Sunteți pe pagina 1din 16

INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE ÎN CADRUL PROCESULUI DE

BIOTRANSFORMARE

INDUCŢIA ENZIMATICĂ INHIBIŢIA ENZIMATICĂ

• proces metabolic care constă în • fenomen de sens opus inducţiei sub


stimularea sintezei unor enzime cu rol în acţiunea unei substanţe exogene numită
metabolizarea medicamentelor sub inductor enzimatic (prin inhibitie
acţiunea unei substanţe exogene numită competitivă sau necompetitivă);
inductor enzimatic; •  viteza de metabolizare a
•  viteza de metabolizare a medicamentelor;
medicamentelor; •  concentraţia plasmatică a
•  concentraţia plasmatică a acestora  risc de toxicitate la doze
acestora  ineficacitate terapeutică, teraputice ;
necesitatea măririi dozei de • inhibitori enzimatici: imidazolii
medicament pentru a obţine acelaşi antifungici (ketoconazol), eritromicina,
efect terapeutic; cimetidina
• caracteristici:
• este dependent de specie;
• este dependent de doza administrată
a substanţei inductoare;
• este variabil ca durată (lent
reversibil);
• inductori enzimatici: barbituricele
(fenobarbital), rifampicina, carbamazepina
INTERACŢIUNI
MEDICAMENTOASE

prin MECANISM prin MECANISM


FARMACOCINETIC FARMACODINAMIC

La nivelul
SINERGISM
ABSORBŢIEI

Modificarea
de POTENŢARE
pH-ului

Influenţarea
proceselor de de ADIŢIE
transport activ

Adsorbţie
ANTAGONISM
la suprafaţă

Modificarea
FIZIC
peristaltismului

La nivelul
CHIMIC
DISTRIBUŢIEI

Interacţiuni
FUNCŢIONAL
de deplasare

La nivelul
FARMACOLOGIC
METABOLIZĂRII

INDUCŢIE
COMPETITIV
ENZIMATICĂ

INHIBIŢIE
NECOMPETITIV
ENZIMATICĂ

La nivelul
ELIMINĂRII

Modificarea
pH-ului

Influenţarea
I.I SINERGISMUL INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE
MEDICAMENTOS PRIN MECANISM FARMACODINAMIC

Consideraţii generale

• Sinergismul medicamentos reprezintă


fenomenul de mărire a răspunsului biologic
(creşterea intensităţii efectului farmacodinamic)
 sinergism supraaditiv
la asocierea a două medicamente. E AB  E A  EB
• Exemple:
• neuroleptanalgezia (fentanil +
 sinergism aditiv droperidol);
• co-trimoxazol (sulfametoxazol +
E AB  E A  EB trimetoprim);
• peniciline cu spectru larg + inhibitori de
-lactamază (amoxicilină + acid clavulanic;
• Exemple: ampicilină + sulbactam);
• asociaţii analgezice (aspirină + • alcool + deprimante centrale
paracetamol);.
II. ANTAGONISMUL INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE
I MEDICAMENTOS PRIN MECANISM FARMACODINAMIC
Consideraţii generale

• Antagonismul medicamentos reprezintă


fenomenul de scădere sau anulare a
răspunsului biologic (scăderea intensităţii  Antagonism funcţional
efectului farmacodinamic) la asocierea a două
medicamente. • asocierea de medicamente care produc
efecte opuse farmacodinamic, prin mecanisme
 Antagonism fizic diferite.
• Exemple:
• Exemple: • deprimante centrale + excitante
• adsorbţia la suprafaţă (cărbune activ + centrale;
alcaloizi);.

 Antagonism chimic
 Antagonism farmacologic
• efectul unei substanţe este împiedicat sau
diminuat printr-o reacţie chimică de
neutralizare sau complexare de către o altă
substanţă folosită ca antidot; • ANTAGONISM COMPETITIV.
• Exemple: • ANTAGONISM NECOMPETITIV;
• metale grele + EDTA;
• Cu2+ + D-penicilamină;
• CN- + edetat cobaltic
II. ANTAGONISMUL
INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE
I MEDICAMENTOS (II)
PRIN MECANISM FARMACODINAMIC
ANTAGONISMUL
COMPETITIV
• cele două substanţe asociate concură
pentru ocuparea aceluiaşi receptor, una
comportându-se ca AGONIST (caracterizat
prin afinitate şi activitate intrinsecă), cea de-a
doua ca ANTAGONIST (caracterizat prin
afinitate, lipsit de activitate intrinsecă);
• caracteristici:
• reciproc complet (cele două substanţe
asociate îşi pot anula reciproc efectele);
• reversibil; pA2   log Antag
• specific.

