FRANȚA ȘI

COLECTIVITĂȚILE
SALE

MALEȘ FLAVIA
OROSZ DANIEL
PAVEL ANA
STANCU ADRIAN
ȚEPEȘ ALEXANDRU
Dacă avem în vedere gradul de autonomie al colectivităților componente ale
Republicii, putem distinge între:

1. Colectivități situate în Metropolă, care cuprind

Hexagonul și Corsica.
• Aceste colectivități sunt reglementate de art. 72, art. 72-1 și art. 72-2 din Titlul XII
din Constituție.

2. Colectivitățile ultramarine
• Reglementate de art. 72-3, art. 72-4, art. 74 și art. 74-1 din Titlul XII din
Constituție.

3. Noua-Caledonie
• Care își găsește reglementarea în Titlul XII din Constituție.
Potrivit art. 72 din Constituție,
sunt:
• Comunele (create în 1789);
• Departamentele (create în 1790);
• Regiunile;
• Colectivitățile cu statut special;
• Colectivitățile de peste mări
(prevăzute de art. 74).
Orice altă colectivitate teritorială poate fi creată prin lege, dacă este
cazul în locul uneia sau mai multor colectivități menționate mai sus.
 COMUNELE
• create în 14 decembrie 1789;
• Legea din 5 aprilie 1884 este definitorie pentru organizarea,
funcționarea și competențele comunelor. Prin această lege au fost
șterse diferențele dintre comunele mari și cele mici, stabilindu-se un
regim uniform pentru toate;
• anumite comune franceze au un statut particular Paris; Marseille
și Lyon.
DEPARTAMENTELE
• create în 1790;
• Consiliul general și prefectul au fost stabilite de
Consulat în 1800;
• Legea din 10 august 1871 este cea care va da
departamentului statutul de colectivitate teritorială. Din
acel moment Consiliul general a fost recunoscut ca fiind
competent să regleze probleme de interes
departamental, însă el nu dispunea de puterea de decizie
în toate domeniile. Puterea executivă era încredințată
prefectului.
• Legea din 2 martie 1982 încredințează consilierilor
generali noi competențe, în timp ce executivul este
transferat președintelui Consiliului general care
pregătește și pune în aplicare bugetul departamentului.
COLECTIVITĂȚILE TERITORIALE (1):
• au dreptul să ia decizii pentru ansamblul de competențe care pot fi mai bine puse în operă la nivelul
lor;
• administrează în mod liber prin consilii alese și dispun de o putere de reglementare pentru exercitarea
competențelor lor;
• pot, atunci când, după caz, legea sau un regulament a prevăzut acest lucru, deroga, în mod experimental
și pentru o materie sau o durată determinate, de la dispozițiile legislative sau regulamentare care
guvernează exercitarea competențelor lor;
• Nici o colectivitate teritorială nu poate exercita o tutelă asupra alteia. Cu toate acestea,
atunci când exercitarea unei competențe necesită concursul mai multor colectivități teritoriale, legea
poate autoriza pe una dintre ele sau o grupare a lor să organizeze modalitățile de acțiune comună.
În colectivitățile teritoriale ale Republicii, reprezentantul statului (prefectul), reprezentant al fiecărui membru al
Guvernului, are
sarcina de a apăra interesele naționale, de a realiza un control administrativ și
de a veghea la respectarea legilor.
tutelei
Consiliul Constituțional printr-o decizie din 25 februarie 1982 a admis eliminarea
administrative și înlocuirea ei cu un control de legalitate.
Atunci când o colectivitate ia o decizie, ea trebuie să o transmită prefectului, care, dacă o apreciază ca fiind
ilegală, o atacă printr-o acțiune introdusă la tribunalul administrativ. Acest control de legalitate permite
asigurarea respectării legilor. Controlul administrative și-a pierdut o parte din conținutul său, din momentul
în care prefectul nu mai poate cere verificarea deciziilor colectivităților teritoriale pe motiv de oportunitate.
COLECTIVITĂȚILE TERITORIALE (2):
• Introducerea referendumului local decizional constituie o etapă majoră a
democrației locale. Referendumul se desfășoară în limitele stabilite printr-o lege organică (Legea
organiză din 1 august 2003).
• Atunci când se are în vedre crearea unei colectivități teritoriale cu un statut special sau de a modifica
organizarea sa, se poate decide prin lege să fie consultați alegătorii înscriși în colectivitățile interesate.
Modificarea limitelor colectivităților teritoriale poate constitui un motiv de consultare a alegătorilor în
condițiile prevăzute de lege.
• Ele pot primi tot sau o parte din impunerile de orice natură. Legea le poate autoriza să fixeze impozitele și
taxele în limitele pe care ea le decide.
• Încasările fizice și celelalte resurse proprii ale colectivităților teritoriale reprezintă, pentru fiecare categorie
de colectivitate, o parte determinantă a ansamblului resurselor lor. Legea organică stabilește condițiile în
care regula este pusă în aplicare.
• Orice transfer de competențe între stat și colectivitățile teritoriale este însoțit de
atribuirea de resurse echivalente celor care erau consacrate exercitării lor.
• Legea prevede dispoziții de repartizare justă a impozitelor destinate să favorizeze egalitatea între
colectivitățile teritoriale.
• Colectivitățile teritoriale nu dispun de o deplină autonomie financiară, căci legiuitorul păstrează
competența legislative în domeniul fiscal, doar el putând crea noi impozite.
• 22 de regiuni metropolitane (incluzând și
Corsica); (1) REGIUNILE
• 4 teritorii de peste mări: Guadelupa,
Guyana, Martinica și Reunion, recunoscute
ca regiuni din 1982 (Legea din 2 martie 1982), când în
Franța are loc o adevărată reformă administrativă ,
odată cu adoptarea legii privind drepturile și libertățile
comunelor, departamentelor și regiunilor, cunoscută și
sub denumirea de legea descentralizării.

