de a compensa disfunctii si de a
diminua deficientele fizice.
 Scopul primordial este cel medical (de promovare a
sanatatii si starii de bine) si apoi cel economic-social,
urmarindu-se efectul terapeutic prin munca, prin
activitate.
In acest sens, terapia ocupationala stimuleaza
increderea in sine a bolnavilor si dezvoltarea fireasca a
personalitatii; organizeaza un program de miscari dirijate in
conditii de lucru; constata capacitatile si inclinatiile
restante ale bolnavului; coreleaza recuperarea medicala
cu cea profesionala, realizeaza reinsertia cat mai rapid cu
putinta in viata sociala, economica si profesionala.
 Pentru a atinge o calitate a vietii satisfacatoare,
oamenii au nevoie sa fie capabili sa actioneze. Pentru
aceasta, cu totii avem nevoie de anumite abilitati.
Terapia ocupationala se focalizeaza pe urmatoarele:
 Puterea de
Stima de concentrarea
sine Gestionarea
Increderea fricii,agresivitatii
in sine si tensiunii

Abilitatea de Motivatie
a lua decizii
TO
Responsabilitate
a pentru propria Comunicare si
persoana abilitati sociale

Constientizarea
realitatii Exprimearea
Constientizar
emotiilor
ea corporala
 Cu tulburari de Cu probleme
dezvoltare senzoriale
Cu problem fizice
si motrice

Cu problem de
TO se adreseaza copiilor:
invatare

Cu tulburari
Cu autism mentale sau de Cu boli cronice
comportament
 Recuperarea prin terapie ocupationala
imbraca mai multe forme:

Terapia
Ludoterapia
educationala

Egroterapia
 Terapia educationala este o forma de terapie utilizata pentru a
ajuta indivizii care prezinta diferente la nivel de invatare sau
persoanele cu anumite dizabilitati.
Acest tip de terapie ajuta persoanele cu dizabilitati sa-si
consolideze capacitatea de a invata, prin implicarea in activitati
care le dezvolta capacitatea de procesare, concentrarea si
abilitatile de memorare.
 Pentru ca fiecare persoana invata diferit si proceseaza
informatia intr-o maniera unica, informatia este preluata prin
intermediul celor cinci simturi. Unele persoane invata mai bine
privind (invatare vizuala) in timp ce altii invata mai bine auzind
anumite informatii (invatare auditiva).
O alta metoda
practicata, care pentru
unii se dovedeste foarte
eficienta este invatarea
tactila, un stil de
invatare care are loc
atunci cand individul
desfasoara o activitate
fizica, mai degraba
decat atunci cand
asculta o prelegere sau
cand vizioneaza o
demonstratie.
 Ludoterapia contribuie la depistarea si patrunderea in
intimitatea complexa a Eu-lui copilului cu dizabilitati, a
mecanismelor motivationale si a resurselor afective in
stabilirea relatiilor cu ceilalti, la antrenarea in activitate si la
formarea sistemului atitudinal, ceea ce faciliteaza
dezvoltarea personalitatii.

Ca atare, psihoterapia prin

joc contribuie la refacerea
psihofizica a subiectului si la
facilitarea diverselor modalitati
compensatorii, ducand in final la
recuperare.
 Ergoterapia sau activitatile de tip lucrativ sunt un mijloc de
exprimare, permitand persoanei sa creeze in realitate ceea ce a
vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice implica
gandire, planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul
activitatii, individul sa fie mandru ca a creat o jucarie, un panou
decorativ sau un obiect util. Acest lucru ii da un sentiment
revigorant si ii confera un simt al realizarii si increderii in sine.

