ARHITECTURA ACTULUI

NORMATIV
CURSUL NR. 6
DEFINIȚIA ACTULUI NORMATIV:
 acte de decizie ale autorităţilor
publice
 REGLEMENTARE JURIDICĂ

 relații sociale
TIPURI DE ACTE NORMATIVE
 Legi
 ordonanţe ale Guvernului
 hotărâri ale Guvernului
 ordine, instrucţiuni, circulare, regulamente, norme,
decizii, precizări, hotărâri etc. ale miniştrilor ori ale altor
conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale
de specialitate sau ai autorităţilor administrative
autonome
 ordine ale prefectului
 hotărâri ale consiliilor locale
 dispoziţii ale primarului.
DE CE CONTEAZĂ SĂ ȘTIM CE TIP DE
ACT SĂ ALEGEM?
 Reglementare completă – eliminarea
imperfecțiunilor – transpunere imposibilă
sau defectuoasă;
 Ordonanța sau legea ordinară nu poate

reglementa în domeniul rezervat legilor

organice = incomplet = încălcarea
Constituției;
Rigoarea și acuratețea actului normativ
Standarde europene
 instituirea unor reguli necesare, suficiente şi
posibile – stabilitate și eficiență legislativă;
 soluții fundamentale (interesul social, politica
legislativă a statului român şi cerinţele corelării
cu ansamblul reglementărilor interne şi ale
armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia
comunitară şi cu tratatele internaţionale la care
România este parte, precum şi cu jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului)
 De ce ,,arhitectura” actului normativ?

 Sistematizare/ structură
 gruparea normelor juridice în părţi constitutive -
structura actului normativ= o reţea de relaţii ce
se stabilesc între elementele sale componente
 relaţii de complementarietate şi de coordonare
- sistematizarea materialului normativ -
unitatea reglementărilor din actul normativ.
Elementele structurale ale actului normativ

Actele normative complete:

 legile

 ordonanţele Guvernului.
Ce înseamnă acte normative complete?
 1) titlul actului normativ;
 2) preambulul;
 3) formula introductivă;
 4) partea dispozitivă;
 5) formula de atestare a autenticităţii actului
normativ;
 6) semnătura reprezentantului legal al
emitentului;
 7) numărul şi data actului normativ;
 8) anexele.
Când este un act normativ inexistent?
 lipsit de numărul şi data actului
normativ
 lipsit de anexe, dacă este cazul.

 lipsit de semnătura

reprezentantului legal al
emitentului,
1. Titlul actului normativ

 este actul de identitate;

 se identifică într-o clasă de acte normative, pe
baza numărului şi a anului adoptării sau emiterii
acestuia;
 se însoțește cu actul în care este publicat şi de
data acestuia.
 cuprinde denumirea generică a
actului în funcţie de categoria sa
juridică şi de autoritatea emitentă,
precum şi obiectul reglementării
exprimat sintetic;
 va cuprinde într-o formulare cât mai

concisă obiectul de reglementare

căruia îi este consacrat actul normativ
o formulă substanţială (Legea apelor)
o formulă descriptivă (Lege privind
abilitarea Guvernului de a emite
ordonanţe)
titlul actelor normative privitoare la
ratificarea unor tratate internaţionale ori
referitoare la aderarea României la
acestea sau la acceptarea ori aprobarea
acestora va indica operaţiunea prin care
România devine parte la acel tratat, titlul
acestuia, data şi locul semnării tratatului.
ATENȚIE LA URMĂTOARELE SITUAȚII DISTINCTE:
 titlul legii privitoare la ordonanţe va
cuprinde menţiuni referitoare fie la
aprobarea ordonanţei, fie la respingerea
acesteia (indiferent dacă aprobarea
ordonanţei se face cu modificări, în titlul
legii de aprobare se va menţiona doar
faptul că legea priveşte aprobarea
ordonanţei, menţionându-se numărul şi
anul emiterii acesteia)
actele normative de modificare, completare
sau abrogare a unor acte normative:
actul de modificare sau/şi de completare a
unor dispoziţii dintr-un alt act normativ cu
aceeaşi forţă juridică va purta în titlul său
menţiunea privitoare la modificare şi/sau
completare, însoţită de titlul actului normativ ce
urmează a fi modificat sau/şi completat,
precum şi de numărul şi anul emiterii acestuia
 În cazul în care legea modificată este un
cod, precizarea numărului şi anului legii nu
mai este necesară, titlul rezumându-se la
formula: Lege pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală.
 În cazurile în care modificarea, completarea
sau abrogarea priveşte un singur articol al
actului normativ, titlul acestuia se va raporta
în exclusivitate la articolul în cauză, ori la
subdiviziunile acestuia.
 să se evite paralelismele
denumirilor, fiind interzis de
normele metodologice ca două
acte normative, în vigoare, din
aceeaşi clasă să poarte acelaşi
titlu.
2. Preambulul
 o parte constitutivă facultativă a
actului normativ
 precede formula introductivă şi redă

