Aplicatii ale Chimiei in Expertizele

Juridice

Curs 1_Introducere

Curs 1
Conf. Dr. Ing. Denisa Ficai
2018-2019
 Chimia

Materia

Substante

Molecule si ioni

Element chimic
Protoni (q0=+e)
Nucleu
Atomi ATOM Neutroni (q0=0)
Invelis electronic - electroni

Nucleu Invelis electronic

nucleoni electroni

Protoni Neutroni
 Chimia

Materia

Substante Substante organice + anorganice

Molecule si ioni Simple Complexe

Element chimic Metale - 86 Acizi; Baze

Nemetale - 18 Oxizi; Saruri
Semimetale - 7 ....…
Atomi

Proprietati
Nucleu Invelis electronic
Fizice Chimice
nucleoni electroni
Densitate, culoare, Reactivitate diferita in
p.t.; p.f.; etc. reactiile de: schimb,
Protoni Neutroni combinare, descom-
punere, redox. ...…
Tabelul periodic al elementelor, câteodată numit și tabelul periodic al lui Mendeleev, cuprinde într-o
formă tabelară toate elementele chimice, aranjate în funcție de numărul lor atomic (adică după numărul
de protoni dintr-un atom) și în funcție de configurația electronică și unele proprietăți chimice recurente.
SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR A fost descoperit de Mendeleev.

În tabelul lui Mendeleev elementele sunt aşezate în şiruri orizontale denumite perioade şi verticale
denumite grupe.
Sistemul periodic al elementelor:
- 7 perioade (notate 1÷7);
- 16 grupe [(8 grupe principale (IA-VIIIA) şi 8 secundare (IB-VIIIB)].

Grupele principale conţin metale, semimetale şi nemetale

Grupele cele secundare conţin metale tranziţionale.
Lantanidele şi actinidele sunt două familii de câte 14 elemente care se intercalează, prima după La în
perioada 6,
a doua după Ac în perioada 7.
Primul element din fiecare perioadă este un metal alcalin iar ultimul un gaz rar cu excepţia primei perioade
(H) şi ultimei perioade; nu se cunoaşte ultimul element-118 (UUO).
Numărul perioadei indică numărul straturilor electronice ale atomilor:
● perioada 1 – elementele au numai stratul electronic K
● perioada 2 – elementele au straturile electronice K, L
● perioada 3 – elementele au straturile electronice K, L, M
● perioada 4 – elementele au straturile electronice K, L, M, N etc.
SIMBOL CHIMIC
 Simbolul chimic – reprezinta litera sau grupul de litere cu ajutorul caruia se
scrie prescurtat denumirea unui element chimic.

 Chimistul si omul de stiinta rus Dmitri Ivanovici Mendeleev, a realizat prima

clasificare stiintifica a elementelor, cunoscuta sub denumirea de” sistemul
periodic al elementelor”.

 Aceste cuprinde 18 coloane verticale( grupe) si 7 siruri orizontale( perioade).

 Simbolurile elementelor sunt alcatuite in general din prima litera a denumirii

lor.

 In cazul in care denumirea unor elemente incepe cu aceiasi litera, pentru

reprezentarea simbolica a acestora se folosesc primele doua litere a
denumirii lor

 Daca primele litere sunt aceleasi se pasreaza prima litera si o alta litera din
denumire
 Nr grupei dupa clasificarea IUPAC Nr grupei dupa clasificarea CAS

14 IV A
Numarul atomic Z Masa Atomica Relativa
6 12.011
Nr de ordine al elementului
Numarul perioadei 2
C Simbolul elementului

CARBON

Denumirea elementului
NUMĂR ATOMIC, Z

Z - numărul protonilor din nucleul unui atom sau sarcina nucleară;

- numărul electronilor din învelişul electronic al atomului;
- este numit şi număr de ordine, indicând poziţia elementului în sistemul periodic
- este un nr constant si reprezinta o caracteristica a atomului, determinaind sarcina nucleara a
atomului respective

NUMĂR DE MASĂ, A

A - ne arata numărul de nucleoni si reprezinta suma dintre numărul protonilor din nucleul unui
atom (Z) şi numărul neutronilor din nucleu (N)
- este intodeauna un numar intreg

A=n+Z
 MASĂ ATOMICĂ RELATIVĂ (Ar)
 mărime adimensională reprezentând numărul care arată de câte ori masa unui atom
este mai mare decât a 12-a parte din masa atomică a izotopului 126C; raportul dintre
masa unui atom dintr-un element (masa atomică absolută) şi a 12-a parte din masa
atomică a izotopului 126C (u.a.m.)

