Sunteți pe pagina 1din 61

CORDUL

LEVNPRXNCE
INIMA

 Inima este un organ muscular, cavitar, de forma unui con turtit ce are baza situata in sus si la dreapta, iar varful in
jos si la stanga.
 Rolul inimii este al unei pompe aspiro-respingatoare si ea are o mare putere de adaptare la necesitatile
metabolice ale organismului.
 Inima se gaseste situata in etajul inferior al mediastinului anterior(etajului cardiac), intre cei doi plamani si
deasupra diafragmei. Ea este invelita intr-un sac fibro-seros, numit pericard.
 Dimensiunile si capacitatea difera in functie de individ, sex, constitutie si varsta. In medie inima cantareste 250-300
g si are o capacitate de 500-600 cm3. Planul medio-sagital al corpului lasa la dreapta o treime, iar la stanga doua
treimi din inima.
IMPARTIREA INIMII
 Inima este impartita in 4 camere: atriul drept
sau anterior, atriul stang sau posterior,
ventricul drept sau anterior, ventricul stang
sau posterior.
 Atriile si ventriculele nu comunica intre ele,
insa atriul drept comunica cu ventriculul
drept, prin orificiul atrio-ventricular
drept(tricuspid), iar atriul stang comunica cu
ventriculul stang prin orificiul atrio-ventricular
stang(bicuspid).
CONSTITUTIA ANATOMICA
 Endocardul: constituie tunica interna, care
captuseste toate cavitatile inimii, pentru a se
continua apoi cu intima arterelor si venelor. Este o
membrana lucioasa, transparenta si constituita din
doua straturi. El are terminatii nervoase si vase
limfatice, dar ii lipsesc vasele sangvine, nutritia
facandu-se prin imbibitie.
 Miocardul: reprezinta stratul de mijloc fiind
constituit din fibre musculare, cu o structura striata,
alcatuind un sincitiu functional.
 Epicardul: constituie stratul de la exterior
formand foita viscerala a pericardului seros.
PERICARDUL
 Este un sac fibros-seros, care adaposteste inima
si radacinile vaselor mari. El este alcatuit din
doua portiuni: pericardul fibros, de forma unui
sac situat la periferie, cu rol de protectie pentru
inima si alta numita pericardul seros, care se
gaseste in interior, favorizand alunecarea inimii
in timpul activitatii.
 Pericardul fibros are forma unui trunchi de con,
cu baza fixata de diafragma si cu varful la nivelul
vaselor mari, unde se continua cu adventitia
vaselor. El este sustinut de catre ligamentele
pericardice( sterno-pericardice, vertebro-
pericardice si freno-pericardice), precum si de
aderenta la centrul frenic al diafragmei.
PERICARDUL SEROS
 Este o seroasa asemanatoare cu pleura
si peritoneul avand si ea doua foite: una
parietala la exterior si alta viscerala la
interior. Ele se continua una cu cealalta
la nivelul bazei inimii, de-a lungul unei
linii de reflexie. Intre cele doua foite nu
exista un spatiu real, ci unul virtual,
deoarece cele doua foite se aplica una
pe cealalta.
 In cavitatea pericardica formata de cele
doua foite se afla o mica cantitate de
lichid ce usureaza alunecarea inimii.
 Foita parietala a pericardului seros
inveleste pe dinauntru pericardul fibros,
formand stratul extern.
 Foita parietala a pericardului seros
inveleste pe dinauntru pericardul fibros,
formand stratul extern.
 Foita viscerala a pericardului
seros(epicardul) inveleste suprafata
exterioara a inimii, iar la nivelul bazei se
continua cu foita parietala.
 Linia de reflexie deseneaza forma
literei T culcat, circumscriind orificiile
venelor cava superioara, cava
inferioara si pulmonare. Se creeaza
astfel un fel de cute, formate diecare
din cate doua foite, care invelesc
vasele de la baza inimii.
 Din cauza reflectarii foitelor viscerale
de pe suprafata inimii pe marile vase
se formeaza niste drepresinuni numite
sinusuri (funduri de sac).
 Exista doua sinusuri mai
importante: unul situat intre
artera pulmonara, artera aorta
si vena cava superioara, pe de o
parte, si cuta dintre venele
pulmonare stangi si drepte, pe
de alta parte, numit sinusuil
transvers Theile.
 Sinusul Haller sau sinusul
oblic se afla pe fata
diafragmatica a inimii, intre cuta
dintre venele pulmonare
drepte si stangi si vena cava
inferioara. Prin acest fund de
sac se poate palpa esofagul,
prin intermediul pericardului
fibros.
 La nivelul vaselor mari de la
baza inimii, pericardul se
continua cu adventitia vaselor.
 Arterele pericardului provin din arterele:
VASCULARIZATIA SI bronsice, diafragmatice superioare, timice si
esofagiene.
INERVATIA  Sangele venos se varsa in venele:
PERICARDULUI diafragmatice superioare, frenice si
truncgiurile venoase brahiocefalice.
 Nervii pericardului provin din: frenic, vag si
simpatic.
 Inimii ii descriem:

CONFIGURATIA 1. Un varf
2. O baza
EXTERIOARA SI 3. Doua margini

RAPORTURI 4. Doua fete.


 Varful apartine ventriculului drept.
 Baza este numita si fata posterioara si este
formata in mare parte de atriul stang si pe o
intindere mica de atriul drept. Intre cele doua
atrii se observa un sant putin evident, numit
santul interatrial.
 Marginile sunt: dreapta, mai ascutita, care este
in raport cu diafragma si marginea stanga,
rotunjita, numita si fata pulmonara, deoarece
este in contact cu fata mediastinala a
plamanului stang.
Fata anterioara, convexa sau
sterno-costala, care are raporturi
cu peretele anterior al toracelui,
cu sinusurile pleurale costo-
mediastinale anterioare si cu
plamanii.
Pe aceasta fata se afla doua santuri:
unul interventricular
anterior(longitudinal anterior)
care desparte ventriculul drept de
cel stang, lasand varful inimii la
stanga si un al doilea sant,
transversal, numit santul atrio-
ventricular(coronar) care desparte
atriile de ventricule. Deasupra
santului coronar, fata sterno-
costala a inimii este formata de
doua vase mari: artera aorta si
trunchiul arterei pulmonare,
ambele inconjurate pe laturi de
atrii si prelungirile lor auriculele.
Fata inferioara, plana sau diafragmatica este in
raport cu diafragma, pe care este culcata.
Pe aceasta fata se afla doua santuri: unul
interventricular posterior(longitudinal
posterior), care desparte intre ei ventriculii si cel
de-al doilea, transversal(coronar sau atrio-
ventricular) care reprezinta continuare celui de
pe fata sterno-costala.
 Cavitatile inimii sunt separate intre ele prin septuri-
CONFIGURATIA interatrial si interventricular- care despart inima
dreapta de cea stanga.

INTERNA  Atriul si ventriculul de aceeasi parte comunica intre


ele prin orificiul atrio-ventricular.
 Atriile se caracterizeaza prin: capacitatea mai mica
decat a ventriculilor, forma cuboidala, multitudinea
orificiilor ce se deschid in ele, grosimea mult mai mica
a peretilor si lipsa muschilor papilari.
 Ventriculii se caracterizeaza prin: capacitatea mai
mare decat cea a atriilor, forma piramidala, grosimea
mult mai mare a peretilor si prezenta muschilor
papilari.
ATRIUL DREPT

