SIMBOLISMUL ÎN PLAN

EUROPEAN ȘI ÎN
SPAȚIUL ROMÂNESC
 CUPRINS
DEFINIȚIA SIMBOLISMULUI
SIMBOLISMUL ROMÂNESC -TRĂSĂTURI
-TEME ȘI MOTIVE
-REPREZENTANȚI
SIMBOLISMUL EUROPEAN- ETAPE
-TRĂSĂTURI
-REPREZENTANȚI
SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
CONCLUZIE
 SIMBOLISMUL
-DEFINIȚIE-
• Simbolismul este un curent literar apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea,ca o reacție împotriva poeziei retorice a
romanticilor,a impersonalității reci a parnasienilor și a naturalismului.Apoi mișcarea se constituie în școală(între 1885-
1900).Chiar dacă gruparea simbolistă,scindată,a fost efemeră,estetica simbolistă va continua să influențeze poezia secvolului al
XX-lea.Primele semne ale unei noi mentalități estetice,modernismul,în sensul său cel mai cuprinzător,apar în Franța,în poezia lui
Baudelaire.Abia la 18 septembrie 1886,Jean Moréas publică în suplimentul literar al ziarului Le Figaro o scrisoare intitulată Le
Symbolisme,devenită manifestul literar al noii mișcări,el propune numele curentului simbolist(din gr. Symbolon,semn).Ulterior
întemeiază împreună cu Gustave Kahn revista Le Symboliste.Numele propus de Moréas se va impune în fața denumirii orientării
moderniste lansate de gruparea lui Paul Verlaine,decadenții,și de revista Le Decadent,apărută tot în 1886.Rene Ghil publică un
Tratat al verbului care sistematizează fenomenul sinesteziei(audiția colorată,teoria instrumentației verbale),tratat important și
prin prefața semnată de Mallarmé .Liderii recunoscuți ai școlii simboliste Verlaine și . Mallarmé.
• Reprezentanții de seamă ai curentului simbolist sunt:francezii Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Jean Moréas. Are ca scop
cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile
bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești, și nu mai reprezintă un element chimic). Sugestia este constituită din
stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Această este dată de repetarea unui
cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel refrenul). Simbolismul se diferențiază de celelalte mișcări literare
prin cultivarea versului liber și a corespondenței între senzații diferite: auditive, vizuale, olfactive, motorii.
 SIMBOLISMUL EUROPEAN
-TRĂSĂTURI-
• Simbolul.În mod obișnuit,se consideră că elementul esențial al poeticii simboliste îl reprezintă utilizarea
simbolului,termen care dă și numele curentului.Simbolul este un substituent,el înlocuiește expresia
directă și mediază cunoașterea pe calea analogiei și a convenției.Procedeu artistic care,în baza unor
corespondențe sau legături,înlocuiește și reprezintă altceva decât elementul concret-real exprimat la
prima vedere,simbolul este o imagine concretă,având o semnificație proprie,pentru o realitate
ascunsă,abstractă.În literatură simbolul a existat în toate epocile,dar simbolismul se diferențiază de alte
curente atât prin faptul că dă imaginilor poetice funcție implicit și nu explicit simbolică,cât și prin faptul
că are multiple semnificații în contextul poetic.
• Sugestia.La baza tehnicii simboliste stă sugestia,calea poetică de realizare a simbolului și de exprimare a
corespondențelor,a legăturilor ascunse dintre lucruri,a stărilor vagi nelămurite.Tehnica sugestiei se opune
enunțului explicit, rațional,logic alcătuit.Poeții simboliști mizează pe colaborarea cititorului,ei nu descriu
ci comunică senzații corespunzătoare unor stări sufletești.De asemenea,asimilează trăsături ale picturii
impresioniste(Monet,Renoir):sugestia,suprimarea contururilor,efectele de lumină și umbră,preferința
pentru nuanță-Nuanță,nicidecum Culoare(Verlaine,Arta poetică).