• Regiunile corespund unităților teritoriale pur

administrative, care sunt distincte de vechile provincii
istorice. Din anul 1972 (Legea din 5 iulie 1972),
regiunii i s-a recunoscut personalitatea juridică
nu ca o colectivitate locală, ci ca o instituție
publică al cărei scop era acela de a
contribui la dezvoltarea economică și
social a regiunii.
CORSICA
• a beneficiat de un statut special încă din 1982;
• noul statut din 13 mai 1991 a instituit un regim
special pentru Corsica:
 dispune de o adunare deliberantă
(Assemblee de Corse), un Consiliu
executive și un consiliu economic,
social și cultural.
• prin legea din 22 ianuarie 2002, statutul a fost
completat, consolidând competențele acestei
regiuni
ORGANIZAREA REGIUNILOR:

(1) Consiliul regional are

putere de decizie în materie
bugetară;

(1) Consiliul economic și

social are un rol
consultativ.
CONSILIUL REGIONAL:
• dispune de putere deliberativă;
• este compus din consilieri aleși prin sufragiu universal direct,
pe departamente, pentru un mandat de 6 ani;
• Consiliul își desfășoară activitatea în ședințe publice.

Președintele Consiliului regional:

• reprezintă autoritatea executivă. El dispune de puteri proprii, stabilite prin dispoziții legale, dar și
de puteri delegate de către Consiliul regional.
• Este ales, cu majoritatea absolută a voturilor, pentru un mandat de 6 ani din rândul consilierilor.
• pregătește deliberările adunării regionale și este responsabil cu punerea lor în aplicare;
• gestionează patrimoniul, sesizează Consiliul Economic și Social regional, conduce serviciile regiunii,
reprezintă regiunea la toate evenimentele din viața publică.
• poate delega anumite atribuții și puteri vicepreședinților Consiliului regional.
Executivul regional cuprinde și un Birou, compus din președintele Consiliului regional și din mai mulți vice-
președinți, însărcinați cu competențe specific unui anumit domeniu.
Comisiile Consiliului regional
• O comisie permanentă, ce are în componența sa pe
președintele Consiliului regional, vice-președinți și un anumit
număr de membri. Membrii acestei comisii sunt desemnați de
ansamblul adunării și reprezintă grupurile politice reprezentate în
Consiliul regional. Această comisie se întrunește cel puțin o data
pe lună;
• Comisii interne pentru diferite domenii de activitate (1. Infrastructură, locuințe și mediu; 2.
Politici teritoriale; 3. Dezvoltare economică, muncă și transferuri de tehnologie; 4. Agricultură,
pădure și turism; 5. Educație; 6. Dezvoltare culturală, sportive și socială; 7. Administrație
generală, finanțe și programare);
• Comisii mixte Stat- Regiune:
 grupează reprezentanți și servicii ale statului, pe de o parte, aleși și servicii ale Regiunii, pe de
altă parte;
 examinează cererile de finanțare pentru acțiunile care vizează dezvoltarea regională. Ele își
dau avizul cu privire la aceste cereri și propun finanțarea lor prin credite de la Stat și/sau de la
Regiune.
REGIUNEA:
• dispune de servicii administrative însărcinate cu aplicarea politicilor
decise de către aleși.
Președintele Consiliului regional este șeful serviciilor administrative, dar el
deleagă conducerea acestora unui Director general al serviciilor.
