CONŞTIINŢA ASPECTE

PSIHOLOGICE ŞI
PSIHOPATOLOGIICE
22nov2012
 Conştiinţa
• Etimologic: scientia= cunoastere si con=care
insoteste;
• ŞTIU CĂ ŞTIU!
• In biologie si patologia mintala:
=>Funcţie complexă de integrare “aici şi acum” a
persoanei şi în consecinţă corespunde sensului
de cunoştinţă, conştienţă, conştiinţă cu diversele
sale niveluri de integrare bio-psiho-socială la
care dorim să ne raportăm.
 Conştiinţa
• Conştiinţa este fenomenul mintal datorită căruia o
persoană cunoaşte ceea ce este în jurul ei şi în
sinele ei, şi această cunoaştere are loc deodată ce ea
aparţine existenţei sale.
• Conştiinţa apare în acelaşi timp ca un aport de
informaţie şi ca ceva “trăit” propriu şi original, legat de
cordonatele imediate ale existenţei, timp şi durată,
spaţiu şi orientare, continuitate a “ EU-lui “;
• Activitatea conştiinţei depinde de funcţiile
“instrumentale” ale percepţiei senzitive şi senzoriale ,
de activitatea stării de vigilitate şi de conservarea
capacităţii intelectuale.
 Conştiinţa
Psihologic:
• conştinţa =un fenomen complex prin intermediul căruia se reflectă
EU - l ( conştiinţa SINE-lui ),activitatea şi continuitatea persoanei
ca fiinţă unică şi irepetabilă, şi non-EU-l ( ambianţa), adică mediul
încojurător, delimitat în timp şi spaţiu şi în raport cu trinomul: EU,
TU şi EL.
JASPERS:
• conştinţa = ” Viaţa psihică a individului la un moment dat ”.
În psihiatrie:
• - conştiinţa are un caracter distinctiv- al activităţii psihice globale.
• - ea reprezintă conştiinţa imediată şi spontană care ne dă
posibilitatea ca în orice moment să ne putem autodefini în raport
cu ceilalţi ( EU, TU, EL – CEILALŢI ), încadraţi în TIMP şi
SPAŢIU.
 Conştiinţa
• In filozofie- de multe ori echivalenta ca
sens cu existenta umana sau chiar cu
personalitatea.
 Conştiinţa
• După EY, pentru a fi conştienţi este nevoie de
următoarele două nivele fundamentale:
• 1.Conştiinţa care se opreşte la actualizarea
experienţei trecute, adică conştiinţa timpului trăit ; şi
• 2.conştiinţa de sine, care se dezvoltă în sistemul
persoanei .
• EY afirmă că pentru a fi conştient înseamnă a
dispune de un model personal asupra lumii,
• =>conştiinţa este atunci posibilitatea individului de-a
se constitui el însuşi în obiect pentru sine şi pentru
alţii.
• Conştiinţa are o structurare tridimensională:
operaţională, logică sau axiologică .
 Conştiinţa
• Prin noţiunea de “câmp al conştiinţei” definim
ansamblul fenomenelor psihice ale existenţei noastre
la un moment dat: percepţii, trăiri afective, pulsiuni,
imaginaţie, activitate, atenţie, oboseală, epuizare,
somnolenţă, somn etc.,
• care,
• în funcţie de calitatea şi conţinutul lor pot acţiona
în sens pozitiv sau negativ asupra calităţii stării de
conştientizare.
• Altfel spus, câmpul conştiinţei este “ prezenţa noastră
în lume la un moment dat ” al subiectului conştient sau
inconştient, a căror calitate este influenţată de factorii
mai sus menţionaţi.
 Conştiinţa
• De altfel, structura câmpului conştiinţei are
următoarele trei nivele:
• Conştiinţa elementară care asigură starea de
veghe, prezentă şi la animale(şi ţine de
structurile subcorticale);
• Conştiinţa operaţional-logică, prin care cu
ajutorul percepţiilor şi gândirii
• se realizează o reflectare coerentă a realităţii
şi
• Conştiinţa axiologică, se obţine pentru anumite
valori.
 Conştiinţa
• Nivelul calităţii conştiiţei prezintă
• -trepte diferite, la acelaşi subiect, dar şi
• -variaţii ciclice(alternanţe ) .
• Psihologia s-a ocupat cu descrierea
nivelurilor constiintei.
