PRELEVAREA DE ORGANE,

ȚESUTURI ȘI CELULE DE
ORIGINE UMANĂ
A. Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de
la donatorul în viaţă
 Condiţii:
a) prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop
terapeutic, se poate efectua de la persoane majore în viaţă, având
capacitate de exerciţiu deplină, după obţinerea consimţământului
informat, scris, liber, prealabil şi expres al acestora. Se interzice
prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la persoane fără
capacitate de exerciţiu;
b) consimţământul se semnează numai după ce donatorul a fost
informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregătire
de specialitate asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic,
psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevării;
c) donatorul poate reveni asupra consimţământului dat, până în
momentul prelevării;
d) prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine
umană ca urmare a exercitării unei constrângeri de natură fizică sau
morală asupra unei persoane sunt interzise;
e) donarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de
origine umană nu pot face obiectul unor acte şi fapte
juridice, în scopul obţinerii unui folos material sau de altă
natură.
f) donatorul şi primitorul vor semna un act legalizat prin
care declară că donarea se face în scop umanitar, are
caracter altruist şi nu constituie obiectul unor acte şi
fapte juridice în scopul obţinerii unui folos material sau
de altă natură.

 Excepţii:

Ca regulă (cu derogare), legea interzice prelevarea de

organe, ţesuturi şi celule de la potenţiali donatori minori
în viaţă.
Comisia de avizare a donării de
la donatorul viu
 Pentru ca prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de la donatorul
viu să fie posibilă este nevoie de avizul comisiei de avizare a donării
de la donatorul viu, constituită în cadrul spitalului în care se
efectuează transplantul. Această comisie evaluează motivaţia donării
şi controleză respectarea drepturilor pacienţilor. În acest scop,
comisia va evalua atât donatorul, cât şi primitorul care vor fi supuşi
unui examen psihologic şi/sau psihiatric, având ca scop testarea
capacităţii de exerciţiu, precum şi stabilirea motivaţiei donării.
 Examenul psihologic/psihiatric va fi efectuat
de un specialist, psiholog sau psihiatru,
independent atât de echipa care efectuează
transplantul, cât şi de familiile donatorului şi
primitorului.
 Comisia are în componenţă un medic cu pregătire în bioetică, un
psiholog sau un medic psihiatru şi un medic primar, angajat al
spitalului şi având atribuţii de conducere în cadrul acestuia,
neimplicat în echipa de transplant.

 Avizul comisiei de avizare a donării de la donatorul viu nu este

necesar pentru prelevarea de la donatori vii de sânge, piele,
spermă, cap femural, placentă, sânge din cordonul ombilical,
membrane amniotice, ce vor fi utilizate în scop terapeutic.
Prelevarea trebuie, însă, să respecte regulile de bioetică cuprinse în
regulamentul comisiei de avizare a donării de la donatorul viu.
Datele privind donatorul şi receptorul, inclusiv informaţiile genetice,
la care pot avea acces terţe părţi, vor fi comunicate sub anonimat,
astfel încât nici donatorul, nici receptorul să nu poată fi identificaţi.
 Dacă donatorul nu doreşte să-şi divulge identitatea, se va respecta
confidenţialitatea donării, cu excepţia cazurilor în care declararea
identităţii este obligatorie prin lege.
 Datele privind donatorul şi
receptorul
 Datele privind donatorul şi receptorul, inclusiv
informaţiile genetice, la care pot avea acces
terţe părţi, vor fi comunicate sub anonimat,
astfel încât nici donatorul, nici receptorul să nu
poată fi identificaţi.
 Dacă donatorul nu doreşte să-şi divulge
identitatea, se va respecta confidenţialitatea
donării, cu excepţia cazurilor în care declararea
identităţii este obligatorie prin lege.
B. Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de
la donatorul decedat
 Condiţii:
 Se defineşte ca donator decedat fără activitate cardiacă persoana
la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabilă şi
ireversibilă, confirmată în spital de 2 medici primar;
 Se defineşte ca donator decedat cu activitate cardiacă persoana la
care s-a constatat încetarea ireversibilă a tuturor funcţiilor
creierului;
 Declararea morţii cerebrale se face de către medici care nu fac
parte din echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe,
ţesuturi şi celule de origine umană;
 Prelevarea de la persoanele decedate, în lipsa
acordului exprimat în timpul vieţii, se face numai
cu consimţământul scris al cel puţin unuia dintre
membrii majori ai familiei sau al rudelor;
 Prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei
dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea
în favoarea donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru
prelevare sau înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de
organe, ţesuturi şi celule;
 Prelevarea nu se poate face sub nici o formă dacă, în timpul vieţii,
persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea împotriva donării,
prin act de refuz al donării avizat de medicul de familie sau prin
înscrierea în Registrul naţional al celor care refuză să doneze
organe, ţesuturi şi celule. Actul de refuz al donării, avizat de medicul
de familie, va fi prezentat de către aparţinători coordonatorului de
transplant.
 Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatori decedaţi se
efectuează numai după un control clinic şi de laborator care să
excludă orice boală infecţioasă, o posibilă contaminare sau alte
afecţiuni care reprezintă un risc pentru primitor.
 Datele privind donatorul şi
receptorul
 Se interzice divulgarea oricărei informaţii privind
identitatea donatorului cadavru, precum şi a primitorului,
exceptând cazurile în care familia donatorului, respectiv
primitorul sunt de acord, precum şi cazurile în care
declararea identităţii este obligatorie prin lege.

