DESEN ŞI GRAFICA INGINEREASCA

Curs No. 3

Conf. Dr. Ing. LIGIA PETRESCU

19-May-19 1
 4.5 POZIŢIA RELATIVĂ A DOUĂ PLANE • plane paralele
• plane concurente
PLANE PARALELE. Este ştiut din geometria în spaţiu că două plane paralele intersectează un al
treilea după două linii paralele. Asta înseamnă că urmele de acelaşi nume a două plane paralele vor fi
paralele între ele (fig. 4.24):

 ph || qh
P  || Q   
pv' qv '
pv' qv '
 pv ' || qv '

v’ m’ n'

Px Qx Px Qx
v
x 0 x 0

m
n
qh

ph se da P si M
Fig. 4.24 '
ph qh
m  n || qh || ph
M  Q  || P   M  N  Q 
 m' n' || Ox Fig. 4.25
19-May-19 2
PLANE CONCURENTE. Urmele de acelaşi nume a două plane concurente se
intersectează. Punctele acestor intersecţii sunt urmele dreptei de intersecţie a celor
două plane

qv' pv'
v’

 h  ph 
  P    
v ' p v 
'
d' 
 h  qh 
Px h’ v Qx  
 Q   
x 0 v' qv ' 

d
 h  ph  ∩q h

v'  pv ' 
∩ qv '

h
qh ph

Fig. 4.26

19-May-19 3
  
pv ' qv '
v’ nv'  d ' n' pv '
v’
pv '
v’

d' qv'  d'

Px v h’ Qx v Px v Qx h’
Px
x 0 x 0 x 0
d
qh  d
d n  h
ph h ph
a).
ph qv ' qh
b). pv ' c).
qv ' d nv1 ' v’1P v’1Q
pv ' 1’
h nv 2 ' v’2P v’2Q
2’

Qx v Px
Px v2P v1P d' d Qx

 
h’ 0 x
 
x 0
d1P n1P d1Q n1Q

v’  1
d 2 P n2 P  
d 2Q n2Q

qh d' d).
ph
e). qh
ph 2
Fig. 4.27 4
19-May-19
 4.6 POZIŢIA RELATIVĂ A UNEI DREPTE FAŢĂ DE UN PLAN
Există trei situaţii distincte:

• toate punctele dreptei sunt în plan

 h  ph
 D  P   
v'  pv '
 nici un punct al dreptei nu se află în plan

 D || P  - Dreapta este paralelă cu planul;

v’ pv' d'

m’
 D ||   d'
M  P   Px h’
   d || d x v 0
M D  
 D || P 

 d ' || d '
caˆnd   P 
d
 m
h
d
ph
 un singur punct al dreptei se află în plan Fig. 4.28
  P   I
D∩ - dreapta intersectează planul.

19-May-19 5
 INTERSECŢIA DREAPTĂ - PLAN

Este o problemă complexă a cărei rezolvare parcurge trei paşi:

1. se alege planului auxiliar Q prin dreapta D ;
2. planul Q intersectează planul P  rezultă  ;
3. dreapta D intersectează  , (amândouă se află în Q ).

D ∩P  
D
1. D  Q ; Q   V sauH 

I   2. Q  
∩P   
 3. D ∩
P     I
 P   I
 D∩
Q
Fig. 4.29

19-May-19 6
 qv '
d'  qv '  d ' pv'
pv'

v'
v' d'
d'
i'
i'

Px v Qx  h' Px h' Qx  v
x 0 x 0

i
i
d d
h

d  qh  d
h ph ph

qh
a). Dreaptă oarecare, plan
auxiliar de capăt b). Dreaptă oarecare, plan auxiliar
vertical

19-May-19 7
 pv' pv'

v'   
d' n'  nv'  d' ni' d'
 
d' f'
i'

i'
Px
Px v h'
x 0 x 0
i

 fh  d f
dn
 
d ni
h di
ph ph

c). Dreaptă de nivel, plan

d). Dreaptă verticală, plan
auxiliar de nivel
auxiliar de front
Fig. 4.33

19-May-19 8
 4.7 DREPTE ŞI PLANE PERPENDICULARE
DREAPTĂ PERPENDICULARĂ PE UN PLAN: Proiecţiile dreptei sunt perpendiculare
pe urmele de acelaşi nume ale planului.

M  P  pv'
 m'
 M 
   P 

d'

PH || H   dreapta de nivel Px


 PV || V   dreapta de front x 0
d

 d  ph
 
d '  pv ' m ph

Fig. 4.34
19-May-19 9
PLANE PERPENDICULARE. Două plane perpendiculare nu au urmele
perpendiculare. Condiţia de perpendicularitate este : un plan conţine o dreaptă
perpendiculară pe al doilea plan.

qv'
 M  P
pv'
m'

h M    P
v'
d'

Px h' H    H 

 V    V 
x v Qx 0
d

m ph  Qx h  qh
 
Qx v'  qv '
qh

Fig. 4.35

19-May-19 10
 4.8 COMBINAŢII DE PLANE PARTICULARE.

