RELAŢIA MEDIC - PACIENT

Relaţia medic - pacient

Relatia medic-pacient reprezinta esenta

psihologiei medicale. Ea este punctul
central al relatiei de ingrijire si este,
in cele mai multe cazuri, una dintre
conditiile si un factor esential pentru
procesul de vindecare.
Ceva mai putin discutata, de obicei, este psihologia
medicului, ca participant si factor de sustinere a
actului medical.Comunicarea se invata si poate
avea un rol foarte important in intelegerea
suferintei pacientului, in stabilirea corecta a
diagnosticului si a tratamentului si, bine in teles,
in vindecarea lui.
Despre comunicare am putea spune ca e un lucru
natural, simplu, care vine de la sine si pentru care
nu ai nevoie de vreun training special. Si totusi,
pentru cei mai multi medici nu e asa.
Concentrati pe munca lor, atenti sa nu le scape
ceva, stresati de pacientii nerabdatori de la usa
cabinetului, medicii uita adesea sa mai vorbeasca,
sa mai asculte si altceva decat raspunsurile la
intrebarile despre simptome sau tratament.
• Care ar trebuii sa fie atitudinea medicului in fata
unui pacient care sufera de o boala incurabila (de
ex cancer intr-un stadiu foarte avansat) si care
are o speranta de viata foarte mica (de ex se
prognozeaza ca mai are 6 luni - 1 an de trait) ?
• 1) Sa protejeze si pacientul si apartinatorii
(rudele) ne-spunindu-le diagnosticul real (sa nu le
spuna de ex ca are cancer) - practic mintind
bolnavul si aparinatorii pentru a-i proteja psihic -
dar tratind bolnavul corect astfel incat sa incerce
sa ii prelungeasca viata cat se poate de mult.
• Atitudine justificata de faptul ca din momentul
in care bolnavul afla ca sufera de o boala
incurabila (daca ar afla ca are cancer intr-un
stadiu incurabil), isi va traii restul zilelor in
suferinta psihica si sufleteasca data de faptul ca
stie ca nu mai are mult de trait.
• 2) Sa protejeze doar pacientul dar nu apartinatorii
- practic mintind doar bolnavul pentru a-l proteja
psihic - dar tratind bolnavul corect astfel incat sa
incerce sa ii prelungeasca viata cat se poate de
mult.
• Adica sa nu ii spuna bolnavului de ce boala
sufera, dar sa le spuna apartinatorilor (rudelor)
pentru ca rudele sa isi poata 'lua ramas bun' in
felul lor de la bolnav si sa incerce sa ii faca viata
mai fericita in ultimile clipe.
– 3) Sa protejeze doar partial pacientul in sensul sa ii
spuna de ce boala sufera dar sa nu ii spuna cat de grav
este si nici care e speranta de supravietuire ?
– Pentru a-i lasa bolnavului o speranta si astfel sa lupte
cu boala lui.
– Existind riscul ca pacientul sa de documenteze singur
despre boala lui si sa traiasca cu indoiala ca poate scapa,
poate nu scapa - iar aceasta indoiala sa il macine pina la
a ajunge sa nu mai lupte cu boala lui la fel de tare ca si
cum ar fi luptat daca nu ar fi avut nici o indoiala ca se va
vindeca - si astfel bolnavul va traii putinul care i-a mai
ramas macinat de indoieli si suparare, dar va putea sa isi
rezolve problemele ramase - ex: sa isi ia ramas bun de la
cei dragi, sa isi faca testamentul, locul de veci, etc ?
• 4) Sa ii spuna pacientului de ce boala sufera si cat
de grav este (sa ii spuna ca e intr-o faza
incurabila), dar sa nu ii spuna care este speranta
de supravietuire (sa nu ii spuna ca mai are de trait
6 luni), pt a-l proteja psihic - sa nu ajunga
pacientul sa fie obsedat de ideea mortii ca 'in
medie mai are de trait atat'.
• Existind riscul ca speranta de supravietuire sa
scada pentru ca bolnavul renunta sa mai lupte cu
boala daca stie ca batalia este pierduta si oricum
calitatea vietii acelui bolnav este compromisa pt ca
bolnavul stie ca va murii (dar nu stie cam in cat
timp se va intimpla asta)
5) Sa ii spuna intreaga realitate
pacientului pentru ca asa este etic
si pentru ca pacientul sa stie ca
daca vrea sa isi rezolve problemele
ramase (testament, loc de veci,
etc) sa stie ca ar trebuii sa o faca
intr-o anume limita de timp
(termenul dat de speranta de
supravietuire).
Solutii:
1. Ascultarea cu rabdare a pacientul.
2. Gasirea explicatiilor, totdeauna, foarte clare.
3. Acordarea sfaturilor de medicina preventiva;
4. Comportarea franc si onest.
5. Pastrarea informatiilor pacientului in stricta confidentialitate.
6. Respectarea dorintelor pacientului.
7. A nu se critica pacientii in public.
8. Aratarea sprijinului afectiv (emotional).
9. Privirea pacientul in ochi in timpul convorbirii.
10.Respectarea intimitatii pacientului.
11.A nu se angaja in raporturi intime (sexuale) cu pacientii.
12.A nu se folosi juraminte si promisiuni in compania pacientului.
13.A nu se arata supararea, stresul ori anxietatea in fata pacientului.
14.A nu se pretinde pacientilor ajutor material.