Datele privind donatorul şi receptorul, inclusiv

informaţiile genetice, la care pot avea acces terţe părţi,
vor fi comunicate sub anonimat, astfel încât nici
donatorul, nici receptorul să nu poată fi identificaţi.
 Donatorul cadavru
 Medicii care au efectuat prelevarea de organe şi ţesuturi
de la o persoană decedată vor asigura restaurarea
cadavrului şi a fizionomiei sale prin îngrijiri şi mijloace
specifice, inclusiv chirurgicale dacă este necesar, în
scopul obţinerii unei înfăţişări demne a corpului
defunctului.

Agenţia Naţională de Transplant poate acorda servicii

funerare şi/sau transportul cadavrului, în cazul
donatorilor de la care s-au prelevat organe şi/sau
ţesuturi şi/sau celule.
Organele, ţesuturile şi celulele
de origine umană prelevate
Medicii care au efectuat prelevarea de organe şi ţesuturi de la o
persoană decedată vor asigura restaurarea cadavrului şi a
fizionomiei sale prin îngrijiri şi mijloace specifice, inclusiv chirurgicale
dacă este necesar, în scopul obţinerii unei înfăţişări demne a
corpului defunctului.
Agenţia Naţională de Transplant poate acorda servicii funerare şi/sau
transportul cadavrului, în cazul donatorilor de la care s-au prelevat
organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule.
Organele, ţesuturile şi celulele de origine umană prelevate
Fiecare prelevare de organ, ţesut sau celulă de origine umană este
anunţată imediat şi înregistrată în Registrul naţional de transplant,
conform procedurilor stabilite de Agenţia Naţională de Transplant.
Ţesuturile şi celulele de origine umană prelevate pot fi utilizate
imediat pentru transplant sau pot fi procesate şi depozitate în
băncile de ţesuturi şi celule, acreditate sau agreate de Agenţia
Naţională de Transplant.
 Transplantul de ţesuturi sau celule de origine umană se efectuează
numai din băncile acreditate sau agreate de Agenţia Naţională de
Transplant.
 Repartiţia organelor, ţesuturilor şi celulelor de origine umană
prelevate la nivel naţional se efectuează de către Agenţia Naţională
de Transplant, în funcţie de regulile stabilite de aceasta privind
alocarea organelor, ţesuturilor şi celulelor de origine umană în cadrul
sistemului de transplant din România.
 În condiţiile în care pe teritoriul naţional nu există nici un primitor
compatibil cu organele, ţesuturile şi celulele de origine umană
disponibile, acestea pot fi alocate în reţeaua internaţională de
transplant, pe baza unei autorizaţii speciale emise de Agenţia
Naţională de Transplant.
 Introducerea sau scoaterea din ţară de organe, ţesuturi, celule de
origine umană se face numai pe baza autorizaţiei speciale emise de
Agenţia Naţională de Transplant.
 Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în cazuri
medico-legale, se face numai cu consimţământul medicului legist şi
nu trebuie să compromită rezultatul autopsiei medico-legale.
 TRANSPLANTUL DE ORGANE, ŢESUTURI ŞI
CELULE DE ORIGINE UMANĂ
 Transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se
efectuează numai în scop terapeutic.
 Transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se
efectuează cu consimţământul scris al primitorului, după ce acesta a
fost informat asupra riscurilor şi beneficiilor procedeului.
 În cazul în care primitorul este în imposibilitatea de a-şi exprima
consimţământul, acesta poate fi dat în scris de către unul din
membrii familiei sau de către reprezentantul legal al acestuia.
În cazul primitorului aflat în imposibilitatea de
a-şi exprima consimţământul, transplantul se
poate efectua fără consimţământul prevăzut
anterior dacă, datorită unor împrejurări
obiective, nu se poate lua legătura în timp
util cu familia ori cu reprezentantul legal al
acestuia, iar întârzierea ar conduce inevitabil
la decesul pacientului. În cazul minorilor sau
persoanelor lipsite de capacitate de
exerciţiu, consimţământul va fi dat de părinţi
sau de celelalte persoane care au calitatea
de ocrotitor legal al acestora.
FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE TRANSPLANT

