SPONDILITA

ANCHILOZANTĂ
◦ Spondilita anchilozantă (boala Marie-
Struempell sau boal Bechterew) este o
boală inflamatorie cronică. Aceasta
afectează predominant coloana vertebrală,
dar și articulatiile periferice, în special
articulatiile centurilor (șold, umeri).
Caracteristica majoră a bolii este afectarea
precoce a articulațiilor sacroiliace.
◦ Spondilita anchilozantă are o prevalentă
de 1% si este de 3 ori mai frecventă la
barbati, in special la cei tineri cu varsta
intre 20 si 40 de ani.
◦ Boala evoluează rapid spre anchiloza
coloanei vertebrale si spre invaliditate.
◦ Diagnosticul cert de Spondilita anchilozantă presupune prezența modificărilor de
sacroiliita la examenul radiologic sau RMN. In ultimii ani s-a luat în considerare că si
criteriu de diagnostic si prezentă HLA B27.
◦ Pacientul prezintă durere la nivelul coloanei vertebrale, durere ce debutează
insidios, este persistentă cu o durată de cel puțin 3 luni, recidivantă, apare în
repaus, de regulă în a doua parte a nopții, trezind bolnavul din somn si se insoțeste
de redoare matinală prelungită (uneori peste 3 ore). Durerea se ameliorează dupa
exercitiu fizic si se agravează dupa repaus prelungit.
◦ Pot fi afectate si articulatiile periferice (glezne,
genunchi, coate), de obicei afectarea fiind
simetrică.
◦ Deseori pacientii cu spondilita dezvoltă si
manifestări extraarticulare: uveita, afectarea
tractului gastrointestinal, afectare cardiovasculară,
pulmonară sau renală.
◦ La examenul fizic se urmăreste aprecierea
mobilitătii segmentelor coloanei vertebrale si a
articulațiilor periferice.
◦ Explorările paraclinice evidentiează prezența
sindromului biologic de inflamație (accelerarea
VSH, pozitivarea proteinei C reactive).
◦ Explorarile imagistice (radiografie, RMN) ale
coloanei vertebrale, ale bazinului si ale
articulațiilor periferice permit vizualizarea
modificarilor specifice.
Obiective

◦ Terapia spondilitei anchilozante vizează calmarea durerii, reducerea inflamației,

menținerea mobilitătii coloanei vertebrale și prevenirea anchilozei.
◦ Pentru menținerea mobilitătii si prevenirea anchilozei pacientul este sfatuit să
practice gimnastic medicală, hidroterapie sau unele sporturi, înotul fiind cel mai
indicat.
Tratament

◦ Principala grupa de medicamente folosită pentru diminuarea inflamației,

ameliorarea durerii si mobilitate articulară este reprezentantă de antiinflamatoriile
nonsteroidiene (Diclorenac, Indometacin, Meloxicam, Ketoprofen, Etoricoxib,
Celecoxib, etc.). Preparatul se alege in functie de varsta pacientului si de posibilele
comorbiditati (digestive, cardiace, renale, etc.) Terapia este de lunga durată.
◦ Pentru afectările periferice se pot folosi Sulfasalazina, Metotrexat.
◦ In ultimii ani au inceput sa fie folositi si agentii biologici anti TNFα. Au indicație de
astfel de terapie pacientii cu boala activă, care nu răspund la cel putin 2 AINS
administrate timp de luni fiecare.
VĂ MULTUMESC!!