Demolarea cladirilor prin explozii

controlate

Studenti: Tiganus Alexandru

Drilea Andrei
 1. Generalitati privind materialele explozibile

Istoria explozivilor
Un material exploziv, sau o substanță explozivă este o
substanță (sau amestecuri de substanțe) aflată în stare
metastabilă, capabilă să sufere sub acțiunea căldurii sau a
unui factor mecanic, o transformare explozivă în urma căreia
reacționează rapid, se descompune brusc și violent cu
dezvoltare puternică de căldură, lumină și gaze, provocând o
creștere mare a presiunii în mediul său ambiant.
Istoria explozivilor începe undeva în anul 200 î.c. când în
China este descoperită accidental pulberea neagră, ce avea să
constituie pentru aproximativ 2000 de ani cel mai important
material exploziv de uz civil și militar. Prima atestare
documentară privind existența unei fabrici de pulbere neagră
datează din anul 1040 în localitatea chineză Pein King. Între
anii 1100 și 1200 începe în China fabricarea artificiilor.
 În secolul al XIII-lea, călugărul englez Roger Bacon
realizează amestecuri pe bază de azotat de potasiu. Folosirea
pulberii negre a continuat până la mijlocul secolului XIX, când
chimiști germani și suedezi sintetizează deja primii explozivi,
acidul picric și fulminatul de mercur.
În anul 1846, profesorul italian Ascanio Sobrero
sintetizează pentru prima dată nitroglicerina. La mijlocul
secolului XIX, inventatorul suedez Immanuel Nobel reia
cercetările privind sinteza nitroglicerinei, începe să o producă
și sa o comercializeze, deschizând în 1863, împreună cu fiul său
Alfred Nobel, prima fabrică de nitroglicerină. În anul 1864,
Alfred Nobel inventează primul detonator pirotehnic. În anul
1867 încep să se producă primii explozivi brizanți. La începutul
Primului Război Mondial, trinitrotoluenul (TNT) devine
explozivul standard și rămâne practic până în zilele noastre cel
mai important exploziv brizant de uz militar.
 Explozivi militari