 Costul investigaţiilor, spitalizării, intervenţiilor chirurgicale,

medicamentelor, materialelor sanitare, al îngrijirilor postoperatorii,
costul medicamentelor şi serviciilor aferente stării postransplant,
precum şi cheltuielile legate de coordonarea de transplant se pot
deconta după cum urmează:
 Din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate,
pentru pacienţii incluşi în Programul naţional de transplant;
 De la bugetul de stat şi din veniturile proprii ale Ministerului
Sănătăţii Publice, pentru pacienţii incluşi în programul naţional de
transplant;
 Prin contribuţia personală a pacientului sau, pentru el, a unui sistem
de asigurări voluntare de sănătate;
 Donaţii şi sponsorizări de la persoane fizice sau juridice, organizaţii
neguvernamentale ori alte organisme interesate.
 LEGE nr.2 din 8 ianuarie 1998
privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi
organe umane
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

 Art. 1. - (1) Prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane se fac în

scop terapeutic, în condiţiile prezentei legi.
 (2) Prin prelevare se înţelege recoltarea de ţesuturi şi/sau organe umane
sănătoase, morfologic şi funcţional, în vederea realizării unui transplant.
 (3) Prin transplant de ţesuturi şi/sau organe umane se înţelege acea
activitate medicală complexă care, în scop terapeutic, înlocuieşte ţesuturi
şi/sau organe umane compromise, morfologic şi funcţional, din corpul unui
subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sănătoase.
 (4) În înţelesul prezentei legi, prin donator se înţelege subiectul în viaţă sau
subiectul în stare de moarte cerebrală, compatibil genetic cu potenţialul
primitor care, în scop terapeutic, donează ţesuturi şi/sau organe umane.
 (5) Prin primitor se înţelege subiectul care beneficiază de realizarea unui
transplant.
 Art. 2. - (1) Prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane nu
pot face obiectul vreunei tranzacţii.
 (2) Donarea în timpul vieţii sau consimţământul scris pentru prelevarea
de ţesuturi şi organe, după moarte, dat de donator sau de membrii
familiei ori de rude prevăzute de lege, după moartea acestuia,
reprezintă un act profund umanitar, care poate permite salvarea vieţii
unui om.
 (3) Prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe ca urmare a
exercitării unei constrângeri de natură fizică sau morală asupra unei
persoane fizice sunt interzise.
 Art. 3. - (1) Necesitatea efectuării prelevării şi a transplantului de
ţesuturi şi organe umane, coordonarea şi supravegherea acestor
activităţi medicale revin Comisiei de transplant de ţesuturi şi organe
umane, care funcţionează în cadrul Ministerului Sănătăţii, precum şi
centrelor regionale de transplant.
 (2) Componenţa, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile acestei comisii,
precum şi ale centrelor regionale de transplant se stabilesc prin
regulament, avizat de Colegiul Medicilor din România şi aprobat de
ministrul sănătăţii.
 Art. 4. - (1) Se interzice divulgarea oricărei informaţii care ar permite
primitorului identificarea celui care a donat un ţesut sau un organ. De la
această dispoziţie se poate deroga numai în caz de necesitate
terapeutică.
 (2) Se interzice publicitatea în favoarea donării de ţesuturi şi organe în
folosul unei persoane sau al unei instituţii spitaliceşti determinate.
 CAPITOLUL II
Prelevarea de ţesuturi şi organe umane
 Art. 5. - (1) Prelevarea de ţesuturi şi organe umane în scop terapeutic se
poate efectua de la persoane majore în viaţă, cu capacitate mintală deplină,
numai dacă nu există un pericol pentru viaţa donatorului şi cu
