ADHD

Sindromul hiperkinetic
 Generalitati

• ADHD este o tulburare comportamentala manifestata

prin imposibilitatea copiilor de a se concentra asupra
unei indeletniciri anume.

Este o problema medicala ce debuteaza in copilarie si,

daca nu este descoperita si tratata corespunzator, se
poate extinde in timp, afectand si viata adulta.

In lipsa unui tratament corespunzator poate avea

consecinte nefavorabile asupra activitatilor scolare,
casnice, profesionale sau relatiilor interumane.
• Inițial,simptomele ADHD se manifestă prin inhibiție volițională și deprecierea
comportamentului moral. Mai târziu, problemele cu hiperactivitatea au fost
considerate ca majore pentru tulburare. Douglas (1982) a inclus patru deficite
majore ale ADHD :

• a. Capacitatea redusă de inițiere și menținere a efortului;

• b. Modularea deficitară a aroual-ului la întalnirea cu situația problemă;

• c. O inclinație puternică spre boală, imediat dupa revenire;

• d. Controlarea impulsului. Mai târziu, Douglas (1988) a concluzionat că aceste

patru deficite apar datorită unei deteriorări centrale a autoreglării in ADHD. Alții au
argumentat că deficitul cognitiv în ADHD ar putea fi înțeles ca deficit motivațional
sau că se datorează controlului redus; o diminuare a sensibilității sau o regulă
deficitară de comportament (Barkley, 1990).
• In ceea ce privește evaluarea, având în vedere
natura ei multimodală, necesită o colecție de date
din câteva surse, utilizând o varietate de metode
de evaluare : 1. Evaluare clinică 2. Interviuri si
chestionare cu parinții, profesorii și copiii 3.
Evaluări ale comportamentelor făcute de parinți și
profesori 4. Automonitorizări / autoevaluări ale
copiilor 5. Evaluare cu probe neuropsihologice
clasice a atenției și a altor abilități cognitive 6.
Observarea directă a comportamentelor ADHD 7.
Evaluarea funcționării familiei.
• Componentele evaluării:
• 1. Examinarea sistematică a problemelor, a
simptomelor ADHD, bazată pe interviuri și chestionare
(parinți și profesori);
• 2. O istorie a problemelor, bazată pe interviuri (parinți
si copii);
• 3. Incercarea de a înlătura orice diagnostic diferențial
(prin interviuri și chestionare);
• 4. Probe neuropsihologice pentru testarea atenției și
funcțiilor executive;
• 5. Examinarea altor caracteristici ale copiilor
(achiziționări academice, adaptare psihologică, etc);
• 6. Observația directă a copilului acasă (printre membrii
familiei) sau la școala;
• 7. Urmărirea pentru a determina răspunsul copilului la
intervenție.
 copilul afectat de ADHD :
• nu poate da atentia cuvenita detaliilor, sau face greseli din neglijenta
la efectuarea temelor scolare, la serviciu sau acasa
• nu poate sa isi mentina atentia suficient de mult timp
• uneori pare a nu asculta pe cel care ii vorbeste
• nu respecta instructiunile sau regulile si nu este in stare sa isi
termine temele, sarcinile casnice sau obligatiile de la locul de
munca, desi intelege instructiunile si nu este opozitionist
• nu poate organiza sarcini sau activitati
• adesea evita sau nu este dispus sa efectueze sarcini care necesita un
efort mintal sustinut
• foarte des isi pierde lucrurile (jucarii, teme pentru acasa, rechizite )
• este usor de distras de stimuli fara importanta
• uita frecvent
 Hiperactivitatea - copilul afectat de ADHD :
• se foieste pe loc, se joaca cu mainile sau picioarele
• se ridica de pe scaun atunci cand ar trebui sa fie
asezat
• alearga in jur sau se catara excesiv de mult, atunci
cand acest lucru nu este potrivit, sau, in cazul
adolescentilor, manifesta neliniste
• are dificultati in a se juca sau a efectua activitati
distractive in liniste
• actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor
• vorbeste excesiv de mult
• Impulsivitatea - copilul afectat de ADHD :
• "tranteste" des raspunsuri inainte ca intrebarile sa fie
complet formulate
• nu isi asteapta randul
• intrerupe sau deranjeaza pe altii, intervenind in
discutiile sau jocul altora
• Aceste simptome trebuie sa fie prezente in doua sau
mai multe situatii (de exemplu : scoala sau serviciu si
acasa).
 Cauzele ADHD-ului :
• genetice - aproximativ 80 % din cazuri
• afectarea cerebrala (leziuni dobandite) - are o pondere
de 20 %
• ambele cauze
• factorii familiali si sociali, precum absenta mamei si
plasarea in orfelinate, mediul haotic de crestere, pot
duce la aparitia ADHD
• Tulburari asociate cu ADHD :
• cele de limbaj
• de invatare
• intarzierile mintale
• tulburarile de somn sau apetit alimentar
• de comportament
• de coordonare motorie
• epilepsia
• abuzul de alcool si droguri
• frici
• simptome asemanatoare autismului
• suicidul sau criminalitatea la varste mari.
 Simptome
ADHD are 3 simptome majore, pe baza carora poate fi usor recunoscuta:

Neatentia - este cel mai comun simptom, acesteia adaugandu-i-se in timp,

incapacitatea de concentrare, de ordonare a activitatilor precum si probleme

majore de memorie. Sarcinile si indatoririle profesionale sunt indeplinite cu

deosebita greutate

Impulsivitatea adultii suferind de ADHD nu sunt capabili sa mentina

aceeasi slujba pentru mult timp, au tendinta de a cheltui banii fara masura si

nu se pot dedica unor relatii socio-afective de lunga durata.

Hiperactivitatea - aceasta stare este resimtita in mod acut de copii. Adultii o percep ca

pe o neliniste permanenta, care nu le permite sa desfasoare activitati relaxante si

linistitoare, precum cititul.

Studii recente au demonstrat ca 60% din copiii cu ADHD sufera de aceasta conditie

si in perioada adulta (in SUA, de exemplu, sunt diagnosticate 8 milioane de

persoane adulte cu aceasta tulburare).

ADHD este o boala ce prezinta componenta genetica, cercetarile actuale in

domeniu vizand descoperirea exacta a genei implicate. Se pare ca exista o relatie de

tip cauza-efect intre ADHD si fumatul sau consumul de alcool in timpul sarcinii.

Diagnosticul se pune de obicei intre varsta de 6-12 ani, moment in care

simptomatologia devine deranjanta si evidenta atat pentru copilul ajuns la scoala,

cat si pentru cei din jurul sau. Procentul ADHD diagnosticat in timpul vietii adulte

este, din acest motiv, destul de redus.

 Date statistice

• 3-5% din copiii de varsta scolara sunt afectati de

aceasta tulburare, iar dintre acestia, aproximativ
60% resimt boala si la varsta adulta; in SUA, de
exemplu, 3-7% din copii sufera de ADHD
- 1-5% din adulti se pare ca sufera de ADHD
- sexul masculin este mai frecvent afectat in
copilarie (rata variind, in functie de tipul clinic al
bolii intre 2:1 si chiar 9:1), in timp ce in cazul
adultilor, afectarea sexelor este similara
- simptomul caracteristic fetelor este neatentia.
 Problemele pacientilor cu ADHD

• Problemele pe care le implica ADHD sunt atat rezultatul direct al acestei tulburari
comportamentale, cat si consecinte ale unui tratament inadecvat sau ale unor dificultati de
acomodare a pacientilor cu boala si includ:
- memorie deficitara
- anxietate
- respect de sine scazut
- probleme de angajament
- furie gresit controlata
- impulsivitate
- diverse abuzuri si dependente de substante nocive
- capacitate organizatorica deficitara
- apatie cronica
- incapacitate de concentrare
- tulburari de dispozitie
- depresie
- probleme de adaptare sociala.
Intensitatea acestor probleme variaza de la medie la severa, iar prezenta lor poate fi continua,
afectand calitatea vietii individului in mod grav si chiar irecuperabil, sau poate fi vorba doar de
manifestari episodice. Exista adulti care prezinta o capacitate mai mare de concentrare, in ciuda
existentei ADHD ca boala de fond, in conditiile in care sunt foarte interesati si entuziasmati de
activitatile intreprinse. In schimb, altii au dificultati grave de focalizare a atentiei, indiferent de
situatie. Exista cazuri in care indivizii afectati sunt retrasi si evita compania persoanelor din jur,
devenind antisociali, sau, din contra, sunt hipersociabili si nu pot tolera singuratatea
ADHD si afectarea activitatilor sociale
• S-a observat ca indivizii cu ADHD :
- au un nivel socio-economic mai redus fata de
populatia generala
- au tendinta de a incalca legea mai usor: primesc
numeroase amenzi de circulatie, li se suspenda
permisul de conducere mai frecvent, sunt implicati in
accidente rutiere
- folosesc substante stupefiante ilegale
- fumeaza si asociaza si alti factori de risc pentru
sanatate
- recunosc si accepta mai frecvent ca populatia
generala problemele de adaptare sociala cu care se
confrunta.
 Diagnostic

