Sunteți pe pagina 1din 391

Fitotehnie

Horia-Victor Hălmăjan
hvhalmajan@yahoo.com
0721264685
0755101961
FITO-TEHNIA
Fito Tehnie
• FITO-, Element cu • -TEHNÍE Element cu
semnificația semnificația „tehnică”.
• „referitor la (o) plantă”, [Scris și -technie. / < fr. -
„propriu plantelor”, technie, it. -tecnia, cf. gr.
• „(de) plante”. [< fr. phyto-, techne]
cf. gr. phyton]. phyton)
FITOTEHNIA
• FITOTEHNIA este știința… agricolă care
studiază tehnologiile de cultivare (itinerarele
tehnice) ale plantelor de câmp

• Plante de câmp sunt considerate plantele


erbacee cultivate pe cele mai mari suprafeţe,
fiind utilizate în alimentaţie, furajare şi
industrie.
Tehnologia
• reprezintă combinarea logică şi ordonată a
elementelor tehnologice aplicate la o anumită
cultură.
• Obiectivul general al itinerarelor tehnice este
crearea celor mai favorabile condiţii pentru
formarea producţiei, în funcţie de posibilitățile
fiecărui agricultor și de reglementările în
vigoare.
Epoca de aplicare a îngrăşămintelor
• Nici un tip de îngrășământ (ORGANIC) nu poate fi
aplicat pe terenuri acoperite de zăpadă, cu apă în exces
sau pe terenuri îngheţate.
deoarece exista riscul de spalare a nitratilor la încalzirea
vremii (CBPA 2005).
Epoca de aplicare
Fertilitatea şi fertilizarea solurilor
Borlan şi colab. 1994

• „Când condiţiile din unitate


nu permit aplicarea
îngrăşămintelor naturale
înainte de arătură, acestea
pot fi aplicate şi iarna pe
terenul arat, pe sol îngheţat
şi acoperit cu zăpadă.
• Temperaturile scăzute
menţin pierderile de azot
amoniacal prin volatilizare
la un nivel redus”.
Sursa foto: ICPA
AGRICULTURA INTENSIVĂ
(Pârşan)
• Acest tip de agricultură urmăreşte
• optimizarea verigilor de bază ale
tehnologiilor de cultivare:
• stabilirea unei structuri de cultură specifice
zonei pedoclimatice;
• alegerea unor soiuri rezistente la conditiile
nefavorabile, adaptate la temperaturi mai
scazute în timpul iernii sau mai ridicate în
timpul perioadei de vegetatie şi cu durată de
maturizare diferită
AGRICULTURA INTENSIVĂ
• semănatul în limitele optime stabilite
pentru fiecare cultură;
• realizarea conditiilor optime de crestere şi
dezvoltare a plantelor, prin fertilizare,
irigare, controlul buruienilor şi al
agenţilor patogeni.
AGRICULTURA INTENSIVĂ
• Agricultura modernă, intensivă, foloseşte
pentru sporirea producţiei numeroase
substanţe chimice obţinute pe cale
industrială.
• Chiar şi atunci când se respectă regulile
de folosire, rămân pe plante şi pe fructe
anumite reziduuri din substanţele cu
care s-au făcut tratamentele.
AGRICULTURA INTENSIVĂ
Pot fi ingerate cu alimentele
cantităţi din anumite substanţe folosite
pentru protecţia plantelor, fără ca acestea
să aibă vreo acţiune toxică.
AGRICULTURA INTENSIVĂ
• În mod convenţional, acestea se denumesc
„doză zilnică admisibilă”, (DZA).
• Sunt şi pesticide pentru care nu se admite
nici o unitate DZA.
• Aceste limite admise sunt de circa 1 000 de
ori mai mici decât pragul real de
intoxicare, ceea ce constituie un coeficient
de siguranţă destul de asigurător.
AGRICULTURA INTEGRATĂ
• Tehnologiile integrate contribuie la
respectarea mediului înconjurător şi la
producerea de alimente sigure şi de
bună calitate.
• Aceste tehnologii au ca obiectiv
administrarea exploataţiilor de mare
productivitate într-un mod durabil, prin
utilizarea mai bună a mecanismelor
biologice ale plantelor.
AGRICULTURA INTEGRATĂ
• De asemenea, acest tip de agricultură nu
exclude utilizarea îngrăşămintelor şi a
• pesticidelor, dar se bazează mai ales pe
limitarea utilizării substanţelor chimice şi
pe metode naturale privind protecţia
culturilor.
AGRICULTURA INTEGRATĂ
Iniţiativa europeană pentru dezvoltare
durabilă în agricultură a definit
următoarele principii:
• producerea de alimente de calitate şi în
cantitate suficientă, care să răspundă
aşteptărilor societăţii;
• asigurarea viabilităţii exploataţiilor
agricole (PAC);
AGRICULTURA ECOLOGICĂ
• Agricultura ecologică se bazează, în principiu,
pe menținerea/creșterea conţinutului în
materie organică al solului, prin folosirea
• îngrăşămintelor organice naturale (gunoi
de grajd, compost, îngrăşăminte verzi).
• De aceea, se poate practica cu succes în
exploataţiile agricole care au sector
zootehnic.
AGRICULTURA ECOLOGICĂ
Fertilizarea:
• renunţarea la îngrăşămintele chimice
obţinute pe cale industrială şi utilizarea de
forme minerale naturale greu solubile;
• fertilizarea solului cu îngrăşăminte organice
(bălegar, îngrăşăminte verzi şi composturi),
îngrăşămintele chimice solubile fiind
interzise; folosirea de îngrăşăminte
minerale naturale (fosfaţi, praf de rocă,
calciu provenit din var, îngrăşăminte din alge
marine);
AGRICULTURA ECOLOGICĂ
asolament - rotaţie
• asolamentul multianual cu leguminoase;
• rotaţia culturilor în cicluri de 6 sau 12 ani
(pentru a da şanse solului să nu se
deterioreze), monocultura fiind interzisă;
Limitele agriculturii ecologice