 SIMBOLISMUL EUROPEAN
-TRĂSĂTURI-
• Corespondențele.Se traduc la nivelul expresivității prin simboluri.Ele și-au găsit pentru prima dată ecoul
în literatură în sonetul Correspondances(Corespunderi) de Charles Baudelaire,considerat ulterior artă
poetică a simbolismului.În categoria corespondențelor intră și analogiile între senzații,emoții și tonuri.
• Sinestezia(corespondența senzorială) reprezintă o asociere spontană între senzații de natură diferită,care
se sugerează reciproc.Ea are,pentru simboliști,valoarea unei căi de acces la unitatea misterioasă a
lumii.Este prezentă în celebrul vers Parfum,culoare,sunet se-ngână și-și răspund din Corespunderi,dar și
în simbolismul românesc:Oh! Lucrurile cum vorbesc[…] Bronz,catifea,lemn sau mătase/Prin grai aproape
omenesc(Rondelul lucrurilor,A.Macedonski)
• Muzicalitatea.Muzicalitatea, înțeleasă ca senzație interioară,poate fi exprimată prin armonii
verbale,pauze,asonanțe,aliterații,refren și laitmotiv,prin repetiția obsedantă a unor cuvinte,a anumitor
vocale.Pentru crearea sugestiei și exprimarea nestingherită de rigorile versului clasic a mișcărilor intime
ale sentimentului poetic,simboliștii cultivă poemul în proză sau realizează inovații prozodice,explorând noi
forme:stofa asimetrică,versul liber,ritmurile variabile care ar corespunde muzicii interioare.
 SIMBOLISMUL EUROPEAN
-TEME ȘI MOTIVE-
 Teme -tema naturii, care nu este privită ca peisaj, deoarece ei nu
admiră natura, nu văd nimic frumos la ea.Pentru simbolişti
natura este potrivnică, terifiantă, vrajmaşă;tema iubirii pe care
simboliștii nu o încadreaza în contextul naturii.Cele doua elemente
nu formează,ca la romantici,un tot;tema marilor călătorii.
Motive -motivul oraşului si al târgului provincial (monotonia si
mediocritatea vieţii); motivul instrumentelor muzicale;motivul
ploii şi al toamnei (mohorâtă, ceţoasă, ploioasă); Primăvara este,
și ea, generatoare de nevroze. Culorile crude, soarele anemic strivesc
nervii.
 SIMBOLISMUL EUROPEAN
-REPREZENTANȚI-
 Charles Baudelaire (1821-1867)
Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică
franceză și europeană prin originalitatea volumului său
controversat ″Les Fleurs du Mal″ (Florile răului). Va avea o
influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de
mai târziu.Ca poet, se situează la confluența a trei curente
literare:romantism,parnasianism și simbolism.
Volumul de poeme “Les Fleurs du Mal”este considerat o sursă
a simbolismului și una dintre sursele majore ale sensibilității
poetice a secolului XX.Poemele din volum poartă amprenta
poeziei moderne,prin:lumea citadină,magia limbajului,estetica
urâtului,fantezia creativă,apare o nouă viziune asupra
fenomenului poetic.De asemenea,el fixează ca obiect al artei
domeniul impalpabilului și al imaginarului,iar principiul
imitației este pentru prima dată violent contestat.
Trăsături ale esteticii simboliste se prefigurează în sonetul
Corespunderi.
 SIMBOLISMUL EUROPEAN
-REPREZENTANȚI-
 Paul Verlaine (1844-1896)
Unul dintre cei mai citiți dintre poeții francezi, Verlaine
cultivă o lirică a sentimentelor intime, a variatelor stări
sufletești, într-o atmosferă crepusculară și vagă.Este
privit de simboliștii francezi ca șef al curentului.A avut o
viață boemă,”de poet blestemat “,ce contrastează în
planul creației cu aspirația spre puritate și
candoare.Versurile de început(Poeme
saturniene,1866),cu reminiscențe din parnasieni și din
Baudelaire,afirmă tonul său inegalabil prin viziunea
dramatică asupra lumii,prin înclinația către
melancolie,prin căutarea armoniilor.
