Traumatisme

osteo-articulare

Tulburari de
statica
 Introducere
• Prima radiografie a fost realizata in anul 1985,
de catre Wilhelm Röntgen.
Radiografia este metoda imagistica de baza si
indispensabila pentru explorarea plamanului si
osului (90% din totalul examenelor de rutina).
 Traumatisme
• Traumatismele la nivel osteo-articular pot fi
urmate de: fractura, luxatie. entorsa
Fractura: solutie de continuitate la nivelul
unui os.
• Luxatia: pierderea contactului normal
dintre extremitatile osoase ce compun o
articulatie.
• Entorsa: leziune posttraumatica a partilor
moi capsulo-ligamentare si periarticulare
care nu modifica raporturile suprafetelor
articulare.
Radiografie normala de sold
 Fractura de cap femural

Luxatie de sold, cu
dislocare
posterioara
Diagnostic imagistic: radiografia
simpla, IRM, CT, scintigrafie.

Radiografia simpla: este metoda de baza in

diagnosticul traumatismelor osteo-
articulare.
IRM: indicat atunci cand se suspecteaza o
afectare importanta a partilor moi/ pentru
vizualizarea maduvei osoase/ semne
neurologice.
CT: in cazul fracturilor la nivelul regiunilor
anatomice complexe (craniu, coloana,
sacru, articulatia scapulo-humerala etc)
 Radiografia
Permite:
- stabilirea diagnosticului de
fractura sau luxatie
- orientarea conduitei terapeutice
- controlul corectitudinii manevrelor
de reducere si imobilizare.
 Reguli de examinare
• sa se foloseasca regimuri
adecvate
• cel putin doua incidente
• sa includa focarul de fractura si
articulatiile vecine
• sa evidentieze osul si partile moi
• in cazul oaselor pereche se vor
face radiografii bilaterale
 Semne radiologice de
fractura
• Linie transparenta: poate intrerupe total
sau partial continuitatea osului; liniile de
fractura pot fi unice sau multiple.
• Banda opaca: apare in urma
intrepatrunderii fragmentelor osoase dupa
fracturare; apare mai ales in zonele cu
tesut osos spongios (calcaneu, col
femural, metafiza oaselor lungi etc)
• Denivelare marginala.
 Clasificarea facturilor
• In functie de mecanismul de producere:
- traumatism direct/ indirect

• In functie de integritatea tesuturilor moi:

- deschise: cand se constata o solutie de
continuitate la nivelul tegumentului
- inchise
• Smulgerea/ avulsia= detasarea unui
fragment de os la insertia unui tendon.
• Fisurile= linii fine transparente in
interiorul unui os
• Fractura in “lemn verde”= intalnita la
copil, unde oasele sunt elastice; prin
indoirea osului se reupe numai
compacta de parte convexa.
• Tasarea= reducere in volum a unui
segment osos, prin intrepatrunderea
fragmentelor osoase, aspectul radiologic
fiind de banda opaca
Fractura oblica la nivelul peroneului+ avulsie la
nivelul maleolei laterale
In caz de fractura radiografia
precizeaza:
• Sediul (localizarea)
• Tipul
• Traiectul
• Deplasarea fragmentelor
• Existenta leziunilor asociate
 1.Sediul fracturii
 Tipul de os interesat (lung,
scurt sau plat).
 Portiunea de os fracturata
(epifiza , metafiza sau diafiza).
 Daca se produce pe o zona
osoasa care ia parte la
formarea unei articulatii.
 2.Tipul fracturii
Pot fi: complete sau incomplete.

Cele complete: bifragmentare

cominutive
bifocale
prin smulgere
prin tasare
fracturi-separatie
Fractura cominutiva cu angulare si deplasare la nivelul
femurului distal
 3.Traiectul fracturii:

Se raporteaza in functie de axul osului:

• transversal
• oblic
• longitudinal
• spiroid
4 Deplasarea fragmentelor

• Angulare

• Translatie (deplasare laterala)

