Instituirea Comuniţilor Europene.

Elaborat:
 Ideea crearii unei Europe unite dateaza de secole, insa abia
dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au format premisele
necesare demararii unui proces de integrare europeana.

Cele doua razboaie mondiale au dus la renasterea

pacifismului si constientizarea pericolului nationalismului
agresiv. Un alt motiv care a stat la baza procesului de
integrare europeana a fost dorinta statelor Europei
Occidentale de a-si restabili pozitiile economice afectate de
razboi. In plus, o necesitate vitala pentru statele care au
suferit infringere a devenit restabilirea propriilor pozitii
politice si a autoritatii pe plan international. Consolidarea
fortelor statelor europene era vazuta si drept un pas
important in opunerea influentei crescinde a Uniunii
Sovietice asupra Europei Occidentale.
 Bazele procesului de integrare europeana - care a
dus la aparitia actualei structuri a Uniunii
Europene - au fost puse in 1950 de catre Jean
Monnet, pe atunci sef al Organizatiei Nationale a
Planificarii din Franta si Robert Schuman,
ministrul de externe al Frantei. Jean Monnet a
propus ca productia de carbune si otel a Frantei
si Germaniei sa fie administrata de un organism
comun. Ideea a fost preluata de Robert
Schuman, care mers mai departe si a propus
crearea unei comunitati de interese pasnice
dintre Franta si Germania, deschisa si altor state
europene. Astfel se dorea eliminarea rivalitatilor
existente intre Franta si Germania privind zonele
strategice ale Ruhr-ului si Saar-ului, unificarea
eforturilor de reconstructie a statelor europene, a
caror economie fusese puternic afectata de cel de-
al doilea razboi mondial, si crearea conditiilor
care ar duce a evitarea pe viitor a razboaielor in
Europa.
Principiile şi recomandările cuprinse în Declaraţia Schuman
şi interesul arătat de un număr de şase state vest-europene
auconstituit suportul pentru redactarea unui document de
lucru decătre delegaţia franceză, pe baza căruia, la data de
10 iunie1950, au început la Paris lucrările Conferinţei
internaţionale de experţi pentru pregătirea unui proiect de
convenţie, lucrări, cares-au finalizat după luni de dezbateri cu
semnarea lui. Negocierile s-au purtat între reprezentanţii-
experţi a şasestate vest-europene: Belgia, Franţa,
Republica FederalăGermania, Italia, Luxemburg și
Olandaşi după o ultimă examinare de către miniştrii de
externe, s-au analizat la data de19 martie 1951 prin
redactarea Tratatului instituindComunitatea Europeană a
Cărbunelui şi Oţelului (CECO).Tratatul a fost semnat la
Paris, la data de 18 aprilie 1951, iardupă ratificarea lui de
către parlamentele fiecărui stat semnatar,a intrat în vigoare
la data de 23 iulie 1952, pentru o perioadă de 50 de ani.
 Misiunea Tratatului instituind Comunitatea Europeană a
Cărbunelui şi Oţelului

 în primul rând, Comunitatea îşi propunea să impună opolitică comună în

domeniul producţiei şi comerţului cucărbune şi oţel, atât în ceea ce priveşte
producătorii şicomercianţii, cât şi statele membre.
 în domeniul investiţiilor Comunitatea putea, în mod egal,să acorde garanţii
pentru împrumuturile pe care întreprinderilele contractau
 în domeniul producţiei, Comunităţii îi era rezervat un rolindirect, subsidiar,
ea cooperând cu guvernele statelor membre,în materie de intervenţii, în
domeniul preţurilor şi politicii comerciale.
 în materia preţurilor, Tratatul interzicea orice discriminare exercitată prin
preţ, practicile concurenţiale neloiale şipracticile discriminatorii, care constau
în aplicarea unor condiţiiinegale la tranzacţii echivalente.
 grija pentru respectarea legii liberei concurenţe, ofereadreptul Înaltei
Autorităţi să fie informată asupra tuturoracţiunilor statelor membre
susceptibile să o pună în pericol.
 Comunitatea Economică Europeană (CEE)
şi
Comuniatea
Europeană a Energiei Atomice (CEEA)
Comunitatea Europeană a fost înființată la Roma sub numele de Comunitatea
Economică Europeană (CEE), la data de 25 martie 1957, de către cele șase state membre
(Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda) ale Comunității Europene a
Cărbunelui și Oțelului (CECO).
Misiunea Tratatului CEE era precizată în cuprinsul art. 2:
„Comunitatea are ca misiune, prin instituirea unei pieţe
comune şi prin apropierea treptată a politicilor economice ale
statelor membre, să promoveze în întreaga Comunitate o
dezvoltare armonioasă a activităţilor economice, o creştere
durabilă şi echilibrată, o stabilitate crescândă, o creştere
accelerată a nivelului de trai şi relaţii mai strânse între statele
pe care le reuneşte”. Dintre toate acestea, obiectivul fundamental îl constituia
crearea unei pieţe comune, care trebuia să se instituie treptat,
pe parcursul unei perioade de tranziţie de doisprezece ani,
împărţită în trei etape, fiecare de câte patru ani.
Tratatul include in art. 2 scopul
Comunitatii are ca misiune:
 - eliminarea in relatiile dintre statele membre a taxelor
vamale precum si a restrictiilor cantitative la importuri si
exporturi de bunuri, ca si a oricaror alte masuri cu efect
echivalent acestor restrictii;
 - stabilirea unor tarife vamale comune si a unei politici
comerciale comune in relatiile cu terte state nemembre ale
Comunitatii;
 - inlaturarea in relatiile dintre statele nemembre a
obstacolelor in calea liberei circulatii a persoanelor,
serviciilor si capitalurilor;
 - adoptarea unei politici comune in domeniul agriculturii;
 - adoptarea unei politici comune in domeniul transportului;
 - crearea unei politici comunitare in domeniul concurentei
comerciale;
 - elaborarea de politici coordonate in domeniul bancar;
 - apropierea legislatiilor nationale;
 - constituirea Fondului Social European in vederea
imbunatatirii posibilitatilor de angajare a lucratorilor in
Comunitate;
 In scopul dezvoltarii cercetarii stiintifice in domeniul energiei atomice si crearii unei Piete
comune a combustibililor nucleari precum si in vederea unui control riguros in industria
atomica s-a convenit constituirea Comunitatii Europene a Energiei Atomice(1958).
Tratatul CEEA cuprinde dispozitii relative la folosirea energiei atomice in
exclusivitate in scopuri civile iar dintre directiile de actiune amintim:

 - dezvoltarea cercetarii stiintifice in domeniu si a distribuirii tehnicii de specialitate;

 - stabilirea de norme de securitate comune;
 - facilitatea investitiilor in domeniul nuclear;
 - crearea unei piete comune pentru materialele si echipamentele nucleare cat si pentru
capitalurile legate de domeniul nuclear.

Tratatul, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, obliga statele membre sa adopte

masurile care se impun pentru a impiedica orice utilizare ilicita a materiilor
nucleare si pentru a proteja sanatatea populatiei (inregistrarea unor accidente in
acest domeniu au pus in alerta pe liderii europeni si ai celorlalte state ale lumii
care au propus si adoptat reglementari adecvate in cadrul Agentiei
Internationale pentru Energia Atomica.