MEDICAMENTE CU ACTIUNE ASUPRA

SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV (SNV)

(SI A UNITATII NEUROMOTORII)
• Sistemul nervos central poate fi impartit
(in scop didactic):
– Sistemul nervos somatic (“cerebro-spinal”, “al
vieţii de relaţie”) care asigură sensibilitatea şi
motilitatea voluntară şi realizează interrelaţiile
(adaptative) dintre organism şi mediul extern
– Sistemul nervos vegetativ (al vieţii “vegetative”,
“de întreţinere”) care coordonează şi adaptează
(pe cale nervoasă şi umorală) activitatea tuturor
organelor implicate în homeostazia funcţiilor
vitale şi a mediului intern.
• Sistemul nervos vegetativ:
– Sistemul nervos vegetativ simpatic: cu
activitate catabolizantă
– Sistemul nervos vegetativ parasimpatic cu
activitate anabolizantă
• Sistemul nervos vegetativ (SNV) (sistem nervos
autonom, visceral, involuntar) cuprinde totalitatea
formaţiunilor nervoase centrale şi periferice care
inervează organele prevăzute cu funcţii vegetative
(de întreţinere) a organismului.

• Spre deosebire de sistemul nervos somatic cerebro-

spinal care asigură sensibilitatea şi motilitatea
voluntară, sectorul vegetativ al sistemului nervos
realizează autoreglarea şi adaptarea la necesităţi a
activităţii viscerale.
• Locul principal de integrare între cele două sisteme
este hipotalamusul, unde sunt localizate formaţiuni
care reglează temperatura corpului, TA,
metabolismele

• La baza particularităţilor funcţionale ale celor două

sisteme stau o serie de deosebiri de ordin anatomic
• Principala funcţie a sistemului nervos vegetativ este
aceea de a autoregla activitatea organelor efectoare
contractile şi secretorii implicate în menţinerea
constantelor biologice normale şi adaptarea
organismului la condiţiile variabile impuse de mediu.
• Contrar sistemului nervos somatic, a cărui influenţă
este limitată la musculatura striată (aşa zis
voluntară), inervaţia vegetativă acţionează asupra
musculaturii netede (involuntară) precum şi a
glandelor exocrine şi endocrine din întregul
organsim
• Funcţiile celor două componente ale SNV sunt
caracterizate astfel:
– Sistemul nervos vegetativ simpatic: intensifică activitatea
organelor implicate în reacţii catabolice, eliberatoare de
energie (tip ergotrop) (acţiune catabolizantă, consumptivă)

– Activitatea acestuia este mai evidentă în caz de situaţii

limită (pericol), de stres, sau efort fizic intern, producând
modificări care pregătesc organismul pentru “luptă sau
fugă”.

– Ex: modificari la nivelul aparatului cardiovascular:

tahicardie, creşterea debitului cardiac; vasoconstricţie la
nivelul pielii, viscerelor; vasodilataţie la nivelul vaselor
cerebrale, coronare, muşchi striaţi, bronhodilataţie,
midriază, hiperglicemie, secreţie de adrenalină de către
medulosuprarenale
• Sistemul nervos vegetativ parasimpatic: activează
funcţiile vsicerelor participante la procese anabolice,
de refacere şi restabilire a echilibrului (de tip
trofotrop) (acţiune anabolizantă de asimilare şi
refacere a rezervelor energetice).

• Sub influenţa SNV parasimpatic se produc:

bradicardie, scăderea debitului cardiac,
vasodilataţie, hipotensiune arterială, mioză,
bronhococnstricţie, intensificarea activităţii motorii
şi secretorii a tubului digestiv, golirea vezicii urinare
şi a rectului
• Tonusul vegetativ: majoritatea organelor au o dublă
inervaţie vegetativă, simpatică şi parasimpatică.

• Cele două componente ale SNV sunt în permanenţă

active, activitatea tonică a acestora constând în
descărcări continue de impulsuri nervoase de o
anumită frecvenţă, generatoare de manifestări
contractile sau secretorii din partea organelor
efectoare.

• În funcţie de prodiminanţa uneia din componente

asupra celeilalte se va produce creşterea sau
scăderea activităţii organului inervat
• Baza morfologică a sistemului nervos vegetativ o
formează neuronul

• Baza funcţională a sitemului nervos vegetativ o

formează activitatea reflexă (actul şi arcul reflex)

• Particularităţi ale ale arcului arcului reflex vegetativ

comparativ cu cel somatic.
A. Calea eferentă vegetativă (motorie) este formată
din doi neuroni, cea somatică dintr-un singur
neuron . Conexiunea neuronilor din calea eferentă
vegetativă se face la nivelul ganglionilor vegetativi
situaţi în afara sistemului nervos central.