• Incalecare

• Rotatie

• Telescopare
5.Structura oaselor fracturate

• Trebuie precizat daca

osul este modificat
patologic , prin
afectiuni care-i scad
rezistenta mecanica
(inflamatii , distrofii ,
tumori etc).
 Erori de diagnostic
• Canalele vasculare pot mima fracturi
lineare fara deplasare.
• La copii si adolescenti: suturile craniene si
cartilajele de crestere pot fi confundate
fracturile.
• Oasele sesamoide pot fi confundate cu
fragmente osoase deplasate
• Suprapunerea de osteofite poate crea
impresia unei benzi opace.
• Efectul Mach: prin efectul optic pot aparea
benzi transparente.
 Efectul Mach: efect optic ce apare la
marginea dintre doua densitati usor diferite.
! Descrierea radiologica a unei fracturi
• Pasul 1 >> descrierea radiografiei- de catre cine este
efectuata (barbat/femeie), de ce? cand? unde, la ce
nivel?
• Pasul 2 >> descrierea fracturii:
• a) ce tip de fractura este (completa/incompleta),
traiectul fracturii (transversala, oblica, spirala,
cominutiva)
• b) localizare: la ce nivel osos si unde? (diafiza,
metafiza, epifiza)
• Pasul 3 >> deplasarea fragmentelor: angulare,
translocare, rotatie
• Pasul 4 >>leziuni asociate: implicarea articulatiei;
prezenta altei fracturi
 Vindecarea fracturilor
• Se face printr-un proces de osteogeneza,
care duce la aparitia calusului reparator.
• Se constituie la 2-6 saptamani dupa
fractura
• Fragmentele osoase sunt complet unite
intre 6-12 luni
• Remodelarea osoasa, cu refacerea
arhitecturii osoase normale dureaza 1-2
ani
Aspectul radiologic al calusului
> Tumefiere de parti moi in jurul
focarului de fractura.
> Diminuarea densitatii extremitatilor
osoase, largire aparenta a traiectului
de fractura.
> Mica zona usor calcificata in jurul
focarului de fractura.
> Densificarea calusului ale carui limite
apar nete.
> Stergerea progresiva a traiectului
> Aparitia de travee osoase in interiorul
calusului.
 Radiografii de control
• imediat dupa reducerea fracturii
• la 24-28 h dupa aplicarea
dispozitivelor de tractiune continua
• in prezenta unor acuze subiective
importante
• dupa scoaterea aparatului gipsat
• la sfarsitul tratamentului sau ori de
cate ori starea clinica o impune
 Complicaţiile fracturilor
• Intarzieri in formarea calusului
• Pseudartroză
Frecvente
• Calus vicios
• Calus hipertrofic
• Osteoporoza post-traumatica
• Necroza osoasa
• Anchiloza
• Osificari musculare, ligamentare,
tendinoase etc
Calus hipertrofic la 6 saptamani dupa fractura la un copil de
9 luni; peste un an jumatate se constata remodelarea
calusului
 Forme particulare
de fracturi la adult
• 1. Fracturile fruste: nu pot fi evidentiate
imediat dupa traumatism >> linii fine de
fractura cu intindere redusa, fara deplasare
>> se observa odata cu aparitia calusului;
mai frecvent la nivelul metatarsienelor.

2. Avulsia: detasarea unui fragment osos

situat la insertia unui tendon sau ligament
Fractura frusta la nivelul metatarsului II
Boala Deutschlander
Fractura-avulsie
• 3. Fracturile de stres: apar in urma actiunii
unor solicitari mecanice cu intensitate redusa,
dar repetate pe os sanatos.

• Localizari frecvente:
• - col femural
• - tibie proximal
• - fibula distal
• - tarsiene
• - metatarsiene
Fracturile de stres la nivelul colului femural pot fi:
- prin compresie
- prin tensiune
- prin deplasare
Fracturile de stres la nivelul tibiei si fibulei
sunt cele mai frecvente > 50% din cazuri
 Fotbalist,25 de
ani, cu dureri la
nivelul gleznei