Producțiile în agricultura
ecologică sunt mai mici
cu
25-45% decât în agricultura
convențională.
http://www.cropscience.org
.au/icsc2004/a/media/cs04
0930_organic.htm
2.000 ha, Ciolăneşti jud.
Teleorman
Exploataţia a dat faliment
Maşini agricole moderne

Producţii mici (1,5-2,5 t/ha), și conținut mic de proteină


(din cauza lipsei fertilizanţilor naturali)
1 sac costa 200-250 euro
Capacitate de 200 t semințe
40.000 euro –costul mașinilor
Reşedinţa şi parcarea unui şeic
Copii care mor de foame!
• Europenii aruncă anual 180 de kilograme
de mâncare/cap de locuitor.
• Romania se afla pe locul zece, din 27, în
topul tarilor europene care generează
cele mai multe deșeuri alimentare.
Românii aruncă 38% din produsele
alimentare (Superconsumatorul TVR)

• (http://www.business24.ro/macroeconomie/industria-alimentara/studiu-europenii-arunga-180-de-kg-de-
mancare-cap-de-locuitor-1529502 )
Viitorul poate aduce şi ferme
verticale în marile orașe.

Blocurile pot fi folosite pentru asemenea


culturi.
• Care sunt modalităţile de creştere a
producţiei totale agricole?
Există mai multe modalităţi pentru mărirea producţiei totale
a culturilor de câmp utilizate în alimentaţie:

creşterea
• suprafeţei cultivate;
• producţiei medii/ha);
• numărului de culturi realizate pe aceeaşi suprafaţă în acelaşi an
(culturi duble, multiple);
• înlocuirea plantelor cu producţii mici cu plante mai productive;
• eficienţei recoltării, procesării şi păstrării produselor vegetale;
• scurtarea lanţului alimentar (cu cât este mai scurt, cu atât este mai
eficient), ceea ce implică mărirea componentelor vegetale şi
micşorarea celor animale într-o dietă cu produse preponderent
vegetale.
• reducerea suprafeţelor cultivate cu plante non-alimentare.
• În agricultură un sistem poate fi
considerat durabil numai dacă este
viabil din punct de vedere economic!
Practicile de producţie din
agricultură
pot determina:

• poluarea cu îngrăşăminte chimice şi organice;


• degradarea fizică a solului prin irigarea şi prin
lucrările mecanice efectuate
necorespunzător.
În timpul revoluţiei verzi
prin fertilizare intensivă şi irigare,
aproximativ 1 miliard de oameni au fost salvaţi
de la înfometare,
dar preţul plătit a fost
• poluarea cu pesticide şi nitraţi,
• reducerea biodiversităţii şi
• degradarea parţială a unor terenuri.
Norman Borlaug (agronom, laureat al Premiului Nobel
pentru pace în 1970, “părintele revoluţiei verzi”

• “Dacă vom produce,


vom avea!

• Dacă nu vom păstra, nu


vom fi!”

(Discursul de acceptare a
premiului Nobel)
REFORMA PAC SEPARĂ SUBVENȚIILE DE
PRODUCȚIE (2003/2005)

Fermierii primesc acum o plată de


sprijinire a veniturilor, cu condiția:
• să îngrijească terenurile agricole și
• să îndeplinească standardele legate de:
• mediu,
• de bunăstarea animalelor și
• de siguranța alimentară
SFECLA PENTRU ZAHĂR
(Beta vulgaris L.)