sintetic scopul actului normativ sau

al actului cu caracter politic şi, după
caz, motivarea acestuia.
De reținut:
 în cazul legilor este foarte rar întâlnit
 este cu regularitate înscris în actele cu

caracter politic ale Parlamentului, ale

Camerei Deputaţilor ori ale Senatului.
 însoţeşte uneori şi hotărârile
parlamentare.
 actele normative emise în temeiul unei legi sau al unui
act normativ al Guvernului vor avea un preambul care
va prelua temeiurile legale ale emiterii actului din
formula introductivă, respectiv textele legale pe baza şi
în executarea cărora a fost emis actul în cauză.
 actele normative emise de autorităţile administraţiei
publice centrale de specialitate sau de cele ale
administraţiei publice locale vor menţiona în preambul
şi ,,avizele prevăzute de lege”, de unde se poate
deduce caracterul obligatoriu al preambulului în astfel
de cazuri.
Să ne reamintim: AVIZUL!
 Avizele facultative pot fi solicitate sau
nu, iar conţinutul lor nu obligă organul
emitent al actului juridic.
 Avizele consultative trebuie să fie
solicitate, dar conţinutul avizului este
facultativ pentru organul emitent al actului.
 Avizele conforme sunt obligatorii pentru
organul emitent atât în ceea ce privește
solicitarea, cât şi conţinutul.
în preambulul actelor normative ale organelor
administraţiei publice centrale de specialitate
sau ale administraţiei publice locale

 trebuie să se menţioneze toate

avizele prevăzute de lege,
inclusiv cele facultative:
 exprimă atitudinea organului

emitent faţă de organul care

avizează actul normativ.
excepţie de la caracterul facultativ:
ordonanţele de urgenţă ale Guvernului
 preambulul este inclus în structura
actului normativ în virtutea legii;
 va cuprinde prezentarea elementelor de
fapt şi de drept ale situaţiei
extraordinare ce a determinat
recurgerea la această cale de
reglementare;
 se dă expresie cerinţei de a motiva
urgenţa în cuprinsul ordonanţei
3. Formula introductivă
 Sub titlul actelor normative se aşază formula
introductivă.
 ,,constă într-o propoziţie care cuprinde denumirea
autorităţii emitente şi exprimarea hotărârii de luare
a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea
actului normativ respectiv”
 o întâlnim atât în cazul legilor adoptate de
Parlament, cât şi în cazul proiectelor de legi
adoptate de una din Camerele Parlamentului.
 În cazul actelor emise de Guvern, în
formula introductivă se introduce şi temeiul
actului normativ respectiv.
 în cazul ordonanţelor de urgenţă ale
Guvernului, formula introductivă va avea
următorul cuprins: ,,În temeiul art.115
alin.(4) din Constituţia României,
republicată, Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţă de urgenţă.”
 Formula introductivă a ordonanţelor emise
în temeiul unei legi de abilitare va cuprinde
atât temeiul constituţional al acestora, după
cum urmează: ,,În temeiul prevederilor
art.108 din Constituţia României,
republicată, Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţă”, cât şi referirea la legea
de abilitare în temeiul căreia se adoptă.
 în cazul hotărârilor Guvernului, când formula
introductivă va avea următorul cuprins: ,,În
temeiul art.108 din Constituţia României,
republicată, Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre:”
 În cazul ordinelor miniştrilor şi al altor acte
normative, formula introductivă cuprinde
autoritatea emitentă, denumirea generică a
actului, în funcţie de natura sa juridică,
precum şi temeiurile juridice pe baza şi în
executarea cărora actul a fost emis.
4. Partea dispozitivă
 dă expresie conţinutului normativ al
actului
 este alcătuită din totalitatea
prescripţiilor normative şi a normelor
juridice
 cuprinde norme juridice, definiţii,
precizări privind interpretarea normelor,
sfera de aplicare a acestora etc.
 Articolul
 elementul structural de bază al părţii
dispozitive;
 cuprinde o singură dispoziţie
normativă aplicabilă unei situaţii date
 poate exista un singur articol sau mai
multe, în funcţie de obiectul şi scopul
reglementării juridice.
 În cazul în care organul emitent urmăreşte
un scop bine delimitat, circumscris unei
singure idei legislative, el va concentra
întreaga reglementare juridică într-un articol
unic ( legile de ratificare a unor tratate
internaţionale, al legilor de aprobare ori de
respingere a unor ordonanţe sau al celor de
abrogare a unor acte normative).
numerotarea
 se face cu cifre arabe de la 1 la n.
 capitolele, titlurile, părţile şi
cărţile actului normativ - cu cifre
romane;
 secţiunile - cifre arabe; titlurile