Explozivii militari sunt utilizați în special în aplicații militare,

însă își găsesc aplicare pe scară tot mai largă și ca explozivi
industriali. Explozivii militari pot fi: trinitrotoluenul, hexogenul și
octogenul.
Trinitrotoluenul este denumit TNT, iar în stare pură este sub
formă de pulbere cristalină, are culoare galbenă și gust amărui.
Acesta se obține prin cristalizare din toluen sau alcool. În amestec
cu alți explozivi de amorsare secundară, este folosit la fabricarea
fitilului detonant și a încărcăturilor de inițiere – detonatorilor. TNT-
ul este insolubil în apă rece.
Hexogenul și octogenul sunt substanțe explozive de amorsare
secundară cu cristale ortorombice de culoare albă, fără miros și fără
gust și sunt insolubile în apă. Ele sunt substanțe explozibile foarte
sensibile la acțiuni mecanice. Hexogenul este fabricat din acid azotic
și azotat de amoniu sau prin alte reacții chimice împreună cu azotat
de amoniu. El se folosește la fabricarea capselor detonante,
detonatorilor, încărcăturilor de inițiere secundară și fitilurilor
detonante.
 Explozivi industriali
Explozivii industriali sunt utilizați pe scară mai largă în industrie.
Cei mai importanți sunt nitroglicerina, dinamita, azotatul de amoniu,
astralita, pentrilul, nitrații de celuloză și gelurile explozibile.
Nitroglicerina sau nitratul de glicerină este un exploziv care, în
stare pură, se află sub forma unui lichid uleios transparent, incolor, cu
miros caracteristic, fiind un exploziv de amorsare primară. Produsul
tehnic are o culoare galbenă până la galben-brun, se solidifică la 80°C
și se topește la 110°C. Nitratul de glicerină este foarte sensibil la
acțiuni mecanice (șocuri, frecări, lovituri, mișcări bruște).
Dinamita se prezintă sub formă de pastă omogenă de culoare
galben-roșcată.
Gelurile explozibile se prezintă sub forma de șlamuri, mâluri sau
geluri explozibile, constituite dintr-o soluție de azotat de amoniu,
azotat de sodiu și azotat de potasiu, la care se poate adăuga praf de
aluminiu și TNT. Gelurile explozibile se caracterizează prin sensibilitate
redusă față de șocuri, frecări și impulsuri termice, prin siguranță a
sistemului de amorsare și prin rezistență mare la apă. Pentru
declanșarea procesului de descompunere, este necesar un impuls
puternic ca cel produs de un alt exploziv.
 Puterea explozivilor
Materialele explozibile se clasifică din punct de vedere al
efectului pe care-l pot avea asupra mediului în:
A. Explozivi de mare putere
Explozivii de mare putere sunt explozivi pe bază de
nitroglicerină sau nitroglicol (cu conținut de peste 6%),
pentrită, hexogen, octogen și amestecuri ale acestora,explozivi
plastici, elastici și fitile detonante. Ei sunt întrebuințați numai
în stare pură sau în amestec cu alte substanțe pentru
fabricarea mijloacelor de amorsare (capse de aprindere și
capse detonante), precum și pentru declanșarea unei forme de
descompunere a explozivilor ca detonație, explozie,deflagrație,
ardere. Explozibilii de mare putere sunt folosiți de obicei în
minerit, demolări și activități militare. Suflul detonării atinge
viteze între 1.000 și 9.000 m/s. În această categorie mai sunt
incluși fulminații de mercur, de argint, de cadmiu și de cupru,
azida de plumb, precum și nitrurile de mercur și argint.
 B. Explozivi de medie putere
Din categoria explozivilor de medie putere fac parte trotilul
(trinitrotoluenul – TNT), tetrilul și ceilalți explozivi nitroaromatici,
precum și cei pe bază de azotat de amoniu (Amatol și Torpex) cu
mai puțin de 6% nitroglicerină sau nitroglicol, explozivi pe bază de
clorați și perclorați, gelurile explozive, amestecurile explozive
simple de tip AMAL, emulsiile explozive și dinamita RA. Acești
explozivi se caracterizează printr-o sensibilitate mică la impulsuri
mecanice, termice sau acustice, dar printr-o mare sensibilitate la
activarea undei detonante. Acești explozivi realizează puntea de
legătură între explozivii de amorsare primară și încărcăturile de
explozivi cu sensibilitate mai mică. De aceea, acești explozivi se mai
numesc și explozivi intermediari. Datorită proprietăților
termoexplozive, aceștia sunt întrebuințați la fabricarea capselor
detonante, a fitilelor detonante sau a detonatorilor.
 C. Explozivi de mică putere

Explozivii de mică putere mai sunt denumiți și explozivi

neomogeni. Din această categorie fac parte amestecurile
explozive simple de tip nitramon (AM-1) și nitromonit,
pulberile negre cu fum și similare, amestecurile explozive
cu peste 30% materii inhibitoare (clorură de sodiu, clorură
de amoniu etc.), explozivii antigrizutoși, capsele detonante
de orice tip, releele întârzietoare și sistemele de inițiere
neelectrică. Explozivii neomogeni au sensibilitate mică față
de acțiunile exterioare.
 D. Explozivi slabi

Explozivii slabi sunt pulberile coloidale fără fum, pe bază

de nitroceluloză, de nitroglicerină și amestecuri de
nitroglicerină cu nitroglicoli, amestecurile incendiare, fitilele
de amorsare Bickford și pulberile eterogene. Explozivii slabi
sunt explozivi a căror formă de transformare explozivă este
deflagrația declanșată prin intermediul unui impuls de natură
termică (flacără, scânteie). Principala caracteristică a acestor
explozivi o constituie viteza mică a procesului de transformare
explozivă. Din acest motiv, acești explozivi sunt întrebuințați la
executarea lucrărilor de dislocare a rocilor în bucăți mari.
Pulberile eterogene sunt întrebuințate la fabricarea
mijloacelor de amorsare ca fitilul Bickford, capsele de
aprindere și capsele detonante.
 Mijloace de amorsare a încărcăturilor explozibile