Relaţii cantitative

• pA2 - concentranţia de antagonist (exprimată prin logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei
molare de antagonist) în prezenţa căruia este necesară dublarea cantităţii de agonist pentru a păstra
intensitatea efectului iniţial al agonistului.
• pAx - - concentranţia de antagonist (exprimată prin logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei
molare de antagonist) în prezenţa căruia este necesară mărirea de x ori cantităţii de agonist pentru a
păstra intensitatea efectului iniţial al agonistului.
II. ANTAGONISMUL INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE
I MEDICAMENTOS (III) PRIN MECANISM FARMACODINAMIC
ANTAGONISMUL
NECOMPETITIV

• substanţa antagonistă se leagă alosteric (în


afara situsului de legare a agonistului),
blocând receptorii fără a intra în competiţie
cu agonistul pentru acelaşi situs de legare sau
acţionează prin alt mecanism decât agonistul,
printr-o altă verigă (variantă a
antagonismului funcţional)
• caracteristici:
• ireversibil;

Relaţii cantitative

• pD2’ - concentranţia de antagonist necompetitiv (exprimată prin logaritmul zecimal cu semn schimbat al
concentraţiei molare de antagonist) în prezenţa căruia efectul agonistului scade la jumătate faţă de
efectul iniţial (în absenţa antagonistului).
REACŢII ADVERSE – CONSIDERAŢII GENERALE
%
popu- • reacţii cu manifestări nedorite,
nocive pentru organism, care apar în
DEFINIŢIE latie
urma administrării medicamentelor la
50 doze terapeutice, în scop profilactic,
curativ sau pentru diagnostic
doză

Hiperreactivi Normali Hiporeactivi


EFECTE
EVENIMENTE EFECTE TOXICE
ADVERSE SECUNDARE

• efecte nedorite • consecinţa


şi/sau neaşteptate în • consecinţa indirectă a acţiunii directe a
relaţie directă sau nu acţiunii terapeutice a medicamentului la
cu medicaţia medicamentului (sunt nivelul unui anumit
administrată strict dependente de organ
mecanismul de acţiune)
REACŢII ADVERSE – CONSIDERAŢII GENERALE

INTOLERANŢĂ TOLERANŢĂ

• răspuns diminuat la o doză terapeutică de


• răspuns exagerat la o doză terapeutică de medicament, în legătură sau nu cu
medicament, în legătură sau nu cu mecanismul de acţiune;
mecanismul de acţiune; • cauze:
• cauze:  reactivitate scăzută (extremă a
 reactivitate exagerată (extremă a distribuţiei normale gaussiene);
distribuţiei normale gaussiene);  condiţionare genetică (idiosincrazie) –

 condiţionare genetică (idiosincrazie) – toleranţă înnăscută;


intoleranţă înnăscută;  mecanism farmacocinetic sau
 alergie (intoleranţă dobândită) farmacodinamic (toleranţă farmaco-
logică)
REACŢII ADVERSE – clasificare după mecanismul
producerii
REACŢII DE TIP
ALERGIC
REACŢII DE TIP I (ANAFILACTIC)
• Formare de IgE contra antigenelor
• mecanism imunologic (intoleranţă dobândită);
(haptene cuplate cu proteine
• rezultat al interacţiunii între medicament sau
endogene), complexele antigen-
metabolit deveniţi antigenici şi anticorpi;
anticorp fixându-se de mastocite sau
• apare la re-expunere la medicament (prima
leucocite cu eliberare de histamină,
expunere nefiind întotdeauna medicală)
leucotriene, PG; PAF;
• independente de doză
• manifestări în 2-5 min. până la 1-2h

EXEMPLE Tratament:
• 0,5 mg adrenalină i.v., eventual
• Şoc anafilactic -  repetat la 10-20 min.;
• astm bronşic (aspirină, AINS),
• edem Quinque
! • hidrocortizon hemisuccinat 100-300
mg i.v.;
• Reacţii anafilactoide – medicamentul in sine • antihistaminic H1-blocant
produce degranulare mastocitară (dextrani); (clorfeniramină i.v. 10.20 mg);
• bronhoconstricţia poate avea mecanism • substituenţi de plasmă şi
pseudoalergic sau mixt. oxigenoterapie dacă e necesar
REACŢII ADVERSE – clasificare după mecanismul producerii
REACŢII DE TIP REACŢII DE TIP II (CITOLITIC-
ALERGIC CITOTOXIC)
• medicamentul sau metabolitul se
• anemie hemolitică (peniciline, metildopa); combină cu proteine tisulare, iar
• trombocitopenie (antimalarice, celulele implicate devin antigenice
rifampicină, tiazide, indometacin) formându-se anticorpi contra
acestora (IgG, IgM) şi activându-se
•  agranulocitoză şi granulocitopenie
sistemul complement  liză celulară
(cloramfenicol, sulfonamide, săruri de aur,
clozapină, colchicină);
Tratament:
• anemie aplastică – cloramfenicol, • anemie hemolitică, boli de
sulfonamide, fenotiazine; colagen, hepatită, nefropatie –
• boli de colagen (sindrom lupoid) – corticosteroizi;
hidralazină, procainamidă, izoniazidă; • agranulocitoză, anemie
• icter colestatic, hepatită necrotică, aplastică – oprirea imediată a
nefropatie – fenotiazine, sulfamide medicaţiei, antibiotice bactericide
antidiabetice, eritromicină, metildopa, cu spectru larg în doze mari,
hidralazină; transfuzie de sânge
REACŢII ADVERSE – clasificare după mecanismul producerii
REACŢII DE TIP REACŢII DE TIP III
ALERGIC
(prin COMPLEXE IMUNE)
• complexele antigen-anticorp activează
EXEMPLE complementul  obstrucţia vaselor mici 
chemotactism leucocitar cu eliberare de enzime
lizozomale  proces inflamator

