ÎNVĂȚAREA

27.09.2018
CE ESTE ÎNVĂȚAREA?
 în sens larg: modalitate prin care
organismele vii se adaptează la condiţiile
mediului
 din perspectivă pedagogică, ea este
procesul de asimilare a cunoştinţelor şi
formare a priceperilor şi deprinderilor,
precum şi proiectarea şi dezvoltarea unor
funcţii psihice, însuşiri, trăsături, capacităţi
de formare a personalităţii
Note definitorii ale învățării (în
general)
 conduce la o modificare în cunoaştere, în
conduită, în elaborarea unui nou
comportament;
 este rezultat al unor experienţe individuale
şi al unui exerciţiu;
 achiziţionarea prin învăţare a unei
experienţe noi permite individului
rezolvarea unor situaţii problematice şi
optimizarea raporturilor sale cu lumea;
Învățarea școlară
 învăţarea şcolară angajează întreaga activitate psihică
a individului, implică şi determină restructurări ale
funcţiilor, capacităţilor, atitudinilor şi aptitudinilor
acestuia, argument ce susţine existenţa unei laturi
informaţionale şi a unei laturi operaţionale ale acestui
proces complex. Este în acelaşi timp şi un proces
social şi un proces individual;
 se desfăşoară în cadre instituţionalizate, pe baza unor
programe şcolare şi planuri, având ca suport
manualele şcolare. Este organizată în mod sistematic,
vizează obiective, implică proiectare şi anticipare,
dirijare, control, evaluare şi decizie.
Învățarea ca proces social
presupune:
 Experiența socială a elevului;
 Cadru social concret;
 Finalități, care derivă din nevoi
sociale concrete;
 Contexte culturale și modele
educaționale;
 Integrarea elevului într-un colectiv;
 Participarea activă a elevului la
dezvoltarea socială
Ca proces individual, învăţarea
şcolară constă în
 asimilarea de către individ (elev) a unui
sistem de cunoştinţe, culturi, modele
comportamentale, priceperi, deprinderi, pe
care le va folosi ca instrument în activitate;
 efortul personal al elevului în organizarea,
sistematizarea, restructurarea experiențelor
în propriul sistem conceptual-
comportamental
 conferirea unei valori, a unui statut elevului
Caracteristicile învățării școlare
 se realizează în cadrul instituţionalizat,
implică norme, legi, regulament, etc.;
 este proces dirijat din exterior şi tinde să
devină un proces strict dirijat;
 este demers conştient;
 are un caracter secvenţial;
 dispune de caracter gradual;
 proces social de relaţionare pe verticală în
special şi pe orizontală;
 are un pronunţat caracter informativ-
formativ.
Principalele funcţiuni neuropsihice
componente ale stării de învăţare
 starea de veghe (care permite
înţelegerea mesajelor lumii externe);
 starea de orientare - investigare (de
atenţie, orientată către obiectul
învăţării);
 starea afectogenă (valorizare afectivă
a conţinutului învăţării în raport cu
trebuinţele subiectului)
Fazele procesului de învățare
 receptarea şi înregistrarea
materialului pe fondul unei stări de
atenţie cerebrală;
 înţelegerea şi generalizarea prin
formarea de noţiunii şi principii;
 fixarea în memorie, păstrarea în timp
a cunoştinţelor şi stocarea
informaţiei;
 actualizarea prin reproducere a
cunoştinţelor şi transferul acestora.
CONDIŢIILE INTERNE ALE
ÎNVĂŢĂRII ŞCOLARE
 Factori cognitivi
 Factori afectiv-motivaționali
 Factori instrumentali
 Alți factori:
 Managementul învățării
 Factori fiziologici
 Motivația
CONDIŢII EXTERNE ALE
ÎNVĂŢĂRII ŞCOLARE
 Statutul profesorului
 Mediul școlii și al clasei de elevi
 Mediul socio-familiali
 Igiena învățării