consimţământul scris, liber, prealabil şi expres al acestuia, conform
modelului cuprins în anexa nr. 1.
 (2) Controlul prealabil, clinic şi de laborator, al donatorului este obligatoriu.
 (3) Consimţământul se dă numai după ce donatorul a fost informat de
medic asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic, familial
şi profesional, rezultate din faptul prelevării.
 (4) Donatorul poate reveni înainte de prelevare asupra consimţământului
dat.
 Art. 6. - Se interzice prelevarea de organe şi ţesuturi umane de la potenţiali
donatori minori, precum şi de la persoanele lipsite de discernământ, aflate
în viaţă.
 Art. 7. - (1) Prelevarea de măduvă osoasă poate fi efectuată şi de la un
minor, numai în beneficiul fratelui sau al surorii sale.
 (2) Prelevarea de măduvă osoasă de la minori se poate face numai cu
consimţământul fiecăruia dintre titularii autorităţii părinteşti sau al
reprezentantului legal al minorului. Consimţământul se exprimă în faţa
preşedintelui tribunalului judeţean sau al municipiului Bucureşti, după caz,
în a cărui rază de activitate domiciliază minorul, ori în faţa unui magistrat,
după efectuarea obligatorie a unei anchete de către autoritatea tutelară
competentă.
 (3) Refuzul minorului împiedică orice prelevare.
 Art. 8. - (1) Prelevarea de ţesuturi şi organe umane de la persoanele
decedate se efectuează numai dacă moartea cerebrală a fost confirmată
medical.
 (2) Prelevarea se face în acest caz cu consimţământul scris al membrilor
majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ, părinte, copil,
frate ori soră. În absenţa acestora, consimţământul va fi luat de la persoana
autorizată în mod legal să îl reprezinte pe defunct, în ambele situaţii
procedându-se conform modelului cuprins în anexa nr. 2.
 (3) Dacă persoana posesoare a cărţii de donator, decedată, a exprimat, în
scris, în timpul vieţii, dorinţa de a dona organe şi/sau ţesuturi, potrivit
modelului cuprins în anexa nr. 4, nu este necesar consimţământul cerut la
alin. (2).
 (4) Dacă donatorul decedat este minor, prelevarea de organe şi/sau ţesuturi
se poate face numai cu consimţământul scris al părinţilor sau al
reprezentantului legal, potrivit modelului cuprins în anexa nr. 3.
 Art. 9. - (1) Elementele şi criteriile pe baza cărora se face confirmarea
medicală a morţii cerebrale, precum şi datele pe care trebuie să le conţină
actul constatator sunt prevăzute în anexa nr. 5.
 (2) Medicii care constată moartea cerebrală, pe de o parte, şi cei care
efectuează prelevarea sau transplantul de organe, pe de altă parte, trebuie
să facă parte din unităţi funcţionale sau servicii sanitare distincte.
 (3) Comisia de transplant de ţesuturi şi organe umane din Ministerul
Sănătăţii trebuie să fie informată despre orice prelevare şi transplant de
organe, în condiţiile legii.
 (4) Medicii care au procedat la prelevarea de organe sau ţesuturi de la o
persoană decedată sunt obligaţi să asigure restaurarea decentă a acesteia.
 Art. 10. - (1) Prelevarea de ţesuturi şi organe umane se
poate efectua numai dacă s-a manifestat
consimţământul în scris de a se face asemenea activităţi,
precum şi dacă prin actul prelevării nu se compromite o
autopsie medico-legală solicitată, în condiţiile legii.
 (2) Introducerea sau scoaterea din ţară de ţesuturi,
organe şi alte elemente sau produse ale corpului uman
se poate face numai pe baza autorizaţiei speciale emise
de Comisia de transplant de ţesuturi şi organe umane
din cadrul Ministerului Sănătăţii, pentru fiecare situaţie,
fără a prejudicia stocurile din rezerva naţională.
 (3) Donatorul viu nu poate ceda organe unice sau vitale.
 (4) Prelevarea de organe unice se poate face numai de
la cadavre.