B. Distribuirea fibrelor postganglionare vegetative se

face la trei tipuri de ţesuturi:
- musculatură netedă (din organe interne, vase sanguine şi
interiorul globului ocular),
- muşchiul cardiac
- glandele exocrine
• Fibrele nervoase motorii somatice inervează:
muşchii striaţi, articulaţiile, pielea
C. Centrii de integrare vegetativi sunt situaţi în măduva
spinării şi encefal.

– Nu există centri de integrare pur somatici sau pur vegetativi,

formaţiunile superioare ale celor două sisteme se intrică la
nivelul scoarţei cerebrale, a hipotalamusului, talamusului,
formaţiei reticulate

– Astfel reacţiile somatice şi vegetative se intrică, o reacţie

somatică putând fi însoţită de una vegetativă şi invers.
• Sinapsa (definiţie, elemente componente)

– Membrana presinaptică: la nivelul butonilor terminali ai

fibrelor pre şi postganglionare
– Membrana postsinaptică: la nivelul neuronului ganglionar
sau al celulei efectoare
– Fanta sinaptica
– Neurotransmiţătorii: colinergici (acetilcolina) şi adrenergici
(noradrenalina şi adrenalina)

• Receptorii vegetativi: localizaţi la nivelul membranei

postsinaptice (sau presinaptice) pe care se fixează
electiv neuromediatorii.
– Receptorii vegetativi: colinergici şi adrenergici
• Tipuri de sinapse vegetative:
• In funcţie de localizarea la nivelul structurilor
vegetative există două tipuri de sinapse:
– Interneuronale (în ganglionii vegetativi şi SNC)
– Neuroefectoare (sinapse terminale sau joncţiuni
neuroefectoare) între fibrele postganglionare şi celulele
efectoare.
• Procesul de transmitere sinaptică (sinapsa neuro- efectoare
parasimpatică)

• Neurotransmiţătorul: Acetilcolina

• Biosinteza acestuia se produce în citoplasma neuronilor colinergici

din colină şi acetat activ sub acţiunea enzimei
colinacetiltransferaza.
– Colina este captată de terminaţia axonală colinergică printr-un
mecanism transportor specific.
– Acetil-coenzima A se formează din piruvat la nivelul mitocondriilor,
iar esterificarea colinei cu radicalul acetil este catalizată de enzima
colinacetiltransferaza, enzimă solubilă, prezentă în concentraţie
mare în terminaţiile nervoase colinergice
– Acetilcolina este depozitată în veziculele sinaptice (împreună cu
ATP), probabil printr-un mecanism transportor activ (reprezentat de
o ATP-aza Mg dependentă)
• Procesul de transmitere sinaptică: Potenţialul de acţiune
propagat ajuns la capătul axonului colinergic provoacă
depolarizarea membranei presinaptice care comandă
deschiderea canalelor lente cu influx de ioni de calciu care
împreună cu calmodulina stimulează exocitoza veziculelor
sinaptice.

• Acestea fuzionează cu membrana presinaptică descărcându-şi

conţinutul de neurotransmiţător în fanta sinaptică

• Acetilcolina eliberată se fixează pe receptorii muscarinici (M-

colinergici) la nivelul membranei postsinaptice a celulelor
efectoare.

• Prin activarea acestor receptori se produce o modificare a

permeabilităţiii membranare. Translocaţia ionică consecutivă
provoacă fie depolarizare (Na intra in celulă, K iese) cu
excitaţie, fie hiperpolarizare cu inhibiţie (Cl intră, K iese)
• Inactivarea neurotransmiţătorului: Acţiunea acestuia este
terminată prin aceea că acetilcolina care se desface din
complexul cu receptorul colinergic este rapid hidrolizată şi
inactivată de către enzima acetilcolinesteraza care se găseşte
în fanta sinaptică (cu transformarea în acid acetic şi colină).

• Receptorii muscarinici (M-colinergici): se găsesc în principal la

nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice din
musculatura netedă, miocard şi glande exocrine, dar pot fi
localizaţi şi la alte nivele

• Au fost descrise 5 tipuri de receptori muscarinici, M1-M5

• Localizare:
– receptorii M1: SNC, ganglioni vegetativi
– receptorii M2: miocard, SNC, muşchi netezi
– receptorii M3: la nivelul unor celule glandulare, ai muşchilor netezi
ai organelor cavitare şi a endoteliului vaselor.
– Receptorii M4: neelucidat
– Receptorii M5: SNC
• Efectele muscarinice produse prin activarea receptorilor M1,
M3, M5 se datoresc intervenţiei sistemului mesager secund al
fosfatidilinozitolului (creşterea disponibilului de calciu în
celulă)

• Efectele muscarinice prin activarea receptorilor M2 şi M4 se

produc prin inhibarea adenilatciclazei cu scăderea cantităţii de
AMPc intracelular, efectul deprimant cardiac fiind atribuit în
acest caz deschiderii canalelor de potasiu cu creşterea
efluxului acestor ioni şi apariţia potenţialului postsinaptic
inhibitor.

