Politicile comune la

comunitatea economică
europeană

A EFECTUAT CROITORU SERGIU

 COMUNITATE ECONOMICĂ EUROPEANĂ
COMUNITATE ECONOMICĂ EUROPEANĂ organizație internațională guvernamentală, de integrare economică, cu sediul
la Bruxelles, creată în urma semnării Tratatului de la Roma din 1957 (intrat în vigoare în 1958) în scopul creării unei
piețe comune prin armonizarea politicilor economice și eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a
persoanelor și a capitalurilor statelor membre. Face parte, alături de Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului
și de Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, din Comunitățile Europene, fiecare din aceste trei organizații
continuînd să posede o structură proprie, avînd mai multe organe principale comune ( Comunitățile Europene).
Membri fondatori: Belgia, Franța, R.F.G., Italia, Luxemburg, Olanda. Alți membri: Danemarca, Irlanda, Marea Britanie
în 1973,Grecia din 1981, Spania și Portugalia din 1986. Acorduri încheiate de C.E.E.: acord de uniune vamală cu A.E.L.S.
(intrat în vigoare în 1977) și acorduri comerciale comerciale bilaterale cu state membre A.E.L.S. (Austria, Elveția,
Islanda, Norvegia, Suedia și Finlanda); acorduri de asociere (membru asociat) cu Turcia (1964),Malta (1971), Cipru
(1972), Ceho-Slovacia, Polonia, Ungaria în 1991. România a semnat un nou acord de cooperare economică cu C.E.E. în
1991.Sisteme de preferință generalizate adoptate de C.E.E.: în 1971 pentru 91 de țări în curs de dezvoltare, extins
ulterior la 126 de țări și 22 dependente și neautonome (în 1980 este adoptat un nou sistem de preferințe generalizate
pentru perioada 1981-1985). În 1985 este adoptat Actul unic european care elimină restricțiile fiscale și armonizează
legile de funcționare a societăților anonime pentru realizarea completă a pieții interne comunitare pînă în 1992.
 Tratatul a instituit Comunitatea Economică Europeană (CEE), care a reunit șase țări
(Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos), pentru a acționa în
vederea integrării și a creșterii economice prin intermediul comerțului.
Acesta a creat o piață comună bazată pe libera circulație a:
◦ bunurilor;
◦ persoanelor;
◦ serviciilor;
◦ capitalurilor.
Tratatul a fost semnat în paralel cu un al doilea tratat, de instituire a Comunității
Europene a Energiei Atomice (Euratom).
Tratatul de la Roma a fost modificat de mai multe ori, iar în prezent este
denumit Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
 Scopuri
Scopurile CEE și ale pieței comune erau:
1. să transforme condițiile de comerț și de fabricație pe
teritoriul celor șase țări membre; și
2. să servească drept pas către o unificare politică mai
strânsă a Europei.
 Obiective specifice
Părțile semnatare au convenit:
1. să pună bazele unei „uniuni tot mai strânse” între națiunile Europei;
2. să asigure progresul economic și social al țărilor membre prin acțiuni
comune în vederea eliminării barierelor din calea comerțului și a altor
bariere între acestea;
3. să îmbunătățească condițiile de viață și de muncă ale cetățenilor lor;
4. să asigure relații comerciale echilibrate și concurență echitabilă;
5. să reducă diferențele economice și sociale dintre diferitele regiuni ale
CEE
 Obiective specifice
6. să elimine treptat restricțiile privind comerțul internațional
prin intermediul unei politici comerciale comune;
7. să respecte principiile Cartei ONU;
8. să pună în comun propriile resurse în vederea menținerii și
consolidării păcii și a libertății și să apeleze la alte popoare
din Europa, care împărtășesc acest ideal, să li se alăture în
aceste eforturi.
 Piața comună
1. Stabilește o piață comună, în cadrul căreia țările semnatare
convin alinierea progresivă a propriilor politici economice;
2. Creează un spațiu economic unitar cu liberă concurență între
întreprinderi. Acesta pune bazele pentru apropierea condițiilor
care guvernează comerțul cu produse și servicii, în afara celor
reglementate deja de alte tratate [comunitatea europeană a
cărbunelui și oțelului (CECO) și euratom];
3. Interzice în mod larg acordurile restrictive și subvențiile de
stat care pot afecta comerțul între cele șase țări;
4. Include țările și teritoriile de peste mări ale celor șase țări
membre în aceste acorduri și în uniunea vamală, în vederea
promovării dezvoltării economice și sociale a acestora.
 Politici comune
Încă de la început, tratatul a instituit anumite politici drept
politici comune între țările membre, inclusiv:
◦ politica agricolă comună (articolele 38-47);
◦ politica comercială comună (articolele 110-116);
◦ politica în domeniul transporturilor (articolele 74-84).
Acesta a permis crearea altor politici comune, în caz de
necesitate. După 1972, CEE a instituit o acțiune comună în
domeniul politicilor
de mediu, regionale, sociale și industriale.
 Politici comune
Aceste politici au fost însoțite de crearea:
1. Fondului social european, în vederea îmbunătățirii
oportunităților de angajare pentru lucrători și a
creșterii nivelului de trai;
2. Băncii Europene de Investiții (BEI), în vederea facilitării
expansiunii economice a CEE prin crearea posibilităților
de finanțare a investițiilor.
 Instituții
Tratatul a instituit instituții și mecanisme decizionale, care permit
exprimarea atât a intereselor naționale, cât și a unei viziuni comune.
Principalele instituții sunt:
◦ Consiliul de Miniștri;
◦ Comisia;
◦ Adunarea Parlamentară (care a devenit ulterior Parlamentul European);
◦ Curtea de Justiție.
Primele trei instituții sunt consiliate în procesul decizional de
către Comitetul Economic și Social.