• boala serului – apariţie la 1-3 săptămâni


de la administrarea medicamentului
(peniciline, metildopa); Tratament:
• glomerulonefrită (antimalarice, • boala serului – corticosteroizi;
rifampicină, tiazide, indometacin)
• vasculită
• pneumonie cu fibroză şi eozinofilie
REACŢII DE TIP IV
(de tip întârziat, mediate celular)
• dermatită de contact; • receptorii specifici pentru antigen sunt activaţi 
• rash neurticarian proliferare de limfocite T sensibilizate  proces
inflamator local
REACŢII ADVERSE – clasificare după mecanismul producerii

REACŢII DE TIP • apneea toxică la suxametoniu (deficit de


IDIOSINCRAZIC pseudocolinesterază);
• polimorfismul acetiltransferazelor;
• deficienţa unor enzime din sistemul OFMM;
• acatalazia;
• deficit enzimatic • porfiria acută hepatică (inducţia ALA-transferazei);
condiţionat genetic • intoleranţa la alcool (deficit de alcool-
(intoleranţă înnăscută); dehidrogenază);
• independente de doză • rezistenţa la vitamina D;
• caracterizează un grup • deficitul de methemoglobin-reductază eritrocitară;
de populaţie (distribuţie • hipertermia malignă;
polimodală) • glaucomul cortizonic;
• potenţarea efectului presor al catecolaminelor la
bolnavii cu fenilcetonurie;
• hemoliza acută prin deficit de G-6-fosfat-
dehidrogenază
REACŢII ADVERSE – clasificare după mecanismul producerii
MEDICAMENTE cu tropism
farmacotoxicologic la nivel SNC
REACŢII DE TIP • neuroleptice  diskinezie tardivă;
TOXIC • izoniazidă, etambutol, metronidazol
 polinevrite;
• mecanism toxic direct MEDICAMENTE cu tropism
cu specificitate de organ; farmacotoxicologic HEPATIC
• corelaţie cu doza • paracetamol, metotrexat  necroză
administrată; hepatică doză-dependentă;
• tipuri speciale: • steroizi 17-- alchilaţi,rifampicină 
 teratogenitate;
interferarea conjugării şi excreţiei
 cancerogenitate;
bilirubinei  icter;
 mutagenitate.
• anestezice generale fluorurate,
antiepileptice, AINS, metildopa,
hidralazină  necroză hepatocelulară
acută;
• hepatită colestatică  fenotiazine,
antidiabetice orale, eritromicină
REACŢII ADVERSE – clasificare după mecanismul
producerii

REACŢII DE TIP TOXIC CARCINOGENEZĂ

• alterarea ADN, activarea oncogenelor


(alchilanţi, griseofulvină);
MEDICAMENTE care afectează • imunosupresie;
SPERMATOGENEZA •Substituţie hormonală (estrogeni)

• acţiune reversibilă (sulfosalazina, TERATOGENEZĂ


citostatice, estrogeni, vitamina E la doze
mari, nitrofurantoina, AAS, gosipol, • acţiune directă (citostatice, antitiroidiene,
antiandrogeni); retinoizi, substanţe cu toxicitate de organ);
• acţiune reversibilă, apoi ireversibilă • acţiune indirectă (substanţe care reduc
(androgeni, steroizi anabolizanţi, fluxul sanguin placentar, ocitocice,
citotoxice) hormoni).
Farmacocinetica tonicardiacelor : între diferitele preparate există deosebiri
importante în ceea ce priveşte absorbţia intestinală, legarea de proteinele
plasmatice, metabolizarea, eliminarea. Numai cca 15% din glicozidele
tonicardiace ajung să se lege de proteinele din miocard, restul ajung în alte
ţesuturi. In decompensarea cardiacă administrarea începe cu aşa numita doză
de atac , care se poate continua timp de 3-5 zile pentru preparatele cu acţiune
lentă şi durabilă sau doar 1-2 zile pentru preparatele cu acţiune rapidă,
realizând digitalizarea adică atingerea dozei de saturaţie, după care se
continuă cu administrarea dozei de întreţinere, adică înlocuirea cantităţii
eliminate zilnic.
INTERACŢIUNI

simpatomimetice: aritmii
beta-blocante, calciu-blocante, PSM:
bradicardie, bloc atrio-ventricular -BAV
săruri de Ca: risc de toxicitate, oprire în sistolă
diuretice saluretice: risc de hipokaliemie, aritmii
alte antiaritmice: chinidina
medicamente care încetinesc tranzitul
intestinal, inductoare enzimatice