Sunteți pe pagina 1din 15

TEMA NR.

3 /1

Valeriu Efremov, doctor în filosofie,


conferenţiar universitar
SISTEMUL POLITIC AL
UNIUNII EUROPENE
Uniunea Europeană este o entitate politică, socială şi economică, dezvoltată în
Europa, ce este compusă din 27 state. Este considerată a fi o construcţie sui
generis, situându-se între federaţie şi confederaţie. Începând cu 1 decembrie 2009,
Uniunea Europeană are personalitate juridică internaţională.

Sub prevederile Tratatului de la Lisabona,


principalele instituţii comunitare sunt:

PARLAMENTUL EUROPEANcare este ales


direct de către cetăţenii statelor membre ale
Uniunii Europene pentru a le reprezenta
interesele.
CONSILIUL EUROPEANcare reprezintă
guvernele statelor membre. Stabileşte
politicile principale ale UE.

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE


(Consiliul de Miniştrii), este alcătuit din 27 de
miniştrii ai guvernelor reprezentând fiecare stat
membru. Are atribuţii legislative şi bugetare
împreună cu Parlamentul European.

COMISIA EUROEPANĂcare reprezintă în


mod independent interesele Uniunii în
ansamblu.

INALTUL REPREZENTANT AL UE PENTRU


POLITICĂ EXTERNĂ ŞI SECURITATE AL
UEcare coordonează politica externă şi de
securitate comună.
CURTEA DE JUSTIŢIE A UEcare se
îngrijeşte de respectarea legilor europene.

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂcoordonează politica Monetară europeană.

CURTEA EUROPEANĂ DE CONTURIcare verifică finanţarea activităţilor UE


Sistemul politic al Uniunii Europene este definit într-o serie de tratate.
Ultimul dintre aceste tratate este Tratatul de la Lisabona. Tratatul
actual şi viitoare stabilesc pentru politica Uniunii Europene o serie de
instituţii. Sistemul politic rezultat din aceste acte reflectă prin structura
sa principiul democratic al separării puterilor în stat în puterea
legislativă, executivă şi juridică, iar în ce priveşte procesul legislativ
urmăreşte principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
Parlamentul European este unul din organele
Comunităţilor Europene. Începând cu anul
1979 este ales direct, o dată la 5 ani, prin
alegeri generale, libere şi secrete.

Parlamentul European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles şi


Luxemburg. Structurile politice existente în ţările membre se
oglindesc în rândul fracţiunilor politice de la nivelul Parlamentului
European. În acest parlament există şapte fracţiuni şi o serie de
deputaţi independenţi. Deputaţii din Parlamentul European provin
din circa 160 de partide politice diferite, în care aceştia sunt membri
în ţările lor de origine. Parlamentului European numără acum 736
de deputaţi.
Parlamentul European este aşa-numita cameră a reprezentanţilor
cetăţenilor din UE, în timp ce Consiliul Uniunii Europene este
organismul reprezentativ al statelor din UE.
Regulamentul de funcţionare al Parlamentului European conţine şi
alte reglementări privind modul său de organizare.
Parlamentului European a fost stabilită prin
Tratatul de la Nisa, care conţine prevederi
referitoare la echilibrul puterii şi procesul
decizional în cadrul Uniunii, în contextul unei
structuri cu 27 de State Membre.

Parlamentul dispune de trei puteri


importante

Puterea legislativă, prin care împreună cu


Consiliul Uniunii Europene adoptă legislaţia
europeană (directive, ordonanţe, decizii).
Această coparticipare la procesul legislativ
asigură legitimitatea democratică a textelor de
lege adoptate
Acest drept de iniţiativă îl are la ora actuală
numai Comisia Europeană. După semnarea
Tratatului de la Nisa, în majoritatea domeniilor
politice deciziile se iau pe principiul
coparticipativ, la care parlamentul şi Consiliul
au drepturi egale, urmând ca în cazul în care nu
se ajunge la un consens decizia să fie luată în a
treia şedinţă, în cadrul unei comisii de mediere.

