Aplicație:

Pentru aprovizionarea cu articole de ceramică

necesare desfașurării în condiții optime a procesului
de producție, o firmă are următoarele variante de la
trei furnizori. Pentru alegerea variantei optime
firma trebuie să analizeze următoarele trei criterii:

Să se stabilească varianta optimă de decizie

folosind pentru rezolvare metoda Electre.
Rezolvare:
 pentru consecinţele decizionale determinate
se stabilesc utilităţile, care se trec apoi în
matricea utilităţilor:
– se alege un interval de variaţie [0,1], considerat
utilitate, notat cu u(vi)
– se va atribui celei mai favorabile consecinţe
decizionale utilitatea 1, notată u(vi) = 1, iar celei
mai nefavorabile consecinţe decizionale utilitatea
0, adică u(vi) = 0.
– restul utilităţilor se vor calcula, prin interpolare
liniară după ecuaţia dreptei folosind formula:
Matricea utilităților:
 stabilirea indicilor de concordanţă, care indică modul în
care varianta „g” surclasează varianta „h”, care se trec
apoi în matricea indicilor de concordanță

unde,
∑ kj = suma coeficienţilor de importanţă
pentru care u(Vg) ≥ u(Vh)
k1+k2+....+km = suma coeficienţilor de importanţă
ai criteriilor (=1)
!!! Indicii de concordanţă se determină în raport cu
coeficienţii criteriilor de importanţă.
Matricea indicilor de concordanță:
determinarea indicilor de discordanţă, care
indică modul în care varianta „g” e depăşită de
varianta „h”

unde,
α = ecartul maxim între utilitatea minimă (0)
şi cea maximă (1) => α = 1.
!!! Indicii de discordanţă se determină în raport
cu utilităţile variantelor care se compară.
Matricea indicilor de discordanță:
 determinarea variantelor optime prin operaţii
succesive de surclasare a variantelor cu ajutorul
unor relaţii de surclasare de forma:
C(Vg,Vh) ≥ p
D(Vg,Vh) ≤ q

unde,
p,q є (0,1), p+q = 1. („p” cât mai apropiat de 1, „q” cât
mai apropiat de 0; pe măsură ce scade „p”, va creşte
„q”) => varianta optimă.