Sunt versuri care se sustrag retoricii,de o armonie
muzicală sugestivă,așa cum o demonstrează scrierile
sale:Romanțe fără cuvinte(1874),considerat cel mai
valoros,Înțelepciune(1881),Elegii(1893).
El afirmă că arta înseamnă a fi absolut tu însuți.
 SIMBOLISMUL EUROPEAN
-REPREZENTANȚI-
Stéphane Mallarmé (1842-1898)
Ca Baudelaire, crede că, prin analogii, poetul
transcede realitățile cotidiene și ajunge la o esență
ideală. Printre operele sale cele mai reprezentative se
numără ″Irodiada″, ″După-amiaza unui faun″.
A numi un obiect înseamnă a răpi trei sferturi din
farmecul poemului,care este astfel construit,încât să se
dezvăluie prin câte puțin,a-l sugera,iată visul.Simbolul
îl constituie perfecta întrebuințare a acestui mister:să
evoci încetul cu încetul un obiect ca să arăți o stare de
suflet,sau invers,să alegi un obiect și să desprinzi din
el o stare de suflet printr-un șir de descifrări.
Spun:o floare și din uitarea în care vocea mea
scufundată orice contur,altceva,deci,decât petalele
știute,muzical se înalță ideea însăși și suavă,floarea
care lipsește din orice buchet.
 SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
 Începuturile simbolismului românesc coincid cu începuturile simbolismului
francez.Sincronizarea are mai multe cauze: o generație nouă se arată receptivă față de
efervescența mediilor artistice pariziene.O nouă conștiință a condiției artei și a artistului
apare la poeții români care studiază la Paris sau călătoresc în Franța (Ion Minulescu,
Dimitrie Anghel) și se familiarizează cu noul spirit al sfarșitului de secol al XIX-lea și
începutul secolului al XX-lea.În 1880, simultan cu întâlnirile patronate de Mallarme la
Paris,tânărul Macedonski, ca deschizător de drum, editează la București revista ″Literatorul″,
în care își publică atât articole teoretice, cât și creații experimentale: prima poezie în vers
liber din literatura română (″Hinov″), armonii imitative (″Înmormântarea și toate sunetele
clopotului″).În 1886, când Jean Moreas consacra, printr-un celebru manifest literar, mișcarea
și numele simbolismului, Macedonski publică versuri în limba franceză, în revista ″La
Wallonie″.Eforturile lui Alexandru Macedonski de a impune noul curent, pe care-l numea
″simbolism instrumentalist″, se îndreaptă în mai multe direcții: publică articole teoretice în
 SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-ETAPE-
 Prima etapă este reprezentată de poeți precum
Ștefan Petică și Iuliu Cezar Săvescu,care se și declară
primii simboliști din cultura română și în creația
cărora se regăsesc multe motive simboliste:
fascinația ținuturilor îndepărtate („La polul nord” -
I.C.Săvescu), prezența instrumentelor muzicale
(„Viori aprinse, femeile”)etc. Etapa de început este
una a tatonărilor, caracterizată prin apariţia unor
articole programatice şi prin activitatea cenaclului şi
a revistei ″Literatorul″ (1880-1919, în 8serii, cu
întreruperi), condusă de Alexandru Macedonski,
devenit şef de şcoală.
SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-ETAPE-
 A doua etapă e reprezentată de poeții grupați în jurul
revistei „Viața nouă”, condusă de Ovid Densusianu.
