Tehnologia de cultură la

Gerbera
Fam. Compositae
Gerbera este o specie perenă, sensibilă la frig, care în
condiţiile din ţara noastră se cultivă în seră.

Gerbera a fost clasată pe locul 4-5 după trandafiri, garoafe,

lalele şi crizanteme [n topul preferin\elor cump`r`torilor.
Olanda- 300 ha

Italia - 45 ha

Franţa- 40 ha

Rom@nia - cca 2 ha
Genul Gerbera cuprinde cca 50 specii care cresc spontan în
regiunile calde din Africa de Sud, Asia şi America de Sud.

Primele specii luate în cultură au fost : Gerbera jamesonii şi

Gerbera viridifolia, după care au apărut primii hibrizi între cele
două specii – Gerbera hybrida, care s-au răspândit uşor în
cultură.
 Flori ro]ii -Rubin, Flori roz -Madona, Flori galbene -Yellow
Romeo, Leonardo, Linda, Cristal, Beatrix Moor, Fabiola,
Clementine,Claudia Constance

Flori albe –Maria,

Symphonic
Gerbera este o plantă erbacee cu tufe bogate, formate din
frunze numeroase adânc crestate, care pornesc din rizomi scurţi
cu creştere trasantă.

Rădăcinile sunt lungi şi numeroase.

Florile sunt grupate în calatidii mari, formate din flori tubulare în
centrul inflorescenţei şi flori ligulate, dispuse pe margine, pe unul sau
mai multe rânduri.
Diametrul calatidiului poate fi de la 1-2 cm până la 3-4 cm.

Culorile florilor sunt vii sau pastelate: ro]u, roz, violet, alb, galben,
portocaliu .
Gerbera jamesonii Gerbera viridifolia
 Gerbera hybrida
Iarna temperatura nu trebuie să scadă sub 13-15ºC iar vara
trebuie să se menţină prin aerisire puternică la 18-20ºC.
Specia are pretenţii foarte mari faţă de cădură la nivelul
sistemului radicular, ceea ce favorizează producţia şi calitatea
florilor şi de asemeni măreşte rezistenţa la Phytophtora. Astfel că
în serele unde se cultivă gerbera, se instalează registre de căldură
pede lumină
Faţă subarepământul de cultură.
cerinţe mari, iluminarea suplimentară în perioada noiembrie-martie conduce la creşterea procentului de înflorire şi grăbeşte înflorirea.
Umiditatea atmosferică trebuie să fie de 75 %, iar în
substrat 60 %. Nu suportă excesul de umezeală care
favorizează îmbolnăvirea rădăcinilor.

Solurile preferate sunt cele nisipoase, afânate, bogate în

humus, cu pH-ul =5-6.5.Excesul de calciu în substrat
produce dereglări fiziologice şi sensibilitate la boli.
{nmul\ire generativ` -semin\e
• Dezavantajele [nmul\irii generative sunt:
• seminţele îşi pierd repede facultatea germinativă, de aceea se
recomandă semănatul imediat după recoltarea sau la câteva luni.
• durata mare de obţinere a materialului săditor, cel puţin 5 luni;
neuniformitatea mare a plantelor,;
{nmul\ire vegetativ` - depar\irea tufei ]i buta]ire
• volumul mare de muncă;
• Dezavantajele [nmul\irii prin desp`r\irea tufei sunt:
• procentul mic de plante obţinute;
• infecţiile mari care se produc;
• Avantajele [nmul\irii prin buta]i sunt:
• păstrarea fidelă a caracterelor ;
• randament ridicat ;
• economie de spaţiu ;
• durată scurtă comparativ cu înmulţirea prin seminţe;
Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de perioada la care
Semănatul
vrem se faceflori.Se
să obţinem într-unseamănă
substratînuşor
iulieformat dinpentru
–august compost şi
a avea
turbă,
flori în în lădiţe, 4000-5000
perioada de seminţe/mÞ
primăvară-vară şi în februarie
. pentru a avea flori
iarna.
La temperatura de 20-22ºC seminţele germinează în 7-14 zile, în
primele zile după răsărire se udă moderat pentru a evita
putrezirea plantelor.
Când plantele au 3-4 frunze, după cca o lună se repică în lădiţe la distanţa de 4/4 cm, iar după 6-8 săptămâni se face al doilea repicat la ghivece cu diametrul de 8-9 cm.
 Se folosesc plante s`n`toase, [n v@rst` de doi ani, de la o plant`
mam` se ob\in 5-6 fragmente.