 Se calculează ca media ponderată a maselor atomice relative ale izotopilor constituenţi:

Nr izotopi
Ar  E   n 1
%Izotop n  Ar(Izotop n)

Masa atomica
Element Izotopi Ponderea Relaţia de calcul a masei atomice relative a relativa a
Izotopilor elementului elementului

H 1H 99,985%
1
99,985 0,015 0
1
2H
(D) 0,015% Ar(H)= 1 2 3 1.008
3H (T)
100 100 100
1 0%
Cl 35Cl 75,4% 75,4 24,6
17 Ar(Cl)=  35   37
37Cl 24,6% 100 100 35,45
17

O* 8
16O 99,757%
99,757 0,038 0,205
8
17O 0,038 % Ar(O)=  16   17   18 15,99
18O
100 100 100
8 0,205%

*Oxigenul are 13 izotopi cunoscuţi (812O – 824O), dintre care 3 izotopi naturali.
 MASA MOLECULARĂ RELATIVĂ
 este mărimea care arată de câte ori masa moleculei unei substanţe este mai
mare decât u.a.m.; raportul dintre masa unei molecule şi a 12-a parte din masa
unui atom al nuclidului 126C

 este suma maselor relative ale atomilor moleculelor:

Mr HCl = Ar H + Ar Cl = 1 + 35,5 = 36,5

Mr MgCl2 = Ar Mg + Ar Cl = 24 + 2·35,5 = 95
 MASA MOLARĂ = M (sau μ)
 raportul dintre masa şi numărul de moli ai unei probe de substanţă
 unitatea de măsură este Kg/mol sau g/mol
 valoarea sa numerică, exprimată în g/mol, este egală cu valoarea numerică a:
• masei atomice relative a unui element, Ar
• masei moleculare relative a unui compus, Mr
• masei relative a unităţii structurale a unui compus, Fr

VOLUMUL MOLAR = Vm
 Volumul ocupat de un mol al oricărui gaz în condiţii normale (t=0°C, p=1
atm);
 Vm = 22,4 L/mol;
 Raportul dintre volumul V şi numărul de moli n ai unei probe de substanţă;
 Unitatea de măsură: m3/mol sau L/mol
 MOLECULA
 - e cea mai mică parte dintr-o substanță care păstrează compoziția
procentuală și toate proprietățile chimice ale acelei substanțe. O moleculă
este definită ca un grup electric neutru, destul de stabil, format din cel puțin
doi atomi într-un anumit aranjament, legați împreună în conformitate cu
legături chimice foarte puternice (covalente).

 După natura atomilor componenți, pot fi molecule formate din atomi identici
(H2, O2, Cl2) sau formate din atomi diferiți (HCl, H2O, NH3, CH4).

 În funcție de numărul de atomi prezenți într-o moleculă, aceasta poate fi:

 diatomică: O2, N2, Cl2, I2, H2, Br2
 triatomică: O3
 tetraatomică: C4
 pentaatomică: P5
 octoatomică: S8
 multiatomică: F60
 ACIZI
Definitie – substante formate din unul sau mai multi atomi de hidrogen si un radical acid.
Acid Radical acid

Formula moleculara
HyA = HCl (acid clorhidric),
H2SO4 (acid fosforic),
HNO3 (acid azotic)

13
 ACIZI
 Acizii sunt substante compuse in a caror compozitie intra pe langa atomi ai unor nemetale
si unul sau mai multi atomi de hidrogen.

♦ Clasificare
a. După compoziţia lor, exprimată prin prezenţa sau absenţa atomilor de oxigen, acizii se împart în:
♦ Hidracizi - acizi care nu conţin atomi de oxigen, cum ar fi HBr, H2S etc.
♦ Oxoacizi - acizi care conţin în compoziţia lor atomi de oxigen, de exemplu: H2CO3, HNO2 etc.

b. După numărul atomilor de hidrogen din moleculă care pot fi cedaţi, acizii se pot clasifica în:
♦ Acizi monobazici (monoprotici) - care pot ceda un singur ion de hidrogen;
Exemple: HCl, HNO3
♦ Acizi dibazici (diprotici) - pot ceda doi ioni de hidrogen;
Exemple: H2S, H2CO3
♦ Acizi tribazici (triprotici) - au în molecula trei atomi de hidrogen.
Exemple: H PO , H PO
3 3 3 4

c. După tăria lor, acizii pot fi clasificați în: acizi tari și acizi slabi.

HF < HCl < HBr < HI

→crește tăria hidracidului →
H2CO3< H2S < H3PO4 < HNO3 < HCl < H2SO4 < HClO4

14
 ACIZI - denumire
Denumirea hidracizilor
Pentru denumirea unui hidracid,
-se foloseşte termenul "acid" apoi se trece denumirea nemetalului cu sufixul "-hidric".

Radicalii acizi proveniţi de la hidracizi

- se denumesc prin denumirea elementrului şi înlocuirea sufixului "-hidric" cu sufixul "-ură".
Exemple:

Acid Denumire Radical acid Denumire

HCl acid clorhidric Cl- clorură

HBr acid bromhidric Br- bromură

H2S acid sulfhidric S2- sulfură

HS- sulfură acidă (hidrogenosulfură)

15
 ACIZI - denumire
♦ Denumirea oxoacizilor
Deoarece mare parte dintre nemetale au mai multe valenţe faţă de oxigen , acestea pot genera mai mulţi oxoacizi.
La denumirea acestora,
-se foloseşte cuvăntul "acid" urmat de denumirea nemetalului la care se adaugă sufixul "-os" pentru acizii în care
nemetalul are valenţă mai mică,
-respectiv sufixul "-ic" pentru acizii în care nemetalul are valenţă mai mare.