Fam. Amaranthaceae
(subfamilia Chenopodiaceae)
Importanţa

• Sfecla pentru zahăr este utilizată în primul


rând ca materie primă în industria zahărului
asigurând circa 20% din producţia mondială
de zahăr
• Singura plantă cultivată în România şi în
Europa care asigură materia primă pentru
industria zahărului.
Zahărul este larg folosit în alimentaţia oamenilor direct
sau în preparate culinare, având o valoare energetică
ridicată

1 kg de zahăr conţine 4000 calorii


1 kg de pâine conţine 2200 calorii
1 kg de carne de vită 1500 calorii
Importanţa
• Frunzele şi coletele reprezintă 40 – 60% din
masa rădăcinilor, constituind un excelent furaj
suculent (10 - 20% substanţă uscată, 2 - 3%
proteine, vitamine şi substanţe minerale), fiind
folosite ca atare sau însilozate.

• Ce altă utilizare pot avea frunzele şi coletele?


• Care este procentul dorit de frunze și colete
Sfeclă şi trestie pentru zahăr
Sfeclă şi trestie pentru zahăr
Istoric
• Cultura sfeclei de zahăr a fost stimulată în
Europa la începutul secolului al XIX- lea după
decretarea Blocadei continentale de către
Napoleon ( care afecta importul de zahăr din
trestie pe continentul european).
• Prima fabrică din Europa şi din lume care
producea zahăr din sfeclă a fost construită în
Silezia în 1802.
Istoric
• La noi în ţară, sfecla de zahăr pentru
industrializare a fost introdusă în cultură
pentru prima dată în 1831 în judeţele Sălaj şi
Cluj pentru a aproviziona cu sfeclă, prima
fabrică de zahăr de mică capacitate,
construită în 1831 la Gârbău jud. Sălaj.
• În 1835 este semnalată cultura sfeclei şi în
Ţara Bârsei, deoarece, se construise o mică
fabrică de zahăr la Braşov.
Istoric
• 1989 în ţară funcţionau 33 de fabrici.
Istoric
• 1989: 255.900 ha, din care, peste 100.000 ha
erau cultivate în zone cu sisteme de irigare.
• În 1989 în ţară s-a produs o cantitate totală de
6,7 milioane tone de sfeclă, din care s-a extras
507.000 tone de zahăr, asigurându-se integral
consumul intern de zahăr al ţării.
• Producția medie a fost de 26,4 t/ha
33 de fabrici în 1989
Specificare UM 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014*
Suprafaţa mii ha 28,7 20,4 21,3 21,7 18,8 27,3 28,1 31,0
Producţie medie t/ha 26 35 38 38 35 26 37 44

http://www.madr.ro/culturi-de-camp/plante-tehnice/sfecla-de-zahar.html
Istoric
• Suprafaţa medie cultivată cu sfeclă de zahăr
/exploataţie a crescut de la 3,9 ha în anul 2007
la 19,8 în anul 2014.
• Creşterea suprafeţelor cu sfeclă de zahăr în
cadrul exploataţiilor a fost favorizată de
creşterea subvenţiilor.
Cota de zahăr din sfeclă de zahăr
alocată României
• prin Tratatul de Aderare a fost de 109,164 mii
tone iar necesarul tradiţional de aprovizionare
cu zahăr brut din trestie importat a fost de
329,636 mii tone.
Sfecla pentru zahăr

COMPOZIŢIA CHIMICĂ
„Rădăcina”

Apă Substanţă
uscată (SU)
75% 25%
Rădăcini

Substanţă
uscată
Apă 75%
25%

Substanţe
Zahăr
nezaharoase
17,5%
7,5%
100 kg rădăcini
(100%)

Apă 75% Substanță uscată 25%

Marc
SU insolubilă (5%) SU solubilă
celuloză, hemiceluloză, pectine 20%
proteine, cenuşă
100 kg rădăcini

Apă 75% Substanță uscată (SU) 25%

SU insolubilă (5%)
celuloză, SU solubilă
hemiceluloză,
pectine proteine,
cenuşă
20%

Zaharoză „Nezahăr”
(zahăr) solubil
17,5% 2,5%

Factori
melasigeni
N vătămător: 25 (AA, derivaţi, betaină,
amine), în colet şi coadă Data de semănat, fertilizarea
echilibrată cu N, P, K, densitate,
Blochează 25 părţi de zaharoză
momentul recoltării
Maxim 0,1%

Se elimină la recoltare

Factori
Cenuşă solubilă (Na, K, Ca, Mg)
mela-
(în colet şi coadă) Secetă, densitate mică,
sigeni recoltare timpurie
Blochează 5 părţi de zaharoză
Maxim 0,2%