acestora redau sintetic materia pe

care o reglementează.
ALINEATUL
 exprimarea completă a unei idei
normative IMPLICĂ elaborarea mai
multor enunţuri prescriptive;
 articolul se divizează în două sau
mai multe subcomponente;
 pot fi subdivizate în alte elemente
componente, care pot fi ordonate pe
puncte numerotate cu cifre arabe –
1, 2, 3 etc.
 punctele pot fi împărţite în mai multe
elemente grupate pe litere – a), b), c)
etc.
 NU SUNT RECOMANDATE
LINIUŢELE îngreunează identificarea
subdiviziunii alineatului, împiedică
difuzarea exactă a informaţiilor
privitoare la localizarea acestuia,
afectează procesul de regăsire a
informaţiei juridice în cazul aplicării,
modificării sau al abrogării acesteia.
 Alineatul trebuie să condenseze materialul
normativ într-o propoziţie sau într-o frază, care
să reglementeze o ipoteză juridică ce ţine de
specificul articolului din care face parte.
 EXCEPŢIE: enunţul prescriptiv al alineatului se
va diviza în propoziţii sau fraze care se adaugă
unele după altele, despărţite prin semne de
punctuaţie, fiind preferabile virgulele SAU prin
punct şi virgulă.
 Alineatul se evidenţiază în cuprinsul articolului
printr-o numerotare corespunzătoare SAU
printr-o aliniere distinctă.
 partea dispozitivă a actului
normativ complex se va diviza în:

 a) dispoziţii sau principii generale;

 b) dispoziţii privind fondul reglementării;
 c) dispoziţii tranzitorii;
 d) dispoziţii finale.
a) Dispoziţii sau principii generale

 cuprind prevederi care orientează

întreaga reglementare, determină
obiectul şi principiile acestuia, precum
şi aria de reglementare juridică,
subiecţii de drept şi înţelesul unor
termeni utilizaţi în cuprinsul actului
normativ.
b) Dispoziţiile de fond sau de conţinut
 sunt destinate reglementării propriu-zise a relaţiilor
sociale ce formează obiectul actului normativ.
 Asamblarea lor trebuie să ţină seama de logica
desfăşurării materialului normativ şi să urmărească
parcurgerea diferitelor etape ale acestei activităţi în
ordinea succesivă a acestora.
 Se va distinge între
reglementările de drept
material şi de cele de ordin
procedural.
 „dispoziţii comune” - textele
care reglementează norme de
 drept material cuprinse în mai
multe subdiviziuni ale actului
normativ pot fi grupate în
structuri distincte
actele normative care transpun în dreptul intern
în mod direct şi integral norme europene

 după partea dispozitivă a acestora se face

o menţiune privitoare la elementele
 de identificare a actului comunitar care a
fost preluat, după cum urmează:
 „Prezenta/prezentul (se arată tipul actului
normativ) transpune Directiva nr....../.....
 privind ..., publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr.
....../....”
 În cazul în care în actul normativ se
transpune doar parţial un act comunitar, în
 menţiune se specifică în detaliu textele
(secţiuni, articole, paragrafe, după caz)
transpuse în
 dreptul intern.
c) Dispoziţiile tranzitorii