 Are forma de cub neregulat si


prezinta 6 pereti.
 Peretele anterior prezinta muschii
pectinati, in forma de dinti de
pipetene si foarte subtiri.
 Peretele lateral are o musculatura cu
directie perpendiculara pe cea a
muschilor pectinati, care se numeste
musculatura sinuzala, deoarece acest
perete situat intre cele doua vene
cave, apartine din punct de vedere al
dezvoltarii, de portiunea inimii numite
sinus venos.Limita la exterior intre
aceste doua componente o formeaza
santul terminal, iar in interior creasta
terminala.
 Peretele posterior este septul interatrial si el
prezinta o zona subtire- fosa ovala- rest al
tubului primitiv embrionar, care inchide orificiul
de comunicare interatrial( gaura Botallo) din
viata fetala.
 Peretele inferior prezinta la nivelul sau orificiul
venei cave inferioare, prevazut cu o valva
rudimentara, valva Eustachio.
 Peretele superior are situat pe el orificiul de
deschidere al venei cave superioare.
 Peretele medial prezinta orificiul atrio-
ventricular drept, prevazut cu valvula tricuspida.
TRIUNGHIUL KOCH

 Valvula sinusului coronar, ostiul atrio-ventricular si


u fascicul conjunctiv, numit triunghiul Todaro, care
pleaca de la valvula sinusului coronar, delimiteaza
triunghiul Koch, la nivelul caruia se afla nodul atrio-
ventricular Aschoff-Tawara.
VENTRICULUL DREPT
 Are 3 pereti: unul anterior(sterno-costal), unul inferior
(diafragmatic) si unul posterior, reprezentat de septul
interventricular.
 Suprafata interna a ventricului drept este neregulata, din cauza
reliefurilor ridicate de miocard, care formeaza muscgii papilari
si trabeculele carnoase.
 Trabeculele carnoase sunt coloane musculare care, fie adera
pe toata lungimea lor de perete( cele de gradul 3), fie ca trec
ca o punte, fixandu-se doar prin extremitati( cele de gradul 2).
Muschii papilari( trabecule de gradul 1) se prind cu baza de
perete, iar varful lor, prin intermediul unor
fascicule tendinoase, se leaga de cuspidele valvulei atrio-
ventriculare.
 Muschii papilari ai ventriculului drept sunt in numar de trei,
fiecare corespunde unui perete. Muschiul papilar anterior este
legat de peretele posterior printr-un fascicul carnos, numit
trabecula septo-marginala sau banda moderatoare, prin care
trece o ramura a fasciculului His.
ORIFICIUL ATRIO-VENTRICULAR DREPT

 Este prevazut cu valva tricuspida care reste


alcatuita din 3 valvule sau cuspide, de forma
triunghiulara, care se insera cu baza lor pe inelul
fibros al acestui orificiu, iar varful este legat de
muschii papilari, prin cordaje tendinoase.
 Cuspidele sunt orientate astfel: una ventrala, una
dorsala si a treia septala. Contractia muschilor
papilari, legati prin cordaje de cuspide, realizeaza
inchiderea orificiului, nelasand cuspidele lovite
de coloana de sange sa fie impinse in atriu.
 Ruperea cordajelor face ca fluxul sanguin sa
impinga in atriu varful cuspidelor, provocand
tulburari serioase in circulatie
ORIFICIUL ARTEREI
PULMONARE

 Din ventriculul drept pleaca


trunchiul arterei pulmonare, a
carei origine poarta numele de
con arterial. Orificiul
trunchiului arterei pulmonare
este prevazut cu 3 valvule
semilunare sau sigmoide, de
forma unor cuiburi de
randunica, orientate una
anterior si doua posterior. Ele
au o margine fixa care adera la
perete si alta libera, care in
portiunea mijlocie prezinta
cate un nodul numit nodulul
Morgagni.
ATRIUL STANG
 Are o forma cuboidala si un perete mai gros
decat al atriului drept.
 Septul interatrial constituie peretele anterior,
iar venele pulmonare se deschid pe fata
posterioara.
 Auriculul stang se afla pe peretele lateral.
 Muschii pectinati sunt mai mici si mai putini.
 Inferior se gaseste orificiul atrio-ventricular
stang.
VENTRICULUL STANG
 Are forma triunghiulara, peretii fiind dispusi astfel: unul
anterior(septal), unul posterior(pulmonar) si unul
inferior(diafragmatic).
 Configuratia interna asemanatoarecu cel drept, cu
deosebirea ca exista numai doi muschi papilari, unul
anterior si unul posterior.
 Septul interventricular formeaza peretele anterior al
ventriculului posterior fiind in cea mai mare parte
muscular. In partea sa superioara se afla o zona
fibroasa, numita portiunea membranoasa a septului
ventricular.
 La unirea portiunii membranoase cu portiunea
musculara poate persista comunicarea
interventriculara din perioada embrionara, numita
orificiul interventricular Panizza.
ORIFICIUL ATRIO-
VENTRICULAR DREPT