Aspect postoperator
la 12 luni dupa fractura.
Fractura de stres la nivelul osului navicular, la un fotbalist de 27 de ani
Fracturile la copil
Diferente anatomice:
• prezenta cartilajului de crestere
• prezenta unui periost gros si
rezistent
• producerea calusului mai
repede decat la adult si in
cantitate mai mare
 Tipuri de fractura la copil
• 1) fractura completa: cea mai frecventa
• 2) prin tasare: mai ales la nivelul epifizei
distale radiale
• 3) in “lemn verde”: apare doar in cazurile in
care forta este mai mare decat in cazul
deformarii plastice si in care se fractureaza
doar compacta din convexitate.
• 4) deformare plastica: osul apare incurbat,
dar nu se constata linie de fractura; mai
frecvent la nivelul cubitusului si peroneului
Fractura in “lemn verde”
Deformare plastica
Clasificarea fracturilor epifizare
(Salter si Harris)
• Tipul 1: separarea epifizei de diafiza fara a se
evidentia o fractura (decolare epifizara).
• Tipul 2: fractura epifizei impreuna cu un mic
fragment triunghiular metafizar (cel mai frecvent).
• Tipul 3: fracturra cartilajului de crestere (fizei) si
epifizei cu deschidere intraarticulara.
• Tipul 4: linia de fractura trece prin diafiza, fiza si
epifiza.
• Tipul 5: tasare la nivelul fizei cu distrugerea
cartilajului de crestere si intarzierea sau oprirea
cresterii.
 Alunecarea capului femural
• Reprezinta o forma particulara de agresiune
mecanica cronica, repetata, ce apare in
adolescenta.
• Epifiza capului femural aluneca postero-
inferior, iar colul femural urca antero-
superior
• Radiologic:
- cartilaj de crestere cu contur estompat, flu;
- epifiza capului femural apare mai lata si mai
putin inalta comparativ cu cea contralaterala
- colul femural pare alungit
Sindromul copilul batut
• A fost descris pentru prima data in
anul 1946, la copii care au suferit
traumatisme repetate.
• Copii cu varsta < 6 ani
• Radiologic: fracturi in diferite stadii de
vindecare; reactii periostale la nivelul
oaselor lungi; fracturi in locuri
neobisnuite aparute dupa
traumatisme aparent minore.
Combinația dintre fracturile metafizare și reactia periostala
de-a lungul diafizei datorită traumei de rotație este tipică și
specifică
 Tulburarile de statica
Scolioza
• Definitie: curbura laterala a coloanei in plan
frontal > 10 grade.
Doua forme de scolioza:
1) Scolioza nonstructurala: curbura supla care
dispare in timpul inclinarii laterale sau
anterioare a trunchiului, iar corpii vertebrali
nu prezinta modificari
Poate fi: posturala
compensatorie
tranzitorie (antalgica)
• 2) Forma structurala: deformare fixa
rigida, care nu dispare in timpul miscarilor,
iar vertebrele sufera o rotatie in jurul
propriei axe.

Scolioza structurala poate fi:

• - idiopatica >> cel mai frecvent intalnita
• - secundara >> unor modificari osoase
(hemivertebre, traumatisme); modificari
musculare (distrofii musculare);modificari
neurologice (siringomielie,
mielomeninocel)
Diagnosticul de scolioza >> radiografie

ortostatism

Incidenta antero-posterioara
(profil- pentru aprecierea
cifozei, lordozei)
Buletinul radiologic trebuie sa precizeze:

• convexitatea (directia de deplasare) a

curburii
• amplitudinea curburii, vertebrele limita si
vertebra din varful curburii, cu gradul sau
de rotatie
• statica bazinului, echilibrul coloanei
lombare
• aprecierea deformarii/ maturarii osoase si
a corpilor vertebrali
In functie de localizare,scolioza poate fi:
• dorsala: cea mai grava, prin intindere (T5-L1),
prin ghibusul foarte accentuat si prin evolutia
severa.
• dorso-lombara, cu varful la T11-12
• lombara, cu varful curburii la L1-L2
• forma cu doua curburi principale, una dorsala si
alta lombara- scolioza in S

Rotatia corpilor vertebrali

Vertebrele sunt rotate cu procesul spinos spre
concavitatea curburii si cu corpul spre
convexitatea sa
Unghiul Cobb: masoara amplitudinea
curburii
Tehnica de masurare:
- se stabilesc vertebrele limita care au
cea mai mare inclinare fata de
orizontala
- se duce cate o linie prin marginea
superioara a vertebrei limita
superioare si alta prin marginea
inferioarea a vertebrei limita inferioare
- unghiul dintre ele defineste gradul de
curbura
 Echilibrul coloanei
• Se aprecieaza pe rx in incidenta AP printr-o linie
care porneste din odontoida si trece prin mijlocul
sacrului.
• Daca aceasta linie este deplasata, curbura este
dezechilibrata la dreapta sau la stanga.
• Cifoza dorsala se aprecieaza prin masurarea
unghiului dintre cele doua linii care trec prin
platoul superior T1 si platoul inferior T1; in mod
normal are 20-40 grade.
• Lordoza lombara: aprecierea unghiului dormat de
o linie ce trece prin platoul superior L1 si platoul
inferior L5; normal are 50-60 grade.
Factorii prognostici ai scoliozei sunt:
• Varsta si timpul trecut de la aparitie pana la
precizarea diagnosticului
• Gradul rotatiei vertebrale
• Sediul maturarii scheletale
• Marimea si tipul curburii

