Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infecții

transmise prin contact sexual (normal, oral sau anal) dar care
pot fi transmise si pe alte cai.
Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in afara de
contactul sexual, mai putem întâlni: contactul cu zona
infectata, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la
mamă la făt, etc.
Aceste boli pot fi clasificate in
doua mari categorii:
Bolile cu transmitere sexuală
majore, din care fac parte:
- sifilisul;
- gonoreea sau blenoragia;
- sancrul moale;
- granulomul inghinal;
- limfogranulomatoza inghinala
-TBC.
Bolile cu transmitere sexuala
minore, din care fac parte:
- uretritele negonococice;
- tricomonaza urogenitala;
- candidozele urogenitale;
- herpesul genital;
In ultimul deceniu, infecția cu HIV, cea mai periculoasa infecție,
alături de sifilis, a provocat epidemii fără precedent.
Exprimările clinice ale bolilor cu transmitere sexuala apar mai ales
in regiunea genitala, dar pot fi evidente si in cavitatea bucala, pe
tegument sau la nivelul ochilor - conjunctival.
In zona genitala, simptomele se manifesta prin secreții
neobișnuite, dureri in zona pelviana, arsuri, prurit, senzație de
iritație, dureri in timpul actului sexual sau la urinare.
Primul pas in tratarea bolilor cu transmitere sexuala este consultul
medical si diagnosticarea corecta.
Tratamentul trebuie continuat pe toata perioada recomandata,
chiar daca simptomele dispar, iar actul sexual poate fi reluat după
3 zile de la încetarea tratamentului in conformitate cu
recomandările medicului specialist.
Riscul de infectare cu aceste boli este mai mare in contactul sexual
cu mai mulți parteneri, atunci când nu este folosit prezervativul ca
mijloc de protecție si când sunt utilizare droguri injectabile
intravenos, când partenerul se droghează sau are la rândul lui mai
mulți parteneri sexuali.
 TBC GENITALA