Respectarea maturităţii
Pectine (polizaharide) tehnologice: soi, data de
semănat şi de recoltare,
densitate

Rafinoza Soiuri, irigare


Zahărul invertit Depozitare
Dicţionar
• Melasă = reziduu siropos, de culoare brună, rezultat la
fabricarea zahărului: 50% zahăr neextractibil, 20% apă,
4-5% din masa rădăcinilor.
• AA (aminoacizi) = substanțe organice, componenți ai
proteinelor, care se găsesc liberi în cantități mici în
organisme
Dicţionar
• Proteină = substanță organică azotată complexă, cu
masa moleculară mare, prezentă în celulele animale și
vegetale. Formate din lanțuri extrem de lungi de
aminoacizi
• Lipide = substanțe organice grase, insolubile în apă,
componente a materiei vii. Sunt un component principal
al membranei biologice și constituie rezerva energetică a
organismului
Dicţionar
• Glucide = Clasă de substanțe organice naturale,
sintetizate de plante cu ajutorul luminii (fotosinteză) prin
asimilație clorofiliană. G. au un important rol energetic în
metabolism; sunt clasificate în mono- (glucoza), oligo-
(zaharoza, lactoza) și polizarahide (amidonul, celuloza).
Sin. hidrați de carbon, zaharuri.
• Glucoză = Monozaharidă de culoare albă, cristalizată,
solubilă în apă, cu gust dulce prezentă în miere, fructe
dulci, în sânge. Este sintetizată de plantele verzi în cursul
asimilației clorofiliene; au un rol fundamental în
metabolismul ființelor vii. C6H12O6.
Dicţionar
• Zaharoză = substanță cristalizată, albă, dulce,
din fructoză și glucoză, care se găsește în
tulpina, rădăcina și fructele unor plante.
C12H22O11
• Fructoza = monozaharidă (cea mai dulce), în
miere, în fructele dulci, care, împreună cu
glucoza, formează zaharoza, C6H12O6.
Dicţionar
• Zahăr brun = zahărul comercializat sub denumirea de
zahăr brun poate fi zahăr brut, nerafinat, sau zahăr alb
rafinat, care a fost colorat după rafinare cu melasă sau
caramel.
• Zahăr invertit = amestec de glucoză şi fructoză, produs
de enzima invertaza în timpul depozitării.
Soiuri. Soiurile de sfeclă de zahăr cultivate sunt grupate în 4
tipuri,

Tipuri de sfeclă de zahăr


Conţinutul în
Tipul Observaţii
zahăr
Sunt soiuri tardive, productive (rezultând şi producţie mare de
E
zahăr), pretenţioase la umiditate, indicate pentru zone mai
(Ertragreich = 16-18
calde, cu toamne lungi şi pe soluri uşoare. Nu lăstăresc în
productiv)
primul an.
Sunt soiuri destul de tardive şi cu cerinţe ridicate faţă de apă.
N
16,5-18,5 Asigură producţii ridicate de rădăcini şi zahăr (tip economic).
(Normal)
Nu lăstăresc în primul an decât rar.
Z
Au cerinţe ridicate pedoclimatice, sunt precoce, fiind
(Zucherreich = 17,3-19,1
recomandate în zone mai reci. Lăstăresc frecvent în primul an.
bogat în zahăr)
Soiuri precoce dar productivitate slabă (rezultând şi producţii
ZZ
de zahăr redusă). Se cultivă în zone mai reci pe soluri mai
(Zucherreichste =
19-21 grele şi mai depărtate de fabrici. Lăstăresc mai frecvent în
foarte bogat în
primul an. Prelucrarea rădăcinilor şi extragerea zahărului este
zahăr)
mai uşoară ca la precedentele.
Lăstărire în primul an
• Temperaturi de 3-4 oC
după răsărire +
iluminare de lungă
durată.
Factori genetici, pedoclimatici, fitotehnici
Modul de recoltare
Pierdere de 0,4% din conţinutul pentru sfecla decoletată rămasă
de zahăr în pământ
Ce putem face? Recoltare dintr-o singură trecere
• Fermierii au combine
• Se efectuează şi prestări de
servicii de către:
– fabricile de zahăr;
– fermieri
Condițiile de depozitare
Depozitarea de scurtă durată în
câmp, lângă drum Transportul la fabricile de zahăr
Particularităţi biologice
Cerinţe faţă de mediu
Consecinţe fitotehnice
Plantă bienală
Două culturi
Cultură pentru „rădăcini” Cultură pentru seminţe

Sfecla de zahăr este o plantă bienală, în anul întâi de vegetaţie formează rădăcina
şi o rozetă de frunze, iar în anul al doilea tulpinile florifere şi fructele
Producţia creşte odată cu lungimea perioadei de
vegetaţie (soiurile tardive sunt mai productive)

