Neurotransmiţătorii

Baza biochimica a comportamentului

uman
Influenta neurotransmitatorilor asupra dispozitiilor,
gândurilor şi acţiunilor umane

 Există câteva substanţe chimice care influenţează dispoziţiile,

gândurile şi acţiunile umane.

 Proprietăţile alterante ale amfetaminelor, cocainei, opiumului,

barbituricelor şi LSD-ului ori a altor droguri ce au efect profund
asupra comportamentului normal, au stimulat cercetările în
domeniul psihofarmacologiei şi au crescut interesul pentru
studierea bazelor chimice ale comportamentului uman.

• disturbările neurotransmiterii

• răspunsul organismului la medicamente

 Transmiterea neuronală a informaţiei
„doctrina neuronului”, - unitatea de bază a sistemului
nervos (Ramon Y Cajal)

 Informaţia ce stă la baza comportamentului apare sub formă

chimică sau sub formă energetică ce vine şi pleacă de la neuroni şi
între ei.
 Lanţul de transmitere
stimul
Receptor Cai de transmitere aferente SNC
(neuron – sinapse)

Cai de transmitere deferente Organ efector

 Neuronul
celula responsabilă pentru transmiterea unilaterală de informaţie

 corpul neuronal şi dendritele integrează informaţia din mai multe surse

neuronale

 dacă neuronul este suficient depolarizat (influx de ioni pozitivi), este iniţiată
în axon un potenţial de acţiune, trecând prin acesta până în nervul
terminal

 nervul terminal conţine neurotransmiţători încadraţi în vezicule. Unii

neuroni au axoni înconjuraţi de teci lipidice de mielină

 punctele axonilor mielinizaţi sunt denumite noduri Ranvier.

 Potenţialul de acţiune

- este unda de depolarizare ce străbate membranele

neuronale la un anumit voltaj.

 depolarizarea – se realizează prin influx de sodiu (Na+), iar

potenţialul electric variază de-a lungul membranei între -70 mV şi
-15 mV.

 repolarizarea – se realizează prin acţiunea ionului de

potasiu (K+), ce părăseşte celula, se propagă de-a lungul
axonului, până în porţiunea terminală

Realizarea neurotransmiterii
 cand unda de depolarizare pătrunde în nervul terminal, se
deschid canalele pentru ionul de calciu (Ca2+)
 Sinapsele - contacte specializate între neuroni
1. sinapse chimice – butonul presinaptic sau axonul terminal conţine
vezicule care sunt pline cu neurotransmiţător stocat. La venirea potenţialului
de acţiune, neurotransmiţătorul este eliberat în fanta sinaptică dintre
neuroni.

2. sinapse electrice – permit transmiterea directă de la o celulă la alta

 Receptorii – structuri proteice localizate în membrana
plasmatică

1. canale ligant-gates ion - sunt compuşi din câteva subunităţi

peptidice ce înconjoară o zonă centrală în care se scurg ionii. Când
neurotransmiţătorii vin într-o subunitate particulară a receptorului,
intervine o schimbare conformaţională şi ionii se scurg prin canal

2. receptori G-proteici - sunt compuşi dintr-o peptidă lungă ce

traversează membrana plasmatică de şapte ori. Interacţionează cu
alte proteine din membrană

3. autoreceptori - sunt localizaţi în neuron, fiind sensibili la

neurotransmitere. Ei pot detecta realizarea neurotransmiterii şi ajută
la autoinhibiţia neuronală
 Neurotransmiţătorii

In S.N.C. există cinci mari categorii de neurotransmiţători,

grupaţi în două mari clase:

a.monoamine – catecolaminele, acetilcolina, serotonina;

b.aminoacizi – transmiţători excitatori (glutamat, partat)

şi inhibitori (GABA, glicină).

1. Metabolism

2. Receptori

3. Tracturi cerebrale importante

4. Efecte asupra comportamentului

 Catecolaminele
dopamina, norepinefrina, epinefrina (adrenalina).