 O punte între trecut şi momentul

aplicării noilor norme legale, punte
care să permită trecerea de la
vechile reglementări juridice la noile
reglementări.
 previne şi elimină eventualele
conflicte între normele juridice ale
două reglementări succesive;
 evită retroactivitatea noii reglementări
juridice şi ultraactivitatea celei vechi.
 asigura reglementarea juridică a
relaţiilor sociale pe perioada dintre
abrogarea vechii reglementări juridice
şi intrarea în vigoare a celei noi;
 Constituţia României exclude
retroactivitatea legii civile;
 evita conflictul dintre legea veche şi
legea nouă.
d) Dispoziţiile finale

 Apar în partea finală a actului

normativ;
 Cuprind măsurilor necesare pentru
implementarea actului normativ - organizare,
condiţii pentru ca noua reglementare juridică să
poată fi aplicată, intrarea sa în vigoare,
implicaţiile noii reglementări juridice asupra altor
acte normative (abrogarea unor acte normative
sau a unor dispoziţii cuprinse în acestea,
modificarea ori completarea acestora sau
republicare)
 Dispoziţiile finale ale actului normativ
temporar vor cuprinde dispoziţii privitoare
la perioada de aplicare sau la data
încetării aplicării sale.
 în cazul legilor prin care se aprobă sau se
resping ordonanţele de urgenţă,
dispoziţiile tranzitorii ale acestora vor
cuprinde, dacă este cazul, şi măsurile
necesare cu privire la efectele juridice
produse pe perioada de aplicare a
ordonanţei.
 5. FORMULA DE ATESTARE A
AUTENTICITĂŢII ACTULUI NORMATIV
 legea publicată în Monitorul Oficial a fost adoptată
de autoritatea publică stabilită de Constituţie sau de
altă lege
 actul normativ a fost adoptat cu respectarea
condiţiilor prevăzute de lege.
 autentificarea unui act normativ este sinonimă cu
certificarea legalităţii sale prin semnătură.
 este utilizată atât în cazul proiectelor de lege
adoptate de o Cameră, cât şi în cazul legilor ce
urmează a fi promulgate.
Atunci când proiectul de lege a fost adoptat prin vot
de Camera Deputaţilor sau de Senat, cu sau fără
amendamente, formula va avea următorul cuprins:

 „Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera

Deputaţilor/Senat în şedinţa din ......, cu
respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) sau, după
caz, art. 76 alin. (2) din Constituţia României,
republicată.”
În cazul legilor constituţionale această formulă
îmbracă următoarea formă:
,,Această lege a fost adoptată de Camera
Deputaţilor şi de Senat, cu respectarea
prevederilor art. 151 alin. (1) sau alin. (2) din
Constituţia României, republicată.”
 alin. (1) sau alin. (2) al art. 151 se

menţionează în cazul în care legea

constituţională a fost adoptată în aceeaşi
formă de ambele Camere ale Parlamentului
sau când s-a ajuns la o formă unică în urma
derulării procedurii de mediere
lege adoptată în şedinţa comună a celor două
Camere (Legea bugetului de stat)
 „Această lege a fost adoptată de

Parlamentul României, cu respectarea

prevederilor art. 65 alin. (2) şi ale art. 75 alin.
(1) sau (2), ori art. 148 alin.(1) sau art. 149,
după caz, din Constituţia României,
republicată.”
 FORMULELE FINALE ALE LEGII
 au rostul de a confirma faptul că legea a fost adoptată cu
respectarea prevederilor constituţionale, a celor legale
sau regulamentare;
 descoperirea cu uşurinţă natura legii:

 Invocarea art. 148 –Legea de aderare a

României la tratatele constitutive ale Uniunii
Europene;
 Invocarea art. 149 - Legea de aderare a
României la Tratatul Atlanticului de Nord.
 Invocarea art.151 - o lege constituţională;
 Invocarea art. 76 alin. (1) - o lege organică,
 Invocarea art. 76 alin. (2) - o lege ordinară.
 informaţiile necesare pentru a
descoperi data la care acesta a fost
adoptat- prezintă importanţă, sub
aspect constituţional, pentru
respectarea procedurii legislative în
Camera de reflecţie a Parlamentului
şi în Camera sa decizională.
 6. SEMNĂTURA REPREZENTANTULUI
LEGAL AL EMITENTULUI
 Legea se semnează de preşedinţii celor două
Camere sau de vicepreşedinţii care au condus
şedinţa în care legea a fost adoptată.
 Semnătura are rolul de a atesta că legea a fost
adoptată cu respectarea procedurilor parlamentare şi
de a confirma că textul semnat este textul adoptat de
Parlament.
 Vicepreşedinţii semnează legea în cazul în care ei au
condus şedinţa finală de adoptare a legii prin vot.
 7. NUMĂRUL ŞI DATA ACTULUI
NORMATIV
 După promulgare, legea, împreună cu decretul
Preşedintelui României care atestă
această operaţiune, se trimite Camerei Deputaţilor.
 primeşte un număr şi se înscrie în Registrul

legilor. Numărul este însoţit de data înregistrării,

dată care devine data legii.
 Ordonanţele şi hotărârile Guvernului poartă

semnătura primului-ministru.
 hotărârile şi ordonanţele nu pot fi semnate
decât de Prim-ministru şi contrasemnate de
miniştrii care au obligaţia punerii lor în
executare.
 Aceste acte poartă data şedinţei de Guvern în
care au fost aprobate şi primesc un număr
care se consemnează separat în registre
destinate fiecărei categorii de acte normative.
 Numerotarea actelor normative se face pe ani
calendaristici, începând cu numărul 1.
 8. ANEXELE ACTULUI NORMATIV

 Anexele legii: elemente pur tehnice (hărţi,

desene, tabele etc.);
 Au rolul de a nu afecta fluenţa discursului
normativ;
 se grupează, în funcţie de obiectul lor,în
anexe ale legii, ordonanţei ori ale hotărârii
Guvernului.
 sunt părţi exterioare legii, dar fac parte
integrantă din acesta, ele fiind
consecutive ultimei pagini a textului
normativ, pagină pe care se trece formula
de atestare a legalităţii adoptării legii;
 sunt numerotate cu cifre arabe (dacă
există o singură anexă, aceasta nu se
numerotează) şi forţa lor juridică nu se
deosebeşte de cea a textelor normative
din cuprinsul legii.
 modificarea, completarea sau
abrogarea anexelor nu poate face
abstracţie de regulile generale care
guvernează intervenţia unor astfel de
evenimente cu privire la actul
normativ propriu-zis.
 o anexă poate fi modificată,
completată sau abrogată doar
printr-un act normativ care are
aceeaşi forţă juridică sau o forţă
juridică superioară.
 Numai cine poate modifica legea,
poate modifica şi anexele acesteia.
 anexele unei legi sau chiar ale unei hotărâri
parlamentare pot avea conţinutul unor
reglementări juridice de sine-stătătoare, care
trebuie însă să fie aprobate de Parlament sau de
una din Camerele acestuia > regulamentele
parlamentare, care trebuie aprobate printr-o
hotărâre parlamentară, instituindu-se în anexe
ale acesteia.
 pot fi cuprinse statute, norme metodologice ori
alte norme cu caracter tehnic preponderent.
 Cea mai cunoscută lege cu anexe şi cu cel
mai mare număr al acestora :
 Legea bugetului de stat., care este anuală şi
ea are un număr impresionant de anexe, în
care se detaliază prevederile legii bugetare,
privitoare la venituri şi cheltuieli, pe
ordonatorii principali de credite.
 Fiecare anexă poartă o denumire de sine-
stătătoare, care redă sintetic conţinutul
materialului normativ pe care îl conţine
BIBLIOGRAFIE RECOMANDATA
PENTRU EXAMEN:

 IOAN VIDA, LEGISTICA FORMALA,

UNIVERSUL JURIDIC, BUCURESTI,
2012
 LEGEA 24/2000.