• Pentru a avea o
perioadă lungă de
vegetaţie (peste 160
zile), trebuie:
• Semănat devreme
• Lucrări făcute toamna
• Evitată tasarea
Particularităţi biologice/consecinţe
fitotehnice
• Sfecla este mai sensibilă la condiţiile de umiditate şi
de lumină decât la temperatură
• Se adaptează bine la climatele oceanice sau semi-
continentale umede
Cerinţe faţă de temperatură
• Suma de grade în primul an de vegetaţie este
cuprinsă între 2400 - 3000°C,
• iar în anul al doilea (pentru fructificare)
necesită circa 1800°C.
• După răsărire, în faza de
cotiledoane, plantula este
sensibilă la îngheţ, suferă la
-2°C.
• la 10 - 12 frunze suportă
până la -8°C o perioadă
scurtă de timp.
• În lunile iunie şi iulie în
perioada tuberizării
rădăcinii, temperaturile
nu trebuie să scadă sub
20 oC.
• Temperatura mai
ridicată a lunii iulie
favorizează procesul de
creştere al rădăcinii şi
acumulare a zahărului.
Temperatură
• Conţinutul de zaharoză
este influenţat favorabil
de temperaturi medii
de 16-17 oC în lunile
septembrie-octombrie
şi de lipsa
precipitaţiilor în luna
septembrie.
• Sfecla vegetează
toamna până când
temperatura scade la
• 5 - 6°C,
Sfecla recoltată îngheaţă la în această fază, îngheţuri
-1°C, însă strânsă în grămezi scurte de până la -5°C
este mai rezistentă nu produc pagube mari

Concluzia? Mai bine în sol decât în grămadă!


Necesarul de apă
• Producţii de 40 - 50 de t /
ha se obţin în arealele cu
precipitaţii în jur de
• 600 – 700 mm.
• Coeficientul de transpiraţie
variază între 300 şi 450 l.
• În România, producţii mari
şi constante se pot obţine
numai în condiţii de irigare,
• sfecla de zahăr foloseşte
mai puţin eficient decât
porumbul apa de irigaţie.
Coeficient de transpiraţie
• Cantitatea de apă exprimată • Cât trebuie să plouă pentru
în g sau kg, folosită de plante a asigura o producţie de 45
pentru a forma un g sau un kg t/ha, la un coeficient de
de substanţă uscată, în transpiraţie de 300 l
organele sale aeriene, se
numeşte coeficient de
transpiraţie sau consum
specific (grâu 1 kg s.u.-500 l
de apă
Particularităţi biologice
Corpul sfeclei care se
recoltează în primul an de
vegetaţie, este format din:
• epicotil,
• hipocotil şi
• rădăcina propriu – zisă.
www.tankonyvtar.hu
Consecinţe fitotehnice
Textură, compactare, lucrările
solului Teren nivelat, decoletare corectă
Particularităţi biologice
• Frunzele în primul an au
• un peţiol lung (primele
frunze ceva mai scurt) şi
un limb mare, de formă
variabilă după soi (oval-
alungit la cordiform), cu
suprafaţa glabră, netedă
sau încreţită.
Concluzia: Cea mai mare producţie de
zahăr… când… deoarece
Producţia… odată cu… Cu …ISF ….. , cu atât…
Producţia ...de … ISF ….
Cea mai mare producţie de zahăr este
când ISF este 6, deoarece
Producţia creşte odată cu energia interceptată Cu cât ISF este mai mare , cu atât…se
Producţia depinde de energia interceptată interceptează mai multă energie