• Activarea receptorilor muscarinici de la nivelul celulelor

endoteliale provoacă eliberarea factorului endotelial relaxant
(EDRF)care acţionează asupra celulelor musculaturii netede
vasculare producând relaxarea acesteia.
• Efectele sunt:
– Musculatura netedă
• Stimulare (contracţie): tub digestiv, bronşii,
vezică urinară, muşchi circular al irisului
• Inhibare (relaxare): arteriole, sfinctere ale
tubului digestiv, al vezicii urinare

– Miocard: inhibare (bradicardie)

– Glande exocrine: stimulare (hipersecreţie)

• Clasificarea medicamentelor cu actiune la
nivelul SNV:
– In functie de sensul actiunii:
• Mimetic: sens pozitiv, efecte de activare
• Litice sau plegice: sens negative, efecte de blocaj

1. PARASIMPATOMIMETICE (COLINERGICE,
COLINOMIMETICE)
• Definitie
Parasimpatomimeticele sunt compusi
care produc efecte asemanatoare cu cele
ale stimularii sistemului nervos vegetativ
parasimpatic si activarii sinapselor
neuroefectoare colinergice muscarinice.
 Baze anatomofiziologice

•
• Clasificare – in functie de mecanismul de actiune:
– Acetilcolinomimetice (cu mecanism direct)
– Anticolinesterazice (cu mecanism indirect,
blocant al acetilcolinesterazei)

• Acetilcolinomimetice, in functie de origine:

– Naturale
• Acetilcolina (endogena), pilocarpina
(Pylocarpus sp. )
• TOXICE! – neutilizate ca medicamente –
muscarina (Amanita muscaria), arecolina (Area
catechu)
– Sintetice
• Carbacol, betanecol, metacolina
• Acetilcolinesterazice, in functie de reversibilitatea
actiunii

– Usor reversibile: edrofoniu

– Moderat reversibile: fizostigmina, neostigmina,

piridostigmina, distigmina, demecariul

– Ireversibile: derivatii organofosforici (ecotiofat,

fluostigmina), cu utilizare farmacoterapeutica
exclusiv topica antiglaucomatoasa, de rezerva
• Paraoxon: utilizare extinsa ca insecticid in
agricultura, provocand intoxicatii accidentale
sau voluntare (in scop suicid) si ca gaze de
lupta neurotoxice (neuroparalitice)
Farmacodinamie – Mecanism de actiune

– Acetilcolinomimeticele – sunt agonisti ai

receptorilor colinergici muscarinici, unele sunt
agonisti si ai receptorilor colinergici nicotinici
somatici si centrali

– Acetilcolinesterazicele: inhiba reversibil sau

ireversibil acetilcolinesteraza (enzima ce
hidrolizeaza neuromediatorul acetilcolina); astfel
acetilcolina (Ach) acumulata isi manifesta efectele
colinergice asupra receptorilor colinergici
muscarinici si nicotinici
• Subtipurile de receptori colinergici:
– Receptori muscarinici: M1 – M5
– Receptori nicotinici:
• N1 – NSNC (neuronali centrali), si NN (neuronali
ganglionari + medulosuprarenala)
• N2 (NM) – somatici musculari