Pentru denumirea radicalilor acizi se înlocuieşte sufixul "-os" cu sufixul "-it", respectiv sufixul "-ic" cu sufixul "-at".
Exemple:

Acid Denumire Radical acid Denumire

HNO2 acid azotos NO2- azotit

H2SO3 acid sulfuros SO32- sulfit

HSO3- sulfit acid (hidrogenosulfit)

HNO3 acid azotic NO3- azotat

H2SO4 acid sulfuric SO42- sulfat

HSO4- sulfat acid (hidrogenosulfat)

16
 Acizi - metode de obținere
Hidracizii se pot obţine prin combinarea hidrogenului cu nemetalele:

H2 + Cl2 2 HCl↑ acid clorhidric

H2 + S → H2S↑ acid sulfhidric

♦ Reacția oxizilor nemetalici cu apa:

Oxizii nemetalelor reacţionează cu apa cu formare de acizi în care nemetalul are aceeași valență ca și
în oxid.
SO3 + H2O → H2SO4 acid sulfuric
N2O5 + H2O → 2 HNO3 acid azotic

♦ Reacţia acizilor mai tari cu sărurile acizilor consideraţi:

Acizii tari scot din săruri acizii mai slabi. Mai pot fi scoși din sărurile lor acizii volatili.

2 HCl + CaCO3 → CaCl2 + H2CO3 acidul carbonic rezultat se descompune

H2CO3 → H2O + CO2↑
H2SO4 + CuS → CuSO4 + H2S↑

17
 Acizi - stare naturală, proprietăți fizice și utilizări
Starea naturală
Acizii nu se găsesc liberi în natură, dar
putem găsi în natură foarte multe săruri
ale lor (cloruri, sulfaţi, fosfaţi, bromuri,
ioduri, carbonaţi etc.)
Acidul clorhidric apare în gazele
vulcanice şi se găseşte în sucul gastric.
Proprietăți fizice
♦ Stare de agregare a acizilor la
temperatură obişnuită depinde de mai
mulţi factori, astfel încât acizii pot fi
găsiţi în toate cele trei stări de
agregare:
- acizi gazoşi: HCl, HBr, H2S;
- acizi lichizi: HNO3, H2SO4, HCl, HBr,
H2S;
- acizi solizi: H3PO4.
♦ Solubilitatea în apă
Acizii sunt solubili în apă. Unii acizi
concentraţi fumegă în aer.
Soluţiile apoase ale acizilor au gust
acru şi conduc curentul electric.
☠ATENŢIE! Nu gustaţi soluţiile de
acizi!
♦ Acidul clorhidric (HCl) este un gaz
incolor cu miros înţepător, mai greu
decât aerul.
♦ Acidul sulfuric (H2SO4) este un lichid
uleios mai greu decât apa.
♨ATENŢIE! Dizolvarea H2SO4 în apă
este puternic exotermă.
Pentru a evita eventualele accidente, la
diluarea unei soluţii concentrate de
acid sulfuric se toarnă soluţia de acid în
Utilizări
Cei mai utilizaţi acizi anorganici sunt
HCl, H2SO4 şi HNO3.
a. HCl se utilizează:♦ la obţinerea PVC-
ului;
♦ la sinteza unor solvenţi;
♦ drept reactiv de laborator.
b. H2SO4 este folosit:
♦ la obţinerea detergenţilor;
♦ la sinteza îngrăşămintelor chimice;
♦ la fabricartea acumulatorilor auto;
♦ drept reactiv de laborator.
c. HNO3 se poate utiliza:
♦ la obţinerea lacurilor;
♦ la sinteza explozivilor;
♦ la fabricarea coloranţilor;
♦ drept reactiv de laborator.
18
 ACIZI-proprietăti chimice

A) CARACTER ACID
1) Actiunea acizilor asupra indicatorilor

Indicatorii sunt substante care au proprietatea de a-şi modifica culoare în functie de mediul
acid, bazic sau neutru al unei solutii. Cei mai cunoscuti indicatori sunt turnesolul,
fenolftaleina şi metilorange.

Indicator Domeniu de viraj Mediu acid Mediu bazic

Metilorange 3.1-4.4 Roşu galben

Rosu de metil 4.4-6.2 Roşu galben

Turnesol 6.0-8.0 Roşu albastru

Fenolftaleină 8.2-10.00 Incolor Roşu

19
2) Reactia acizilor cu metalele

a. Metalele situate înaintea hidrogenului în seria reactivităţii chimice a metalelor înlocuiesc hidrogenul din acizi,
conform schemei generale:
metal + acid → sare + hidrogen
Exemple:

Mg + 2 HCl → MgCl2 + H2↑ clorură de magneziu

H2SO4 + Zn → ZnSO4 + H2↑ sulfat de zinc
Observaţii:
♦ Dacă metalul are mai multe valenţe, prin reacţia cu un acid se va obţine sarea în care metalul are valenţa
inferioară. (De exemplu Fe formează în reacţie cu HCl FeCl2 şi nu FeCl3 ).
♦ Unele metale în prezenţa unor acizi se acoperă cu un strat protector de oxid sau sare care împiedică acţiunea
acidului asupra metalului, fenomen numit pasivare.

a. Metalele situate după hidrogen în seria reactivităţii chimice a metalelor nu înlocuiesc hidrogenul din acizi. Unele
dintre aceste metale reacţionează cu oxoacizii cu caracter puternic oxidant (H2SO4, HNO3) conform schemei
generale:

metal + acid → sare + oxid de nemetal + apă

Exemple:

Cu + 2 H2SO4 → CuSO4 + 2 H2O + SO2↑

3 Cu + 8 HNO3 → 3 Cu(NO3)2 + 4 H2O + 2 NO↑
20
K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb H2 Cu Bi Sb Hg Ag

Reacţionează cu oxigenul, formând oxizi Nu reacţ.