Dopamina (nucleii dopaminergici - substanta neagra)

- asociata cu miscarea voluntara

- degenerarea tractului nigostriatal dopaminergic cauzează

akinezie, tremor, rigiditate, pierderea reflexelor posturale (Parkinson)

- dopamina este considerată foarte importantă în organizarea

gândurilor şi a emoţiilor umane, cu mare implicare în tulburările psihice
(sistemul mezolimbic şi mezocortical – Schizofrenie)

- cantitati mari – stari maniacale, dependenta de drog (sustine

motivatia pentru consumul de droguri), hiperactivitate

- cantitati mici – depresie

- inducerea somnului paradoxal

 Norepinefrina (noradrenalina)

sintetizata in cantitati mari efect scazut

- substanta cenusie a puntii si nucleii laterali

(mezencefal)

- ciclul veghe-somn, starea de anxietate (panica),

tulburari de dispozitie, raspuns la durere, simt olfactiv,
orientarea in mediu, inducerea somnului paradoxal,
sistem vizual

- cantitate crescuta – manie

- cantitate scazuta – depresie

 Epinefrina (adrenalina)

sintetizata in cantitati mici efect puternic

reglarea temperaturii corpului, presiune arteriala,

frecventa respiratorie, comportament alimentar

cantitate crescuta – personalitate de tip A

 raspunsul “fuga sau lupta” in fata pericolului

 Serotonina

- se gaseste in proportii variate: 90% - celulele

enterocromafine ale tractului gastrointestinal, 8-10% - plachetele
sangvine si 1-2% - SNC (nucleul rafeului trunchiului cerebral)

- percepţia si transmiterea durerii, agresivitate, apetit,

termoreglare, presiunea sanguină, respiraţie, starea de liniste,
inducerea somnului lent

- receptorii 5-HT₁A - inhibarea comportamentului

- receptorii 5-HT₁B – depresie
- receptorii 5-HT₁D – influenteaza vascularizatia
cerebrala (migrena)

- derivate ale serotoninei cauzează halucinaţii şi

comportament ieşit din normalitate (schizofrenie)
- tulburări obsesiv-compulsive, tulburarea de panica,
Alzheimer
- intervine in mecanismul somnului alaturi de
noradrenalina si dopamina
 Acetilcolina
colina nu este sintetizată în neuroni, ci este transportată în
creier prin diferite procese

se gaseste in neuronii motori din maduva spinarii, in

neuronii din sinapsele neuromusculare, in toti neuronii din
sinapsele preganglionare sinaptice si parasinaptice si sinapsele
postganglionare parasimpatice

preluata din alimentatie si dusa la SNC

- locomoţie (musculatura - unele neurotoxine blochează

receptorii ACh şi apare paralizia);

- cantitati mari in hipocamp si degradarea transmiterii

colinergice la nivelul nucleului Meynert duce la afectarea
memoriei si cogniţiei (afecţiuni demenţiale)

- sindrom Down
 Histamina

- hormon local cu rol in reactiile inflamatorii, controlul

vascularizarii, secretia glandelor endocrine si muschii netezi

- starea de alerta, reglarea temperaturii corporale, dispozitie

afectiva

- favorizeaza somnul, ciclul foame-sete

Colescistokinina

-tulburari obsesiv-compulsive

-mediator in atacurile de panica

 Aminoacizii
1. Neurotransmiţători inhibitori

• GABA
- sintetizat in acidul glutamic
- este prezent în 60% din sinapse, mai abundent de 200-1000
ori decât dopamina, acetilcolina sau norepinefrina

- tulburari afective (depresie, anxietate)

- influenteaza comportamentul motivational
- substantele care blocheaza GABA produc convulsii
(epilepsie)
- cantitati scazute – Parkinson

• Glicina
- cea mai simplă structură dintre toţi
aminoacizii
- este inhibitor majoritar la nivel spinal
- efecte asemanatoare GABA
2. Neurotransmiţători excitanţi