Puterea bugetară. Parlamentul European împreună cu


Consiliul sunt organele bugetare ale UE. Comisia Europeană
întocmeşte un proiect de buget. În faza de aprobare a bugetului
Parlamentul şi Consiliul au posibilitatea de a efectua
modificări. La capitolul de venituri bugetare ultimul cuvânt îl
are Consiliul, la cel de cheltuieli îl are Parlamentul. Dreptul de
intervenţie al Parlamentului în domeniul cheltuielilor agricole
este însă foarte redus.
Puterea de control democratic asupra
Comisiei Europene. Înainte de numirea
membrilor acesteia, Parlamentul analizează în
comisiile sale competenţa şi integritatea
comisarilor desemnaţi (propuşi). Parlamentul
poate aproba numirea membrilor comisiei, sau
impune retragerea unuia din comisari prin
neacordarea votului de încredere. În afară de
acestea, Parlamentul exercită un control politic
prin Consiliul de Miniştri şi Consiliul
European, cu precădere în afara CE, acolo unde
aceste instituţii au funcţii executive.
Parlamentului European se află la Strasbourg. Acolo se ţin cele 12 şedinţe
anuale în plen, a câte patru zile fiecare. Comisiile şi fracţiunile se mai pot
întruni, de asemenea, la Bruxelles, unde ocazional au loc şi şedinţe
plenare. Sediul Secretariatului General se află la Luxemburg.
Secretariatul General este condus de un Secretar general şi este alcătuit din
8 direcţii, fiecare fiind condusă de un director general, la care se adaugă un
Birou juridic. Direcţiile Generale mai apropiate sferei politice îşi au sediul
la Bruxelles, celelalte la Luxemburg. Aici lucrează circa 3500 angajaţi,
adică peste jumătate din personal, mulţi dintre aceştia fiind traducători şi
funcţionari ai serviciilor administrative
Parlamentul European este ales o dată la 5 ani. Ultimele alegeri europene au avut
loc în iunie 2009, în toate cele 27 state membre. Următoarele alegeri vor avea loc
în 2014. Numărul de deputaţi nu reflectă toate voturile primite; statele mai mici
sunt reprezentate de un număr supraproporţional de deputaţi, în timp ce cele mai
mari, şi mai ales Germania, de un număr subproporţional.

Comisia europeană este organul executiv al


Uniunii Europene, având rolul de a întocmi
proiecte de legi şi de a monitoriza aplicarea
acestora. Comisia este un organ al
Comunităţilor Europene, independent de statele
membre, având deci un caracter cu adevărat
supranaţional. Sediul Comisiei: Berlaymont,
Bruxelles. Comisarii acţionează exclusiv la
dispoziţia Uniunii şi nu a ţărilor de origine.
Comisia europeană este organul executiv al Uniunii Europene, având rolul
de a întocmi proiecte de legi şi de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia
este un organ al Comunităţilor Europene, independent de statele membre,
având deci un caracter cu adevărat supranaţional. Sediul Comisiei:
Berlaymont, Bruxelles. Comisarii acţionează exclusiv la dispoziţia Uniunii şi
nu a ţărilor de origine.

Regulamentul de funcţionare al Comisiei Europene este compusă la ora actuală din


27 de comisari, din care unul are funcţia de preşedinte al Comisiei Europene.
Consiliul European îl nominalizează pentru fiecare nouă comisie pe preşedintele
acesteia, după care se solicită acordul Parlamentului European. După intrarea în
vigoare a Tratatului de la Nisa din 1 februarie 2003 fiecare stat membru al Uniunii
Europene îşi deleagă câte un comisar, căruia i se alocă o anumită sferă de competenţă
politică, care după posibilităţi trebuie să corespundă cu autoritatea deţinută de statul
membru în acel domeniu politic. Consiliul European numeşte comisarii, după ce
fiecare guvern naţional a propus pentru comisariat câte trei candidaţi. După numirea
acestora se solicită apoi acordul Parlamentului Uniunii Europene conţine şi alte
reglementări organizaţionale.
Comisia Europeană
reprezintă instituţia care apără interesul general
al Uniunii. Ea este actualmente formată din 27
de comisari (un comisar pentru fiecare stat
membru şi doi pentru statele mari:Italia,
Spania, Franţa, Germania, Marea Britanie)
Preşedintele este cel care convoacă Comisia,
cel puţin o dată pe săptămână
Comisia este gardianul Tratatelor