Cu apa formează baze Cu apa formează oxizi Nu reacţionează cu apa
Înlocuiesc hidrogenul din acizi Nu înlocuiesc H din acizi
Orice metal poate înlocui din compuşi metalele situate după el

21
SERIA DE ACTIVITATE
 Seriade activitate redox (seria Beketov Volta) - constituie o clasificare a metalelor
din punct de vedere electrochimic.
 Seria de activitate se poate exprima sub aspect calitativ, când speciile sunt
ordonate după capacitatea de a deplasa ionul unui alt metal din solutie.

K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb H2 Cu Bi Sb Hg Ag Pt Au

 Cu cât metalul este situat mai la începutul seriei de activitate, cu atât cedează mai
uşor electroni, trecând la ionii corespunzători, adică este mai activ; acceptarea
electronilor de către ionii metalici, adică refacerea atomilor din ioni, este mai
accentuată, cu cât metalul se afla mai la sfârşitul seriei.
 Metalele aşezate înaintea hidrogenului îl pot înlocui din combinatii, deoarece
atomii lor cedează electronii mai uşor decât atomii de hidrogen, metalele sunt
metale comune. Metalele care se gasesc dupa hidrogen, nu-l înlocuiesc, deoarece
atomii lor cedează mai greu electroni decât hidrogenul – metale nobile (Ag, Pt,
Au).
 În mod asemănător se comportă metalele fată de acizi. Metalele situate la
începutul seriei, până în hidrogen reactionează cu acizii diluati, punând hidrogenul
în libertate, iar metalele de la cupru spre sfârşitul seriei sunt atacate numai de
acizii oxidanti (sulfuric şi azotic concentrati). 22
3) Reactia acizilor cu oxizii metalici (oxizi bazici)
acid + oxid bazic → sare + apă

 CuO + 2HCl → CuCl2 + H2O

 CaO + H2SO4 → CaSO4 + H2O

Metalul are în sare aceeaşi valenţă ca şi în oxid.

Acizii slabi nu reacţionează în anumite condiţii cu oxizii metalici.

4) Reactia acizilor cu bazele (reactia de neutralizare)

- reactia de neutralizare = reactia dintre un acid si o baza cand se formeaza o sare si apa.
acid tare + sare a acidului slab → sare a acidului tare + acid slab
 NaOH + HCl ↔ NaCl + H2O
 Cu(OH)2 + H2SO4 ↔ CuSO4 + 2H2O

23
 ACIZI-proprietăti chimice
5) Reactia acizilor cu săruri ale unor acizi mai slabi
 CaCO3 + H2SO4 → CaSO4 + CO2↑ + H2O – reprezintă o metode de solubilizare a sărurilor greu solubile

6) Agent de precipitare si complexare

 AgNO3 + HCl →AgCl↓ + HNO3

Precipitat alb
- AgNO3 – se foloseşte pentru identificarea ionilor clorură, când se obtine un precipitat alb de clorură de
argint.

 BaCl2 + H2SO4 → BaSO4↓ + 2HCl

Precipitat alb

- BaCl2 este utilizat la identificarea ionilor sulfat, când se obtine un precipitat alb de sulfat de bariu.

 FeCl3 + HCl → H[FeCl4]

24
ACIZI-proprietăti chimice
5) Reactia acizilor cu săruri ale unor acizi mai slabi

acid tare + sare a acidului slab → sare a acidului tare + acid slab
Exemple:
 CaCO3 + H2SO4 → CaSO4 + CO2↑ + H2O – reprezintă o metode de solubilizare a sărurilor
greu solubile

 H2SO4 + CuS → CuSO4 + H2S↑

Observaţii:
♦ Ordinea creşterii tăriei celor mai uzuali acizi este:
 H2S < H2CO3 < HNO2 < H3PO4 < H2SO3 < HNO3 < H2SO4 < HCl < HBr < HClO4 < HI

♦ Acizii mai puţin volatili concentraţi pot elibera din sărurile lor acizii mai volatili, indiferent de
tăria lor:
 H2SO4 + 2 NaCl → Na2SO4 + 2 HCl↑

25
 Agent reducator

 MnO2 + 4 HCl MnCl2 + 2 H2O + Cl2

 H2O2 + 2 HCl 2 H2O + Cl2
 PbO2 + 4 HCl MnCl2 + 2 H2O + Cl2

26
27
Acizi cu actiune nocivă organismului uman, plantelor, animalelor, solului

Acidul sulfuric

 este de natura corozivă,

 acidul sulfuric poate cauza iritatii severe, dacă este inhalat. Gradul afectării aparatului respirator variază
în functie de starea fizică a individului şi de de concentratie şi de umiditate.
 poate provoca afectarea iremediabilă a plămânilor şi poate duce la acumularea de fluid, aşa cum se
întamplă în cazul edemului pulmonar.
 poate determina înroşirea, inflamarea si instalarea durerii, în cazul contactului cu ochii, şi poate duce la
orbire definitivă dacă nu sunt luate măsuri, severitatea rănilor depinzând de concentratia de acid şi de
durata expunerii.
 Odată inhalat,acest acid va duce la arsuri la nivelul cavitătii bucale, a gâtului şi a esofagului, producând
dificultăti de degluti􀀀 ie (înghitire), sete intensă, vomă, greată şi vărsături şi, în cazuri severe, colaps şi
moarte rapidă.