 Orificiul atrio-ventricular stang este


prevazuta cu valva mitrala sau
bicuspida, alcatuita din doua cuspide ,
una anterioara si alta posterioara,
legate de muschii papilari prin
cordaje.
ORIFICIUL AORTEI

 Din ventriculul stang pleaca


orificiul aortei, prevazut cu 3
valve semilunare sau sigmoide,
orientate astfel: doua
anterioare si una posterioara.
Ele sunt mai mari si mai groase
decat ale triunchiului arterei
pulmonare; pe marginea lor se
gasesc nodulii Arantius.
 Intre peretele aortic si valvule
se gasesc o portiune mai
dilatata, numita sinusul Valsalva;
de la acest nivel pleaca arterele
coronare.
 Legat de tesutul muscular este sistemul de conducere al stiulilor contractili
sau sistemul cardiorector; acesta a pastrat capacitatea de a se contracta

APARATUL DE
ritmic. El reprezinta resturile tubului cardiac primitiv embrionar, din care la
adult raman zone care poarta numele de regiuni nodale.

CONDUCERE  Nodulul sino-atrial Keith-Flack, situat intre cele doua vene cave, de-a lungul
santului terminal al atriului drept.
 Nodulul atrio-ventricular Aschoff-Tawara situat in atriul drept, in partea
inferioara a septului interatrial. Dela aceasta pleaca fasciculul atrioventricular
(His), care coboara in septul interventricular(portiunea membranoasa) si se
imparte in doua ramuri.
 Ramura dreapta merge la ventriculul drept, trecand prin muschul papilar
anterior.
 Ramura stanga merge la ventriculul stang.
 Fasciculul His se continua cu o retea de fibre, numita reteaua Purkinje,
situata sub endocardul ventricular.
VASCULARIZATIA INIMII
 Inima este hranita de cee doua artere coronare.
 Artera coronara stanga ia nastere din aorta la nivelul valvulei
semilunare stangi si de divide, dupa un traiect de 1 cm, in doua
ramuri: artera interventriculara anterioara si artera
circumflexa. Teritoriul de irigare al acestei artere este atriul
stang, cea mai mare parte a ventriculului stang, doua treimi din
septul interventricular.
 Artera coronara dreapta pleaca tot din aorta de la nivelul
valvei semilunare drepte, merge in santul coronar, apoi in
santul interventricular posterior, pana aproape de varful inimii.
Teritoriul ei este: atriul si ventriculul drept, treimea
posterioara a septului interventricular si o parte a fetei
diafragmatice a ventriculului stang.
 Sangele trecut prin capilare se colecteaza in
urmatoarele vene: vena cardiaca mare, cena
interventriculara posterioara si vena coronara
mica.
 Cea mai mare parte a sangelui venos se varsa
in atriul drept, prin intermediul sinusului
coronar, care se afla in santul coronar stang
posterior.
INERVATIA

 Este asigurata de nervii simpatici si parasimpatici, ale caror ramuri se impletesc,


formand plexul vegetativ cardiac.
 Exista un plex cardiac anterior sau superficial, situat intre arcul aortic si artera
pulmonara si un plex cardiac posterior, sau profund, situat intre trahee si aorta.
 Plexurile au ganglioni vegetativi, dintre care cel mai important este ganglionul
Wrisberg.
 Simpaticul participa la alcatuirea plexurilor prin nervii cardiaci posterior, mijlociu si
inferior, care provin din lantul simpaticului cervical.
 Parasimpaticul participa prin ramurile cardiace ale nervului vag.
ARTERELE