Tratament: in functie de gradul de curbura

Scoliozele cu grad de curbura < 20 grade- tratament
conservator, cu urmarire la 3-6 luni
Scoliozele cu unghi intre 20-40 grade- gimnastica
medicala si corset
Scoliozele> 50 grade >> corectie chirurgicala
Tratarea scoliozei
 Cifoza
• Definitie: inclinarea anterioara (in plan sagital) a
coloanei care are un aliniment convex al vertebrelor.
Ghibusul= proeminenta arcurilor costale posterioare si
a proceselor transverse datorate rotatiei; nu trebuie
confundat cu cifoza.
Cifoscolioza= scolioza + cifoza

Cifoza rotunda- apare in boli care afecteaza mai multi

corpi vertebrali (cifoza idiopatica, boala Scheuerman)
Cifoza unghiulara se datoreaza traumatismelor care
afecteaza de obicei un corp vertebral sau discitelor
care afecteaza un spatiu intervertebral
Cifoza juvenila/ Boala Scheuermann
Ghibus
 Spondiloliza.Spondilolistezis

• Spondiloliza= lipsa de substanta la nivelul

lamei sau pedicului lateral vertebral.
• Spondilolistezis= defect de aliniament a
corpilor vertebrali cu deplasarea
(> 5 mm) acestora anterior, lateral sau
posterior, avand ca reper vertebra
subiacenta.

! Se precizeaza intotdeauna deplasarea

vertebrei superioare fata de cea inferioara.
Spondiliza cu spondilolistezis
 Deformarile soldului
• Coxa vara: deformatie a extremitatii
proximale a femurului care se
caracterizeaza prin reducerea gradului
de inclinatie al colului femural < 115
grade (normal 124 grade).

Aspectul radiologic varieaza in functia de

varsta la care se face radiografia; la copii
pot aparea intarzieri la nivelul cartilajului
de crestere.
 Coxa valga: cresterea unghiului de
inclinatie a colului femural.
• Pentru masurarea unghiului de inclinatie este
necesar ca radiografia sa se efectueze cu membrul
inferior in rotatie externa;
In cazul in care membrul
inferior este in pozitie
indiferenta sau in rotatie
externa, unghiul de rotatie
apare marit
• In coxa valga: suprafata de contact
este mai mica >> spranceana
cotiloida este mai hipoplazica >>
plafonul cotiloidian orizontalizat >>
favorizeaza aparitia subluxatiei.

• In formele unilaterale, se constata

o inegalitate a lungimii membrelor
inferioare, cel sanatos fiind mai
scurt.
 Deformarile genunchiului
• Genul valgum: deformarea genunchilor cu
apropierea lor pe linia mediana si
cresterea distantei dintre articulatiile
gleznelor.
• Aspectul membrelor inferioare este in X.

• Genu varum: deformarea genunchilor cu

indepartarea lor de linia mediana.
• Membrele inferioare au aspect de
“paranteza”.
 Genul varus

Genul valgus
 Deformarile piciorului
• Piciorul plat- este o tulburare statica
a piciorului caracterizata prin
prabusirea boltilor sale: transversala
si longitudinala.
• Bolta transversala: se intinde intre
extremitatile distale ale
metatarsienelor, avand puncte de
sprijin metatarsianul I si V; punctul cel
mai inalt al boltii este situat la nivelul
metatarsianului III.

• Bolta longitudinala: intre calcaneu si

eepifiza distala a metatarsianului I,
avand punctul cel mai inalt la nivelul
osului navicular.
• Piciorul plat- aspect radiologic:
- prabusirea boltii plantare duce la
modificarea raporturilor oaselor piciorului:
>> capul astragalului aluneca in jos
si in interior;
>> calcaneaul se orizontalizeaza;
>> navicularul coboara, ceea ce
duce la aplatizarea boltei
longitudinale si deviatia in valg a
antepiciorului>> fixarea
metatarsienelor si aplatizarea boltii
transversale >> devierea in valg a
a halucelui
 Halus valgus
• Este o tulburare de statica a
piciorului in care degetul
mare este deviat in exterior,
iar extremitatea distala a
metatarsianului I proemina in
interior.
 Radiologic se constata:

• Prabusirea boltii anterioare cu

indepartarea extremitatilor distale ale
metarsienelor
• Metatarsianul I este deviat intern in
adductie
• Halucele deviat in abductie se
subluxeaza in exterior >> se produce
artroza metatarsofalangiana cu
osteofitoza importanta
• In functie de valoarea unghiului de
abductie, se disting trei grade de
halus valgus:

• Gradul I: pana la 20 grade

• Gradul II: pana la 45 de grade
• Gradul III: > 45 grade, iar halucele
este situat sub degetul II