Substanțele explozibile folosite în domeniul lucrărilor industriale,

cu excepția pulberilor, au o sensibilitate mică față de impulsurile
inițiale simple. Ele nu fac explozie sub influența unei flăcări sau a
unei incandescențe a unei rezistențe electrice. Pentru declanșarea
proceselor chimice de descompunere a acestor substanțe, trebuie
să se folosească mijloace special concepute și realizate.
În funcție de principiul de funcționare, mijloacele de amorsare
a încărcăturilor explozibile pot fi:mijloace pirotehnice, completul
NONEL, mijloace electrice, releele pirotehnice NONEL.

A. Mijloace pirotehnice de amorsare

Mijloacele pirotehnice de amorsare sunt acele dispozitive care

funcționează sub influența unor impulsuri inițiale simple cum ar fi
flacără, frecare, percuție sau undă detonantă. Aceste dispozitive pot
fi fitilul de amorsare Bickford, fitilul detonant și capsele detonante
pirotehnice .
 Fitilul de amorsare se mai numește și Bickford după numele
ofițerului naval care l-a inventat. Fitilul de amorsare Bickford este
întrebuințat pentru aprinderea pulberii negre și amorsarea capselor
detonante pirotehnice. Fitilul de amorsare se fabrică în patru tipuri.
El este format dintr-un miez continuu de pulbere neagră specială
prin centrul căruia trece un fir de bumbac și dintr-un înveliș din fire
textile dispuse în spirală. Pentru etanșeitate, unul sau mai multe
dintre straturile învelișului sunt impregnate cu bitum sau se acoperă
cu un strat de cauciuc.
Fitilul detonant are rolul de a declanșa explozia simultană, sau
la intervale de zeci de milisecunde, a mai multor încărcături
explozibile situate la distanțe diferite. Fitilul detonant prezintă
avantajul amorsării sigure a unui număr nelimitat de încărcături și
asigură explozia instantanee a întregului dispozitiv. Este format
dintr-un miez de exploziv de amorsare primară sau secundară, prin
centrul căruia trece un fir director din bumbac. Miezul fitilului
detonant este acoperit cu o împletitură triplă din bumbac sau in,
înfășurată în sens invers. Fitilul detonant are diametrul de 5,5...6
mm și o viteză de detonație de 5000...7000 m/s.
 Capsele detonante pirotehnice sunt întrebuințate pentru
amorsarea încărcăturilor de explozivi. Capsele detonante sunt
dispozitive alcătuite dintr-un tub cilindric metalic în interiorul căruia
se află o încărcătură din substanțe explozibile foarte sensibile la
acțiunea unor impulsuri inițiale simple. Tuburile metalice sunt
fabricate din cupru, aluminiu, alamă sau, mai rar, din tablă de oțel.
Încărcătura explozibilă a capselor detonante este formată dintr-un
exploziv de inițiere secundară (tetril, trotil) și/sau dintr-un exploziv
de inițiere primară (fulminat de mercur, azidă de plumb, sau
pentrit).
După numărul substanțelor explozibile ce formează încărcătura
explozivă, capsele detonante pot fi:
- capse simple, care conțin ca încărcătură un exploziv de inițiere
alcătuit dintr-o singură substanță sau dintr-un amestec de substanțe
explozibile;
-capse combinate, care conțin mai mulți explozivi de inițiere dispuși
în straturi distincte.
Amorsarea lor se face cu ajutorul fitilului de amorsare Bickford
sau a fitilului detonant. Capsele detonante pirotehnice pot fi: cu
încărcătură normală, tip CM și cu încărcătură mărită, tip CA.
 2. Demolarea constructiilor civile si industriale
prin intermediul explozivilor

Generalitati

Remodelarea urbana este un proces permanent in viata unui

oras. Marturie a avantajelor ce rezulta din acest proces sta
arhitectura moderna a multor metropole ale lumii. Acestea au
cunoscut atat o eficientizare, cat si o dezvoltare moderna prin
eliminarea structurilor inutile sau invechite.