Se interceptează cea mai mare cantitate de energie


Consecințe fitotehnice

• Păstrarea sistemului foliar în bună stare de


funcţionare prin fertilizare , irigare, protecţia
plantelor
Particularităţi biologice
• Lăstarii floriferi (unul
sau mai mulţi) apar din
rădăcina tuberizată, în
al doilea an de vegetaţie
(rar în anul întâi), din
mugurii zonei superi-
oare a epicotilului.
ajungând la 120 - 200
cm înălţime.
Particularităţi biologice
• Fructul este o glomerulă
cu MMB de 15-20 g
Fazele de vegetaţie
1. Semănat – răsărit: 12-15 zile (temperatura solului de 7-10 oC)
2. Răsărit – începutul tuberizării: 60-70 zile (1/2 aprilie - sf. iunie). Rădăcina diferenţiază
o structură primară, apoi secundară şi terţiară. Rădăcina ajunge la 150-200 cm
adâncime, şi lateral la 50 cm. Se formează 30-40 frunze (una la 2,5-3 zile)
3. Tuberizare 60-70 zile (iulie-august) ISF 6-7 la sf. iulie –august. Diametrul rădăcinii
creşte de la 1,5-3 cm la 7-13 cm. Masa creşte de la 50 g la 400-850 g
4. Maturitatea biologică – maturitatea tehnologică: 35-50 zile (septembrie –
octombrie), până când temperatura ajunge la 5-6 oC. La maturitatea biologică, plantele
au 85-90% din masă şi 60% din conţinutul de zahăr
Ajutor de 840 euro/ha, dacă
• Densitatea este mai mare de 6 plt/mp
• S-a obţinut şi vândut o producţie de cel puţin
26.400 kg/ha, (se dovedeşte cu factură fiscală)
• Se seamănă 1,2 UG sămânţă certificată (UG
înseamnă unitate germinativă şi este compusă
din 100.000 boabe germinative/ha).
Ţări S (ha)
1 France 393600
2 Germany 357400
3 Poland 193700
4 United Kingdom 117000
5 Netherlands 73200
6 Czech Republic 62400
7 Belgium 59800
8 Austria 50800
9 Italy 40712
10 Denmark 38000
11 Sweden 36233
12 Spain 31400
13 Romania 28038
14 Slovakia 20333
15 Croatia 20245
16 Hungary 19000
17 Lithuania 17600
18 Finland 12000
19 Greece 5800
20 Portugal 400
2013 t/ha
1 Franţa 85
2 Spania 79
3 Olanda 78
4 Belgia 74
5 Anglia 68 se adaptează bine la climatele
6 Austria 68 oceanice sau semi-continentale
7 Sweden 64 umede
8 Germany 64
9 Denmark 61
10 Cehia 60
11 Greece 58
12 Slovakia 56
13 Lithuania 55
14 Poland 55
15 Italy 53
16 Croatia 52
17 Hungary 50
18 Finland 40
19 Romania 37
20 Portugalia 25
Clima în Franţa

756 mm

http://www.globi.ro/franta/clima
Clima în România

590 mm
Comparaţii climă
Franţa Romania
Aprovizionarea cu apă în ţara Bărsei

199 zile pe an
• precipitaţii medii anuale • Roua deasă şi regulată
reduse, compensează cantitatea de
• 548 mm (la Feldioara) precipitaţii redusă şi
635,2 mm la Braşov neuniformă din ţara Bârsei
Condiţii climatice favorabile în
Franţa În România?
• Numai 10% din suprafaţă • Fabrica de Zahăr Bod a
este irigată finanțat sistemele de irigații
pentru 20 de producători
de sfeclă de zahăr.
• 600.000 de euro pentru
1.200 de hectare,
rambursabili fără dobândă
în trei ani, plus unul de
grație
Cerinţe faţă de lumină
• Valori mai mari de 850
de ore de strălucire a
soarelui sunt favorabile
realizării unor producţii
ridicate.
Etape
Semănat – răsărit
12-15 zile (temperatura
solului de 7-10 oC
Etape
Răsărit – începutul
tuberizării: 60-70 zile
(1/2 aprilie - sf. iunie).
Rădăcina diferenţiază o
structură primară, apoi
secundară şi terţiară.
150-200 cm adâncime, 100
cm diametru.
30-40 frunze (2,5-3 zile)
Etape
Tuberizare 60-70 zile
(iulie-august)
ISF 6-7 la sf. iulie
Diametrul creşte de la
1,5-3 cm la 7-13 cm
Masa creşte de la 50 g la
400-850 g
Etape
• Maturitatea biologică – maturitatea
tehnologică: 35-50 zile (septembrie –
octombrie), până când temperatura ajunge la
5-6 oC
• La maturitatea biologică, plantele au 85-90%
din masă şi 60% din conţinutul de zahăr
Rotaţia
Premergătoare trebuie să favorizeze pregătirea
în bune condiţii a patului germinativ:
– recoltare devreme,
– resturi vegetale uşor de prelucrat şi încorporat
• să lase un sol structurat şi fertil
Rotaţia INCDCSZ Braşov
Bune premergătoare Contraindicate
Mazăre, • Rotaţii scurte 2-3 ani
Cartofi • Porumb
Cereale păioase – Recoltare târzie
– Resturi vegetale greu de
încorporat
– Dăunători comuni
• Floarea-soarelui
– Boli, dăunători comuni,
consum mare de K
• Ovăz
– Nematozi
Avantajele sfeclei ca premergătoare