-Este o boala cronica cu tablou clinic sarac, infertilitatea fiind principalul

motiv de prezentare la medic.
-Frecvent TBC genital este secundara diseminarii hematogene de la
nivelul localizarii primare pulmonare sau abdominale,
-Afecteaza cu predilectie femeile cu virsta intre 15 si 54 ani.
Se cunosc 4 forme anatomo-clinice:
1) Tipul I – microleziuni anexiale (anexita microlezionala cu sau fara
tulburari peritoneale.)
2) Tipul II – formele neglijate cu macroleziuni anexiale ( hidrosalpinx
tuberculos,piosalpinx)
3) Tipul III- TBC genitala asociata cu sarcina sau o stare puerperala
4) Tipul IV- sechele de tbc vindecata clinic : uter si trompe hipoplazice,
nevralgii pelviene .
 Clinic:
-infertilitate primara
-dureri abdominale
-oligomenoree
-menoragie
-febra
-ascita
-anorexie
 Tratament:
Se realizeaza o terapie in doua faze: o faza de atac care presupune
administrarea zilnica a unui regim 7/7 cu 4-5 medicamente si o
faza de continuare cu un regim intermittent 4/7 ( 2-3
medicamente).
Pentru faza de atac sunt utilizate urmatoarele scheme:
1) 2 cicluri de izoniazida,rifampicina,pirazinamida si etambutol.
Sau
2) 2 cilcuri cu izoniazida,rifampicina,pirazinamida si
streptomicina.
In faza de continuare se administreaza 4 cicluri de izoniazida si
rifampicina in anumite cazuri severe se poate continua aceasta
faza pentru 8-12 luni.
Sifilisul apare in urma infecției cu
Treponema Pallidum. El poate fi
primar, secundar, terțiar, poate
avea forme congenitale (copilul
este infectat la naștere de către
mama bolnavă) si alte forme nu
foarte bine delimitate:
- latent - fără simptome dar cu
rezultatele testelor pozitive
- forme de trecere intre secundar
si terțiar, etc.
Primul simptom in cazul sifilisului
primar este apariția unei pete roșii
(macula eritematoasa), care
devine o eroziune, adâncindu-se,
si apoi o ulcerație care doare doar
in cazul traumatizării sau al
suprainfectării.
La femei pot fi afectate labia,
vaginul, uretra si perineul. La
ambele sexe mai pot fi afectate
buzele, limba, amigdalele, etc.
Sifilisul secundar este considerat o stare septică cu Treponema
- simptomele pot aparea in 3 - 6 saptamani.
Acestea sunt pete mici, roz - pal, care nu ies in relief si
determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele
(papule). Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de
mancare, dureri de cap si musculare, etc).
Se poate instala sifilisul latent sau cel
tertiar, dar in ultima perioada acestea
apar tot mai rar datorita tratarii la timp
si a mijloacelor de informare in masa.
Tratamentul de electie ramine o doza unica de penicilina G
sau o doza unica orala de azitromicina. Doxiciclina si
tetraciclina reprezinta optiuni alternative.
In cazul acestei infectii, primele simptome
apar la 2 - 3 zile de la contactul sexual:
secretii abundente galben - verzui, senzatii
de usturime si arsuri, umflarea uretrei, etc.
Aceste simptome pot disparea dupa 8 saptamani - dar
disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci cronicizarea ei.
Gonoreea se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau
lichidele infectate si foarte rar prin folosirea in comun a
obiectelor sanitare, prosoape, bureti, etc.
Ea se poate trata cu antibiotice recomandate de medic si in
cazul unei diagnosticari precoce, situatie in care si boala este
necomplicata, tratamentul este de scurta durata.Se utilizeaza
cefalosporinele ,azitromicina,cefizima,ceftriaxon.
Gonoreea are o frecventa mai mare in tarile in curs de
dezvoltare, prezentand un risc mare de contaminare.
Chlamydia reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este cea
mai frecventa boala cu transmitere sexuala in tarile dezvoltate.
Aceasta bacterie traieste doar in interiorul celulelor si este greu de depistat
deoarece adesea decurge fara simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri
vaginale nu foarte abundente, senzatie de intepaturi, menstruatie
neregulata, arsuri in timpul urinarii, etc).
Ca si gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele
sau lichidele infectioase.
In ceea ce priveste tratamentul, acesta trebuie urmat de catre ambii
parteneri (indiferent de absenta sau prezenta simptomelor) si dureaza intre
14 - 21 de zile, constand in ANTIBIOTERAPIE ŢINTITĂ (doxiciclina sau
azitromicina.)
SIDA este prescurtarea pentru SINDROMUL IMUNODEFICIENTEI
DOBANDITE si marcheaza un deficit a sistemului imunitar dobandit ca
urmare a infectiei cu virusul HIV.
SIDA va predispune la diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele
infectate cu virusul HIV si pe care in mod normal organismul ar trebui sa
fie capabil sa le combată.
Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si necesita o celula
gazda pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazda sunt, printre altele,
celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe, celule sistemului
nervos. Cercetatorii clasifica infectia cu HIV in diferite stadii.
Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar este foarte slabit si
in care pot sa apara diferite boli si tumori – forme de cancer.
Evolutia unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta. La scurt timp
dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte rapid, astfel
incat in primele saptamani nu apar de obicei simptome (la inceput,
eventuale stari gripale). Dupa 12 saptamani de la contaminare, prin testul
cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus.
Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism
sanatos uneori nici nu se manifesta sau pot fi combatute cu
destula usurinta.
Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex
sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri
grave. Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP - o forma a
pneumoniei si ciuperca Candida albicans sunt de asemenea
boli caracteristice stadiului SIDA.
Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile
deschise, suprafeţele iritate, zgariate
sau inflamate ale pieli.
Lichidele infectioase prin care acesta se
transmit sunt sangele, sperma, laptele
de mama, etc. si nu cele ca saliva, urina,
transpiratie sau lacrimi.
 Candidoza
Candida albicans. Prezenţa acestei
ciuperci la nivel genital nu este
întotdeauna sinonimă cu boala, ele
sunt potenţial patogene şi pot
declanşa boala după modificarea
balanţei homeostatice normale la
persoane cu rezistenţă scăzută.
Simptome: prurit vulvar intens,
usturimi vaginale, dureri la
contact sexual, secreţii
albicioase, cremoase,
polachidisurie
 Complicatii:
Mai mult decât alte boli sexuale,
datorită pruritului intens şi recidivelor
frecvente, bolnavii sunt adesea
obsedaţi de această infecţie, scăzând
raporturile sexuale cu apariţia de
conflicte familiale. Poate produce de
asemenea
infecţie la nivelul uterului şi a trompelor
uterine cu scăderea fertilităţii.
In ultimii ani, bolile cu transmitere sexuala au crescut ca numar
si vor creste in continuare daca nu se vor lua masuri drastice
pentru combaterea mecanismului care permite propagarea
acestor afectiuni in randul populatiei.
Cu toate ca s-au luat masuri pentru combaterea acestor boli si
au aparut medicamente noi si eficiente de tratament, numarul
acestor boli creste alarmant si apar cazuri noi la o parte
insemnata a populatiei, ceea ce constituie pentru viitor un
semn de alarma.
Probabil factorul social - economic in care ne aflam la ora
actuala, existenta prostitutiei clandestine si a unui
“vagabondaj” sexual mai mare permite inmultirea acestor
afectiuni cu grave consecinte asupra populatiei si a starii de
sanatate.
Contactele sexuale ocazionale mai
ales cu persoane necunoscute,
ingreuneaza desfasurarea unei
anchete epidemiologice corecte,
ceea ce face ca sursa de infectie sa
nu fie descoperita, acest lucru fiind
esential in stoparea fenomenului de
extindere rapida a bolilor cu
transmisie sexuala.
Educatia sanitara a populatiei la ora
actuala lasa de dorit fiind una din
metodele cele mai eficace de
prevenire si combatere a acestor
afectiuni, ea nu este aplicata in mod
corespunzator cu rezultate negative
vizibile.