 Arterele sunt vasele prin acre sangele circula de la inima la reteaua capilara din organe si tesuturi, constituind un
vast sistem ramificat, cu un vast sistem ramificat, cu un punct de plecare dublu: ventriculul stang prin aorta si
ventriculul drept prin artera pulmonara.
 Din punct de vedere al structurii macroscopice, arterele se impart in doua categorii: artere de tip elastic, cu rol
ptopulsor lent si continuu ( aorta si celelalte artere de calibru) si artere de tip muscular, cu rol propulsor rapid si
discontinuu (artere de calibru mijlociu si mic).
ARTERA AORTA
Artera aorta pleaca din ventriculul stang si are 3 portiuni:
1. Artera ascendenta, prima portiune, are raporturi la stanga cu plamanul,
la dreapta cu vena cava superioara, anterior cu pericardul si sternul si
posterior cu atriul stang si ramura dreapta a arterei pulmonare. Ea da
in dreptul valvulelor semilunare, arterele coronare.
2. Arcul aortic se intinde din dreptul originii trunchiului arterial brahio-
cefalic si pana la ligamentul arterial. El trece anterior de trahee,
incaleca bronhia stanga, fiind acoperita de pleura mediastinala, a
plamanului stang, dupa care isi schimba directia devenind artera
descendenta. Ea are 3 ramuri; trunchiul arterial brahio-cefalic, artera
carotida comuna stanga si artera subclavie stanga.
3. Aorta desendenta se intinde de la ligamentul arterial pana la bifurcare,
la nivelul vertebrei L4. Ea este impartita de diafragma in doua
segmente: unul toracal si unul abdominal.
 Trunchiul arterial braho-cefalic are o lungine de 3-4 cm si
are ca ramuri principale: artera carotida comunda
dreapta si artera subclavie dreapta.

TRUNCHIUL
ARTERIAL
BRAHIO-CEFALIC
ARTERA CAROTIDA COMUNA

 Ea se intinde se la origine la marginea superioara a cartilajului tiroid,


unde se bifurca in carotida externa si carotida interna.
 In drumul sau ea este insotita de vena jugulara interna si de nervul
vag, alcatuind manunchiul vasculo-nervos al gatului fiind acoperita de
muschiul sternocleidomastoidian.
 In profunzime, ea are raporturi posterioare cu apofizele transverse
ale vertebrelor cervicale, acopera parasimpaticul cervical, iar medial
se invecineaza cu traheea si esofagul.
 Aporape de terminarea ei artera carotida comuna prezinta o
dilatatie numita sinus carotic si care este o zona reflexogena, cu rol
in reglarea presiunii sangelui. Ea nu da ramuri colaterale.
ARTERA CAROTIDA EXTERNA
 Se extinde de la marginea superioara a cartilajului tiroid pana la colul mandibulei, unde se bifurca in
ramurile ei terminale. La origine se gaseste medial de carotida interna, iar in drumul ei este acoperita
de muschii digastric si stilohiodidian, dupa care patrunde in loja glandei parotide.Aici in dreptul colului
mandibulei se bifurca in cele 2 ramuri terminale:
1. artera temporala superficiala ce are ramuri frontale, occipitale, parotidiene, auriculare si artera
transversa a fetei. Prin intermediul lor vascularizeaza tegumentele frontale, occipitale, auriculare,
parotida, fata si muschiul temporal.
2. Artera maxilara care se afla in regiunea infratemporala, trecand apoi in fosa pterigopalatina. Da urmatoarele
ramuri: artera alveolara inferioara, ce vascularizeaza dintii inferioari, artera meningiana mijlocie, ce patrunde in
craniu si iriga meningele, arterele temporale profunde , ce hranesc muschiul temporal , artera alveolara
superioara pentru dintii superiori, arterele palatine pentru valul palatin si palatul dur, artera sfenopalatina ce
hraneste cavitatea nazala.
ARTERA CAROTIDA INTERNA