In Romania exista un potential in acest domeniu ce a inceput sa

fie utilizat. Pana de curand demolarile masive s-au facut in zonele
industriale, in afara oraselor mari. In ultimii 2- 3 ani accentul se
pune tot mai mult pe demolarea cladirilor industriale din interiorul
oraselor, in scopul refolosirii terenurilor, pentru noi constructii.
 Cladirile care si-au depasit varsta de utilitate sunt atat cladiri
destinate activitatilor economice cat si cladiri pentru locuinte.
Unul din unghiurile din care pot fi privite aceste constructii este
cel al pericolului social .
 Metoda de demolare cu ajutorul explozivilor este aplicata pentru
mai multe tipuri de constructii, cum ar fii:
1. Poduri :
2. Cosuri de fum industriale
3. Silozuri industriale
4. Stadioane
 Dezvoltarea economica, materialele si tipurile constructive ale
constructiilor au impus de-a lungul timpului si metoda de demolare.
In momentul actual exista in principal patru tipuri de demolari:

1. Demolarea prin explozii controlate – unde constructia este demolata

fara interventia utilajelor;

2. Demolarea mecanica – unde se folosesc doar utilaje pentru demolare;

3. Demolarea mixta – la care se foloseste in proportie foarte mica,

punctual, explozivul, restul facandu-se mecanic;

4. Demolarea manuala – unde nu se pot folosi utilaje mari si nici explozivi,

iar demolarea se face cu mijloace de mica mecanizare .

Metoda demolarii prin explozii controlate este foarte des folosita

deoarece este metoda preferata pentru siguranta si eficienta
demolarii structurilor mari. Ideea de baza a acestei metode este
destul de simpla: daca se distruge structura de rezistenta/ de sprijin a
unei cladiri intr-un anumit punct, sectiunea/partea cladirii va cadea in
interior sub acest punct.
 Metode de demolare a structurilor prin explozie controlata

Pe plan mondial sunt consacrate doua metode de demolare a

cladirilor prin explozie controlata: metoda blocurilor mari si
metoda blocurilor mici.

1. Metoda blocurilor mari este folosita cu predilectie in S.U.A. si

presupune distrugerea capacitatii portante a cladirii, fara a face o
impartire in trepte a acesteia;

2. Metoda blocurilor mici, folosita indeosebi in Franta (unde

coeficientul care ia in considerare natura solului este mai mare
comparativ cu S.U.A) presupune, spre deosebire de celelalte
metode, folosirea unor trepte de intarziere
 Problematica abordatǎ
Demolarea construcţiilor reprezintǎ o activitate la fel de
importantă cu cea a ridicǎrii acestora. În cadrul pregǎtirii
amplasamentului viitoarei construcţii, rolul demolării este de
a îndepǎrta structurile deja existente. Acţiunea de a demola o
construcţie prin implozie controlată, constă în colapsul cǎtre
interior al construcţiei, fiind atât rezultatul acţiunii greutǎţii
proprii, cât şi al măiestriei specialiştilor de a controla întregul
proces de demolare.
Implozia este impropriu atribuitǎ fenomenului de
demolare a construcţiilor, deoarece demolarea în realitate
este rezultatul exploziilor, adică a detonaţiei explozivilor. Pe
de altă parte, nu toate construcţiile demolate prin explozii
pot colapsa cǎtre interior (spre exemplu unele coşuri, turnuri,
poduri etc.). Din acest motiv, denumirea de implozie
controlată nu este atribuită la toate demolările prin explozii .
Prǎbuşirea unei structuri pe locul de amplasament prin
acţiunea directǎ a exploziilor controlate asupra elementelor
de sprijin (implozie controlată)
 Scopul demolării

