Sunteți pe pagina 1din 57

BOLI FEBRILE ERUPTIVE

CURS 2
RUJEOLA

1. AGENTUL PATOGEN:

• Virusul rujeolic aparţine genului Morbillivirus din


familia Paramyxoviridae
2. EPIDEMIOLOGIA

• Rujeola este o boală infecţioasă răspândită pe tot


globul.

• În ţările în care vaccinarea este larg utilizată s-a


constatat o reducere marcată a incidenţei bolii.

• În prezent rujeola este raportată la copiii


preşcolari, mulţi dintre aceştia fiind prea mici
pentru a putea fi vaccinaţi.
Rezervorul de infecţie. Căi de transmitere

• Omul bolnav (cu forme tipice sau atipice) este


singurul rezervor de virus; nu există purtători
sănătoşi

• Incidenţa bolii este crescută în timpul iernii


• Virusul este răspândit
- direct, prin contact cu picăturile de secreţii
respiratorii ale persoanelor infectate,
- indirect, prin contact cu obiecte proaspăt
contaminate

Contagiozitatea
• Este una dintre cele mai contagioase boli infecţioase
(IC: 98%)

Receptivitatea este generală.


• Sugarii sunt protejaţi de anticorpii materni până la
vârsta de 6-9 luni
3. MANIFESTĂRI CLINICE

Boala este simptomatică în 90% din cazuri

3. 1. INCUBAŢIA
• Are o durată de 10-14 zile (medie:11 zile), fiind mai
lungă la adult
3.2. PERIOADA PREERUPTIVĂ (faza
prodromală):

• durează câteva zile (3-4)


Cuprinde:
1). Manifestări generale:
• febră;
• după 24 de ore se asociază triplul catar (enantem)
• aceste simptome se accentuează progresiv până în
momentul apariţiei exantemului
2). Triplu catar:
a). enantem ocular: conjunctivită

b). enantemul respirator: congestie nazală cu


secreţie mucoasă→ mucopurulentă abundentă, tuse
seacă, deseori lătrătoare (sugerează afectarea
laringiană şi traheală), care poate persista 1-2
săptămâni

c). enantemul bucofaringian: hiperemie difuză a


mucoasei bucofaringiene, pe fondul căreia apar:
- picheteul hemoragic
- semnul Koplik
 picheteul hemoragic: puncte congestive sau hemoragice
dispuse pe palatul moale

 semnul Koplik:
- leziuni proeminente albe, dispuse pe un fond eritematos la
nivelul mucoasei bucale, în dreptul molarilor
- apare cu 2 zile înaintea erupţiei de rujeolă şi în 24 ore
elementele devin numeroase, afectând mare parte din
mucoasa bucală şi gingivală
- leziunile pălesc rapid şi sunt greu de observat după ziua a 3-
a; epiteliul care le acoperă se erodează şi rămân mici ulceraţii
care dispar apoi fără urmă

• Enantemul se poate extinde la restul tubului digestiv (mai


frecvent la copii): vărsături, diaree, dureri abdominale.
3.3. PERIOADA ERUPTIVĂ (de stare)

1). Exantemul

 Este constituit din maculo-papule congestive,


iniţial de culoare roz, apoi de culoare roşie,
nepruriginoase, cu dimensiuni variabile, cu
marginile neregulate, catifelate la pipăit

 Debutează retroauricular, pe ceafă, pe frunte, pe


obraji şi peribucal, coborând pe gât

 Se generalizează în 3 zile
 Leziunile, iniţiale izolate, confluează în placarde,
lăsând între ele zone de tegument indemn

 Elementele eruptive pălesc după 3 zile în ordinea în


care au apărut, lăsând pete pigmentate brun-gălbui,
vizibile încă o săptămână

 Poate fi urmată de o descuamaţie fină (mai intensă


la nivelul zonelor unde erupţia a prezentat zone
confluente)
2). Manifestări însoţitoare

 Febră
 Astenie
 Anorexie
3.4. PERIOADA DE CONVALESCENŢĂ

• temperatura revine la normal odată cu pălirea


erupţiei iar bolnavul îşi revine treptat la starea
anterioară.

• există riscul de complicaţii bacteriene.


4. FORME CLINICE PARTICULARE

4.1. Rujeola modificată

• Este o formă uşoară care apare la persoane parţial


imunizate
• Perioada de incubaţie poate fi mai lungă (14-21
zile)

• Triplul catar şi febra sunt minime iar semnul Koplik


este reprezentat de câteva elemente sau poate fi
chiar absent

• Exantemul are intensitate uşoară iar leziunile nu


confluează.
4.2. Rujeola la gravide

• Rujeola apărută în timpul sarcinii nu pare să


determine malformaţii congenitale dar se poate
asocia cu avort spontan sau naştere prematură.