are iniţiativa legislativă directă


poate fi mediator între guvernele statelor membre în cadrul Consiliului
European, gestionează fondurile structurale şi bugetul, precum şi clauzele de
salvgardare. Comisia este ajutată în activitatea sa de comitete, prin delegarea
de competenţe în cadrul procedurii de comitologie. În domeniile
extracomunitare, Comisia este asociată în Politica Externă şi de Securitate
Comună şi are competenţe limitate referitor la cooperarea în domeniul
Justiţiei şi Afacerilor Interne. Sediul Comisiei este la Bruxelles
Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) îşi are
sediul la Luxemburg şi este organul juridic al
Comunităţilor Europene.
Sarcinile CEJ sunt prevăzute în art. 220-245
Tratatul UE precum şi în propriul său statut.
Acestea constau în asigurarea interpretării
uniforme a legislaţiei europene.

În 1989, pentru a uşura activitatea CEJ a fost înfiinţată Curtea


Europeană de Justiţie de Primă Instanţă (CEJ-PI) şi apoi în 2004 o altă
instanţă, pentru probleme care privesc funcţionarii publici: Tribunalul
funcţionarilor publici ai Uniunii Europene. De atunci CEJ nu mai este
competentă decât pentru soluţionarea căilor de atac înaintate de
persoanele fizice şi juridice împotriva deciziilor luate de Curtea
Europeană de Justiţie de Primă Instanţă. Mai nou însă, cu puţine
excepţii, CEJ răspunde şi de dosarele de chemare în judecată în primă
instanţă înaintate de statele membre ale UE împotriva Comisiei
Europene.
Curtea Europeană de Conturi, instituită în
1997, examinează legitimitatea şi regularitatea
intrărilor şi ieşirilor din Uniunea Europeană şi
supraveghează gestiunea financiară sănătoasă a
bugetului UE.
Curtea de conturi este compusă de un cetăţean
pentru fiecare stat membru, numit de Consiliul
Uniunii Europene cu un mandat de şase ani,
care poate fi înnoit. Din 1 ianuarie, 2007 Curtea
este compusă din 27 de membri; din motive de
eficienţă, Curtea poate institui secţiuni în
interiorul ei, cu un număr redus de membri,
pentru a adopta anumite categorii de relaţii şi
păreri.

Membrii îşi desemnează preşedintele Curţii,


care rămâne în post timp de trei ani
Consiliul Uniunii Europene, denumit şi Consiliul de Miniştri,
reprezintă, împreună cu Parlamentul European, ramura legislativă a
Uniunii Europene. Consiliul Uniunii Europene este principalul organ
legislativ al Uniunii.
Consiliul Uniunii Europene nu este acelaşi lucru cu Consiliul
Europei, care este o organizaţie internaţională, complet independentă
de UE. De asemenea nu trebuie să fie confundat cu Consiliul
European, care este o instituţie diferită a Uniunii Europene, chiar
dacă foarte apropiată de aceasta.
Consiliul Uniunii Europene îşi are ca prim loc de întâlnire sediul de
la Bruxelles, iar ca al doilea loc, Strasbourg.
La 19 noiembrie 2009, corespunzător Tratatului de la Lisabona, a fost
desemnat drept primul Preşedinte (permanent) al Consiliului Uniunii
Europene belgianul Herman Van Rompuy. El a preluat noua poziţie
în ziua intrării în vigoare a Tratatului, la 1 decembrie 2009, pentru o
durată de 2 ani şi jumătate. Sefia diplomatiei europene (corespunde
unui ministru de externe al UE) o deţine Catherine Ashton (Marea
Britanie).

S-ar putea să vă placă și