TAT

TESTUL DE
APERCEPTIE
TEMATICA
41_PCCP, PETREA GALINA
ISTORIC
Este un test proiectiv elaborat de H. Murray, care incearca sa
descifreze personalitatea subiectului analizand povestirile pe care
acesta le face pe marginea unei serii de imagini (tablouri). Prima
varianta a testului a aparut in anul 1935, impreuna cu primul manual
de interpretare de H.A. Murray si D.C. Morgan, care au utilizat -;
alaturi de alte teste -; imagini cu scene umane, pe baza carora subiectii
realizau povestiri, ca instrument de studiu clinic si experimental al
personalitatii normale. Spre deosebire de alte teste proiective, TAT-ul
nu a fost conceput initial ca instrument de reliefare a manifestarilor
patologice ale personalitatii. Elaborarea povestirilor pe baza unor
imagini a servit initial psihologilor, asa cum am amintit anterior,
pentru studiul imaginatiei. Primul care utilizeaza acest gen de studiere
a imaginatiei a fost F.Galton in 1880.
Murray a fost puternic influentat de Freud si de Jung (cu care si-a
facut analiza personala); el a elaborat o teorie complexa, sofisticata
despre personalitate. In esenta, intentia lui este sa depisteze
trebuintele latente ale oamenilor; in viziunea lui, acestea se descarca
intr-un mod mai subtil, indirect, in comparatie cu trebuintele
manifeste, care se satisfac direct. Spre exemplu, trebuinta erotica tinde
sa se descarce printr-o serie de conduite simbolice, indirecte. In
povestirea despre o anumita imagine (tablou), subiectul va proiecta
dorintele sau trebuintele sale.
ISTORIC
• Freud a fost primul care a studiat si evidentiat
sensurile psihologice ale operei de arta, din
perspectiva psihanalitica, psihodinamica.
Psihocritica incearca sa surprinda
personalitatea autorului in operele literare,
plecand de la structura naratiunilor si de la
conflictele abordate.
• TAT-ul a fost „capturat“ de psihanaliza, care i-a
asigurat larga raspandire, mai ales in practica
clinica, situandu-se printre primele cinci teste
aplicate in lume.
DEFINIȚIE
• Termenul de aperceptie implica faptul ca, atunci cand
elaboreaza o povestire dupa una dintre imaginile testului,
subiectul pleaca de la niste date perceptive reale (continutul
real al plansei), dar care sunt interpretate, dramatizate si
puse in relatie intr-o structura narativa in functie de
subiectivitatea individului. Altfel spus, se merge de la simpla
recunoastere perceptiva a personajelor si obiectelor la
proiectie, adica la interpretare subiectiva; de la datele
perceptive impersonale la obiectele interne ale subiectului.
• Termenul de aperceptie este luat in sensul utilizat de
Herbart, si anume de intarire a noului continut peceptiv de
catre continutul anterior. Intr-adevar, “aperceptia” este
cunoscuta ca procesul prin care experienta noua este
asimilata si transformata prin prisma experientei trecute.
Aperceptia este o interpretare: ea da un sens experientei (
Preda, 1997).
NIVELE DE DISTORSIUNE APERCEPTIVĂ
Bellak propune sa se distinga patru nivele in distorsiunea aperceptiva (dupa Preda, 1997):

1) Exteriorizarea: subiectul recunoaste ca aperceptia este subiectiva; de exemplu, atunci cand

o istorioara pe care o inventeaza reda un episod din propria viata;

2) Sensibilitatea: atunci cand personalitatea este sub tensiune, ea efectueaza discriminari

aperceptive mai fine in domeniile in domeniile care corespund trebuintelor sale sau emotiilor
suscitate de tensiune; o astfel de aperceptie aduce subiectului nu numai o informatie asupra
lumii exterioare, ci in acelasi timp satisfacerea unei dorinte;

3) Proiectia simpla ( sau transferul de invatare): cand suporta refuzuri brutale succesive din
partea mai multor persoane, subiectul se asteapta la refuzul brutal si are tendinta de a
percepe orice nou partener ca rauvoitor;

4) Proiectia cu inversiune: este mecanismul descris de Freud in paranoia.