• Tabloul clinic la femeia gravidă poate să fie sever


(dezvoltă complicaţii respiratorii, cel mai adesea
pneumonie primară rujeoloasă).
4.3. Rujeola la imunodeprimaţi

• Forme severe, cu risc de deces (prin pneumonii şi


encefalită acută)

• Se recomandă protecţia cu imunglobuline specifice


(chiar dacă au fost imunizaţi activ anterior)
4.4. Rujeola la adulţi

• Forme clinice mai severe (la cei peste 20 ani): pot


dezvolta pneumonie rujeoloasă, suprainfecţii
bacteriene, bronhospasm și hepatită
5. COMPLICAŢII

• Sunt cauzate de virusul rujeolic sau de


suprainfecţia bacteriană

• Ele se întâlnesc mai frecvent la copiii sub 2 ani, la


rahitici, distrofici sau la cei cu focare infecţioase
latente preexistente
5.1. Complicaţiile respiratorii:

Sunt cele mai frecvente şi cele mai severe:


• Laringită acută rujeolică
• Laringită secundară, prin suprainfecţie bacteriană
• Pneumonie interstiţială rujeolică
• Pneumonie cu celule gigante la imunodeprimaţi
(fără rash)
• Bronşiolită capilară (catarul sufocant), o bronho-
alveolită generalizată,
• Pneumonie şi bronhopneumonie prin suprainfecţie
bacteriană
5.2. Complicaţii digestive:
• Hepatita rujeolică
• Gastroenterite
• Apendicită

5.3. Complicaţii otice, oculare şi cutanate


5.4. Complicaţii nervoase:
• Meningita rujeolică apare rar

• Encefalita acută autoimună este o complicaţie


rară (1 caz la 1000-2000 bolnavi cu rujeolă); apare
către sfârşitul perioadei eruptive sau în
convalescenţă

• Debutul este brusc cu hipertermie, delir, alterarea


stării de conştienţă, convulsii, paralizii şi uneori
comă

• Evoluţia este letală în 20-30% din cazuri iar


bolnavii care supravieţuiesc rămân adesea cu
sechele motorii sau psihice
• Panencefalita sclerozantă subacută (PESS)
este o boală neurologică cronic degenerativă care
apare la câţiva ani după un episod de rujeolă, în
mod particular la copilul care a avut rujeolă înainte
de vârsta de 2 ani.
• Boala evoluează de regulă letal în 3-36 luni
6. DIAGNOSTICUL

• În rujeola clasică diagnosticul pozitiv se bazează


pe datele epidemiologice şi clinice.

• Diagnosticul de laborator poate fi pus prin:


- Izolarea virusului (din secreţii nazo-faringiene,
sânge sau urină)
- Identificarea antigenului viral în ţesuturile
infectate prin imunofluorescenţă
- Identificarea RNA prin RT-PCR.
- Diagnosticul serologic:
ELISA permite identificarea anticorpilor specifici de
tip IgM pe o singură probă de sânge
(IgM anti v. rujeolic=pozitiv)
7. TRATAMENT

• Nu există un tratament etiologic

• Rujeola necomplicată se izolează şi se tratează la


domiciliu, prin asigurarea condiţiilor de igienă,
alimentaţie şi medicaţie simptomatică şi de
susţinere

• Spitalizarea este indicată în formele severe,


complicate sau în situaţii de necesitate
(imposibilitatea de a asigura izolarea bolnavului)
7. TRATAMENT

• Regim igieno-dietetic
• Igiena tegumentelor şi a mucoaselor
• Tratament medicamentos simptomatic
• Tratamentul complicaţiilor: laringită acută,
bronhopneumonie, encefalită rujeolică
• Vitamina A: 200.000U oral, 2 zile ar reduce
severitatea
8. PROFILAXIA

1. Imunizarea pasivă
• Imunizarea pasivă cu imunglobuline este
recomandată persoanelor susceptibile, expuse la
rujeolă, cu risc crescut de a dezvolta forme severe
sau letale de infecţie
Indicaţii pentru imunizare pasivă:
- copil sub vârsta de 12 luni,
- persoane cu boli cronice, în special copilul cu
boală malignă care primeşte chimioterapie
şi/sau radioterapie,
- persoane imunodeprimate, inclusiv cei cu
infecţie HIV simptomatică,
- femeia gravidă.
- Imunglobulinele umane s-au dovedit eficiente dacă
se administrează IM în primele 6 zile după
contactul infectant (previn sau atenuează infecţia)

• Dacă boala activă a fost prevenită după


administrarea de imunoglobuline este necesară
imunizarea activă, la 3 luni interval (Nu la cei cu
imunodepresie şi la femeia gravidă ‼).
2. Imunizarea activă

• Imunizarea activă se realizează prin vaccinarea cu


vaccin cu virus rujeolic viu atenuat.
• Recomandările internaţionale prevăd două doze de
vaccin pentru toţi copiii.
- Prima imunizare se aplică la 12-15 luni
- A doua imunizarea este recomandată la 6-7
ani.
- Copilul care a fost vaccinat înainte de vârsta de
1 an trebuie să primească o altă doză la 15 luni de
viaţă.
Contraindicaţii:
- persoane cu forme severe de alergie la ou,
- persoane cu alergie la neomicină,
- persoane cu imunitate alterată,
- gravide,
- persoane care au primit imunoglobuline umane sau
transfuzii de sânge în ultimele 3 luni.

