Unde sonore

Ristea Denis
Marin Andrei
Definitie:
Undele sonore sunt unde mecanice longitudinale ce se propaga in
medii solide lichide si gazoase. Prin mediile solide, undele sonore pot
fi atat longitudinale, cat si transversale.
In timp ce energia miscarii undei se propaga in exteriorul sursei,
moleculele de aer care duc sunetul se misca in fata si in spate, paralel la
directia de miscare a undei. Asadar, o unda sonora este o serie de
compresii si extensii alternative ale aerului. Fiecare molecula da energia
moleculei vecine, dar dupa ce unda sonora a trecut, fiecare molecula
ramane in aceeasi pozitie ca la inceput.

Caracteristicile fizice:
Orice sunet simplu, cum ar fi o nota muzicala, poate fi descrisa in
totalitate, specifcand trei caracteristici perceptive: inaltime, intensitate
si calitate timbrul.Aceste caracteristici corespund exact a trei
caracteristici fzice frecventa,amplitudine si constitutia armonica, sau
respectiv forma undei. Zgomotul este un sunet complex, o mixare de
multe diferite frecvente, sau note care nu sunt legate armonic.
 Sunetul este transmis prin gaze, plasmă și lichide ca valuri
longitudinale, numite și unde de compresie. Este nevoie de un mediu de
propagare. Prin solide, totuși, acesta poate fi transmis atât ca valuri
longitudinale, cât și ca valuri transversale. Undele sonore longitudinale sunt
valuri de deviații de presiune alternante de la presiunea de echilibru,
determinând regiuni locale de compresie și rărire, în timp ce undele
transversale (în solide) sunt valuri de tensiune alternantă de forfecare la un
unghi drept față de direcția de propagare. Energia purtată de o undă sonoră
oscilantă convertește înainte și înapoi între energia potențială a comprimării
suplimentare (în cazul undelor longitudinale) sau deplasarea laterală a
deplasării (în cazul undelor transversale) a materiei și energia cinetică a vitezei
de deplasare de particule din mediu.
Sunetul este ușor de divizat în două elemente simple: presiunea și timpul. Aceste elemente
fundamentale formează baza tuturor undelor sonore. Este, de obicei, separat în părțile sale
componente, care sunt o combinație a diferitelor frecvențe de undă sonoră (și zgomot).
Undele sonore sunt adesea simplificate la o descriere în ceea ce privește undele planului
sinusoidal, caracterizate prin aceste proprietăți generice: Frecvența sau lungimea de undă
inversă Amplitudine, presiune acustică sau intensitate Viteza sunetului Direcție Sunetul
perceptibil de catre oameni are frecvente de la aproximativ 20 Hz la 20.000 Hz. În aer la
temperatură și presiune standard, lungimile de undă corespunzătoare undelor sonore variază
de la 17 m până la 17 mm. Uneori viteza și direcția sunt combinate ca un vector de viteză;
numărul de val și direcția sunt combinate ca un vector de undă. Undele transversale, cunoscute
și sub denumirea de valuri de forfecare, au proprietatea suplimentară, polarizarea și nu sunt o
caracteristică a undelor sonore.
Sunetele pot fi reprezentate ca un amestec al undelor
sinusoidale ale componentelor lor de frecvențe diferite.
Undele de jos au frecvențe mai mari decât cele de mai sus.
 Viteza sunetului depinde de mediul în care trece valurile și
este o proprietate fundamentală a materialului. Primul efort
semnificativ pentru măsurarea vitezei sunetului a fost făcut de
Isaac Newton. El credea că viteza sunetului într-o anumită
substanță este egală cu rădăcina pătrată a presiunii care
acționează asupra ei împărțită la densitatea sa.

Cercul alb este format din

picături de apă condensate
considerate a fi rezultatul unei
scăderi a presiunii aerului în
jurul aeronavei.
 Sonarul (engleză - Sound Navigation And
Ranging) sau hidrolocator, este un aparat
destinat descoperirii și determinării de la
suprafață a poziției obiectelor (epavelor) aflate
sub apă, funcționarea sa fiind bazată pe
fenomenul de reflexie a undelor ultrascurte. Una
din primele funcții a fost determinarea adâncimii
(distanței până la fundul apei). Este folosit pe
larg în navigație și la pescuitul industrial. Navele
militare le au în dotare pentru supravegherea
situației subacvatice în special pentru depistarea
submarinelor și vice-versa - submarinele folosesc
sonarele pentru a evita o eventuală apropiere de
locuri periculoase și pentru a determina direcția
și distanța spre țintă. Unul din posturile
importante pe submarin este cel hidroacustic.
După principiul de funcționare ele se împart în două categorii: active și
pasive. Sonarul activ emite unde de scurtă durată care, întâlnind în calea
sa diverse obstacole, sunt reflectate și recepționate de sonar. Sonarele
pasive nu emană unde ci doar recepționează undele care se răspândesc
prin apă. Sursa sunetelor în apă poate fi nu numai artificială - rotațiile
elicelor (contactul paletelor cu apa), turațiile motoarelor ambarcațiunilor
ci și naturală - pescuitul delfinilor, perturbațiile apei.
Bibliografie:

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Sunet
• Dinu Dumitru, Vlad Constantin : Scafandri și vehicule
subacvatice. Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
1986