• Receptorii colinergici sunt sisteme

receptor-efector. Astfel, efectul poate fi
format din:
– Enzime membranare modulate prin proteinele
G in cazul receptorilor M
– Canale membranare ionice de sodiu (Na+), in
cazul receptorilor N
• Efecte de tip colinergic
– Sunt de doua tipuri: muscarinice si nicotinice
– Rezulta din activarea directa sau indirecta a
receptorilor colinergici muscarinici (M1 – M5) si
respectiv nicotinici (N1-2)
 A. Efecte muscarinice
• Efectele muscarinice, la nivelul diferitelor tesuturi
sunt stimulante sau inhibitoare, in functie de tesut si
subtipul de receptori:
• Muschi netezi (M3)
– Stimulare (contractie): muschii netezi : tub
digestiv, bronhii, vezica urinara, muschiul circular
al irisului (mioza), etc.
– Inhibitie (relaxare): sfinctere (sfincterele tubului
digestiv, sfincterul vezicii urinare); arteriole
(arteriolodilatatie, mai intensa in muschii
scheletici)
• Glande exocrine (M3 ) – inclusiv glandele sudoripare
– stimulare (hipersecretie)
• Miocard (M2) – deprimarea tuturor functiilor =>
bradicardie
• SNC (M1, M5) – stimulare
• Ganglioni vegetativi parasimpatici (M1) – stimulare
 B. Efecte nicotinice
• Efectele nicotinice sunt stimulatoare si
se manifesta in sinapsele nicotinice de
la nivel somatic si central:
• Ganglionare (N1): stimulare, inclusiv
stimularea glandei medulosuprarenale,
cu cresterea secretiei de ADR
• Somatice (N2): stimularea muschilor
striati scheletici (tonus, contractie)
• Centrale (N1): stimularea SNC
• Efecte la nivelul aparatelor si sitemelor:
• SNC (M1 si N1) – stimulare
• Aparat cardiovascular – deprimare, de
intensitate variabila in functie de
substanta si cale de administrare; in
administrare i.v. rapida pot sa apara
accidente (sistole ectopice, fibrilatie), ca
urmare a scurtarii perioadei refractare, cu
cresterea excitabilitatii:
– Inima (M2): bradicardie, prin deprimarea
nodului sinusal, diminuarea conducerii prin
deprimarea nodului atrio-ventricular si a
fascicolului Hiss
– Vase: arteriolodilatatie, mai intensa la nivelul
membrelor si mai slaba in teritoriul splanhnic
– Tensiune arteriala - scade
• Aparat respirator
– Bronhocontrictie, hipersecretia glandelor bronhice (M3)
– Declansarea crizei de dispnee expiratorie, la astmatici
• Aparat digestiv
– Stimularea tonusului si peristaltismului stomacului si
intestinului
– Stimularea contractiei cailor biliare si a vezicii biliare
– Relaxarea sfincterelor
– Hipersecretia glandelor tubului digestiv, hipersecretie
gastrica acida (M3)
• Aparat excretor renal
– Contractia vezicii urinare
– Relaxarea sfincterului
• Ochi
– Mioza activa prin contractia muschiului neted
circular al irisului
– Scaderea presiunii intraoculare, la aplicare locala
(M3)
• In functie de structura chimica,
parasimpatomimeticele au o predominanta de
actiune pe anumite teritorii, ceea ce duce la indicatii
terapeutice diferite.
Farmacotoxicologie
• RA sunt de tip efecte secundare muscarinice; la
doze mari, se manifesta si efectele secundare
nicotinice:
Efecte secundare muscarinice:
• dispnee si crize de astm bronsic la bolnavii
astmatici
• Bradicardie, hTA, [simptomatologie de edem
pulmonar acut]
• Hipersecretie lacrimala, rinoree
• Hipersalivatie, hipersecretie gastrica cu arsuri
epigastrice
• Greturi, varsaturi, colici abdominale
• Tranzit digestiv accelerat, cu scaune lichide,
mictiuni frecvente
• Transpiratie
Efecte secundare nicotinice:
• Stimularea musculaturii striate (scheletice) –
fasciculatii, hipertonie, tremor
• Stimulare SNC

• Farmacoepidemiologie – Contraindicatii
• Astm bronsic
• Ulcer gastro-duodenal
• Diaree
• Bradicardie
• Bloc atrio-ventricular
• hTA
• Tratamentul RA – parasimpatolitice (atropina)
 PARASIMPATOMIMETICE CU ACTIUNE
DIRECTA (ACETILCOLINOMIMETICE)

• Reprezentanti: acetilcolina, pilocarpina,

carbacol, betanecol, metacolina
• Clasificare, in functie de structura chimica:
• Esteri ai colinei:
– Ach si derivati sintetici ai Ach:
• acetilesteri: Ach, metacolina
• carbamoilesteri: carbacol, betanecol
• Alcaloizi naturali (pilocarpina) si analogi
sintetici
Farmacocinetica
• Hidroliza esterilor colinei:
• Neuromediatorul acetilcolina (Ach) – hidroliza extrem
de rapida catalizata de acetilcolinesteraza incat nu se
poate folosi ca medicament pentru uz sistemic; Ach se
utilizeaza exclusiv pentru uz local, in oftalmologie, in
scopul repozitionarii pupilei dilatate (in faza
preoperatorie), in operatia de extractie a cristalinului
– operatie de cataracta; solutia se prepara
extemporaneu
• Metacolina – hidrolizata mult mai lent de
acetilcolinesteraza, datorita prezentei gruparii -CH3 la
R1
• Carbamoilesterii (carbacol, betanecol) – hidrolizati
greu in organism de catre colinesteraza (T1/2 lung)
Farmacodinamie
• Profilul farmacologic al esterilor
colinei:
• Efecte muscarinice – (cu o anumita
predominanta teritoriala in functie de
structura), prezenta gruparii –CH3 la R1
imprima specificitate muscarinica
• Efecte nicotinice (exclusiv carbacol)
datorate mecanismului indirect, cu
eliberare de Ach, indus de esterii
carbamici
1. PILOCARPINA