 Continua directia carotidei comune, ajunge la baza craniului, unde se afla mai intai, in afara arterei carotide
esterne, apoi trece medial de ea, avand raporturi cu vena jugulara interna si cu nervii glosofaringian, vag, accesor si
hipoglos.
 Ea strabatr apoi baza craniului prin canalul carotidian, unde este invelita de plexul nervos carotidic si sinusul
cavernos.
 Ramuri terminale:
1. Artera cerebrala anterioara, legata de cea opusa prin artera comunicanta posterioara.
2. Artera cerebrala medie(silviana), ce patrunde in scizura laterala a emisfereleor cerebrale.
3. Artera caroidiana ce iriga plexurile coroide cerebrale.
ARTERA SUBCLAVIE STANGA

 Iriga centura scapulara si partial capul si gatul. Ea desctie o curba, care are raporturi inferioare prin domul
pleurala, cu varful plamanului, apoi trece pe sub clavicula stanga, pe fata superioara a coastei1, si se continua cu
artera axilara.
 In drumul ei are o portiune situata medial de muschii scaleni (intrascalenica), alta intre muschiul calen anterior si
mijlociu (intrascalenica) si ultima lateral de muschii scaleni (extrascalenica).
 Ramuri:
1. Artera vertebrala: strabate gaurile transversala ale apofizelir transverse cervicale, dupa care intra in craniu unde
se uneste cu opusa, formand artera bazilara.
2. Artera toracica interna (mamara interna)
3. Tunchiul tireo-cervical: iriga tiroida, laringe, esofag, traheea, faringele etc.
4. Trunchiul costo-cervical: iriga muschii primelor doua spatii intercostale.
5. Artera transversa cervicala.
AORTA DESCENDENTA
 Ranurile sistemului aortic inferior iau nastere
din aorta descendenta, toracala si abdominala.
 Aorta toracala se afla in mediastinul posterior,
avand raporturi cu esofagul, nervii vagi, canalul
toracic si traheea. Limita ei inferioara este
hiatusul aortic al diafragmei. Aorta toracala
are ramuri viscerale si ramuri parietale.
 Ramuri viscerale: arterele mediastinale,
bronsice, pericardice si esofagiene.
 Ramurile parietale: arterele frenice superioare
ce iriga diafragma si arterele intercostale.
AORTA ABDOMINALA

 Continua aorta toracala, pana la bifurcatie (L4), fiind situata inaintea coloanei vertebrale; ea este acoperita de
peritoneul parietal posterior.
 Ramuri terminale: arterele iliace comune si artera sacrata medie.
 Ramuri parietale: artera frenica inferioara si arterele lombare.
 Ramuri viscerale:
1. Trunchiul celiac ce da 3 ramuri: gastrica stanga, hepatica comuna si artera splenica.
2. Mezenterica superioara ce iriga intestinul subtire si colonul pana la jumatatea celui transvers.
3. Mezenterica inferioara ce irga restul colonului si cea mai mare parte a rectului.
4. Suprarenala medie ce iriga suprarenalele.
5. Artera renala
6. Artera testiculara/ovariana
ARTERA ILIACA COMUNA
 Continua aorta abdominala la nivelul L4 si se termina in dreptul articulatiei sacro-iliace, unde se bifurca in iliaca interna si
iliaca externa.
 Iliaca interna sau hipogastrica merge pe marginea mediala a psoasului, trece apoi peste ridicatorul anal, fiind acoperita de
peritoneul parietal posterior si are raporturi cu articulatia sacro-iliaca.
 Ramuri parietale: artera ilio-lombara, artera sacrala laterala, artera obturatoare, artera fesiera superiora si inferioara.
 Ramuri viscerale:
1. Artera ombilicala care da arterele vezicii urinare, care iriga vezica urinara.
2. Artera vezicala inferioara care prin ramurile prostatice/vaginale hraneste organele genitale.
3. Artera uterina la femeie.
4. Artera rectala medie (hemoroidala)
5. Artera rusinoasa interna
 Continua directia arterei iliace comune, trece sub
ARTERA ILIACA EXTERNA ligamentul inghinal, prin lacuna vasculara si se
continua sub denumirea de artera femurala.
 Ramurile iliacei externe:
1. Artera circumflexa iliaca
2. Artera epigastrica inferioara care ia nastere
deasupra ligamentului inghinal, trece medial de
orificiul profund al canalului inghinal, pe fata
posterioara a peretelui abdominal anterior,
ridicand plica epigastrica si intra in teaza dreptilor,
unde se anastomozeaza cu epigastrica superioara,
ramura din artera toracica interna. Prin ramurile
sale, artera epigastrica inferioara vascsularizeaza
cordonul speratic la barbat, ligamentul rotund la
femeie si regiunea obturatoare.
TRUNCHIUL ARTEREI
PULMONARE
 Reprezinta componenta arteriala a
circulatiei mici. Trunchiul arterei pulmonare
pleaca din ventriculul drept, trece mai intai
la stanga aortei, apoi inapoia ei, si dupa un
traiect de 3-4 cm se imparte in ramura
stanga si ramura dreapta.
 Artera pulmonara stanga este mai scurta,
paraseste pericardul dupa un traiect scurt
intrapericardic si patrunde in pediculul
pulmonar stang. Imediat dupa parasirea
pericardului, artera prezinta o legatura
fibroasa cu aorta, numita ligament arterial,
rest al canalului arterial Botallo.
 Artera pulmonara dreapta este mai lunga
decat cea stanga si are un traseu mai lung
intrapericardic. Dupa parasirea pericardului
patrunde in pediculul pulmonar drept.
Arterele pulmonare contin sange venos, pe
care il trasporta de la nivelul ventriculului
drept la plaman, unde va fi oxigenat; sangele
oxigenat se intoarce in inima stanga prin
venele pulmonare.
VENELE MARII CIRCULATII