 Glutamat şi aspartat

- sunt sintetizaţi din glucoză

- glutamat este prezent în celulele granulare

cerebelare şi la nivel corticostriatal

- aspartatul există la nivel comisural hipocampic

- nivelele anormale se intalnesc in epilepsie,

agresivitate, impulsivitate, schizofrenie

 barbituricele si progesteronul inhiba indirect efectele

glutamatului
 Neuropeptidele (opioide endogene)
- funcţionează în principal ca neurohormoni şi sunt
importante în psihoneuroendocrinologie

- galanina – implicata in comportamentulsexual, hrana,

invatare, memorie, comportamentul anxios ca efect al expunerii la
stresul acut (inca neclar)

Enkefalinele si endorfinele
- raspandite pretutindeni in SNC: talamus, amigdala,
hipotalamus, corpul posterior al maduvei spinarii, sistemul
limbic, ganglionii bazali

– tulburări de locomoţie, termoreglare, alcoolism,

schizofrenie, comportament autoagresiv (automutilare), boala
Huntington, modularea durerii
PROCESE PSIHICE
 SENZAŢIA

 Primul nivel psihic de prelucrare, interpretare şi utilizare a

informaţiei despre însuşirile obiectelor şi fenomenelor lumii
externe şi despre stările mediului intern
 Tulburări
 Modificarea sensibilitati în raport cu intensitatea stimulilor ce
acţionează asupra lor (cu cât stimulii sunt mai puternici,
sensibilitatea scade, iar cu cât stimulii sunt mai slabi, sensibilitatea
creşte).

Sinestezia - apare când un stimul care acţionează asupra unui

organ de simţ, produce în acelaşi timp şi senzaţii caracteristice unui
alt receptor (în intoxicaţii acute cu cocaină, LSD, etc.).

Hiperestezia - apare in condiţii de surmenaj, intoxicaţii,

hipertiroidie ori debutul unor afecţiuni psihotice, prin coborârea
pragului senzorial, resimţită de subiect ca o creştere neplăcută a
intensităţii senzaţiilor.

Hipoestezie - apare in stări de depresie, oligofrenie ori

schizofrenie, când creşte pragul senzorial diminuându-se
intensitatea senzaţiilor, cu scăderea numărului de excitanţi
receptaţi.
 PERCEPŢIA

• Cunoaşterea obiectelor şi fenomenelor în integritatea

lor în momentul în care ele acţionează asupra organelor
de simţ
 Tulburări

Agnozii - incapacitatea subiectului de a recunoaşte

obiectele după calităţile lor senzoriale

Iluzii perceptive - denaturarea sau deformarea

percepţiei

Halucinatiile - “percepţii fără obiect de perceput”.

 Iluziile fiziologice (modificarea condiţiilor
perceptive, a mediului perceptiv sau a condiţiilor interne)
 ILUZII PATOLOGICE: sindroame febrile, stări
confuzionale, nevroze obsesivo-fobice şi isterice,
debutul psihozelor schizofrenice, stările depresive)

 Falselerecunoaşteri – fenomenele de tipul deja văzut,

cunoscut, trăit.

 Falsele nerecunoaşteri – fenomenele de tip niciodată

văzut, cunoscut, trăit.
 HALUCINAŢIILE PSIHO-SENZORIALE
 auditive, vizuale, olfactive şi gustative, tactile,
corporale: patologia analizatorilor şi căilor de
transmitere a informaţiei, psihoze, stări confuzionale,
epilepsie, intoxicaţii cu substanţe (droguri, alcool),
stări depresive, tulburări fobic-anxioase

HALUCINAŢIILE PSIHICE (PSEUDOHALUCINAŢIILE)

 le lipseşte obiectivitatea spaţială şi caracterul de
senzorialitate

 sunt localizate în gândirea proprie, în spaţiul

intrapsihic neavând decât obiectivitatea psihică

 bolnavul nu le percepe pe căile senzoriale obişnuite,

ci le trăieşte ca pe nişte fenomene străine, impuse din
afară, care i se fac şi cărora nu li se poate opune şi
pe care nici nu le poate controla prin propria voinţă
 ATENŢIA
PROSEXIA