• ADHD este o tulburare al carei diagnostic se stabileste, de obicei, in copilarie, la varsta scolara (6-12 ani). In acest
interval semnele sunt cel mai usor de recunoscut la scoala, unde copilul nu este atent, deranjeaza desfasurarea
cursurilor, este hiperactiv. ADHD este mai greu de diagnosticat sub 6 ani, simptomele putand sa apara si periodic in
timpul dezvoltarii aparent normale a copilului. Specialistii inca nu au stabilit varsta la care simptomatologia atinge
un maxim, astfel incat suspiciunea de ADHD sa fie mai intemeiata, insa au cazut de acord asupra faptului ca ADHD
nu este o boala care sa se declanseze la varsta adulta.
In vederea diagnosticarii ADHD se pot face evaluari medicale care pot include:
- chestionare din care sa reiasa daca adultul suspectat a avut simptome de ADHD in timpul copilariei
- anamneze complete in care sa se insiste pe simptomatologia specifica ADHD si pe prezenta ei in antecedentele
personale ale pacientului
- discutii cu parintii persoanei suspectate de ADHD si descoperirea semnelor specifice sau a unora mai putin
specifice, cum ar fi enurezisul nocturn
- analizarea, pe cat posibil, a activitatii scolare a individului
- evidentierea episoadelor de abandon scolar, de lipsa nemotivata, de suspendare sau chiar exmatriculare.
• In vederea stabilirii unui diagnostic cat mai exact al ADHD se recomanda efectuarea unui examen medical complet,
in scopul excluderii altor cauze pentru simptomatologia actuala acuzata de catre pacient. Astfel, recomandarile
specialistilor includ efectuarea:
- examenelor neurologice
- examenelor paraclinice implicand computer-tomograf, rezonanta magnetica nucleara, electro-
encefalograma, hemoleucograma, dozarea hormonilor tiroidieni
- teste psiho-educationale (teste de inteligenta, aprecierea IQ-ului).
Un procent ridicat de adulti suferind de ADHD nu sunt diagnosticati si implicit, tratati corespunzator. ADHD este o
tulburare cronica si daca este neglijata are consecinte dramatice asupra vietii individului, ducand la scaderea
increderii in fortele proprii, frustrari multiple, insuccese profesionale, depresie, abuz de substante interzise. In
vederea diagnosticarii ADHD la adulti se poate folosi WURS (Scala Wender-Utah), care consta intr-un test cu 25 de
intrebari referitoare la copilarie (axate pe problemele si dificultatile legate de aceasta perioada). Scopul acestui
test este de a evalua prezenta si eventual severitatea simptomelor ADHD in timpul copilariei.
 Tratament

• Tratament medicamentos
• Tratament comportamental
• Tratamentul ADHD vizeaza scaderea comportamentelor neadecvate, imbunatatirea
relatiilor sociale, a performantelor scolare, cresterea independentei si stimei de
sine si consta in terapie comportamentala, tratament medicamentos, regim
alimentar adecvat.
Terapia comportamentala se face de catre parinti acasa si de catre profesori la
scoala. Trebuie sa existe o colaborare permanenta intre cadrele didactice, parinti si
terapeut. Se vor inlatura toti factorii din mediu care pot distrage atentia, se vor da
instructiuni clare, sarcinile vor fi simple, fractionate in mai multi pasi iar termenul
de executie va fi precis stabilit. Fiecare reusita se va recompense pozitiv (metoda
jetoanelor).
Tratamentul medicamentos este indelungat, ADHD-ul fiind o boala cu evolutie
cronica, desi hiperkinetismul se amelioreaza cu timpul. Se face cu medicamente
din clasa antidepresivelor, antipsihoticelor, anticonvulsivantelor, amfetaminelor.
Regimul alimentar in cazul ADHD trebuie sa excluda salicilatii, colorantii,
conservantii si aromele artificiale, cofeina, bauturile racoritoare, studiile recente
aratand ca acesti produsi alimentari ar accentua hiperkinetismul.