• alcaloid din frunzele speciilor de Pilocarpus jaborandi, P.

microphyllus, din America de Sud
• Farmacodinamie (schema) – efectele muscarinice, cu
predominanta de actiune:
• La nivelul ochiului: mioza activa (prin contractia muschiului
circular al irisului) cu scaderea presiunii intraoculare;
contractia muschiului ciliar, cu focalizarea vederii pentru
aproape si scaderea acuitatii vederii la distanta
• La nivelul tuturor glandelor exocrine – stimulare, cu
hipersecretie; efect puternic asupra glandelor salivare cu
hipersecretie (150 ml/h, dupa o doza terapeutica) si sudorale

• Scaderea presiunii intraoculare este consecinta cresterii

drenarii umorii apoase prin canalul Schlemm, favorizata de
mioza (cu modificarea configuratiei unghiului irido-cornean)
si de contractia muschiului ciliar (cu largirea ochiurilor
retelei trabeculare de la baza irisului)
Farmacotoxicologie
• Indice terapeutic mic; utilizare
sistemica exclusiv in scop antidot
(intoxicatia cu atropina)
• Efecte secundare digestive (arsuri
epigastrice, colici, diaree) pot sa apara
si dupa administrare locala in sacul
conjunctival
• Farmacoterapie – Indicatii
– Glaucom cronic cu unghi deschis
– Glaucom acut congestiv cu unghi inchis
(tratament de urgenta, inaintea corectarii
chirurgicale sau cu laser)
– Irite si irido-ciclite, alternand cu midriatice, pentru
prevenirea aderentelor intre iris si cristalin
– Xerostomie (stare de uscaciune a cavitatii bucale,
datorata unei hiposecretii salivare avansate sau
chiar absentei secretiei)
– Intoxicatie cu atropina (administrare i.v.) –
antagonizeaza numai efectele periferice
• Farmacografie – in glaucomul cronic,
pilocarpina clorhidrat sau nitrat, colir sau gel
oftalmic – Ocusert
2. CARBACOL
Sinonim: Carbaminoilcolina
Farmacodinamie
– mecanism direct si indirect (eliberare de Ach din
terminatiile nervoase colinergice ganglionare si
periferice), cu efecte muscarinice, dar si nicotinic
- Predominanta actiunii pe: tub digestiv, aparat
excretor renal si ochi
– Durata de actiune mai mare ca Ach
Farmacotoxicologie
• Hipersecretie gastrica puternica (actiunea secretoare
gastrica are potenta cea mai mare), cu epigastralgie
Farmacoterapie – Indicatii
• Local, ca miotic in oftalmologie (tratamentul
glaucomului rezistent si in cursul interventiei
chirurgicale)
3. BETANECOL
Farmacodinamie
• Durata de actiune mai mare ca Ach
• Exclusiv efecte muscarinice, cu predominanta
digestiva si urinara
• Nu are si efecte nicotinice (avantaj fata de
carbacol)
Farmacoterapie – indicat in atonie intestinala si a
vezicii urinare, precum si ca prokinetic per os
sau s.c.
Farmacoepidemiologie – CI – administrare pe
caile i.m si i.v.
 PARASIMPATOMIMETICE CU ACTIUNE INDIRECTA
(ANTICOLINESETERAZICE)
1. METACOLINA
Farmacocinetica – durata de actiune mai mare ca Ach, datorita
hidrolizei mai lente
Farmacodinamie si farmacoterapie
• Predominanta actiunii la nivelul aparatului cardiovascular
• Indicatii:
– Tahicardie paroxistica
– Tulburari vasculare periferice hipertone: arterite, boala
Raynaud (angionevroza vasoconstrictorie caracterizata
prin tulburari circulatorii paroxistice cu ischemie care
afecteaza simetric extremitatile membrelor, mai rar
urechile si nasul, provocate de obicei de frig si emotii,
ducand adesea la tulburari trofice)
– Diagnosticul hiperactivitatii bronsice
– Utilizare limitata
Baze farmacologice
• Clasificare – in functie de
reversibilitatea actiunii
– Usor reversibile: edrofoniu
– Moderat reversibile: fisostigmina (eserina),
neostigmina, piridostigmina, distigmina,
demecariu
– Ireversibile: derivati organofosforici
(fluostigmina, ecotiofat, paraoxon)
Farmacodinamie – Mecanism de actiune