• acționează în cadrul competențelor ce i-au fost conferite prin legile
descentralizării în scopul ameliorării vieții locuitorilor săi.
Regiunii i s-a acordat o serie de competențe, în special în domeniul formării
profesionale continue, învățământului public, educației specializate,
amenajării teritoriului, porturilor fluviale, pescuitului, societăților marine,
dezvoltării economice, mediului, cu privire la valorificarea patrimoniului
istoric și peisagistic, cultură, sport, turism etc.
CONSILIUL ECONOMIC ȘI SOCIAL REGIONAL (CESER):

• participă prin avizele și rapoartele

sale la gestionarea regiunii;
• este compus din mai mulți membrii,
repartizați în mai multe colegii.
• Organismele de conducere și de
lucru ale CESR sunt:
 Biroul CESR;
 grupurile de lucru;
 comisiile; și
 adunarea plenară.
 (2) DEPARTAMENTELE
• Adunarea Constituantă din 26 februarie 1790 a
decis împărțirea Franței în 83 de departamente.
• Astăzi în Franța sunt 96 de departamente
metropolitane și 5 departamente de
peste mări (Martinica, Guadelupa,
Guyana, Reunion și Mayotte).
• Departamentele metropolitane sunt
numerotate în ordine alfabetică (01 Ain, 02
Aisne etc.).
• Corsica are 2 departamente (20A – Corse-du-
Sud și 20B – Haute-Corse), de aceea
numerotarea se oprește la 95 și nu la 96 de
departamente.
• Departamentele francize sunt diviziuni
administrative situate sub conducerea
unui prefect și administrate de un Consiliul
general.
CONSILUL GENERAL:
• este o adunare departamentală aleasă.
• În fiecare canton este ales un consilier general prin scrutin uninomial majoritar cu
două tururi.
• Consilierii generali sunt aleși pentru un mandate de 6 ani, jumătate din numărul lor
reînnoindu-se la fiecare trei ani. Fiecare membru al Consiliului poate fi reales.
• Președintele Consiliului general este ales dintre consilierii generali, la fiecare reînnoire
a acestuia.
• se reunește cel puțin o data pe trimestru, la convocarea președintelui sau la cererea
comisiei permanente ori a unei treimi din membrii săi, conform unei ordini de zi
determinate. Pentru ca deciziile luate de Consiliul general să fie valabile, acestea trebuie
adoptate cu majoritatea absolută a voturilor membrilor acestuia. Ședințele Consiliului
sunt publice, cu excepția cazurilor când acesta hotărăște ca ele să fie secrete.
• are competențe în mai multe domenii: activități sanitare, amenajare rurală,
cheltuieli destinate investițiilor, funcționarea colegiilor, elaborarea planurilor de
urbanism, asigurarea unor servicii sociale, cultură, turism, sport, dezvoltare economică.
• Consilierii își desfășoară activitatea în comisii specializate, în colaborare cu serviciile
departamentale.
COMISIA PERMANENTĂ:
• este aleasă de către Adunare după fiecare reînnoire;
• este formată din Președintele Consiliului general,
vicepreședinți și mai mulți membri aleși;
• rolul acestei comisii este acela de a se ocupa de treburile curente
ale departamentului;
• este responsabilă în fața Consiliului general și se reunește cel
puțin o data pe lună.
• La nivel departamental există și o serie de comisii.
 • Sunt colectivitățile de bază ale
administrației locale în Franța.
La 1 ianuarie 2018, în Franța existau
35.357 de comune.