 Subconştientul
• După definirea conştiinţei, să revenim cu
câteva date şi asupra subconştientului şi
inconştientului :
• Subconştientul este reprezentat prin totalitatea
fenomenelor psihice situate la un moment dat
în afara câmpului conştiinţei, dar care au fost
anterior conştientizate şi pot oricând să fie
rechemate sau reconştientizate.(proces
postconstient)
• El este suficient pentru a autoriza o activitate
automată, dar insuficient pentru a fi netă şi
precisă.
 Inconştientul
• Inconştientul este un domeniu important al
constiintei;
• Este mai vag delimitat dar mult mai vast si
mai constant decat starea de veghe a
constiintei.
• Freud considera inconştientul forţa care
influenţează viaţa.
• Jung il asemuia cu un mare fluviu colectiv
si ancestral al persoanei
 Inconştientul
• este constituit din totalitatea fenomenelor psihice care scapă
conştienţei (care nu au fost conştientizate sau care nu se
conştientizează):
• - perioadele care preced formarea conştiinţei individuale,elemente
potential statice ale amintirilor
• - automatisme, obişnuinţe, stereotipii, eliberând astfel conştientul de
ele,
• -pulsiunile subsenzoriale,- imagini şi reprezentări ce apar în
timpul visului, frământări care au drept scop apariţia noilor creaţii(
laboratorul psihismului)
• -trăirile psihofizice din episoadele confuzive, stările comatoase etc.
• Nu trebuie neglijat faptul că inconştientul nu este în totalitatea lui
incognoscibil şi că în mod psihofiziologic îl trăim ca fenomen
normal în timpul somnului, condiţii în care uneori visul poate fi
comparat cu “ o nebunie scurtă, iar nebunia cu un vis lung “.
 Conştiinţa
• Substratul material al constiintei:
• -cercetarile de neurofiziologie
• -Moruzzi si Magoun, in1949, au relevat
semnificatia substantei reticulate in
realizarea starii de veghe;
• -Bremer, in 1957, a descifrat rolul
circuitelor corticale in realizarea
constiintei;
 Conştiinţa
Pe planul psihofiziologiei,
• funcţia vigilă condiţionează exercitarea
conştiinţei,
• somnul o opreşte o suspendă.
• Dar funcţia vigilă şi conştiinţa nu pot fi
asimilate.
• Studierea subiecţilor în stare de comă
prelungită a permis constatarea menţinerii
ritmului vigil cu incoştienţă sau stupoare,
fenomenul de conştiinţă este specific omului.
 Conştiinţa
• Conştiinţa de SINE
• permite individului să se separe de ceilalţi şi
a lui .
• Animalul are percepţii, el nu are conştiinţă de
sine. Spre vârsta de 3 ani copilul începe să
se cunoască şi să se simtă un subiect
distinct, deosebit de ceilalţi.
• Dar, trebuie să ajungă la vârsta adultă pentru
ca să găsească formulele cu ajutorul cărora
va putea să-şi exprime individualitatea
subiectivă.
 Conştiinţa
• De asemenea, trebuie remarcat faptul că sistemul
nervos central, în special cortexul reprezintă nivelul
superior al activităţi psihice,
• =suprastructura facultativă, dar nu “centrul conştinţei” ,
• => ci centrencefalul şi formaţia reticulată a trunchiului
cerebral în special, care joacă un rol activator şi
reprezintă dispozitivul de alarmă al conştinţei.
• Această formaţiune activatoare, ea însăşi activată de
diferiţi stimuli exteriori şi interiori, care vin de jos în
sus, dar şi de sus în jos, prin căile aferent-centrifuge,
constituind un vast sistem de “feedback”.
 Conştiinţa
• Deci, conştiinţa reprezintă un proces
complex (realizat pe fondul stării de
veghe), de prelucrare a informaţiilor
oferite de organele senzoriale, realizând
atât o reflectare subiectivă a realităţii
obiective, cât şi o orientare adecvată în
comportamentul de adaptare la situaţiile
în care se află subiecul.
 Conştiinţa
• Constiinta in ansamblul sau este considerata
fundamentul functional necesar desfasurarii
normale a proceselor cognitive si volitive; pe de
alta parte aceste procese psihice influenteaza in
larga masura constiinta.
• Astfel, toate trairile afective intense, in special
cele negative( emotii, afecte, pasiuni)
stramtoreaza campul constiintei, in timp ce
trairile pozitive, de satisfactie si multumire
largesc campul constiintei.
Forme de manifestare a constiintei
• Starea de veghe- cea mai simpla si
fundamentala stare de constiinta necesara
unei bune functionari a psihicului.