• Colinesterazele, enzime ce degradeaza Ach la colina

si acid acetic, sunt de doua tipuri:
– Acetilcolinesteraza (colinesteraza adevarata, de tip “e”,
specifica pentru Ach); se gaseste in sinapsele
colinergice si hematii, hidrolizeaza specific Ach
– Butirilcolinesteraza (pseudocolinesteraza, de tip “s”
nespecifica pentru Ach); se gaseste in serul sanguin si
alte tesuturi in afara celor nervoase (vase, inima,
intestin); hidrolizeaza si alti esteri, pe langa Ach, ex:
succinilcolina (curarizant)

• Anticolinesterazicele formeaza un complex cu

acetilcolinesteraza, inhibandu-i astfel activitatea de
hidroliza a Ach, ca urmare se acumuleaza Ach in
doze farmacodinamice si apar efectele sale, de tip
muscarinic sau nicotinic. Legatura este reversibila
sau ireversibila in functie de afinitate:
• Afinitatea colinesteraza - Ach: mai mica
• Afinitatea colinesteraza – anticolinesterazice: mai
mare
• Centrii importanti pentru actiunea enzimei sunt:
– Centrul anionic (grupare carboxil), care formeaza o
legatura ionica cu gruparea amino sau amoniu
cuaternar, din Ach sau din anticolinesterazice
– Centrul esterazic (grupare donatoare de electroni),
care formeaza legatura covalenta cu atomul de carbon
din gruparea carbonil a Ach sau a
anticolinesterazicelor
• Degradarea Ach, dupa fixarea pe enzima se
produce in doua etape:
• Desfacerea colinei de restul de acetil, care ramane
legat de enzima
• Eliberarea acidului acetic, prin reactie cu apa si
eliberarea enzimei
• Reversibilitatea legaturii cu
anticolinesterazicele depinde de
locurile de legare si de afinitate:
– Anticolinesterazicele usor reversibile, cu
amoniu cuaternar (tip edrofoniu),
reactioneaza numai cu centrul anionic al
enzimei, formand numai o legatura ionica,
usor disociabila
– Anticolinesterazicele moderat reversibile,
cu structura de esteri carbamici
(fisostigmina, neostigmina) se leaga la
ambii centri activi ai enzimei, ca si Ach,
dar afinitatea lor este mai mare si hidroliza
se face mai lent decat in cazul Ach
• Anticolinesterazicele ireversibile (derivatii
organofosforici) – reactioneaza, in
general, numai cu centrul esterazic,
realizeaza o forma fosforilata a enzimei
care are o mare stabilitate si nu
hidrolizeaza spontan in conditii fiziologice
– Desfacerea legaturii ireversibile se poate face
numai in prezenta de reactivatori de
colinesteraza, care reprezinta antidotul in
intoxicatiile cu derivati organofosforici
Actiuni farmacodinamice:
• Efecte muscarinice, la doze mici si mari
• Efecte nicotinice, la doze mari
• Potentarea acetilcolinomimeticelor si
curarizantelor depolarizante
(suxametoniu)
• Antagonizarea curarizantelor
antidepolarizante (tip d-tubocurarina)
Farmacotoxicologie

• RA de tip efecte secundare colinergice:

• Cardiovasculare
• Respiratorii
• Digestive
• Somatice
• Centrale (efectele centrale sunt absente la derivatii
cuaternari de amoniu)
• Intoxicatii acute frecvente si grave, deseori letale, se
produc mai ales accidental, cu derivatii organo-
fosforici, utilizati ca insecticide, in agricultura.
Farmacoterapie – Indicatii
• Pentru efectele muscarinice:
– in atonii intestinale sau ale vezicii urinare
– glaucom
• , la nivelul placii motorii: in diagnosicul si tratampentru
efectele nicotiniceentul miasteniei gravis; antidot in
intoixicatia cu curarizante antidepolarizante (tip
tubocurarina)
• ATENTIE!! Nu se utilizeaza si in intoxicatia prin curarizante
depolarizante (tip suxametoniu), deoarece le potenteaza

