FRACTURĂ PLATOU TIBIAL

ANATOMIE
• Din cele 2 oase ale gambei, tibia sustine majoritatea greutatii corpului.
Capul peroneului este locul unde se insera ligamentul conlateral
extern si tendonul bicepsului femural. Platoul tibial se imparte in
hemiplatoul medial si lateral. Hemiplatoul medial este mai mare,
concav si acoperit de cartilaj hialin. Hemiplatoul lateral este mai mic,
convex si de asemeni acoperit de cartilaj hialin. Platoul tibial este
acoperit de meniscul intern si meniscul extern, ancorate de platou
prin ligamentele coronare. Proximal si anterior, aproximativ 3 cm de
suprafata articulara, se gaseste tuberozitatea tibiala – locul de insertie
al tendonului patelar. Lateral de acesta se gaseste tuberculul lui
Gerdy unde se insera fascia iliotibiala. Stabilitatea genunchiului este
data de ligamentele colaterale medial si lateral (in plan frontal) si de
ligamentele incrucisate in plan anteroposterior. Structuri ce sunt in
pericol de a fi lezate la nivelul 1/3 proximale a tibiei sunt nervul
peronier comun care trece la nivelul colului peroneului, si trifurcatia
arterei poplitee in a tibiala anterioara, a tibiala posterioara si a
peroniera.
 MECANISME DE PRODUCERE

Cele mai frecvente cauze sunt accidentele auto si caderea de la inaltime.

Aceste fracturi sunt rezultatul unei forte axiale directe, de obicei cu piciorul in
var sau valg, iar daca genunchiul este in extensie, condilii femurali infunda
platoul tibial. Directia, puterea si localizarea fortei ce actioneaza asupra
platoului determina tipul de fractura si gradul de cominutie.
 SEMNE SI SIMPTOME

• O fractura de platou tibial trebuie suspicionata la fiecare pacient ce se

prezinta cu durere si edem local la nivelul genunchiului dupa un traumatism.
Deobicei este prezenta si hemartroza.
 CLASIFICARE

• Fracturile I pot fi reduse ortopedic prin tractiune si fixate percutan cu

suruburi de 6.5 -7.3mm diam. La pacientii cu osteopenie se poate fixa o
placuta pentru stabilizarea fracturii.
• Fracturile II de obicei nu se pot reduce prin metode ortopedice, de aceea
trebuie intervenit chirurgical. Fragmentul infundat trebuie ridicat pentru a
reface suprafata articulara, grefa osoasa poate fi necesara pentru a
mentine fragmentul elevat, iar fixarea se face cu suruburi de spongie.
Deoarece aceste fracturi sunt frecvente la persoanele in varsta, o placuta
de sustinere poate fi necesara.
• Fracturile III prezinta doar infundarea unui fragment ce poate fi la periferia
platoului sau central. Reducerea se face de obicei printr-o fereastra ce se
face in corticala opusa si ridicarea fragmentului infundat. Pentru fixare se
pot folosi suruburi de spongie 6.5-7.3mm sau mai subtiri, de 3.5mm
pozitionate mai aproape de suprafata articulara.
• Fracturile IV se reduc intraoperator si necesita fixare cu placa si suruburi
pentru a contracara fortele ce actioneaza asupra hemiplatoului medial.
• Fracturile V se fixau initial cu 2 placute, una pentru fiecare hemiplatou. Cu
introducerea placilor blocate, aceste fracturi se pot fixa cu o placa pe
partea laterala a tibiei cu suruburi ce se blocheaza in placa, fiind astfel
suficiente pentru a face fata fortelor ce actioneaza la nivelul hemiplatoului
medial. Aceasta metoda este mai putin invaziva.
• Fracturile Schatzker VI implica o disociatie metafizo-diafizara. Dupa reconstructia
suprafetei articulare, segmentul articular poate fi fixat cu placa cu suruburi, doua
placi sau o singura placa si un fixator extern contralateral. Daca linia de fractura
metafizara este transversa atunci o placa este de ajuns. Dara traiectul de fractura
este oblic atunci corticala opusa trebuie fixata de asemeni.
•
 PROGRAM RECUPERARE

0-1 saptamani
-gheata pentru reducerea durerii si a inflamatiei
-utilizarea carjelor
-mentinerea piciorului mai ridicat cand se sta in decubit
-mobilizari pasive
• 1-6 saptamani