În Franța distingem următoarele categorii de

(3) COMUNELE
comune:
• Comune rurale:
 comune cu o populație sub 3.500 de
locuitori;
 comune cu o populație de peste 3.500 de
locuitori.
• Comune urbane.
La nivelul comunei funcționează două
autorități reprezentative:
• consiliul municipal;
• primarul.
CONSILUL MUNICIPAL:
• este autoritatea deliberativă, cu competență generală, care lucrează în
ședințe publice.
• Consilierii municipali sunt aleși prin sufragiu universal direct, pentru un mandate
de 6 ani, prin scrutin majoritar plurinominal cu două tururi de scrutin. Alegătorii
au posibilitatea să modifice listele (scrutin valabil pentru comunele ce au mai
puțin de 3.500 de locuitori).
• Prima ședință a Consiliului este rezervată alegerii primarului și a
adjuncților săi.
Consilierii orașelor Paris, Marseille și Lyon sunt aleși în fiecare sector. Fiecare
arondisment formează un sector. La Paris și la Lyon, fiecare sector corespunde unui
arondisment, în timp ce la Marseille, sectoarele regrupează două arondismente.
• se reunește cel puțin o dată pe trimestru. În comunele care au 3.500 de
locuitori sau peste, Consiliul municipal adoptă un regulament interior. Convocarea
Consiliului se face de către primar.
• este prezidat de către primar sau în lipsa acestuia de către unul din adjuncții săi.
• poate organiza diverse comisii.
PRIMARUL (1):
• Executivul comunal este reprezentat de primar, ales de Consiliul
municipal: ”Primarul și adjuncții săi sunt aleși prin scrutin secret și cu
majoritatea absolută a voturilor. Dacă după două tururi de scrutin nici un
candidat nu a obținut majoritatea absolută, se organizează un al treilea tur
de scrutin, fiind declarant ales candidatul care a obținut majoritatea
relativă. În caz de egalitate de voturi este ales cel mai în vârstă candidat”.
• Durata mandatului primarului coincide cu cea a Consiliului municipal.
• este un actor principal în viața comunității locale. El aduce la
îndeplinire hotărârile acestuia.
• este ajutat de un număr de viceprimari desemnați de Consiliul municipal
dintre membrii săi, cărora le poate delega dreptul de semnătură pentru
anumite acte sau le poate delega anumite atribuții.
PRIMARUL exercită două categorii de atribuții:

atribuții atribuții
exercitate în exercitate în
numele comunei numele statului
• Administrarea și conservarea proprietăților comunei;
• Gestionarea veniturilor, supravegherea contabilității comunale;
• Pregătirea și propunerea bugetului local;
• Conducerea treburilor comunale;
• Intentarea, în numele comunei, a acțiunilor în justiție sau apărarea comunei în
acțiunile intentate împotriva ei, în cazurile stabilite de Consiliul municipal;
• Stabilirea creării de clase în unități de învățământ;
• Solicitarea împrumuturilor destinate finanțării investițiilor prevăzute în buget și
realizarea operațiunilor financiare utile gestionării împrumuturilor, numai în
limitele fixate de Consiliul municipal;
• Administrarea rețelelor de drumuri comunale;
• Ofițer de stare civilă;
• Ofițer al poliției judiciare.
• Publicarea și executarea legilor și regulamentelor;
• Executarea măsurilor de siguranță generală;
• Exercitarea funcțiilor speciale care îi sunt atribuite prin
legi.
Stabilimente publice de cooperare intercomunală
Pentru a îmbunătăți cooperarea între comune, există mai multe tipuri de stabilimente
publice de cooperare intercomunală:
• 35.357 comune (la 1 ianuarie 2018);
• La nivelul METROPOLEI există 1.266 de structuri intercomunale:
 14 comunități urbane (care reprezintă cel mai înalt grad de cooperare
intercomunală; regrupează aprox. 6 miliaone de locuitori);
 219 de aglomerări;
 1.018 de comunități de comune.
 (4) ARONDISMENTUL
• Fiecare departament francez este
decupat în mai multe
arondismente (majoritatea
departamentelor sunt divizate în trei
sau patru arondismente).
• 1 ianuarie 2018: 342 de
arondismente.
• Administrarea arondismentului este
încredințată unui sub-prefect care-l
asistă pe prefectul departamental.
Arondismentele nu au
personalitate juridică de drept
public, ca departamentele și
comunele.
 • Consiliul arondismentului este prezidat de către primarul
arondismentului. Primarul este ales dintre membrii Consiliului
arondismentului din membrii Coliliului municipal.
• Alegerea primarului arondismentului care urmează reînnoirii generale a
Consiliului municipal are loc la 8 zile după alegerea primarului comunei.
Consiliul arondismentului este cu această ocazie, în mod excepțional
condus de către primarul comunei. Consiliul arondismentului desemnează
dintre consilierii municipali sau consilieri de arondisment unul sau mai
mulți adjuncți.
• Primarul de arondisment și adjuncții săi sunt însărcinați, în cadrul
arondismentului, cu atribuții în materie de stare civilă, afaceri școlare
etc. De asemenea, primarul arondismentului dispune de aceleași atribuții
ca și cele care îi sunt recunoscute primarului comunei. Primarul comunei,
poate să îi delege primarului arondismentului o parte din atribuțiile sale în
materie electorale. Ca și primarul unei comune, primarul unui arondisment
poate delega dreptul de semnătură directorului general al serviciilor
primăriei de arondisment.
• Arondismentele sunt la rândul lor
divizate în mai multe cantoane (legislația (5) CANTOANELE
permite ca un canton să fie împărțit între
două arondismente).
• Rol de circumscripție electorală (din 17
mai 2013 și de la decretele de punere în
aplicare publicate în februarie și martie
2014). Metropolele Paris și Lyon NU au
cantoane.

• Cantoanele (4.649) au fost create în 1790.

• După 2014: 100 de cantoane.

• În zona urbană, o comună cuprinde, în

general, mai multe cantoane. În zonele
rurale, un canton este format din mai
multe comune de dimensiuni reduse.
• La alegerile cantonale, fiecare canton alege
persoana care îl va reprezenta în Consiliul
general al departamentului.
apar prin legea din 19 martie 1946
au fost
create prin Constituția din 1946.

Constituția din 2003 (art. 72-3) stipulează:

 insulele Wallis-et-Futuna
Guadelupa

Mayotte
Guyana

Réunion
Martinica
Polinezia Franceză

Saint-Pierre-et-
Miquelon Noua-Caledonie