TRIPLA PROIECŢIE ORTOGONALĂ A UNUI SOLID

z z

[V] [V] [L]

PV1 PV2 PV3 pv1’ pv2’ pv3’ fl2” fl1”
NV1 Nz1 FL2
nv1’ Nz1 nl1”
FL1
[L]
NV2
NnL1v2’ Nz2 nl2”
NV3
nv3’ Nz3 nl3”
NL2

Px1 Px2 Px3 0 NL3 Px1 Px2 Px3

FH2 Fy2 0
x y1
x FH1 Fy1 fh1

PH1 PH2 PH3 Fy2

[H] fh1
Fy1
y
ph1 ph2 ph3

[H] Fig. 4.37

Fig. 4.36
y
19-May-19 11
 Definiţiile celor opt plane particulare (de nivel, de front şi de profil), sunt:
N1   z1  const . DREPTUNGHIURI DE ÎNCADRARE. Fiecare proiecţie a solidului
N 2   z 2  const . Are ca dimensiune de gabarit diferenţa coordonatelor de definiţie a două
plane particulare paralele. Aceste dimensiuni
z sunt laturile unor dreptunghiuri
N 3   z3  const . de încadrare, elemente ajutătoare foarte utile în reprezentare proiecţiilor
F1   y1  const . ortogonale ale[V]
unui obiect.

F2 
PV1 PV2 PV3
 y2  const . NV1 Nz1 FL2
P1   x1  const . b
FL1

P2 
[L]
 x2  const . NV2
NL1
P3   x3  const . NV3 a Z a Z a

NL2
X Y
 X  x1  x3 Px1 Px2 Px3 0 NL3 I

Y  y1  y2 FH2 Fy2
b
x FH1
 Z  z  z Fy1
 1 3
PH1 Y PH2 PH3
X[H]
L  X  Y 
 L  3a  X  Y  a  b y
 3

I  Y  Z 
L

 I  3b  Y  Z  b  Fig. 4.36
3 Fig. 4.38
19-May-19 12
 b

a Z a Z a

X Y
I
b

Y
X

Fig. 4.38

19-May-19 13
 ELEMENTE DE COTARE.
• Informaţiile dimensionale necesare reprezentării

5
40
sau prelucrării unui obiect sunt amplasate lângă
18
proiecţii şi se exprimă în milimetrii.
• Aceste cote sunt măsurate pe direcţii paralele
muchiilor sau feţelor obiectului.
7

• Obiectul trebuie aşezat cu feţele paralele la

sistemul de proiecţii folosit.

38
• Fiecare dimensiune poate fi evidenţiată în două
20

proiecţii dar va fi înscrisă o singură dată, în proiecţia

în care elementul cotat este mai clar definit.
Fig. 4.39 • Execuţia grafică a cotării se face cu linii de cotă
continue şi subţiri, terminate cu săgeţi.
• Săgeţile au 15° şi 3mm lungime şi sunt depăşite de liniile ajutătoare cu ~2mm.
• Liniile de cotă se sprijină pe linii ajutătoare (linii subţiri), care sunt perpendiculare
pe elementele geometrice care trebuie cotate.
• Cotele unghiulare sunt arce de cerc cu centrul în vârful unghiului de cotat.
• Valoarea cotei se scrie deasupra sau la stânga liniei de cotă.
• Valorile mai mici (de exemplu 18), sunt amplasate mai aproape de proiecţie, iar
cele mai mari (de exemplu 40), mai departe.
• Cea mai apropiată cotă se amplasează la min. 7mm de proiecţie, iar celelalte, la
min. 5mm.
19-May-19 14
 DETERMINAREA CELEI DE A TREIA PROIECŢII
7 8
Când două proiecţii sunt cunoscute, a treia
poate fi obţinută similar cu a treia proiecţie 6
10 9
a unui punct.
3
2
7'  10' 8'  9' 5

1 4
Fig. 4.40
5'  6'
1"  4" 7'  10' 8'  9' 7"  8" 10"  9"
1'  2' 3'  4'

26 7 38 6" 5"

5'  6'

1'  2' 3'  4' 2"  3" 1"  4"

26 7 38
15 10 49
Fig. 4.41

15 10 49
19-May-19 Fig. 4.42 15
 APLICAŢIE
Dându-se triunghiurile [ABC] şi [KLM], se cere intersecţia 
l’
b’

a’ 5’
i’2
8’
F1  
∩ABC   F11 7’
6’ f ' 22

F1  
∩KLM   F12 f '11 f ' 21 m’

 F11  F12  I1
d'
i’1
F2 ∩
 ABC   F21
1’ 3’ 4’
 2’
F2 ∩
 KLM   F22
f '12
k’
 c’
 F21  F22  I 2 x
k 0
d c
fh1  f11  f12 2 3
I1 I 2  
1 i1 4

m
fh2  f21  f22 5 6

7 i2 8

Fig. 4.43
19-May-19 l 16
b
 STUDIU INDIVIDUAL SI- 03: TRIPLA PROIECŢIE ORTOGONALĂ

1. Reprezentaţi în triplă proiecţie ortogonală obiectul din figură.

X  60

 Y  30
 Z  40

X  80

2. Determinaţi a treia proiecţie (orizontală) când  Y  45
se cunosc două. ?  Z  60


3. Se dau A(75; 45; 10), B(45; 20; 55),

1 3
C(20; 70; 35), M(80; 65;65). Se cere:
a) P  A  B  C
b) MI  P  : I  MI ∩ P 
c) IJK   isoscel; P  IJ  IK  50mm; IJ || H ; IK || V ;
verifica t i ca JK  P 2
'

19-May-19 17
 LABORATORUL L- 03: TRIPLA PROIECŢIE ORTOGONALĂ

1. Se dau punctele: A(145; 70; -70), B(25; -10; 110), C(10; 95; 55), M(65; 40; 70).
Să se construiască:
- P  A  B  C ;
- M  D  P ; I  D ∩  P
paralelogramul [IJKL]  P , având IJ || V  de 40mm şi IL || H de 30mm; (se va
lua z J  z I ; yL  y I ).

2. Determinaţi a treia proiecţie (orizontală) când se cunosc două.

1 2

X  80

 Y  40
45
?  Z  60
 a).
19-May-19 18