Acidul sulfhidric
 Este foarte toxic.
 Deşi mirosul sau caracteristic este foarte puternic, acesta nu este permanent sesizabil, pe durata
expunerii nasul obişnuindu-se cu el.
 Actiunea sa toxică este una complexă, el afectând diverse functii ale organismului. Cea mai importantă
este cea asupra sângelui, unde, prin formarea unui complex cu fierul, blochează transportul oxigenului.
 Este un gaz mai greu ca aerul, foarte toxic mai ales pentru om, gazul se absoarbe prin mucoase, inhibă
receptorii mirosului la concentratii mici de 250–300 ppm.
 In concentratii mari acidul este caustic, dar diluat în concentratii reduse este folosit în industria
alimnentară ca şi conservant (E 338) sau ca regulator al aciditătii.

28
Acidul azotic

 este deosebit de toxic şi foarte corosiv şi poate provoca arsuri grave pe piele.
 Pielea atacată de acidul azotic se colorează în galben.
 De asemenea, poate distruge diferite materiale cu care intră în contact, de la
tesături până la metale.

Acidul acetic

 manifestările principale se observă la locul de contact cu tesuturile umane,

producând arsuri chimice de culoare albicioasă.

29
 BAZE
 Definitie – sunt substante compuse in structura carora intra un metal si unul sau mai multe
grupari hidroxil (OH)

 Formula moleculara M(OH)y

 K(OH) – hidroxid de potasiu
 Mg(OH)2 – hidroxid de magneziu
 Fe(OH)3 hidroxid de fier(III) sau hidroxid feric

 Formula generală a bazelor este M(OH)n, unde n este valenta metalului.

Clasificare
Bazele pot fi clasificate după solubilitatea lor în apă, astfel:

- Baze solubile, care se dizolvă în apă, cum ar fi NaOH, KOH, Ba(OH)2;

- Baze insolubile, care nu se dizolvă în apă, de exemplu , Zn(OH)2, Fe(OH)3, Al(OH)3.

30
BAZE
Denumire

 Bazele se denumesc după regula: hidroxid + de + numele metalului

 Dacă metalul din bază are mai multe valente, atunci după numele acestuia se indică
în paranteză şi valenta acestuia, cu cifre romane:
hidroxid + de + numele metalului + (valenta metalului)

Formula Denumirea Formula chimică Denumirea

chimică

NaOH hidroxid de sodiu Fe(OH)2 Hidroxid de fier (II)

KOH hidroxid de potasiu Fe(OH)3 hidroxid de fier (III)

Ca(OH)2 hidroxid de calciu Pb(OH)2 hidroxid de plumb (II)

Al(OH)3 hidroxid de aluminiu Pb(OH)4 hidroxid de plumb (IV)

31
BAZE
Proprietăti fizice

1. Stare de agregare
 La temperatură obişnuită bazele sunt substante solide albe sau colorate.
- NaOH, KOH, Ca(OH)2, Al(OH)3, Zn(OH)2 - sunt baze de culoare albă
- Fe(OH)3 - brun-roşcat;
- Cu(OH)2 - albastru;
- Ni(OH)2 - verde.

2. Punctele de topire ale bazelor sunt foarte ridicate, iar multe baze se descompun prin
încălzire. De exemplu hidroxidul de bariu se topeşte la +408 oC, iar hidroxidul de sodiu
se topeşte la +322 oC.

3. Solubilitatea bazelor în apă variază în limite largi.

 - NaOH şi KOH sunt uşor solubile în apă;
 - Ca(OH)2, Mg(OH)2, Ba(OH)2 sunt putin solubile în apă;
 - Cu(OH)2, Fe(OH)2, Zn(OH)2, Al(OH)3 sunt insolubile în apă.

 Solutiile apoase ale bazelor uşor solubile sunt leşioase (lunecoase la pipăit) şi caustice
(produc arsuri).
32
 Solutiile apoase ale bazelor conduc curentul electric.
BAZE - Metode de obtinere

1. Reactia metalelor foarte active cu apa

2Na + H2O → 2 NaOH + H2 ↑
Mg + 2 H2O → Mg(OH)2 + H2↑

2. Reactia oxizilor metalici cu apa- Oxizii metalelor din grupele 1 şi 2 reacţionează cu apa
cu formare de baze.
CaO + H2O → Ca(OH)2
- Industrial, NaOH se obtine prin electroliza solutiei de NaCl
2 NaCl + 2 H2O → 2 NaOH + Cl2↑ + H2 ↑

3. Bazele insolubile se pot obţine prin reacția unor săruri solubile cu baze alcaline:

FeCl3 + 3 NaOH → Fe(OH)3↓ + 3 NaCl hidroxid de fier (III)

ZnCl2 + 2 KOH → Zn(OH)2↓ + 2 KCl hidroxid de zinc

33
BAZE - proprietăti chimice

A) CARACTER Bazic
1) Actiunea acizilor asupra indicatorilor

Indicatorii sunt substante care au proprietatea de a-şi modifica culoare în functie de mediul
acid, bazic sau neutru al unei solutii. Cei mai cunoscuti indicatori sunt turnesolul,
fenolftaleina şi metilorange.