• Este imediata;
• Se realizeaza fara effort;
• Aduce cu sine incadrarea corecta in timp
si spatiu si asupra propriei persoane.
 Forme de manifestare a constiintei
• Constiinta mediata
• Se realizeaza cu efort;
• Presupune o tensiune psihologica;
• Vizeaza dirijarea intregii activitati psihice spre
ceva anume( spre cunoastere, spre insusirea de
cunostinte, spre alerta, spre executarea de
diferite actiuni, etc.)
• Constituie o activitate adaptativa in care atentia
si memoria au o semnificatie orientativa de prim
ordin.
Forme de manifestare a constiintei
• Somnul
• Reprezinta perioada reparatorie a organismului in care
este suspendata functia de veghe;
• Inregistrarile poligrafice au semnalat alternarea fazelor
de somn lent cu fazele paradoxale;
• Somnul lent- durata aprox 80 min; corpul ramane imobil,
respiratie rara, regulata, calma; EEG cu 5 stadii de
profunzime diferita:1. rarefierea undelor alfa, 2.voltaj
scazut, 3.varfuri si complex K, 4 si 5 cu aparitia undelor
lente.
• 5-6 cicluri de somn lent pe noapte/ alternand cu somnul
paradoxal.
 Forme de manifestare a constiintei
• Faza paradoxala
• Durata mai scurta, aprox 10 min;
• Corespunde visului;
• Corpul prezinta o serie de miscari,
• Apar tulburari ale ritmului respirator si cardiac;
• Globii oculari realizeaza o serie de miscari;
• EEG prezinta frecvente unde alfa si teta;
• 3-6 faze paradoxale pe noapte.
Forme de manifestare a constiintei
• Popoviciu, Jouvet si Passonat au
constatat ca suprimarea fazelor
paradoxale creeaza fenomene de
intoleranta, neliniste, iritabilitate, disconfort
si subiectul nu se simte deloc odihnit.
• La om durata limita de veghe neintrerupta
este de aprox 100 ore apoi apar tulburari
ca iluzii, halucinatii, stari onirico-confuzive,
etc.
Forme de manifestare a constiintei
• Visul
• Se realizeaza in cursul starii paradoxale
• Este format dintr-o suita de imagini,
amintiri, reminiscente care se desfasoara
haotic si fara ierarhizare prealabila a
elementelor componente;
• Persoana poate participa al ce se intampla
in jurul sau, jucand in acelasi timp rolul de
actor, regizor si spectator.
Tulburările calitative ale conştiinţei

• constau într-o alterare a sintezei mintale, în

disoluţii globale şi omogene ale conştiinţei la
stadii diferite de regresiune cu încadrări în
realitate adecvate acestora.
• îngustarea tubulară a câmpului conştiinţei, de
obicei de sorginte emoţional-afectivă,
psihotraume, a unui conflict, a unui eşec sau
decepţii etc.
• conştiinţa putându-se manifesta sub
următoarele forme: stare crepusulară,/ stare
secundă, /stare onirică /sau oneiroidă.
Tulburările calitative ale conştiinţei
• Starea crepusculara
Tulburările calitative ale conştiinţei
• Starea secunda
Tulburările calitative ale conştiinţei
• Starea oneiroida
• Starea onirica
 Confuzia minală
• Confuzia minală reprezintă sindromul cel mai complet
al tulburărilor generale ale conştiinţei cu diferitele
• 1. grade de alterare cantitativă :
• obnubilare, stare crepusculară, confuzue, comă vigilă,
şi
• 2.de alterare calitativă : perplexitate, rătăcire,
dezorientare dintre care cea mai curioasă este
“starea de ciudăţenie ” paroxistică sau de durată cât
mai lungă, ea este o senzaţie neplăcută a unei stări
bizare. De nedefinit, inefabilă, uneori de anomalie a
ambianţei, a locurilor, a persoanelor, a momentului şi
a duratei trăite şi chiar a propriei persoane cu
anxietate şi îmbrăcând uneori forma stării de vis sau
de vis treaz(cu ochii deschişi).
 discernamantul
• O definitie operationala:
• =functia psihica de sinteza care se
manifesta in capacitatea subiectului de a
concepe planul unei actiuni, scopul ei,
ordinea etapelor desfasurarii ei si
rezultatul( consecintele) care decurg din
savarsirea ei.