Farmacoepidemiologie – Contraindicatii
• ulcer gastroduodenal
• supradozarea curarizantelor depolarizante (tip
suxametoniu)
a. ANTICOLINESTERAZICE REVERSIBILE
1. Fisostigmina
Sinonim: eserina
Propr. fiz-chimice
• alcaloid cu structura de uretan, din Physostigma
venenosum, din Niger
• La aer, lumina, caldura si in contact cu metale, se
coloreaza in rosu
Farmacodinamie
• Efecte muscarinice, predominant la nivelul
ochiului
• Efecte nicotinice, stimulatoare somatice
(contractia muschilor striati) si centrale (tahipnee)
• In glaucom, mioza are latenta de aprox 20 minute
si durata 24-48 de ore
Farmacotoxicologie - RA de tip efecte
secundare, la doze mari
• Efecte centrale stimulatoare: excitarea
centrilor corticali motori cu cresterea
numarului de accese convulsive la
epileptici, urmate de deprimare
• Efecte somatice stimulatoare, urmate
de paralizia muschilor striati
• HTA, prin eliberare de adrenalina din
medulosuprarenala (efect nicotinic N1)
• Iritatii locale, la administrare prelungita
in sacul conjunctival
Farmacoterapie
• Administrare locala, in sacul conjunctival,
indicata in:
– Glaucom
– Keratita
– Ulcere ale corneei (alternand cu atropina)
• Administrare i.v. lenta, indicata ca antidot in
supradozarea medicamentelor
anticolinergice (tip atropina, antidepresive
triciclice) si in sindromul anticolinergic
• Farmacografie – fisostigmina salicilica colir
2. Neostigmina
• Sinonim: neoserina
• Farmacocinetica
• Bromura de neostigmina are un atom de
azot cuaternar si trece greu prin
membranele biologice
• Se absoarbe intestinal putin si neregulat,
doza per os este cu mult mai mare, fata de
doza injectabila (de 15-30 ori)
• Difuzeaza greu in tesuturi si nu difuzeaza
semnificativ prin bariera hematoencefalica
Farmacodinamie
• Efecte muscarinice, predominant la nivelul
tubului digestiv si al vezicii urinare
• Efecte nicotinice somatice si ganglionare,
stimulatoare la doze mici si inhibitoare,
paralizante la doze mari
• Efecte somatice:
– La doze mici, efecte stimulatoare, similare Ach,
antagoniste curarizantelor antidepolarizante (tip
tubocurarina) si sinergice curarizantelor
depolarizante (tip decametoniu si suxametoniu)
– La doze mari – paralizie
Farmacoterapie – Indicatii
• Stari de atonie intestinala (atonie
postoperatorie, ileus paralitic, constipatie
atona), ca prokinetic
• Pregatirea pentru urografie (evacuarea gazelor)
• Retentie urinara (postoperatorie, postpartum)
• Tahicardia paroxistica (supraventriculara),
refractara la alte tratamente
• Glaucom (forme primare cu unghi inchis; acut
congestiv cu unghi deschis ca tratament de
urgenta; cronic simplu)
• Miastenia gravis (boala neuromusculara,
caracterizata prin astenie si fatigabilitate marcata a
muschilor scheletici; este o boala autoimuna;
cauza: deficit de transmisie in placa motorie,
datorita formarii de autoanticorpi contra
receptorilor colinergici N2 din placa motorie si
reactiei autoimune ce provoaca degradarea
acestora) – diagnostic si tratament – diminuarea
deficitului motor, la nivelul membrelor, pleoapelor,
laringelui

• Antidot anticurarizant, pentru antagonizarea

curarizantelor antidepolarizante (tubocurarina,
pancuronium)
Farmacoepidemiologie – Contraindicatii
• Astm bronsic
• Ileus mecanic
• Ulcer gastroduodenal
• Miotonie
• Boala Parkinson
• Precautii: bradicardie, hTA, epilepsie
Tratamentul RA de supradozare – atropina inj.,
diazepam inj. i.v.
3. Piridostigmina
Profil farmacologic
• similar neostigminei;
• potenta p.o. mult mai mica,
• efectul mai lent (2 ore)
• durata mai mare (3-6 ore)
Farmacoterapie
• stari de atonie intestinala
• miastenia gravis
4. Distigmina
Profil farmacologic
• similar neostigminei;
• efectul mai lent
• durata mai mare (24 ore - i.m.)
• efect maxim la 9 ore
Farmacoterapie
• stari de atonie intestinala si vezicala
• miastenia gravis
• AVANTAJ – durata lunga de actiune
5. Edrofoniu
Farmacodinamie
• Actiune predominanta pe muschii striati; cu
mecanism complex: indirect anticolinesterazic si
direct propriu
• Latenta si durata de actiune scurte: durata i.v. = 10
minute
Farmacoterapie
• Diagnosticul miasteniei gravis
• Antidot anticurarizant, pentru curarizantele
antidepolarizante (tip d-tubocurarina)
• Tahicardie paroxistica supraventriculara (criza
terminala)
b. ANTICOLINESTERAZICE IREVERSIBILE (DERIVATI
ORGANOFOSFORICI)