Indicator Domeniu de viraj Mediu acid Mediu bazic

Metilorange 3.1-4.4 Roşu galben

Rosu de metil 4.4-6.2 Roşu galben
Turnesol 6.0-8.0 Roşu albastru
Fenolftaleină 8.2-10.00 Incolor Roşu

34
 BAZE

2. Reactia bazelor solubile cu oxizii nemetalici

Bazele solubile reactionează cu oxizii nemetalici după schema generală:

bază + oxid acid → sare + apă

Exemple:
Ca(OH)2 + SO3 → CaSO4 + H2O
2 NaOH + CO2 → Na2CO3 + H2O

Observatie:
- Metalul are în sare aceeasi valentă ca si în bază.

35
 BAZE

3. Reactia cu acizii (Reactia de neutralizare)

 Bazele reactionează cu acizii după schema generală:

 acid + bază → sare + apă

Exemple:
 H2SO4 + Fe(OH)2 ↔ FeSO4 + 2 H2O
 HCl + NaOH ↔ NaCl + H2O

Observatie:
 - Metalul are în sare aceeaşi valentă ca si în bază.

36
 BAZE

4. Reactia bazelor solubile cu unele săruri

 Bazele solubile reactionează cu sărurile solubile ale metalelor care formează baze
insolubile după schema generală:
bază solubilă + sare 1 → sare 2 + bază insolubilă

Exemple:
 2 NaOH + CuSO4 → Na2SO4 + Cu(OH)2↓
 3 KOH + AlCl3 → 3 KCl + Al(OH)3↓

37
 BAZE

5. Reactia de descompunere a unor baze

Multe baze insolubile şi unele baze solubile suferă reactii de descompunere

la încălzire, cu formare de oxizi:
Cu(OH)2 → CuO +toH2O↑
o
2 Al(OH)3 → Al2Ot3 + 3 H2O↑
Ca(OH)2 → CaO +toH2O↑

38
39
 SARURI
Definitie – substante compuse formate din metale si radicali acizi

Formula moleculara MXAy

 NaCl (clorura de sodiu)

 Ag NO3(azotat de argint)
 CuSO4 (sulfat de cupru)
 Fe2 (SO4)3 (sulat feric)

Clasificarea sarurilor:
a) dupa compozitie:-
- Sărurile se pot clasifica în functie de natura radicalului acid în :
a. Săruri neutre - care contin radicali acizi neutri (fără hidrogen), de exemplu: NaCl, K2S, CuSO4;
b. Săruri acide - care contin radicali acizi cu caracter acid (cu hidrogen), de exemplu: Ca(HSO3)2,
Na2HPO3, NaH2PO3, KHS.

40
 SARURI

Denumirea sarurilor
Sărurile metalelor cu o singură valentă se denumesc după regula:
denumirea radicalului acid + de + numele metalului
- dacă metalul din sare are mai multe valente, atunci după numele acestuia se indică în paranteză
şi valenta acestuia, cu cifre romane:
denumirea radicalului acid + de + numele metalului + (valenta metalului)
- În unele cazuri pentru denumirea bazelor metalelor cu două valente indicarea valentei se poate
face prin folosirea sufixului "-os" pentru valenta inferioară, respectiv "-ic" pentru valenta
superioară.
Exemple:
FeCl2 clorură de fier (II) (feroasă)
FeCl3 clorură de fier (III) (ferică)

c) Saruri provenite de la acizi:

- Intre numele metalului si cel al nemetalului se adauga cuvantul acid (NaHCO3)

41
 SARURI

Metode de obtinere

Sărurile se obtin ca produşi de reactie din mai multe reactii chimice:

metal + nemetal: Fe + S → FeS
metal + acid: Mg + 2 HCl → MgCl2 + H2 ↑
oxid acid + bază: SO3 + Ca(OH)2 → CaSO4 + H2O
oxid bazic + acid: CuO + 2 HCl →CuCl2 + H2O
acid + bază: H2SO4 + Fe(OH)2 → FeSO4 + 2 H2O
acid + sare: HCl + CaCO3 → CaCl2 + H2O + CO2↑
bază + sare: 2 NaOH + CuSO4 → Na2SO4 + Cu(OH)2↓
sare + sare: AgNO3 + NaCl → NaNO3+ AgCl ↓

42
 SARURI
Proprietăti fizice
Stare de agregare
 La temperatură obişnuită, sărurile sunt substante solide albe (NaCl, CaCO3, NaHCO3) sau
colorate (AgBr - galben, PbS -negru, PbI2 - galben)
 Sărurile au puncte de topire ridicate, iar unele săruri se descompun la încălzire.