 Sangele din marea circulatie este adunat de catre doua mari colectoare si anume: vena cava superioara si vena cava
inferioara.
 Vena cava superioara, aduna sangele venos din extremitatea cefalica, membrele superioare si peretele toracelui ia
nastere din unirea venelor brahiocefalica dreapta si stanga, la nivelul primului cartilaj costal drept. Ea se gaseste in
etajul superior (vascular) al mediastinului anterior, la dreapta traheei, fiind acoperita de pleura mediastinala
dreapta, prin intermediul careia vine in raport cu fata mediastinala a plamanului drept. Ea patrunde pericard si se
varsa in atriul stang.
 Vena azygos este singurul afluent a venei cave superioare, ea este situata in mediastinul posterior, pe flancul drept
al coloanei vertebrale. Ia nastere din vena lombara ascendenta dreapta, care strabate diafragma si devine vena
azygos. Pe partea stanga exista o alta vena, numita hemiazygos, aproape identica cu cea din dreapta si care se varsa
in vena azygos.
VENELE BRAHIO-
CEFALICE

 Sunt doua trunchiuri venoase


care iau nastere din unirea, pe
fiecare parte a venei jugulare
interne cu vena subclavie. Cea
dreapta are un traiect
descendent, inapoia primului
cartilaj costal; cea stanga are un
traiect mai lung si orizontal
inapoia manubriului sternal,
trecand inaintea ramurilor
arcului aortic.
VENA JUGULARA
INTERNA
 Colector venos al craniului, orbita si partial
de la fata. Se formeaza la nivelul orificiului
jugular al craniului, unde continua sinusul
transvers al durei mater. Coboara la gat, unde
formeaza, impreuna cu carotida comuna si
nervul vag, manunchiul vasculo-nervos al
gatului. In fosa venei jugulare, la extremitatea
ei superioara, prezinta o dilatatie numita
bulbul superior al venei jugulare prezentand
una sau doua valvule.
SISTEUL VENOS AL CRANIULUI

 Este dormat de dinusurile durei mater si venele encefalului.