Începând cu 1908 asistăm la lărgirea sferei curentului
prin apariția mai multor volume și reviste simboliste așa
cum este revista lui Ion Minulescu -; „Revista celorlalți”,
care prin articolul-program „Aprindeți torțele” celebra
„noul, ciudatul, bizarul” în poezie. În poezie, Minulescu a
cultivat o originalitate ostentativă, stridentă, manifestând
interes, în special, față de tehnica simbolistă, prin
cultivarea numărului fatidic 3, prin folosirea repetiției și
a lait-motivelor în scopuri muzicale, a unor neologisme
sonore. De asemenea, poezia sa dezvoltă toate temele și
motivele majore ale acestui curent.
 SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-ETAPE-
Ultima etapă este reprezentată de activitatea literară a lui
George Bacovia. Poezia lui are toate trăsăturile esențiale specifice
simbolismului. Este un simbolism depresiv, izvorât din situația
precară a proletarului intelectual. Cultivă simbolul ca modalitate
de surprindere a corespondențelor eu-lui cu lumea, natura,
universul (Plumb). Evocă idei, sentimente, senzații pe calea
sugestiei (Amurg de iarnă). Manifestă preferințe pentru culorile
întunecate. Promovează ″audiția colorată″ principiul după care
senzațiile diverse, coloristice și muzicale își corespund în plan
afectiv. Poezia implică sugestivitate melodică interiorizată (″Marș
funebru″). Temele și motivele sunt tipic simboliste: târgul de
provincie, element al claustrării (″Seară tristă″), nevroza (″Plouă″),
peisajul interiorizat (″Amurg de toamnă″), descompunerea
materiei (″Cuptor″). Dominantă este neliniștea continuă.
 SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-TRĂSĂTURI-
Chiar dacă trăsăturile simbolismului românesc nu diferă esenţial de cele ale simbolismului european, se
poate constata totuşi o deplasare de accent către una sau alta dintre acestea.În creaţia poeţilor simbolişti
români se intâlneşte:
tentaţia pentru investigarea unor zone tematice noi (oraşul tentacular,nevrozele, melancoliile autumnale,
nostalgia depărtării, singurătatea,evadarea, drama omului modern obsedat de ideea morţii/a bolii)
preferinţa pentru imagini vagi, fără contur
obsesia culorilor (albul, violetul, negrul) și a instrumentelor ale căror sunete sugerează stări sufleteşti
(clavirul, pianul, vioara)
căutarea valenţelor muzicale
preocuparea pentru corespondenţe
descătuşarea fanteziei poetice în utilizarea simbolului sau a sintezei,dorinţa de a experimenta noi tipare in
prozodie.

În schimb, ei refuză contemplarea pur sentimentală a naturii si, de asemenea,logicul, explicitul, raţionalul
în favoarea sugestiei.
 SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-REPREZENTANȚI-
Alexandru Macedonski (1854-1920)
Opera lui Macedonski a fost văzută ca fiind doar parţial
simbolistă,trăsăturile curentului manifestându-se mai pregnant
doar în unele dintre etapele sale de creaţie. I se recunoaşte însă
rolul de teoretician şi îndrumător al şcolii simboliste autohtone.
Macedonski se manifestă ca teoretician al simbolismului şi ca
autor de manifeste simboliste. Publică o serie de articole
teoretice (EX:“Despre logica poeziei”, 1880; “Poezia viitorului”,
1892;”Simţurile în poezie”, 1895) şi poezii subintitulate
„simboliste-instrumentaliste”. Poetul se sincronizează cu
cercurile moderniste din Franţa şi Belgia, cu care are legături
directe. Prin voinţă proprie el reprezintă simbolismul – cel puţin
ca modă literară a momentului. Ulterior, profesiunile de
credinţă ale poetului vor fi predominant clasiciste.
 SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-REPREZENTANȚI-
George Bacovia[Gheorghe Vasiliu](1881-1957)
De la început poetul a fost primit de critică şi de public ca un
reprezentant al simbolismului. În poezia sa sunt evidente motivele
şi elementele de decor simboliste (amurgul, toamna, solitudinea,
beţia, corbii; salonul, parcul, oraşul pustiu),
artificialitatea,sensibilitatea nevrotică („delir”, „enervare”,
„nervi”). Muzica(fanfare, caterincă, clavir) face parte şi ea din
cadrul obligatoriu. Bacovia foloseşte sinestezia, evocare insitentă a
câtorva culori (negru, alb, galben, gri, violet), simbolurile
obsedante, care circulă de la o poezie la alta(plumbul, corbii,
ploaia, sicriul etc.). Tipic simbolistă e descrierea unor imagini care
reprezintă, de fapt, o stare interioară. Latura exotică e însă
absentă în poezia de atmosferă şi nelinişte existenţială a lui
Bacovia, în care spaţiul e prin definiţie închis.
 “Plumb”-George Bacovia
• Bacovia este unul dintre marii poeţi originali de după Eminescu, deşi opera sa a stârnit reacţii controversate în rândurile
criticilor. Nichita Stănescu consideră că “dintre poeţii a căror tensiune de comunicare a atins pragul extrem al
suportabilităţii emotive, în ordinea poeziei româneşti, Bacovia este primul”, pe când George Călinescu îl pune în mari
drepturi, numindu-l “poet care cultivă artificiul”. Poezia deschide volumul cu acelasi titlu apărut în 1916 și care
marchează debutul lui Bacovia în lumea literară.
• Tema poeziei o constituie condiţia de damnat a poetului într-o societate meschină, care nu-l înţelege, o societate
superficială, neputincioasă să aprecieze valoarea artei adevărate.Ideea exprimă starea de melancolie, tristeţe, solitudine
a poetului care se simte încătuşat, sufocat spiritual în această lume care-l apasă, în care se simte închis definitiv, fără a
avea vreo soluţie de evadare.
Poezia poate fi considerată, aşadar, o artă poetică pentru lirica lui George Bacovia. Conceptul de artă
poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre lume şi viaţă a unui autor, despre menirea lui în
univers şi despre misiunea artei sale, într-un limbaj literar care-l particularizează.
Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvânt care are drept corespondent în natură metalul, ale cărui trăsături
specifice sugerează stări sufleteşti, atitudini poetice: greutatea metalului- sugerează apăsarea sufletească; culoarea
cenuşie- sugerează monotonia, angoasa;maleabilitatea metalului - sugerează labilitate psihică, dezorientarea; sonoritatea
surdă a cuvântului (patru consoane şi o singură vocală) sugerează închiderea definitivă a spaţiului existenţial, fără soluţii
de ieşire.
 “Plumb”-George Bacovia
• Strofa întâi exprimă simbolic spaţiul închis, sufocant, apăsător în care trăieşte poetul, ce poate fi societatea,
mediul, propriul suflet, propria viaţă, destinul sau odaia. Oricare dintre aceste spaţii este sugerat de simboluri din
câmpul semantic al elementelor funerare - "sicriele de plumb", "cavou", "funerar vestmânt", "coroanele de plumb"-,
trimiţând, ca stare, către iminenţa morţii. Verbul cu care debuteaza primul vers "dormeau"este o metafora a mortii
care prin imperfectul formei sugereaza un sfarsit continuu specific liricii bacoviene.Starea poetului de solitudine
este sugerată de sintagma "stăm singur", care, alături de celelalte simboluri creează pustietate sufletească, "era
vânt", nevroză, spleen, "scârţâiau". Repetarea simetrică a simbolului "plumb", plasat ca rimă la primul şi ultimul
vers al strofei întâi sugerează apăsarea sufletească, neputinţa poetului de a evada din această lume apăsătoare,
obositoare, stresantă, sufocantă.
Strofa a doua a poeziei ilustrează mai ales spaţiul poetic interior, prin sentimentul de iubire care "dormea întors",
sugerând disperarea poetului, "strig", într-o solitudine morbidă, "stăm singur lângă mort". Dragostea nefiind
înălţătoare, ci dimpotrivă este rece, "frig" şi fără nici un fel de perspective de împlinire, "atârnau aripile de plumb".