2. Solubilitate
 Solubilitatea sărurilor în apă variază în limite largi, unele fiind chiar insolubile în apă
(AgCl, BaSO4 etc).
 Unele săruri, la evaporarea completă a solutiilor apoase, înglobează în cristalele lor un
anumit număr de molecule de apă formând cristalohidrati. (CuSO4. 5 H2O - piatră
vânătă, CaSO4. 2 H2O - ghips)
 Prin încălzire cristalohidratii pierd apa de cristalizare, proces care poate fi însotit şi de
modificări de culoare.

3. Conductibilitate electrică
 În stare solidă, sărurile nu conduc curentul electric, dar solutiile apoase ale sărurilor
solubile conduc curentul electric.

43
 SARURI
1. Reactia cu metalele mai active decât metalul din sare

Sărurile pot reactiona cu matalele aflate în seria reactivitătii metalelor înaintea

metalului din sare, conform schemei generale:

sareA + metal mai activ → sareB + metal mai putin activ

CuSO4 + Fe → FeSO4 + Cu ↓
HgCl2 + Cu → CuCl2 + Hg↓

2. Reactia unor săruri cu bazele solubile

Sărurile solubile ale metalelor care formează baze insolubile reactionează cu bazele solubile
după schema generală:

sare1 + bază solubilă → sare2 + bază insolubilă

Exemple:
CuSO4 + 2 NaOH → Na2SO4 + Cu(OH)2↓(precipitat albastru)
AlCl3 + 3 KOH → 3 KCl + Al(OH)3↓(precipitat alb)
NiCl2 + 2 KOH → 2 KCl + Ni(OH)2↓(precipitat verde)

Metalele îsi păstrează valenta. 44

3. Reactia cu acizii

Sărurile reactionează cu acizii mai tari decăt acidul din sare după schema generală:

sare a acidului slab + acid tare → sare a acidului tare + acid slab

Exemple:
CaCO3 + 2 HCl → CaCl2 + H2O + CO2↑
CuS + H2SO4→ CuSO4 + H2S↑

♦ Ordinea creşterii tăriei celor mai uzuali acizi este:

H2S < H2CO3 < HNO2 < H3PO4 < H2SO3 < HNO3 < H2SO4 < HCl < HBr < HClO4 < HI

♦ Acizii mai puţin volatili concentraţi pot elibera din sărurile lor acizii mai volatili, indiferent de
tăria lor:
H2SO4 + 2 NaCl → Na2SO4 + 2 HCl↑

45
4. Reactia sărurilor solubile între ele :

Dacă prin combinarea ionilor componenti a două săruri solubile se formează o sare
insolubilă, atunci cele două săruri solubile pot reactiona între ele:

AgNO3 + NaCl → NaNO3+ AgCl ↓

BaCl2 + Na2SO4→ 2 NaCl + BaSO4↓

5. Reactia de descompunere a unor săruri

Unele săruri se pot descompune prin încălzire cu formare de diferiti compusi:

to
CuCO3 → o
CuO + CO2 - obtinerea CuO în laborator;
t
CaCO3 → CaO + CO2 - obtinerea varului nestins (CaO);
NH4HCO3 → to NH3 + H2O + CO2 - descompunerea prafului de copt;
2 KClO3 → to 2 KCl + 3 O2 - obtinerea O2 în laborator;
2 NaNO3 → to 2 NaNO2 + O2 - obtinerea O2 în laborator;
2 AgNO3 → to 2 Ag + 2 NO + O - obtinerea O în laborator
2 2 2

46
47
 SARURI
Stare naturală
 Unele săruri se găsesc în natură în stare solidă în roci sau minereuri:
 CaCO3 - calcar;
 FeS2 - pirită;
 FeCO3 - siderit;
 PbS - galenă;
 NaCl - sare gemă.
 Alte săruri se găsesc dizolvate în apele naturale: Ca(HCO3)2 , Mg(HCO3)2 , NaCl,
NaBr, KI etc.

Utilizări
 NaCl se utilizează în alimentatie şi în obtinerea unor compuşi cum ar fi: clor,
hidrogen, HCl, NaOH.
 CaCO3 se foloseşte în constructii.
 Piatra vânătă (CuSO4. 5 H2O) este utilizată la tratarea culturilor de vită de vie şi
legume împotriva unor boli.
48
Oxizi
Definitie – compusi binari ai oxigenului cu Formula moleculara: E2Ox
alte elemente_
- metale – oxizi bazici
Clasificarea oxizilor:
Na2O + H2O NaOH
Oxizi acizi sau anhidride
- nemetale – oxizi acizi – oxizi ai nemetalelor
SO3 + H2O H2SO4 – oxizi ai metalelor tranzitionale in stare
superioara de oxidare

Oxizi bazici
– oxizi ai metalelor alcaline si alcalino
pamantoase
– oxizi ai metalelor tranzitionale in stare
inferioara de oxidare

Oxizi neutri
– CO2, N2O, H2O, NO

Oxizi amfoteri
- ZnO

49
 Oxizi
Denumirea oxizilor bazici

 Oxizii metalelor cu o singură valentă se denumesc după regula:

oxid + de + numele metalului

 Dacă metalul din oxid are mai multe valente, atunci după numele acestuia se indică în
paranteză şi valenta acestuia, cu cifre romane:

oxid + de + numele metalului + (valenta metalului).