• Plantă pretenţioasă la • Sfecla îmbunătăţeşte


• structura solului şi la structura solului prin
• fertilizare. lucrările pe care le cere,
• Efectele acestor două înrădăcinarea sa profundă;
investiţii se • Prin înrădăcinare profundă
• repercutează asupra ea ajunge straturile până la
culturilor următoare care cerealele nu pot
pătrunde;
Durata rotaţiei
• Nu este recomandat să revină pe acelaşi loc
mai repede de 4 ani pe soluri neinfestate de
nematozi.
• Pe soluri infestate cu nematozi poate reveni
pe acelaşi teren după 6 - 8 ani în funcţie de
gradul de infestare.
Heterodera schachtii
Premergătoare
Fermier judeţul Iaşi:
• Producţiile la culturile postmergătoare sunt cu 1500-
2000 kg mai mici.
• În 2014: doar 1 t/ha seminţe la un lot hibridare de
porumb. De aceea a avut pierderi de 2-3000 lei/ha,
comparativ cu alte premergătoare

• Cauze?
– Export mare, multe erbicide (posibil efect remanent)
– Cultura postmergătoare este stresata, îşi revine
– după udare, fertilizare foliară
Recoltate devreme, lasă un sol
structurat şi fertil (nodozităţi)
Culturi intermediare
Diminuarea populaţiilor de
Fixarea azotului nematozi prin cultivarea muştarului
Culturi intermediare
Semănat Distrugere
• 2 discuri pentru pregătirea • În primăvară, prin
patului germinativ încorporare
• Cu semănătoarea
• Tăvălugit, dacă e uscat
Fertilizarea
• După Borlan ş.a. (1997), la sfecla de zahăr
consumurile specifice pentru formarea unei
tone de rădăcini şi a unei tone de colete +
frunze (în raport 1:1) sunt următoarele:
• 4,9 kg N, 2,0 kg P2O5 şi 6 kg K2O.

• 4 kg N, 1,5 kg P2O5 şi 6 kg K2O când producţia


este de 50 t/ha
Fertilizarea
• Sfecla pentru zahăr este o mare consumatoare de elemente
nutritive.
• Azotul. În doză optimă măreşte suprafaţa, de asimilare
(numărul şi dimensiunile frunzelor), favorizează tuberizarea
rădăcinii şi acumularea zahărului.
• Excesul de azot duce la formarea unei mase foliare
luxuriante, de culoare verde intens, creşte masa coletelor şi
frunzelor şi prelungeşte creşterea acestora,
• Insuficienţa azotului determină reducerea suprafeţei foliare.
• Dozele recomandate în funcţie de producţia planificată şi de
aprovizionarea solului, sunt cuprinse între …. kg/ha.
Prelevarea probelor de sol în timpul iernii
Fosforul
• Fosforul este consumat în cantitate mai mică
decât azotul, însă este la fel de important ca şi
acesta în nutriţia sfeclei de zahăr.
• Carenţa în fosfor stagnează creşterea după
răsărire, reduce creşterea şi masa rădăcinilor,
împiedică dezvoltarea frunzelor care, rămân mici .
• Dozele de îngrăşăminte cu fosfor variază în
funcţie de starea de aprovizionare a solului între
… kg/ha.
Potasiul
• Potasiul are un rol foarte important în nutriţia
sfeclei de zahăr fiind consumat în cantitate
importantă.. Potasiul influenţează favorabil
sinteza glucidelor migrarea şi acumularea
acestora, sporeşte rezistenţa la boli şi secetă.
• Cantităţile de îngrăşăminte cu potasiu necesare
pentru ţara noastră sunt de … kg/ha
Fertilizarea cu bor
Crăpături pe frunze Putrezirea inimii sfeclei
Fertilizarea cu bor
Lignificarea rădăcinii
• 13-26 kg/ha borax (1,5-3 kg
B)
• În vegetaţie
Fertilizarea
• 64% din azotul utilizat de sfecla de zahăr
pentru realizarea biomasei provine din sol şi
numai 36% din îngrăşăminte
• Se pot aplica îngrăşăminte cu azot şi toamna
(600 kg 15:15:15), până la jumătate din doză,
dar este pericol de levigare.
Fertilizarea starter
Este recomandată
• 8-10 kg N/ha + 20-30kg
fosfor
• Nu este recomandată
utilizarea ureei ca
îngrăşământ starter.
Azotul în vegetaţie
• Fertilizarea în vegetaţie se poate aplica
concomitent cu praşilele I şi II, dar nu mai
târziu, în doze de 40-50 kg N/ha, la fiecare
praşilă.
• Aplicarea în vegetaţie a azotului, după
începutul lunii iunie, poate determina
prelungirea vegetaţiei, întârzierea maturizării
tehnologice, şi în ultimă instanţă scăderea
conţinutului de zaharoză din rădăcini.
ICDCSZ
• Pentru maximizarea producţiei de sfeclă (biomasă) la 65-100
tone/ha se recomandă doze de N 120P120K120 kg/ha s.a. sau 800 kg/ha
produs comercial din ingrăşămintele complexe de tipul N15P15K15
Aplicarea îngrăşăminteior minerale se recomandă pentru cultura sfeclei de
zahăr înainte de pregătirea patului germinativ.