 Procesul de orientare si concentrare a activitatii

psihice asupra unor obiecte, fenomene, care necesita
o reflectare clara si o selectare constienta.
tipuri: involuntara( neintentionala, primara): determinate de stimuli ce
apar brusc; noutate informationala; organism nepregatit; voluntara:
deliberate si sustinuta de efort volitional; habituala( postvoluntara):
stare de pregatire, de asteptare
 Tulburări (disprosexii)
 HIPERPROSEXIA - creşterea atenţiei
- în mod normal - în stările de excitaţie, intoxicaţiile uşoare
cu alcool sau cafeină
- în condiţii patologice - tulburarea obsesivă fobică, delirurile
hipocondriace, stări maniacale şi oligofrenie.

 HIPOPROSEXIA - diminuarea atenţiei

- în mod normal - în condiţii de oboseală, surmenaj, situaţii
anxiogene
- în condiţii patologice - tulburare anxioasă, depresie,
schizofrenie

 APROSEXIA - abolirea atenţiei - stări confuzionale, sindromul

catatonic, demenţe şi oligofrenii, prin scăderea globală a
performanţelor intelectuale.
 MEMORIA
MNEZIA

• Funcţie psihică complexă prin care experienţele vieţii,

evenimentele din jur sunt întipărite, fixate şi utilizate în
procesul cunoaşterii
Procesele memoriei
· memorarea: transformari menite sa asigure fixarea informatiei pe
suporturi adecvate; factori obiectivi: volumul, natura materialului, gradul de
organizare, gradul de omogenitate a materialului, semnificatia materialului;
factori subiectivi: starea fiziologica, motivatia, gradul de tensiune afectiva,
vârsta ; pastrarea ; reactualizarea
Tipuri de memorie
· Imediata: reproducerea sau recunoasterea unui material
pâna la 10 secunde de la momentul prezentarii
· Recenta: reproducerea sau recunoasterea are loc la un
interval mai mare de 10 secunde de la prezentare
· A evenimentelor îndepartate (memoria de lunga durata):
evenimentele traite de la începutul vietii si pâna în present
D Tulburări
I
 Hipermneziile - evocări involuntare rapide şi uşoare,
S tumultoase şi multiple, realizând o îndepărtare a subiectului de
M prezent.
N
E
- la normali: evocările sunt legate de evenimente
Z deosebite, cu caracter plăcut sau neplăcut din viaţa
I subiectului, dar trăite intens (succes sau insucces deosebit,
I evenimente deosebite);
- în afecţiunile psihice: îngustare a câmpului
C preocupărilor prin focalizarea funcţiilor psihice: paranoia, unele
oligofrenii („idioţii-savanţi”), nevroze: în unele forme
A obsesionale, isterice, în condiţii speciale (detenţii, prizonierat),
N intoxicaţiei uşoare cu eter, cloroform, barbiturice, în toxicomanii
T
I Forme particulare:
T  Mentismul - derulare involuntară caleidoscopică a unor amintiri
şi idei.
A
T  Viziunea retrospectivă - formă supremă a hipermneziei,
I subiectul retrăind în câteva momente principalele evenimente
V din întreaga sa viaţă (situaţii de pericol existenţial iminent, în
stări confuzionale halucinatorii)
E
 Hipomneziile - evocări lente şi dificile, sărace şi trunchiate cu
tot efortul făcut, realizând o situaţie jenantă pentru subiect în
momentul respectiv.

- la normali: în activitatea curentă legată de

evenimente insuficient fixate sau neglijate, preluate în stări de
oboseală sau surmenaj;
- în afecţiuni psihice: nevroze, oligofrenie,
insuficienta dezvoltare cognitivă, în stări predemenţiale;

Forme particulare:
 Lapsusul: dificultate de evocare, pasageră, cu aspect
lacunar de element al frazei.