• Vaccinul este bine tolerat dar 5-15% dintre copii pot


să prezinte ascensiune termică tranzitorie şi
exantem discret la o săptămână după vaccinare;
manifestările neurologice sunt excepţional de rare.
RUBEOLA

1. AGENTUL ETIOLOGIC:

– Virusul rubeolic, clasificat în genul Rubivirus,


familia Togaviridae.
2. EPIDEMIOLOGIE

• Este mai frecventă primăvara şi la copilul în vârstă


de 5-9 ani.

• Indicele de contagiozitate este de 80-90%


(comparativ cu 98% pentru rujeolă).
• Transmiterea: prin picături de secreţie
respiratorie de la persoanele infectate.

• Copiii cu rubeolă congenitală răspândesc cantităţi


mari de virus prin secreţiile organismului şi pentru
multe luni de zile
• După rubeolă multe persoane dezvoltă protecţie pe
toată durata vieţii.

• În ciuda prezenţei imunităţii specifice, reinfecţia


poate să apară.

• Majoritatea reinfecţiilor sunt asimptomatice.


Virusul se replică în tractul respirator superior dar
viremia apare rareori, imunitatea blochează virusul
înainte de a invada torentul sanguin.
3. MANIFESTĂRI CLINICE

a). RUBEOLA POSTNATALĂ


• Multe cazuri (50%) sunt subclinice.
• Copilul nu exprimă o fază prodromală dar adultul
are febră, astenie şi anorexie câteva zile (2 zile).
• Manifestările clinice majore sunt adenopatia (care
durează câteva săptămâni) şi erupţia.

• Gg. interesaţi: retroauriculari, cervicali posteriori,


suboccipitali; se poate asocia şi splenomegalie.
Manifestările nu sunt specifice pentru rubeolă
(rujeolă, toxoplasmoză, scarlatină, parvovirus B19,
enterovirusuri).
• Erupţia începe la faţă şi coboară. Este
maculopapuloasă, palidă ("floare de piersic"), nu
confluează şi durează de regulă 3-5 zile. Poate fi
însoţită de coriză uşoară şi conjunctivită.

• Enantemul constă din leziuni peteşiale la nivelul


palatului moale.

• Febra rareori durează mai mult de prima zi de


erupţie.
Complicaţii:

• Artrite sau artralgii: 1⁄3 din femeile cu rubeolă


(rară la copil şi la bărbat). Afectează articulaţiile
mici de la mâini, pumni şi genunchi şi apar cu
erupţia sau imediat după aceasta. Se rezolvă într-o
lună de zile.

• Manifestări hemoragipare apar prin


trombocitopenie şi afectare vasculară, mai ales la
copil; este mediată imunologic. Durează săptămâni
sau luni de zile şi poate determina sângerări
cerebrale, renale, oculare.
Complicaţii:

• Encefalita rubeolică: 1 caz la 5000 bolnavi; mai


frecvent la adulţi; 20-50% mortalitate.

• Hepatită uşoară, rareori.


B. Rubeola congenitală
• Efectele depind de momentul infecţiei:
- în primele 2 luni de sarcină: 65-85% şanse de a
fi afectat, cu defecte congenitale multiple şi⁄sau
avort spontan

- în luna a 3-a: 30-35% risc de a dezvolta un


singur defect (surditate sau boală cardiacă
congenitală)

- în luna a 4-a: risc de 10% de a dezvolta un


singur defect congenital
• Cele mai frecvente manifestări sunt:
- surditatea,
- cataracta sau glaucomul,
- boala cardiacă congenitală,
- retardul psihic
4. Diagnostic
• Epidemiologic + clinic + de laborator:
- leucopenie cu limfocite atipice şi plasmocite (5-
10%),
- izolarea virusului din exudatul faringian,
urină, sânge, lichid sinovial, lichid amniotic (în
rubeola congenitală),
- serologie: tehnica ELISA evidenţiază IgM
şi⁄sau IgG.
- în infecţia acută: IgM anti v. rubeolic;
- în rubeola congenitală se efectuează teste
serologice în dinamică, la mamă şi la copil: IgM la
copil= infecţie transplacentară
5. Tratament

- simptomatic
- imunglobulinele nu au efect protector (nu împiedică
viremia)

6. Vaccinarea
• Vaccinarea cu virus viu atenuat
• Se recomandă:
- copiilor prepubertal
- femeilor la vârstă fertilă care nu sunt gravide
(imediat după o naştere)
- fetelor la vârsta pubertăţii
• Eficacitatea vaccinării este de 95%; rapelul nu este
necesar