Activitatile ergoterapeutice cu
ajutorul uneltelor ajuta la dezvoltarea
membrelor superioare si contribuie la
progresul capacitatilor de
coordonare. In general, prin
activitatile de ergoterapie se obtine
progresul si nu regresul personalitatii
umane, fie ea cu handicap sau nu.
Rolul familiei în cadrul terapiei
 Membrii familiei sunt cei care petrec cel mai mult timp cu copilul, îl
cunosc cel mai bine și mai ales, sunt cei mai afectați de problemele cu
care acesta se confruntă.
Implicarea directă a părintelui sau a membrilor familiei în cadrul
terapiei este esențială, mai
ales în ceea ce privește
consecvența
aplicării planurilor de
intervenție ,dar și a
managementului
comportamentelor disruptive.
Până la urmă, părintele este
cel care face terapia directă
cu copilul și de asemenea,
facilitează
generalizarea abilităților
dobândite din cadrul
terapiei în mediul natural de
viață al copilului.
 În afara timpului alocat programelor mai structurate și intensive,
copilul,petrece timpul liber cu membrii familiei ,ceea ce ii permite
defasurarea diferitor activitati ca:
 activități gospodărești( să contribuie la spălatul veselei, la
pregătrirea mesei,la aranjatul hainelor, etc.);
 activități pentru dezvoltarea autonomiei (
îmbrăcatul/dezbrăcatul, autohrănirea,spălatul mâinilor sau
dinților, folosirea toaletei);
 activități ludice:jocuri de intercțiune:cucu-bau, cireșica are mere,
ursul doarme și visează, cântece și dansuri, joc cu mingea și
mașina;
-board game-uri sau jocuri la care copilul își așteaptă rândul și învață
reguli;
-jocuri de construcție cu lego și cuburi;
-jocuri de puzzle;
-jocuri simbolice sau jocuri de rol: de-a doctorul, de-a cumpărăturile,
de-a bucătarul.etc;
-lectură de povești sau joc de rol cu marionete.
Jocurile simbolice si importanta lor
 Prin intermediul jocului simbolic, copilul, învață să se joace
independent, dar și cu un tovarăș de joacă. Acesta poate fi un
mod plăcut , dar și util, de a petrece timpul cu copilul
dumneavoastră, dar și o modalitate prin care puteți să vă
cunoașteți copilul mai bine.
Jocul simbolic ajută copiIi să-și dezvolte abilitățile cognitive,
deoarece implică scenarii de joc care apar din imaginația
copilului și contribuie la dezvoltarea creativității acestuia.

Abilitățile de joc imaginativ sunt

strâns legate de abilitățile de limbaj, în
urma activităților asociate jocului
simbolic, copilul, învață să
împărtășească experiența cu un
partener de joacă și acest lucru
facilitează dezvoltarea și utilizarea
limbajului spontan.
 Activități care pot fi folosite în jocul
simbolic:
 Activitățile de autoîngrijire sunt
excelente pentru a integra
jocul (baia, masa,îmbrăcatul,
folosirea toaletei sau spălatul
pe dinți desfășurate pe
animalul de pluș sau pe
păpușa preferată).
O vizită la cabinetul unui
medic/stomatolog sau la
frizer.În timpul jocului
execută exact pașii din
experiența trăită( folosirea
unei truse medicale de
jucărie,pentru a măsura
temperatura unei păpuși sau
pentru a-i face injecție,
folosirea unei foarfece de
jucărie pentru a
simula tunsul unei
păpuși,etc).
 Manipularea păpușilor sau animalelor ca și cum ar fi vii
( copilul le plimbă,le dă să mănânce,sau dansează). Animarea
păpușilor sau a animalelor de jucărie îi ajută pe copii să înțeleagă
faptul că păpușile sau alte animale neanimate nu pot acționa
spontan, dar oamenii și viețuitoarele pot face asta și vor înțelege
diferența dintre obiectele animate și cele care nu sunt animate.
 Activități în care sunt folosite obiecte imaginare prin pantomimă și gesturi
(legănatul bebelușului,mersul cu o mașină imaginară,etc).
 Jocul simbolic îl va ajuta pe copil să înțeleagă mai bine experiențele din
viața reală, astfel ,experiențele dificile sau pentru care prezină anumite termeri
( mersul la doctor/stomatolog, la tuns,activitățile de legate de autonomie:
îmbrăcat,folosirea toaletei,etc ), mai ușoare ,pe măsură ce copilul le va pune
în practică în etapele jocului.
De asemenea, poate face parte din obiectivele care au ca și scop
familiarizarea sau dobândirea comportamentelor sau a abilităților necesare
pentru experiențele cotidiene. Prin joc, copilul își manifestă primele acțiuni de
independență sau autonomie, dar reprezintă și o modalitate distractivă prin
care pot descoperi lumea.