Activitatea de demolare prin implozie controlată a unei

construcţii, reprezintă un tip de intervenţie care se realizează
în general, pentru a duce la îndeplinire asigurarea exigenţelor
funcţionale ale construcţiei, după normele impuse la un
moment dat. Idealizând, se poate afirma că scopul demolării
prin implozii controlate a construcţiilor este reprezentat de
necesitatea îndepărtării acelor construcţii care nu se
conformează la exigenţele şi cerinţele în vigoare ale societăţii.
 Tehnici utilizate pentru demolarea prin explozii a
construcţiilor
După modul de prăbuşire al construcţiilor rezultă două tehnici
de demolare prin explozii :
- demolarea cu prăbuşire pe verticală;
- demolare cu prăbuşire laterală.

Demolarea unei construcţii pe verticală: a) construcţia înainte de

demolare; b) colaps (implozie); c) prăbuşire pe verticală cu
împrăştiere mică; d) prăbuşire pe verticală cu împrăştiere mare
 Demolarea unei construcţii prin prăbuşire laterală: a)
construcţia înainte de demolare; b) începutul basculării; c)
momentul rupturii; d) sfărâmăturile construcţiei după
prăbuşire.
Aceste moduri de prăbuşire a construcţiilor stau la baza
celor două tehnici de demolare a construcţiilor care se folosesc
cu precădere pe plan internaţional.
Referitor la modalitatea de fragmentare a construcţiilor şi
de formare a volumelor principale, în prezent cele mai folosite
metode pe plan mondial la demolări cu ajutorul explozivilor
sunt: metoda americanǎ cu origini nipono-sud-africane,
metoda francezǎ şi metoda americanǎ îmbunǎtǎţitǎ.
 Metoda de demolare americană: a) Construcţia înainte de demolare;
b), c), d) Formarea volumelor . 1 - frontul exploziilor ; 2 – volum; 3 - undă
seismică; 4 - undă de şoc aeriana

Metoda de demolare franceză: construcţia se fragmentează în volume

mici prin explozii la intervale mici de timp (de ordinul zecilor de
milisecunde); exploziile pot forma mai multe fronturi care se deplasează în
diverse direcţii, alese astfel încât să se obţină anumite efecte.
 Criteriile principale, care impun soluţia demolării cu explozii,
sunt date de preţul de cost al acesteia şi de protecţia ce trebuie
asigurată clădirilor învecinate. În vederea stabilirii preţului de cost
al metodei, se vor face calcule preliminare privind:
- cantitatea de exploziv folosită şi modul de distribuţie a acesteia;
- modul de realizare a iniţierii;
- principalele măsuri de siguranţă.
În urma calculelor preliminare, se va trece la calculul efectelor
pe care le poate avea explozia asupra construcţiilor vecine. Aceste
calcule se referă la unda seismică şi la unda de şoc aeriană. În
calculul undei de şoc se ţine cont de viteza oscilaţiilor ce se
transmit prin sol, precum şi de amplitudinea acestora. Pentru
evaluarea efectului seismic al exploziilor este necesară înregistrarea
undelor ce se transmit prin sol şi compararea rezultatelor acesteia
cu limitele maxime, admisibile pentru fiecare criteriu sigur de
deteriorare. Materialele de protecţie, care se folosesc pentru
sporirea gradului de securitate faţă de acţiunea bucăţilor şi
schijelor, sunt de două tipuri:
- material greu – utilizat pentru evitarea proiectării fragmentelor
mari de rocă, de tipul ecranelor de cauciuc, ecrane cu inel din fier
sau reţea de lanţuri grele;
-material uşor – utilizat pentru evitarea proiectării fragmentelor cu
masă mică şi viteză mare sau care provin din zonele sistemului de
aprindere care pot fi: – ecrane din pâslă industrială;
– împletitură din sârmă;
– ecrane din pânză.
Cele două tipuri de materiale se utilizează frecvent împreună.