Relaţia de simetrie este dată de prezenţa simbolului "plumb", aşezat ca rimă, de sintagma "flori de plumb", aflată la
începutul versului al doilea din fiecare strofă.
Poezia "Plumb" este o confesiune lirică, Bacovia exprimându-şi stările prin mărcile persoanei I singular în sintagma
"stăm singur", care se regăseşte simetric la începutul versului al treilea din fiecare strofă si pronume sau adjective
pronominale la persoana I singular ("amorul meu").
 SIMBOLISMUL ÎN ROMÂNIA
-REPREZENTANȚI-
Ion Minulescu(1881-1944)
Ion Minulescu a fost pentru contemporanii săi, şi mai ales pentru
marele public,simbolistul prin excelenţă; poetul s-a identificat cu
acest rol şi popularitatea sa a însemnat şi impunerea simbolismului
în conştiinţa publică.În poezia sa sunt evidente temele simboliste
(evaziunea, macabrul, iubirea fatală,neliniştea sfârşitului,
necunoscutul), inventarul de simboluri (corăbii, insule, corbi,trepte,
cifre magice, culori), notaţia rafinată a senzaţiilor – mai ales a
parfumurilor. Muzica este temă, dar şi principiu de construcţie în
texte bazate pe repetiţii, refrene, sonorităţi. Poezia lui Minulescu îşi
construieşte un univers exotic,cosmopolit, reflectat şi în lexicul
modern, marcat neologistic. Prin tonul sentimental, dar şi
ironic,chiar autoironic, poetul aparţine direcţiei simboliste. Cu toate
acestea, apartenenţa la simbolism i-a fost adesea contestată, retorica
sa simbolistă fiind considerată o mască, o poză.
 SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
Atât literatul cât si artistul
plastic simbolist nu işi mai fac
un crez din reprezentarea
justă a realităţii, ci o
interpretează după propria
lor simţire, dând prin
obiectele reprezentate
sugestia crezului lor artistic,
a poeziei ori a durerii lor. Ei
îmbracă astfel ideile și
reveria epocii în forme
artistice noi.
 SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
Un critic al secolului trecut, vorbind despre ţelurile artei simboliste,
arată că o operă de artă va putea fi:
ideistă,atunci când idealul ei unic va fiexpresia ideii
simbolistă,fiindcă va exprima această idee în forme
sintetică,de vreme ce va întrebuinţa formele şi semnele (desenul) după
modalitatea de înţelegere generală
subiectivă,dat fiind că obiectul reprezentat nu va fi niciodată considerat
ca obiect în sine, ci ca un mijloc prin care ideea este sugerată pentru a fi
inţeleasă de privitor.
Opera de artă va avea, spunea el, în acest caz, un pronunţat aspect
decorativ, fiind în acelaşi timp subiectivă, sintetică, simbolistă şi ideistă,
aşa cum apar unele opere ale vechilor egipteni, greci sau primitivi.
 SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
-PICTORI SIMBOLIȘTI-
Gustave Moreau (06.04.1826-18.04.1898)
 SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
-PICTORI SIMBOLIȘTI-
-Jacob și Îngerul - Venus se
Ridică din Mare
 SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
-PICTORI SIMBOLIȘTI-
Hugo Gerhard Simberg (24.06.1873 – 12.07.1917)
 SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
-PICTORI SIMBOLIȘTI-
-Îngerul rănit -Grădina motții
 SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
-PICTORI SIMBOLIȘTI-
Mikhail Aleksandrovich Vrubel (17.03.1856 –
14.04.1910)
 SIMBOLISMUL ÎN ARTĂ
-PICTORI SIMBOLIȘTI-
-Prințesa Lebădă -Demon în Scaun
CONCLUZIE
Prin simbolism , poezia românească
s-a înnoit artistic, şi-a îmbogăţit
considerabil mijloacele de expresie,
instrumentele prozodice, lărgindu-şi
tematica îndeosebi prin orientarea
spre lumea oraşului.