Ipoteza care sta la baza TAT-ului este ca o persoana care interpreteaza o situatie sociala
ambigua o face prin prisma experientelor sale anterioare, a dorintelor, a conflictelor proprii.
Realitatea fizica si sociala este investita cu trebuintele, valorile, dorintele, fantasmele
subiectului care percepe. In functie de dinamica factorilor interni ; cognitivi, motivationali si
afectivi ; are loc acomodarea de noi valori, de noi valente sau schimbarea valentelor obiectelor.
Perceptia unui individ se gaseste astfel colorata prin elementele propriei sale personalitati.
Murray spune ca exista perceptii care determina un comportament ce tine seama de
dificultatile realitatii (Eul), perceptii care sunt legate de scopuri ideale indepartate ( idealul
Eului), perceptii care guverneaza conduita morala ( supra-Eul) (Preda, 1997). Dupa Murray,
TAT-ul scoate la lumina trebuinte, emotii, sentimente, conflicte si are ca valoare particulara
evidentierea tendintelor refulate, neconstientizate.
MATERIALUL TESTULUI
• TAT contine 31 de planse, dintre care una este alba; plansele se
aplica diferentiat, in functie de sexul si varsta subiectului:
plansele marcate BM se aplica doar baietilor si barbatilor; cele
marcate GF – doar fetelor si femeilor; cele marcate MF – doar
adultilor, barbati si femei; cele marcate B – doar baietilor; cele
marcate G – doar fetelor; cele marcate BG – doar copiilor, baieti
si fete. Plansele fara initiale se aplica tuturor subiectilor.
 INTERPRETAREA COGNITIVA A TAT
Pornind de la opiniile lui Holt, Preda ( 1997) considera ca este posibila
o interpretare cognitiva a povestirilor din TAT, mai ales daca admitem
posibilitatea proiectarii in aceste povestiri a unor situatii stresante
traite sau posibil de a fi traite de subiect.
In acest demers de interpretare cognitiva autorul mentionat se sprijina
pe teoriile actuale referitoare la mecanismele de coping propuse de
Lazarus. Preda emite ipoteza posibilitatii de a deduce, prin
interpretarea povestirilor, unele mecanisme de ajustare la stress,
proiectate de subiectul examinat. De asemenea, acest demers se
bazeaza si pe cercetarile lui Miclea privind inconstientul informational
si adaptativ, ceea ce da posibilitatea recuperarii si reinterpretarii acelor
mecanisme de aparare analizate de psihanalisti.
Pastrand doar denumirea psihanalitica a “mecanismelor de aparare”,
Miclea propune ca negarea, represia, proiectia, rationalizarea,
intelectualizarea si izolarea sa fie considerate “mecanisme cognitive de
aparare”. Acestea sunt considerate “proceduri cognitive” si nu
“formatiuni psihodinamice”, deoarece reprezinta “diverse modalitati de
prelucrare a informatiei cu valenta negativa, vizand diminuarea reactiei
de stress” ( din Preda, 1997).
 Mecanisme confruntative de coping cognitiv
In categoria mecanismelor confruntative de coping cognitiv, Miclea include:
planificarea rezolvarii situatiei traumatice, cautarea de informatii pentru
cunoasterea exacta a parametrilor situatiei stresante si construirea unor
strategii alternative de adaptare la stress.
In categoria mecanismelor cognitive evitative, Miclea le retine pe urmatoarele
( dupa Preda, 1997):
1. Negarea defensiva ; inglobeaza toate procedurile cognitive de contracarare a
formarii unei reprezentari interne a traumei. La nivel perceptiv, negarea
poate perturba receptia corecta a stimulului traumatic.
2) Represia; desemneaza toate procedurile care concura la o reactualizare
selectiva a informatiei din memorie, in sensul ca reactualizarea informatiei
traumatice este partial sau integral blocata.
3) Proiectia ; este procesul cognitiv de atribuire externa a unei caracterizari
negative proprii sau a cauzei responsabilitatii traumei. Proiectia presupune ca
trauma sau caracteristica este asumata constient, dar este pusa pe seama unui
factor extern, care poate fi o persoana sau o situatie vag definite.
4) Rationalizarea ; include procedurile de justificare a comportamentului
dezadaptativ pe care l-a avut un individ si de re-evaluare a situatiei traumatice,
astfel incat impactul sau emotional sa fie redus. Prin rationalizare se
substituie lantul cauzal real sau semnificatia reala cu un sir de argumente
doar aparent valide, cu functie defensiva.
5) Intelectualizarea/izolarea ; desemneaza un ansamblu de strategii cognitive
care vizeaza analiza informatiei traumatice in conditiile disocierii (izolarii)
acesteia de consecintele ei emotionale.
 PRINCIPIILE ANALIZEI DE CONȚINUT
Analiza de continut este in egala masura importanta si dificila. Dificultatile implica
faptul ca, de multe ori, este greu de facut trecerea de la o productie imaginativa
(povestea) la comportamentul din viata reala a subiectului, fiind implicate: imaginea de
sine constienta, eul ideal (cum ar vrea subiectul sa fie) si eul detestat (trasaturile sale
negative). Acest tip de analiza va pastra o anumita coerenta si obiectivitate, putandu-se
ghida dupa urmatoarele principii:

1. Principiul proiectiei: subiectul isi proiecteaza anumite dorinte, temeri, conflicte in

povestirile sale, isi tradeaza subiectivitatea.
2. Principiul realismului narator: situatiile si personajele intalnite in povestiri se pot
regasi in viata reala a subiectului (direct sau cu unele modificari, deghizari). Acest
principiu nu trebuie confundat cu realismul naiv in interpretarea povestirilor si trebuie
tinut cont si de continutul plansei.
3. Principiul structurii: orice actiune, emotie, trasatura sau dorinta a personajelor este
relevanta sau semnificativa numai daca este pusa in contextul intregii povestiri sau al
altor povestiri. De exemplu, daca subiectul are o mare dorinta de reusita sociala, o mare
ambitie, dar n-o poate satisface datorita unui complex matern, el ajunge sa adopte un stil
pasiv, resemnat.
4. Principiul repetitiei (al frecventei): cu cat se repeta mai des in povestirile subiectului
o anumita trasatura acordata personajelor, o anumita actiune, un anumit tip de relatie, o
anume motivatie sau o anume tema, cu atat elementul respectiv este mai important
pentru subiect, mai definitoriu si tinde sa se manifeste si in comportamentul deschis.
5. Principiul intensitatii afective: cu cat o poveste suscita emotii mai intense din partea
subiectului, cu atat tema acelei povestiri este mai importanta pentru el. Indicatorii in
aceasta privinta sunt: exclamatiile, tonul povestirii, marimea povestirii.
 Pași de interpretare în analiză
1. Identificarea eroului povestirii. Eroul este protagonistul naratiunii, personajul
caruia i se acorda cea mai mare atentie in povestire; de regula, are acelasi sex si
aproximativ aceeasi varsta cu a subiectului. Eroul este personajul cu care subiectul se
identifica cel mai puternic. Dorintele, temerile, preocuparile sau conflictele eroului
sunt si ale subiectului, transpuse in mod real sau intr-o forma metaforica, deghizata.
2. Identificarea dorintelor si aspiratiilor eroului. Dorinte: de afiliere, de agresivitate,
de reusita sociala, de iubire, de curiozitate, de joc etc. Dorinte usor de identificat: de
castig, agresive, erotice, de putere. Greu de identificat (complexe, sofisticate): de a
salva un om; religioase; de cunoastere de sine, de devenire spirituala. Se identifica
modul in care eroul este caracterizat: in mod direct sau in mod indirect – prin
comportamentele sale in cadrul povestii: persoana activa sau pasiva, matura sau
imatura, inhibata sau impulsiva etc. Aceste dorinte, caracteristici, trebuinte sunt si ale
subiectului, tinand de imaginea de sine.
3. Identificarea interactiunilor dintre erou si mediul lui fizic sau social: interventii
favorabile, de ajutor sau nefavorabile – menite sa-l suprime, sa-l umileasca, sa-l
impiedice in realizarea scopurilor. Se identifica si tipul relatiilor obiectuale ale
individului: obiecte sau persoane investite pozitiv sau negativ in lumea lui; relatia cu
sexul opus; relatia cu figurile parentale; interactiunile om-mediu (redate simbolic, nu
direct).
4. Sintetizarea concluziilor de la fiecare povestire, punandu-se accent pe temele sau
actiunile care apar mai frecvent; se iau in calcul si deznodamintele (subiectii
depresivi, spre exemplu, vor tinde sa faca finaluri nefericite).
 SURSE
• TAT SET - http://www.cssforum.com.pk/css-
interview-psychological-tests/psychological-
tests/59211-thematic-apperception-test-whole-set-
images.html
• Tehnici proiective - TESTUL TEMATIC
DE APERCEPTIE (TAT)
http://www.preferatele.com/docs/psihologie/2/tehn
ici-proiective--17.php