Mihai a învăţat să scrie şi să citească şi, pe lângă limba română, a învăţat

limba turcă şi greacă.În tinereţe a fost negustor.

Cariera de boier a început-o pe lângă unchiul său, Iane. Pe vremea când
acesta era mare ban al Olteniei, Mihai a ajuns ban mic (bănişor) al judeţului
Mehedinţi. În anul 1558 el deţinea deja această funcţie. În anul 1590 ajunge
mare stolnic, între 1591-1592 devine mare postelnic, iar apoi, în scurt timp,
mare agă. În tot acest timp, pentru că banul Olteniei locuia de fapt la
Constantinopole, e posibil ca Mihai să fi fost şi ispravnic în locul acestuia, la
Craiova.
Între 1592-1593 Mihai a ajuns ban al Olteniei.
 Birurile grele impuse de Alexandru cel Rău au
provocat un complot boieresc, fiind pârât la Poarta
Otomană, în vara anului 1593, fără consecinţe
pentru el. E posibil ca Mihai să fi fost implicat şi el
în acest complot, însă nu e sigur. Ce e cert însă, e că
în această perioadă Mihai fuge în Ardeal, din cauza
lui Alexandru cel Rău. În Transilvania Mihai a stat
cam două săptămâni, după care a plecat la
Constantinopole. Aici, ajutat de unchiul sau Iane, de
Andronic Cantacuzino şi de agentul englez Barton,
a reuşit să primească de la turci domnia Munteniei,
cu sprijinul unor mari sume de bani şi cadouri
bogate pe care le-a dat acestora. Banii lui Mihai au
venit din împrumuturi făcute la creditori care l-au
urmat în ţară după ce a primit domnia, cu scopul de
a-şi primi înapoi de la el banii şi dobânzile aferente.
Domn al Munteniei
 Mihai a fost numit domn al
Munteniei în luna septembrie
1593. În luna octombrie a
aceluiaşi an a ajuns
la Bucureşti. Aici îl aşteptau şi
creditorii fostului domn, care
îşi cereau banii înapoi. Din
acest motiv, în primul an de
domnie, supuşii lui Mihai au
fost obligaţi să plătească, pe
lângă birul obişnuit, şi un
număr mai mare de alte biruri,
ceea ce a făcut ca apăsarea
fiscală să devină insuportabilă.
 Împreună cu boierii mari şi mici, Mihai a decis
ridicarea împotriva Porţii Otomane. Momentul era
favorabil, pentru că Papa Clement al VIII-lea cerea
cu stăruinţă monarhilor creştini să pornească lupta
împotriva turcilor. Împăratul Rudolf al II-lea, în
jurul căruia urmau să se adune forţele creştine
antiotomane, s-a aliat printre alţii cu Sigismund
Báthory, principele Transilvaniei, şi cu Aron Vodă,
domnul Moldovei, în anul 1594. Mihai s-a aliat şi
el în acelaşi an cu ultimii doi principi. Ca urmare a
alianţei cu Sigismund, două mii de soldaţi
ardeleni, conduşi de căpitanul cetăţii Făgăraş, au
sosit la Bucureşti.
“Plata” creditorilor
 La 13 noiembrie 1594 Mihai şi-a anunţat
creditorii că îi va plăti, motiv pentru care
i-a chemat pe toţi la vistierie. După ce
toţi creditorii au intrat în clădire, aceasta
a fost incendiată, iar creditorii atacaţi cu
tunurile. Cei care au scăpat de tunuri şi
de foc au fost ucişi de soldaţii lui Mihai.
Garnizoana turcă, de 2.000 soldaţi, a fost
şi ea masacrată.
 Rascoala antiotomana
Aderarea Țării Românești la „Liga
Sfântă” a condus la izbucnirea
(13 noiembrie 1594) unei
revolte antiotomane soldată cu
suprimarea creditorilor
levantini și a întregii
garnizoane otomane staționată
în București. Pe acest fundal
cunoscut și ca Războiul cel
Lung, Mihai pornește o
ofensivă generală împotriva
Înaltei Porți, atacând cetățile
turcești de pe ambele părți
ale Dunării (Giurgiu, Hârșova, Si
listraș.a.).
 Urmează o serie de victorii împotriva tătarilor și
turcilor (la Putineiu și pe locul numit
„Padina[12] Șerpătești” de lângă satul Stănești)
culminată cu incendierea Rusciucului. După modelul
victorios al lui Mihai, Aron Vodă pornește o
campanie similară. Datorită recunoașterii ca suzeran
a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă și
succesorul său, Răzvan Ștefan, Mihai trimite o
delegație de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa
diplomatic relațiile munteano-transilvănene.