2.3. Avantajele si dezavantajele metodei de demolare cu

ajutorul explozivilor
Metoda demolarii cladirilor prin explozie controlata este des
folosita, datorita avantajelor evidente pe care le prezinta. In tara
noastra, folosirea ei a inceput sa ia amploare doar in ultimii ani,
datorita legislatiei care a devenit mai libera, permitand unor firme
civile sa abordeze si acest domeniu.
Dintre avantajele majore ale demolarii cladirilor cu ajutorul
explozivilor putem enumera:
1. Consumul redus de timp;
2. Consumul redus de forta de munca;
3. Cheltuieli reduse (aproximativ 5% din costul altor metode);
4. Valorificarea mai buna a materialelor rezultate din demolare;
5. Grad ridicat de securitate.
Exista insa si dezavantaje. Unele dintre acestea pot fi rezolvate
cum ar fi:
1. Protejarea seismica a cladirilor invecinate;
2. Continuitatea traficului imediat dupa impuscare;
3. Mentinerea in functiune a procesului de productie pe timpul
demolarii.
Altele, cum ar fi afectarea factorilor de mediu si a biodiversitatii,
daune aduse ecosistemelor sunt de cele mai multe ori ireversibile.
 3.Calculul fiabilist al demolărilor prin implozii controlate

Metoda de iniţiere propusă, trebuie să asigure ca detonatorul

să iniţieze fiabil şi complet explozivul, în toate condiţiile de utilizare
previzibile. Specialiştii care efectuează lucrări de demolări prin
implozii controlate, trebuie să asigure un nivel tehnic care conferă
credibilitate sporită evaluării parametrului capacitate probabilă de
iniţiere pentru capsele detonante. Altfel spus, efectuarea
operaţiilor de puşcare fără înregistrarea de rateuri imputabile
capacităţii probabile de iniţiere inadecvate ale capselor detonante
utilizate, constituie un deziderat al operatorilor economici,
deoarece rateurile parţiale sau totale datorită calităţii
necorespunzătoare ale capselor detonante în ceea ce priveşte
capacitatea de iniţiere fiabilă a explozivilor, conduc la pierderi
economice, avarii tehnice şi periclitarea securităţii şi sănătăţii
personalului care trebuie să intervină pentru lichidarea rateurilor
 Până în prezent, nu au fost elaborate metode de calcul a
probabilităţii de iniţiere a încărcăturilor explozive, valabile pentru
orice tip de tehnologie de iniţiere şi care să depindă de
probabilitatea elementelor componente ale sistemului de iniţiere de
a avea rateu.
De asemenea, nu s-a demonstrat probabilistic, care este
contribuţia introducerii redundaţelor la creşterea fiabilităţii reţelelor
de iniţiere a încărcăturilor explozive. Un alt neajuns îl constituie
faptul că nu există un concept de calcul probabilistic, care să ajute
specialiştii în proiectarea unor scheme de puşcare cu un raport
cost/eficienţă cât mai mic (cât mai bun).
În urma celor prezentate mai sus, rezultă că în domeniul
demolărilor prin implozii controlate nu există o experienţă în
aplicarea modelelor probabilistice la cazurile concrete de demolare şi
nu s-a efectuat până acum un studiu referitor la concepţiile de calcul
SAFE-LIFE (serviciu garantat) şi FAIL SAFE (distrugere controlată),
bazate atât pe teoria mulţimilor şi a probabilităţilor, cât şi pe logica şi
statistica matematică.
 3.1. Monitorizarea efectelor asupra construcţiilor