 În unele cazuri pentru denumirea oxizilor metalelor cu două valente indicarea valentei se
poate face prin folosirea sufixului "-os" pentru valenta inferioară, respectiv "-ic" pentru
valenta superioară.

Exemple:
 FeO oxid de fier (II) (oxid feros), Fe2O3 oxid de fier (III) (oxid feric)

50
Oxizi
Denumirea oxizilor de nemetal

Deoarece majoritatea nemetalelor au mai multe valente fată de oxigen,

acestea pot genera mai multi oxizi.

Oxizii nemetalelor se denumesc după regula:

prefix pentru nr. atomilor de oxigen + oxid + de + numele nemetalului

-Exemple:
CO -monoxid de carbon; CO2 - dioxid de carbon; SO3 - trioxid de sulf; Cl2O5 - pentaoxid de
clor; Br2O7 - heptaoxid de brom.

` Dacă un nemetal formează mai multi oxizi cu acelaşi număr de atomi de oxigen
în moleculă, atunci folosim regula:
prefix pentru nr. atomilor de oxigen + oxid + de + prefix pentru nr. atomilor de
nemetal+ numele nemetalului

Exemple:
N2O - monoxid de diazot; NO - monoxid de azot.
51
Oxizi
Metode de obtinere

1. Reactia de de combinare a metalelor si nemetalelor cu oxigenul

C + O2 → CO2
2 C + O2 → 2 CO
2 Mg + O2 → 2 MgO
P4 + 5 O2 →P4O10
3 Fe + 2 O2 →Fe3O4

2. Descompunerea unor compuşi (oxizi, acizi, baze, săruri)

to 2 Cu2O + O2
4 CuO →
to H2O + CO2
H2CO3 →
o
Cu(OH)2 t→ CuO + H2O
o
CuCO3 →t CuO + CO2

52
Oxizi
Proprietăti fizice

1. Stare de agregare
Oxizii bazici sunt la temperatură obişnuită substante solide albe (CaO, MgO, ZnO,
Al2O3) sau colorate (CuO - negru, Cu2O - cărămiziu, PbO - galben, Fe2O3 - roşu etc.)
Oxizii acizi pot fi substante solide (P4O10), lichide (SO3) sau gazoase (CO, CO2, SO2,
NO2).

2. Punctele de topire ale oxizilor metalici sunt foarte ridicate (Al2O3 =2045 oC, MgO
=2800 oC), iar cele ale oxizilor nemetalici sunt scăzute.

3. Solubilitatea în apă a oxizilor este scăzută. Unii oxizi reactionează cu apa.

53
Oxizi
Proprietăti chimice

A. Reactii ale oxizilor metalici (bazici)

1. Reactia cu apa

Oxizii metalelor din grupele 1 şi 2 reactionează cu apa cu formare de baze.

Na2O + H2O → 2 NaOH

MgO + H2O → Mg(OH)2

54
Oxizi
2. Reactia cu acizii

Unii oxizi metalici reactionează cu acizii după schema generală:

oxid bazic + acid → sare + apă

CuO + 2 HCl →CuCl2 + H2O

MgO + H2SO4 → MgSO4 + H2O
Al2O3 + 6 HCl → 2 AlCl3 + 3 H2O

Oxizii metalici care reactioneză si cu apa si cu acizii sunt considereati oxizi

bazici, iar cei care reactionează cu acizii dar nu reactionează cu apa sunt considerati
oxizi amfoteri.

55
Oxizi

3. Reactia de descompunere

Unii oxizi se pot descompune la temperatură în metal şi oxigen sau oxid

inferior şi oxigen:

2 HgO→ 2 Hg + O2
4 CuO → 2 Cu2O + O2

56
Oxizi
B. Reactii ale oxizilor nemetalici (acizi)

1. Reactia cu apa

Oxizii acizi reactionează cu apa cu formare de oxoacizi.

CO2 + H2O → H2CO3
SO3 + H2O → H2SO4
N2O5 + H2O → 2 HNO3

57
Oxizi

2. Reactia cu bazele solubile

Oxizii acizi pot reactiona cu bazele solubile după schema generală:

oxid acid + bază → sare + apă
Exemple:
SO3 + Ca(OH)2 → CaSO4 + H2O
CO2 + 2 NaOH → NaCO3 + H2O

58
Oxizi

3. Reactia cu oxigenul

Oxizii nemetalelor (acizi) cu valentă inferioară se pot oxida la oxizi superiori

prin reactia cu oxigenul:
2 CO + O2 → 2 CO2
2 NO + O2 → 2 NO2
2 SO2 + O2 → 2 SO3

59
Oxizi

C. Alte reactii ale oxizilor

1. Reactia cu agentii reducători

Fe2O3+ 3 CO→ 2 Fe + 3 CO2

Fe2O3+ 2 Al → 2 Fe + Al2O3
2 CuO+ C → 2 Cu + CO2
CO2+ C → 2 CO

60