Delegația de boieri condusă de mitropolitul Eftimie a
negociat aderarea la această alianță și a semnat la
Alba Iulia la 20 mai 1595 un tratat cu Bathory prin
care Mihai devenea vasal al lui Sigismund. Ei și-au
depășit atribuțiile inițiale, probabil din dorința de a
îngrădi puterea domnului sporind-o simultan pe a
lor. Cu toate acestea, Mihai a acceptat tratatul,
deoarece Transilvania era singurul stat vecin ce îi
putea asigura spatele în lupta împotriva turcilor.
 În încercarea de a opri înaintarea otomană spre
București, la comanda unei armate de circa 16.000
de ostași, la care se adăugau 7000 de transilvăneni
conduși de Albert Kiraly, Mihai Viteazul i-a atacat
pe otomani la Călugăreni în 13 august 23
august 1595. Bătălia, evocată în poemul „Pașa
Hassan” al poetului George Coșbuc, s-a soldat cu
pierderea de către turci a unui steag, a mai multor
tunuri și a circa 7000 de combatanți, insuficient
însă pentru a-l opri din marșul spre București.
Mihai s-a retras temporar în munți, așteptând
sprijinul lui Sigismund Bathory, în timp ce turcii, în
frunte cu Sinan Pașa, s-au instalat la mănăstirea
Radu Vodă, iar Sinan a început să numească
funcționari otomani pentru administrarea noului
pașalâc, și a ridicat o întăritură improvizată.
 Primind în munți sprijin din Moldova și, mai ales
din Transilvania, Mihai Viteazul a luat comanda
unei armate puternice și numeroase, care i-a
îndepărtat pe otomani din Târgoviște (5–8
octombrie 1595) și apoi București (12
octombrie 1595), după care le-a provocat
pierderi grele în retragerea lor disperată peste
Dunăre la Giurgiu (15–20 octombrie 1595).
 Între timp, la Constantinopole se decisese înlocuirea domnitorilor
răzvrătiţi. Bogdan, fiul lui Iancu Sasul, urma să fie pus în locul lui
Mihai, iar Ştefan Surdul în locul lui Aron Vodă. Pentru realizarea
acestui plan, două armate turceşti au pornit spre Dunăre. Una
dintre ele a mers spre Rusciuk, cealaltă spre Silistra.
 Mihai a pornit cu oastea sa împotriva armatei turceşti ce se
îndrepta spre Rusciuk. În timp ce observa armata turcă, Mihai a
aflat că era în pericol de a fi atacat de tătari în flanc, dinpre vest.
Aceşti tătari luptaseră până atunci în Banat şi acum, la ordinul
sultanului, se îndreptau împotriva răzvrătiţilor. Pentru a împiedica
joncţiunea tătarilor cu turcii, Mihai şi-a retras tabăra mai spre nord
şi a trimis pe fraţii Buzeşti împotriva tătarilor. Tătarii au fost bătuţi
de Buzeşti de două ori consecutiv, la 14 ianuarie 1595 la Putineiu şi
la 16 ianuarie 1595 la Stăneşti, dar au reuşit să facă joncţiunea cu
turcii. Inamicul a înaintat până la Şerpăteşti, unde a fost înfrânt de
trupele conduse de paharnicul Manta. Oastea turco-tătară se
retrage la Rusciuk, unde este atacată de oastea lui Mihai, care a
trecut Dunărea pe gheaţă. Armata turcă e înfrântă la 25 ianuarie,
ambele paşale care o conduceau sunt ucise, iar pretendentul
Bogdan abia scapă cu fuga.
 Între timp, Ștefan Răzvan este înlocuit de pe
tronul Moldovei cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor.
 În 1594 și în anii următori Mihai Viteazul a condus o campanie
militară în sudul Dunării, cucerind
cetățile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Razgrad, Babadag, Târgul de
Floci, Silistra și chiar Rusciuc, Șiștova, Nicopole și Vidin. Potrivit
istoricului Nicolae Iorga, călăreții lui Mihai Viteazul ajunseseră
până la Adrianopole în est și Plevna în vest. Această acțiune a
fost coroborată cu cea a voievodului moldovean Aron
Tiranul care a readus sub stăpânirea sa Bugeacul, în aceeași
perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată
cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea și
gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte.
 Drapelul Țării Românești în vremea lui Mihai. Reconstrucție alb-
negru de Dan Cernovodeanu după stemă, colorată ulterior.
 Întreaga creștinătate balcanică l-a privit ca pe un eliberator, iar
după moartea sa, în hârtiile găsite sub pernă, s-a aflat o scrisoare
în care acești creștini îl numeau „Steaua lor răsăriteană”.
Drapelul tarii romanesti