LP semiologie chirurgicala –

drenajul chirurgical
• metoda chirurgicala prin care se realizeaza evacuarea
la exterior a colectiilor lichidiene acumulate în conditii
patologice în anumite cavitati naturale sau neoformate
ale organismului, precum si în perioada postoperatorie.

Scurt istoric:
• - descris pentru prima data pe vremea lui Hippocrate, în
tratamentul empiemelor;
• - folosit de Celsius în tratamentul ascitei;
• - în 1859, Chassaignac introduce tubul de cauciuc;
• - în 1882, Kehrer foloseste pentru prima data mesa de
tifon;
• - în 1898, Keaton instituie drenajul aspirativ;
• - dezvoltari ulterioare: folosirea tuburilor de polietilena,
drenajul-spalatura
Clasificare:
a) Dupa materialul folosit:
• - tuburi de cauciuc sau polietilena;
• - mese de tifon;
• - lame de latex sau cauciuc, fire de setolina

b) Dupa scopul urmarit:

• - drenaj profilactic (postoperator): instituit ori de câte ori
exista riscul colectarii de produse biologice (sânge, limfa,
continut intestinal, biliar, contaminare septica);
• - drenaj curativ: evacuare a colectiilor purulente, hematice,
sau de alta natura, acumulate în diferite tesuturi sau cavitati
ale organismului.

c) Dupa principiul fizic conducator:

• - drenaj pasiv (postural, gravitational);
• - drenaj activ (aspirativ).
Materiale necesare:
• tuburi de cauciuc sau material plastic (polietilena); avantaj:
permit drenaj eficient, de profunzime; dezavantaje: permit
contaminarea din afara, produc reactie de izolare din partea
tesuturilor, pot produce leziuni de decubit ale organelor
vecine, sunt usor compresibile, sunt iritante pentru tesuturi;
• lame din cauciuc sau material plastic, netede sau ondulate;
• mese din tifon; avantaje: asigura drenajul secretiilor
acumulate prin fenomen de capilaritate, având în plus si rol
hemostatic prin tamponament; dezavantaj major: pot
functiona ca un dop, blocând evacuarea la exterior a
colectiei lichidiene, cu favorizare consecutiva a aparitiei
infectiei;
• fire de setolina: utile în special în drenajul subcutanat;
• recipiente colectoare;
• tubulatura pentru interconectare;
• sistem aspirator (pompa de vid).
Indicatiile drenajului:
a) Indicatii profilcatice:
• - prevenirea constituirii de colectii peritoneale (hematice, biliare,
septice), ori de câte ori nu se poate garanta împotriva aparitiei
acestora;
• - favorizarea obliterarii unor cavitati restante dupa evacuarea unor
colectii superficiale sau viscerale;
• - prezenta unor suturi sau anastomoze nesigure pe viscere cavitare, cu
risc de fistula sau dezunire anastomotica;
• - plagi contuze, delabrante, cu contaminare

b) Indicatii terapeutice:
• - colectii septice (abcese, flegmoane, infectii difuze necrotizante ) sau
hematice ale partilor moi;
• - colectii septice ale cavitatilor seroase, organelor parenchimatoase sau
spatiilor adipoase (fosa ischiorectala) ale organismului;
• - revarsate peritoneale în cazul perforatiilor de organ cavitar;
• - interventii pe organe cu inflamatii acute si continut purulent
• - în interventii pentru pancreatita acuta.
Principiile drenajului: un drenaj corect trebuie sa fie decliv (pozitionare a
capatului intern al tubului în punctul de colectare al secretiilor sub
actiune gravitationala), direct (traiect scurt al tubului pâna la
tegument), eficient (tub cu lumen corespunzator naturii secretiilor si
volumului acestora) si fixat în siguranta la tegument (pentru a putea fi
mentinut pe o perioada de timp suficient de lunga pentru atingerea
scopului sau).

Incidente si accidente ale drenajului chirurgical:

• - dren nefunctional, prin viciu de pozitionare, izolare de catre organele
înconjuratoare, obstruare prin cheag etc.; necesita repozitionare sau
dezobstructie prin spalare cu seringa Guyon (seringa cu volum mare, de
circa 100-250 ml);
• - iesire a drenului din cavitate (viciu de fixare sau smulgere de catre
pacient); necesita repozitionare, uneori posibila prin împingere de la
exterior pe acelasi traiect;
• - compresii sau leziuni ale unor vase sau nervi de vecinatate; necesita
recunoastere a lor si corectare prompta;
• - intrare a drenului în cavitate (prin viciu de fixare sau necunoastere a
tehnicii de extragere).
Îngrijiri postoperatorii:
• - verificare zilnica a functionalitatii drenului, cu apreciere a aspectului
si cantitatii drenajului; asigurare a permeabilitatii tubului de dren, prin
aspirare sau spalare de finete (pentru a nu împrosca cu continut
nonsteril dincolo de limitele cavitatii delimitate);
• - suprimare a drenului în momentul diminuarii marcate a drenajului,
eventual dupa "scurtare" a sa în zile succesive cu 1-2 cm spre exterior
(drenul poate întretine prin pozitia sa un drenaj generat de reactia de
corp strain sau iritarea / lezarea prin decubit a tesuturilor învecinate).

Complicatii:
• - infectare exogena a cavitatii (orice dren functioneaza ca o "poarta"
deschisa spre exterior pentru germeni);
• - herniere de viscere abdominale în lungul traiectului drenului, sau
volvulare în jurul acestuia;
• - leziuni de decubit (ulceratii ale organelor cavitare sau vaselor pe care
se sprijina drenul), cu risc de producere de peritonita sau sângerari
importante;
• - fistulizare (drenaj ineficient sau suprimat prematur);
• - abces rezidual.
 Drenaj biliar
Drenajul Kehr

• constă în aplicarea tubului în T imaginat de Kehr în1897 (braţul

scurt al T-ului se introduce în CBP, iar piciorul T-ului se
exteriorizează prin peretele abdominal)
• constituie o „supapă de siguranţă” în perioada postoperatorie
când sfincterul Oddi e închis, protejând sutura CBP şi
împiedicând cicatrizarea stenozantă a acesteia.
• se menţine 9-14 zile, timp în care sutura coledociană se
cicatrizează;
• în ultimele zile tubul poate fi pensat progresiv pentru a
testa permeabilitatea papilară, în penultima zi se face
colangiografie de control pe Kehr ,dacă nu se descoperă calculi
reziduali urmează extragerea tubului după 24 ore prin simpla
tracţiune (datorită elasticităţii sale tubul iese din coledoc
transformân-du-se din T în Y, iar orificiul restant ca şi traiectul
tubului se vor închide spontan).
Drenajul transcistic

• reprezinta una dintre posibilitatile de drenaj extern al CBP.

• este necesar de un canal cistic permeabil, cu un lumen care sa
permita introducerea sondei de drenaj si cu o anumita
topografie fata de CBP.
• asigurata permeabilitatea la un diametru corespunzator unei
sonde Nelaton 9, 10,11 se poate executa drenajul.
• sonda introdusa prin canalul cistic va trebui sa depaseasca
jonctiunea cisticocoledociana, dar nu prea mult existand riscul
de a ajunge in duoden.
• ajunsa sonda , va fi fixate printr-o ligatura circulara a canalului
cistic.
• tubul de dren va fi exteriorizat prin contraincizie si fixat la
perete.Alaturi de sonda de drenaj transcistic va fi introdus un
tub de garda.
• la fel ca drenajul Kehr, va fi extras a 9-a zi postoperator, dupa
executarea colangiografiei de control