 Anecforia: evocare cu ajutorul anturajului, anumite

evenimente care păreau uitate.
 Amneziile - prăbuşirea funcţiei mnezice cu imposibilitatea
evocării sau fixării

 Amneziile anterograde (de fixare) - imposibilitatea fixării

imaginilor şi evenimentelor după agresiunea factorială, dar
cu conservarea evocărilor anterioare agresiunii factoriale
(stări nevrotice şi reacţii psihogene, sindrom alcoolic,
traumatic, infecţios, stări de confuzie mintală, psihoză
maniaco-depresivă)

 Amneziile retrograde (de evocare) - imposibilitatea

evocării imaginilor şi evenimentelor situate anterior
agresiunii factoriale, dar cu conservarea posibilităţii de
fixare pentru evenimentele situate posterior agresiunii
factoriale.
 Iluziimnezice - evocări eronate ale trăirilor subiectului, neîncadrate
D
I corect în timp şi spaţiu, sau, deşi trăite nu sunt recunoscute de
subiect ca proprii
S
M
N Criptomnezia - o idee, un material, o lucrare, de care nu este străin
E (a auzit-o, a văzut-o) subiectul o consideră drept a sa (schizofrenie,
Z demenţe traumatice)
I
I Falsa recunoaştere (Wigman) - o persoană necunoscută anterior
de subiect este considerată drept cunoscută; creaza impresia de
C „déjà vu”
A
L Falsa nerecunoaştere (Dromand şi Levassort) - o persoană
I cunoscută anterior de subiect este considerată drept necunoscută
T
A „Iluziasosiilor” (Capgras, 1924) - bolnavul consideră ca sosie o
T persoană pe care o cunoaşte în mod sigur (surmenaj, stări
I maniacale, schizofrenii, deliruri cronice)
V
E Confabulaţiile - reproducerea unor evenimente imaginare, spunand
că evocă trecutul trăit (confuzia mintală, oligofrenie)
 GÂNDIREA

 Procesul care, prin intermediul operaţiilor de

abstractizare şi generalizare, extrage şi prelucrează
informaţii utile în descifrarea realităţii şi în rezolvarea
de probleme
 Tulburări
 Ritmul gândirii

- accelerarea ritmului – evocări exacerbate, dar

minimalizate de numeroase digresiuni (în accesul maniacal,
intoxicaţii uşoare cu amfetamine, canabis)
- lentoarea ideativă – scade numărul ideilor, asociaţiile
dintre ele (depresie, schizofrenie, Parkinson)

 Fluenţa gândirii

- barajul ideativ – oprirea bruscă a conversaţiei bolnavului

(în schizofrenie);
- vâscozitatea mentală – încetinirea proceselor psihice, cu
împotmolire (epilepsie);
- perseverarea – lipsa de fluenţă a ideaţiei (oligofrenii,
demenţe);
- ruminaţia mentală – perseverare de lungă durată,
monotematică, obositoare (neurastenii, nevroza obsesivă).
  Tulburări în ansamblul gândirii - rationament

• Ideile dominante – idei care se detaşează din contextul

celorlalte idei, impunându-se într-un moment dat gândirii şi sunt
legate de anumite particularităţi ale personalităţii subiectului.

• Ideile obsesive – idei care se impun gândirii, o asediază şi o

invadează, recunoscute de subiect ca un fenomen parazit, fiind
străine şi contradictorii cu personalitatea individului.

• Ideile delirante – idei în dezacord evident cu realitatea, dar în a

căror realitate bolnavul crede, impenetrabil la argumentele logicii
formale şi carei modifică concepţia despre lume, comportamentul.
  Tulburări operaţionale ale gândirii – scăderea, în grade
variabile a randamentului şi eficacităţii operaţionale a gândirii,
a capacităţii de creaţie (stări reactive, surmenaj, posttraumatic,
infecţii şi intoxicaţii)

- Staţionare (nedezvoltarea gândirii) – incapacitatea gândirii

subiectului de a atinge anumite nivele operaţionale (abstractizare şi
generalizare) până la cele elementare (limbajul articulat,
capacitatea de autoîngrijire).