 Sinusurile durei mater craniene se gasesc in grosimea durei
mater si ele nu au pereti propii, acesta fiind format chiar de
dura.
 Sinusul transvers se gaseste la locul de intalnire a cortului
cerebelului cu dura mater parietala. El pleaca de la confluentul
sinusurilor (raspantia Herophilus) de pe protuberanta occipitala
interna si merge in afara, la radacina stancii temporale, catre
gaura jugulara.
 Sistemul venos mai cuprinde: sinusul pietros superior si inferior,
sinusul occipital, sinusul cavernos etc.
VENA JUGULARA
EXTERNA

 Se formeaza din unirea venei


occipitale cu vena auriculara
posterioara si este cuprinsa
intre muschiul pielos si fascia
superficiala a gatului.
 Se varsa in vena subclavie sau
vena brahiocefalica.
 Vena subclavie continuaa vena
axilara si care se gaseste
inaintea arterei cu acelasi
nume.
VENA CAVA
INFERIOARA
 Colecteaza sangele de la abdomen, pelvis si
membrele inferioare.
 Este alcatuira din unirea celor doua vene
iliace comune si urca dinaintea coloanei
vertebrale, mergand la dreapta arterei aorta.
Ea este acoperita de peritoneu, apoi de
duoden, pancreas, ficat, strabate diafragmul
prin orificiul sau, patrunde in pericard si se
deschide in atriul drept.
VENA PORTA

 Colector venos al tubului digestiv, cuprins in etajul subdiafragmatic.


 Ea face parte din circulatia functionala a ficatului si care are ca aspect carecteristic o dubla capilarizare: un teritoriu
capilar la nivelul organelor si celalalt la extremitatea opusa, in ficat.
 Aceasta dispozitie are un rol bine definit: vena porta aduce substantele nutritive din tubul digestiv la ficat, unde sunt
transformate si depozitate.
 Vena porta rezulta din unirea venei mezenterice superioare si splenica, dupa ce aceasta s-a unit cu vena mezenterica
inferioara.
 Vena porta participa la formarea pediculului hepatic, impreuna cu canalul coledoc si cu artera hepatica.
 Ea este situata posterior fata de celelalte elemente si impreuna cu ele se gaseste in marginea libera a omenului mic.
 Ajunge apoi la ficat, unde se capilarizeaza; snagele trece din venele suprahepatice in vena cava inferioara.
 Vena porta reprezinta deci un sistem port, adica o capilarizare pe traiectul unei vene.
 Intre vena porta si vena cava inferioara si superioara exista numeroase anastamoze, care permit derivatia sangelui in
cazul unui obstacol pe vena porta. Aceste anastamoze porto-cave se gasesc: la nivelul cardiei, la nivelul duodenului si
colonului, la nivelul rectului, la nivelul ombilicului si ligamentului rotund al ficatului.
 Vena iliaca comuna se formeaza prin unirea venelor iliaca interna si iliaca externa la
nivelul articulatiei sacro-iliace si are un traiect ascendent de 3-4 cm, dupa care se
uneste cu cea de parte opusa, formand vena cava inferioara.
 Vena iliaca interna colecteaza sangele venos din pelvis si va avea ca si artera afluenti
parietali si viscerali. Afluentii viscerali formeaza plexuri venoase: plexul sacrat anterior
din regiunea sacrata, plexul hemoroidal de la rect, plexul vezical de la vezica urinara si
plexul rusinos care colecteaza sangele de la organele genitale externe. Afluentii
parietali sunt: venele fesiere superioare si inferioare, venele obturatoare, venele
sacrale laterale si venele ilio-lombare.
 Vena iliaca externa continua vena femurala, dupa care aceasta a trecut pe sub
ligamentul inghinal. Afluentii ei sunt: vena circumflexa iliaca si vena epigastrica
inferioara, care strang sangele din regiunea abdominala inferioara.
VENELE
PULMONARE

 Venele micii circulatii sunt


reprezentate de
venele pulmonare.
 Venele pulmonare se constituie
la nivelul hilului pulmonar, din
confluenta venelor lobare.
 Exista 2 vene pulmonare de
fiecare plaman: ele se varsa in
atriul stang, fiind situate in
pericard, la nivelul lor facandu-
se reflexiunea periacardului
seros pe pericardul fibros.