Monitorizarea efectelor demolărilor prin implozii controlate, se

referă la modalităţile de verificare post-eveniment a efectelor
generate de aceste tipuri de demolări.
Pentru a fi prevenite eventualele litigii ce pot lua naştere între
firmele contractoare şi executantul lucrării/vecini/autorităţi, se
impune să se stabilească acţiuni de monitorizare a lucrărilor de
demolare. Acestea constau în: filmarea şi fotografierea lucrărilor
pregătitoare efectuate asupra construcţiei care se demolează,
filmarea şi fotografierea stării obiectivelor de protejat înainte şi
după demolare, măsurarea efectelor exploziei atât în ceea ce
priveşte nivelul undelor aeriene şi seismice, cât şi al nivelului de
praf în aer şi depus în mediul înconjurător.
 3.2. Atenuarea efectelor exploziei cu ecrane stratificate

Identificarea unor soluţii constructive de alternare a

materialelor cu densităţi diferite la realizarea ecranelor de
protecţie împotriva efectelor exploziilor puternice, reprezintă un
domeniu necercetat pe deplin şi care poate oferii soluţii eficiente în
atenuarea efectelor neproductive care se manifestă la demolarea
construcţiilor prin implozii controlate, asupra obiectivelor din
imediata apropiere.
Efectuarea în poligon a unor experimente în acest sens,
coroborate cu cercetări teoretice bazate pe modelări şi simulări,
pot contribui la lărgirea bazei de alegere a soluţiilor constructive
cele mai potrivite, pentru atenuarea efectelor exploziilor folosite la
demolări prin implozii şi protejarea unor zone/spaţii de
locuit/construcţii de patrimoniu/persoane etc. de efectele acestor
explozii.
 3.3. Mişcări seismice ale pământului datorate exploziilor

Executarea lucrărilor cu explozivi, necesită luarea unor măsuri

de protecţie a mediului înconjurător. În cazul lucrărilor de demolare
prin implozii controlate executate în zonele urbane sau în
apropierea unor obiective care trebuie protejate, efectele seismice
induse de exploziile încărcăturilor explozive prezintă un interes
special, impunând cunoaşterea seismologiei exploziilor, deoarece
constituie surse generatoare de unde seismice. Pe plan naţional,
sunt editate un număr redus de lucrări care tratează atât
monitorizările seismice ale structurilor din vecinătatea demolărilor
prin explozii controlate, precum şi deteriorările rezultate în urma
acţiunilor seismice ale exploziilor asupra construcţiilor.
 4.Distrugerea materialelor de construcţie sub acţiunea
detonaţiei

În figura următoare se prezintă procesul de distrugere al

unui material de construcţie sub acţiunea detonaţiei. Acest
proces, se realizează în urma iniţierii unei încărcături
explozive plasată intim pe suprafaţa materialului de
construcţie şi rezultă din fenomenele ce apar la detonaţia
explozivului.
 Exemple de constructii demolate prin explozii
controlate in Romania

1. Fabrica de paine Titan – Bucuresti, noiembrie 2006

Pana la sfarsitul anului 2006 intreaga suprafata de 70000 mp trebuia
sa fie curatata. In locul fabricii se vor construi 14 blocuri de locuinte.
S-au folosit 70 kg de explozibil.
 2. Demolarea pavilionului administrativ de la Dacia –
Mioveni, februarie 2009

In locul lui a fost construita o parcare cu 600 de locuri care

poarta numele de Poarta 3. Explozibilul a fost amplasat la subsol si
la etajul 5. Prelate speciale au acoperit cladirea pentru ca bucatile
de moloz sa nu cada peste oameni. Au fost doua explozii, iar blocul
a sfarsit intr-un sant sapat din vreme.
 3. Silozul de faina al fabricii de paine Pan Group- Craiova,
august 2013

Cladirea a fost demolata prin explozii secventiale si s-au

folosit aproximativ 30 kg de explozibil amplasate in gaurile realizate
la baza primelor doua randuri de stalpi din trei ai cladirii.