- Progresive (demenţele) – scăderi progresive şi globale ale

întregii vieţi psihice, afectând capacitatea de generalizare şi de
abstractizare.
 LIMBAJUL

 Activitatea psihica de comunicare intre oameni

prin intermediul limbii
 Tulburari ale limbajului
 Debitul verbal:

• Logoreea – cresterea marcata a fluxului cuvintelor si

ritmului verbal (stari de excitatie,agitatie paranoia)
• Hipoactivitatea simplă – vorbirea are caracter ezitant si
monoton (persoane timide, psihastenie)
• Mutismul – expresia verbala redusa cu pastrarea expresiei
mimice, gestuale si a scrisului (stari confuzionale, delirante)
• Mutacismul – mutism voluntar (manie, schizoid, histrionic,
demente, oligofrenie)

 Ritmul verbal

 Intonaţia, intensitatea vorbirii, coloratura vorbirii,

tulburările fonetice, tulburările semanticii şi sintaxei

Tulburări ale expresiei grafice

 Afaziile
 CONSTIINTA
MORALA

VOINTA VOINTA
(BULIA)
CUNOASTEREA

AFECTIVITATEA

INSTINCTUALITATEA

 Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a

omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus
pentru atingerea lor
 TULBURĂRILE DE VOINŢĂ

 Hipobulia – diminuarea fortei volitionale cu scaderea

capacitatii de actiune (demente, oligofrenii)

 Hiperbulia – cresterea fortei vointei

 Abulia – nivel maxim de scadere si pierderea

aproape totala a capacitatii de actiune

 Parabulia – scaderea vointei este determinata de

dorinte ambivalente bizare (schizofrenie)

 Impulsivitatea - pulsiuni interioare puternice

(psihoze, nevroze)
 CONSTIINTA
MORALA

VOINTA AFECTIVITATEA

CUNOASTEREA

AFECTIVITATEA
INSTINCTUALITATEA

 Reflectă relaţiile dintre individ şi obiectele ori

fenomenele din ambianţă, sub formă de trăiri
 AFECTIVITATEA

Nivele:

- afectivitatea bazală (holotimică) - emoţiile primare

- afectivitatea elaborată (catatimică) - emoţiile

secundare (pasiuni, sentimente)

- starile de afect – manifestari explozive cu efect

dezorganizator asupra comportamentului, insotite de
modificari mimico-pantomimice, si tulburari vegetative
(furia, frica)
 TULBURĂRI
 Tulburările dispoziţiei

 Hipotimiile – expresivitate, mimica reduse, comportament

sarac, rezonanta afectiva stearsa

 Hipertimiile – crestere a incarcaturii afective cu variatii

comportamentale si ale activitatii (anxietatea, depresia,
disforia, euforia, sindrom maniacal)

 Apatia – lipsa de tonalitate afectiva si dezinteres auto si

alopsihic

 Atimia – scadere accentuata de tonus si rezonanta afectiva

aproape nula la evenimente exterioare, ce raman straine,
inexpresivitate mimica

 Alexitimia – incapacitatea exprimarii emotiilor

 Tulburări ale emoţiilor elaborate

 paratimiile – modificari calitative ale emotiilor si neadecvarea

in raport cu contextul situational al dispozitiilor

 fobiile – reactia somatica si psihologica fata de obiecte, situatii

care provoaca frica

 extazul – bucurie intensa in timpul caruia subiectul rupe

contactul cu mediul

 ambivalenta afectiva – trairea simultana a doua sentimente

antagoniste

 inversiunea afectiva – schimbare a sentimentelor pozitive fata

de persoane din familie
 NOŢIUNI CHEIE

 transmiterea informaţiei
 catecolaminele
 serotonina
 acetilcolina
 aminoacizii
 neurotransmiţători neopeptidici
 procese psihice
 tulburari ale proceselor psihice