• Propr. fiz-chimice – difera prin liposolubilitate si

hidrosolubilitate
Farmacodinamie
• Complexul este ireversibil spontan
• Acetilcolinesteraza din diferite tesuturi se reface in timp
diferit (saptamani - luni)
• Durata de actiune este lunga
• Actiunea este reversibila in prezenta reactivatorilor de
colinesteraza, utilizati ca antidot, in supradozare si
intoxicatii
Efecte:
• Muscarinice, antagonizate de atropina
• Nicotinice (placa motorie, ganglioni vegetativi, SNC),
antagonizate de atropina si magneziu
• Teritoriul de actiune este diferit, in functie de lipo si
hidrosolubilitate
Farmacotoxicologie
• Efecte secundare:
– Efecte stimulatoare, urmate de efecte
deprimante si efect letal
– Efecte secundare nicotinice centrale:
• Anxietate
• Tremor
• Insomnie
• Convulsii urmate de apatie
• Somnolenta si coma
• Deprimarea centrului respirator, cu respiratie
Cheyne-Stokes
• Cianoza
– Efecte secundare nicotinice somatice
• Contractii fasciculare ale muschilor striati, urmate
de paralizie
– Efecte secundare vegetative muscarinice
• Bradicardie, HTA urmata de hTA
• Bronhospasm, dispnee expiratorie
• Greturi, varsaturi, colici abdominale, scaune diareice
involuntare
• Mictiuni frecvente involuntare
• Cresterea secretiilor glandelor exocrine (sialoree,
hipersecretie bronsica, transpiratii profuze)
• Mioza si tulburarea vederii la distanta
– Efectele secundare vegetative muscarinice pot sa
apara dupa absorbtie chiar si la administrarea
locala la nivelul ochiului
– Hepatotoxicitate
• Intoxicatia acuta prezinta:
– Perioada de debut, cu predominanta simptomatologiei
muscarinice
– Perioada de stare, cu simptomatologie muscarinica si
nicotinica
• Diagnosticul intoxicatiei acute se bazeaza pe:
– Simptomatologia sindromului toxic colinergic
– Determinarea activitatii colinesterazelor sanguine

• La doze mari, moartea se produce prin:

– Deprimarea centrului respirator
– Paralizia muschilor respiratori
– Stop cardiac, colaps
• Tratamentul intoxicatiei cu derivati organofosforici:
– Atropina i.v.
– Obidoxima i.v.
• Farmacoterapie – Indicatii
• Limitat, exclusiv local in glaucom (medicatie
de rezerva)

• Antiglaucomatoase, derivati organofosforici

• Farmacodinamie – reducerea presiunii
intraoculare, intensa si de durata lunga (1-2
saptamani)
• Farmacoterapie – in glaucom cronic simplu,
rezistent la celelalte antiglaucomatoase, cu
avantajul duratei lungi de actiune
Farmacotoxicologie si
farmacoepidemiologie
• Efecte secundare muscarinice sistemice,
dupa absorbtie (bradicardie,
bronhospasm, colici abdominale)
• Cataracta specifica cu opacitati in
cristalin (frecventa in cazul concentratiilor
mari, administrate timp indelungat)
• CI:
– Bradicardie,
– astm bronsic,
– ulcergastroduodenal,
– tulburari spastice digestive
• Ecotiofat
• Sinonim – ecotiophat, phospholine
• Farmacoterapie
• Glaucom – colir
• Latenta aprox 20 minute
• Durata 1-2 saptamani
•
• Fluostigmina
• Sinonim – dyflos
• Farmacoterapie
• Glaucom – colir
• Latenta efectului maxim este de aprox 24 ore
• Durata 1 saptamana
• ATENTIE!! RA persista circa 1 luna dupa intreruperea
tratamentului (inclusiv mioza)
• Reactivatorii de colinesteraza
• Au structura de oxime sau acizi hidroxamici
• Oximele formeaza o combinatie complexa cu
enzima fosforilata, complexul eliberand ulterior
oxima fosforilata, enzima refacandu-se in forma
activa initiala
• Inlatura toate efectele compusilor
organofosforici, utilizandu-se in intoxicatia cu
acestia (de obicei in asociere cu atropina)
• Cel mai frecvent utilizate este obidoxima