• Este capacitatea subiectului de a organiza
motivat activitatea sa.
 discernamantul
• -in el se exprima libertatea de vointa a
subiectului de a savarsi acte conform cu
necesitatea social-istorica, norme pe care
subiectul si le-a insusit si le respecta ca o
comanda sociala interiorizata, ca o datorie
morala a cetateanului civilizat fata de
convietuirea sociala.
 discernamantul
• Aceasta functie depinde de doi factori:
• 1. structura personalitatii subiectului;
• 2.structura constiintei acestuia in
momentul comiterii faptei.
 Structura personalitatii
• 5 parametri:
• 1. gradul de dezvoltare intelectuala
• 2. gradul de instructie generala si profesionala
• 3.gradul de educatie familiala si institutionala,
• 4.experienta de viata a subiectului,
• 5.prezenta unui factor organic cerebral,
somatovisceral, susceptibil de a scadea nivelul
personalitatii: toxici,traumatici, dismetabolici,
involutivi..
 Structura constiintei. Nivele:
• =nivelul la care functiona in acel moment
si raportul ei cu structura constiintei din
momentul expertizei
• Se pot distinge 4 nivele:
• 1.constiinta elementara, care asigura :
nivelul de veghe, vigilenta, prezenta
temporo-spatiala.
 Structura constiintei -Nivele:
• 2.constiinta operational-logica, prin care
procesele intelectuale, perceptuale si de
gandire au coerenta si reflecta obiectiv
realitatea.
• 3.constiinta axiologica, de optiune a
valorilor dupa criteriile sociale curente.
• 4.constiinta etica, prin care subiectul este
in stare sa discearna binele si raul pe care
faptele sale le pot produce societatii.
 Nivele de constiinta
• Precizarea nivelelor de constiinta trebuie
facuta pentru cele doua momente: -al
comiterii faptei si cel al expertizei.
 Constiinta bolii
-lipsa constiintei bolii presupune un proces pe mai multe
trepte,
-pornind de la lipsa oricarei informari a existentei unei
anumite probleme, a unui anumit factor de risc;
-urmeaza apoi etapa de incertitudine, de respingere
vehementa iar uneori acceptare neconditionata si
actiune decisa in vederea schimbarii.
-Constiinta bolii deplina permite un grad mare de libertate
personala, autonomie, abilitati de rezolvare a
problemelor individului.
-Insa nu oricine poate duce povara constienta a unei boli
psihice. Nu oricine poate accepta dependenta de alte
persoane
 responsabilitatea medicului,
constiinta profesionala
• “Cine imi da mie dreptul de a dispune de un semen al
meu?”
• “Decat viu, mutilat si mirosind a …, mai bine mort.”
• Rolul de medic= rol social, investitura oficiala, este unul
din rolurile care in momente deosebite confera
sacralitate gestului si mintii umane=>obligatia morala de
a lupta pentru viata in orice conditii, pentru orice fiinta
umana, de unde si dreptul nostru de a transa in favoarea
vietii o situatie de maxim pericol respectand demnitatea
constiintei de sine a semenului aflat in pericol; obligatia
de a incerca tot ce este legal si moral posibil pentru a
forta opinia unui suferind spre directia a ceea ce din
punctul profesiunii noastre este mai bine, de a incerca sa
impunem solutia medicala optima vietii.
 Norme juridice ale responsabilitatii
medicale
• Orice act medical, inainte de a fi un fapt este o
stare atitudinala care precede decizia si implica:
• O atitudine teoretica, apartenenta la o
paradigma a cunoasterii omului,
• O atitudine practica, dependenta de evolutia
cunoasterii tehnice,
• O atitudine moral-antropologica( sacralitatea
vietii, libertatea umana, demnitatea umana,
deontologia actului medical)
• O atitudine juridica
 Consimtamantul informat
• Studiile de cercetare, studiile fara
beneficiu terapeutic nu sunt lipsite de
supraveghere legala.
• Pasi stricti in evaluarea potentialilor
subiecti.
• Lipsa timpului, numarul mare de pacienti
in asteptarea tratamentului= dificultati in
dorinta medicului de a comunica eficient
cu pacientul.
 Consimtamantul informat
• Primele reglementari legale declansate ca
urmare a campaniei naziste din timpul primului
si celui de-al doilea razboi mondial.
• Codul de la Nurenberg, declaratia de la Helsinki,
Conventia de la Oviedo, prevederile
CIOMS(Council for International Organizations
of Medical Sciences).
• WWW.bioetica.ro.