Fragmentele se fasoneaz` şi se pun pe parapeţi la distanţe mici în

amestec de turbă şi nisip, pentru înrădăcinare..
But`\irea presupune scoaterea plantei mamă din pământ şi
fasonarea
Planta mamăacesteia
apoi seprin smulgerea
plantează pe frunzelor, scurtarea
parapeţi într-un rădăcinilor
amestec de
la 20 cm
turbă lungime
cu nisip sau iar mugurele
perlit principal
având grijă al din
ca 1/3 fiecărui vârfsuperioară
partea de a
creştere se să
rădăcinilor extirpă.
rămână afară. Se udă apoi abundent prin
pulverizare
În acest timpşi planta
se menţine o umiditate
se fereşte relativă
de căldură de 85-90
şi razele % şi o
solare.
temperatură de 24-25ºC. Se impune a se face un tratament cu
Euparen 0,15 %, Ridomil 0,15 %.
Primii butaşi de recoltează după 3-4 săptămâni, ei trebuie să
aibă 2 frunze lungi de cca 6 cm şi puţin ţesut rizomatos.

Înrădăcinarea butaşilor se face în păhărele din plastic cu

diametrul de 4 cm, în amestec din perlit sau nisip şi turbă (10/1).

Condiţiile de înrădăcinare sunt temperatura de 24-25º şi

umiditatea relativă de 90 %, menţinute în mod constant.Durata
înrădăcinării este de 21-24 zile.
Se face [n sol fertil, desfundat la 40-50 cm, odată cu care se
încorporează:
80-100 t/ha mraniţă, 100-150 t/ha turbă fibroasă,
400-600 kg/ha superfosfat şi 300-400 kg/ha sulfat de potasiu
Modelarea terenului se face în straturi obişnuite, brazde înălţate sau
biloane.
Pe fiecare brazdă se plantează 2-3 rânduri de plante, la distanţa de 30-
40 cm, iar între plante pe rând tot de 30-40 cm.

În cazul plantării pe biloane se planteaz` c@te dou` r@nduri de o parte ]i

de alta a bilonului.
Numărul de plante este de 7-8 plante /mÞ.

Imediat după plantare temperatura trebuie să fie mai ridicată (20-25ºC)

pentru a favoriza prinderea şi creşterea mugurilor.
Udarea se face în jeturi mici de câteva ori pe zi.

Epoca optimă de plantare este din martie până în august.

Aplicarea ud`rilor se coreleaz` cu faza de vegeta\ie, [n perioadele de
creştere intensă plantele se udă abundent dar la intervale mai scurte,
iarna se udă mai rar.Metodele de udare sunt picurarea şi infiltraţia, vara
se pulverizează plantele dar numai dimineaţa.

Fertilizarea se face de 2-3 ori pe lună, concentraţia soluţiei de

îngrăşământ este de 0.15-0.2 %, la 1mÞ se aplică 15-20 l soluţie.Se
recomandă folosirea îngrăşămintelor cu reacţie acidă (sulfatul de
amoniu şi de potasiu).

Combaterea bolilor şi dăunătorilor este o altă lucrare de îngrijire foarte

importantă, bolile care provoacă ofilirea plantelor sunt : Phytophtora
cryptogea, Verticillum sp. şi Fusarium oxisporum. Iar dintre dănători
Tetranychus urticae şi Trialeurodes vaporariorum.
Gerbera este una dintre cele mai apreciate şi cultivate specii
pentru flori tăiate, datorită frumuseţii florilor şi duratei mari de
păstrare (cca 2-3 săptămâni).
Recoltarea se face când începe să apară polenul. Ruperea se face prin răsucire şi smulgerea peduncului.

De la o plantă se pot obţine 15-60 flori.