Este tot mai mult practicată fertilizarea cu azot a sfeclei în două sau trei
etape.

Prima aplicare - înainte de semănat.

A doua aplicare în faza de 2-4 frunze.


Recomandări în Franţa
• Nu se fertilizează cu azot în timpul iernii
• Se aplică cu 10-20 zile înainte de semănat.
• Se evită aplicarea azotului la semănat şi
înainte de răsărit când doza este mai mare de
60 kg N/ha, cu excepţia cazului când se aplică
localizat.
• Pe soluri cu pH >7,5, îngrăşămintele se
încorporează.
• Ureea se aplică doar prin încorporare.
Lucrările solului
• Obiective: să asigure
• Semănatul şi răsărirea uniformă
• Acumularea şi păstrarea apei (toamnă-
primăvara).
• Creşterea fertilităţii solului
Amplasare/lucrările solului
• Sfecla pentru zahăr este o plantă foarte
pretenţioasă la modul de pregătire a terenului.
Pentru creşterea şi tuberizarea rădăcinii, sfecla
pentru zahăr necesită un sol:
– afânat pe adâncime,
– cu rezerve corespunzătoare de elemente nutritive şi
apă
3 posibilităţi de lucrare a solului
1. Cu arătură
2. Cu lucrări reduse (fără arătură)
3. No till (semănat direct)
Situaţia ideală, sistemul convenţional,
cu arătură
Arătura
• în lunile septembrie- • Calitatea arăturii efectuate
octombrie 30-35 cm toamna este influenţată de
• Pe solurile subţiri, substratul efectuarea
nefertil (prundiş, nisip) – Dezmiriştitului la adâncimea
de 10-15 cm
– nu trebuie adus la suprafaţă
– arături superficiale
Lucrările solului în funcţie de momentul
recoltării culturii premergătoare
Vara devreme Toamna
După recoltare: • După premergătoare târzii
• Discuiri pentru încorporarea se execută o discuire
resturilor vegetale, energică pentru a mărunţi
• întreruperea capilarităţii şi resturile vegetale, urmată de
favorizarea răsăririi arătura de bază la
seminţelor de buruieni. – 28 – 30 (35) cm adâncime
• Toamna (septembrie -
octombrie) se execută
arătura de bază la 28 – 30
(35) cm
Primăvara
• Patul germinativ trebuie pregătit primăvara
cât mai timpuriu, cu combinatorul, care
asigură o foarte bună pregătire a terenului la
adâncimi mici (3 - 5 cm), la care se
încorporează sămânţa de sfeclă.
• Nu se foloseşte grapa cu discuri deoarece
mobilizează solul la adâncimi mari (11 - 12
cm).
• Aceasta creează un pat germinativ neuniform
ca adâncime, ceea ce duce la neuniformităţi în
răsărirea plantelor.
Calitatea seminţelor
Caracteristici biologice Caracteristici tehnologice
• % de seminţe care încolţesc • Mărirea capacităţii de
• % de seminţe care pot încolți curgere a seminţelor (prin
• Viteza şi uniformitatea de drajare)
răsărire • Tratarea seminţelor
• Nr. de seminţe în glomerule
• Procentul de zahăr din
„rădăcini”
• Rezistenţă parţială la
– rizomanie, cercosporioză
– nematozi
Alegerea soiurilor
În Se ţine seama de
• O fac fabricile • Istoricul atacurilor (B&D) în parcelă
• Mai multe cultivare:
- Cel puţin 2 la S sub 10 ha
- nu mai mult de 10 la peste 50 ha
• Siguranţa: soiurile noi sunt cultivate pe
cel mult 20% din suprafaţă
• Concentrația în zaharoză.
Alegerea soiurilor
Ce soi preferaţi? De ce?
Sfecla pentru zahar este deosebit de sensibilă la îmburuienare
mai ales în primele 5-8 săptămâni de la răsărire, perioada în care
buruienile pot determina calamitarea culturii

Care este prima opţiune?


Ritmul lent de creştere din primele
săptămâni măreşte pericolul de îmburuienare

1-4 praşile
• Rândurile se disting bine se
execută praşila I, iar la
intervale de 12 - 14 zile se
execută celelalte praşile,
• Adâncimea praşilelor va creşte
progresiv de la prima (4 - 6 cm
adâncime) la ultima (10 - 22
cm adâncime), iar viteza de
lucru va fi de 3 - 4 km/oră la
prima praşilă, crescând la
următoarele, fără să
depăşească 8 km/oră.
< 4-12 frunze, pierderi de 5-20%
Ritmul lent de creştere din primele săptămâni
măreşte pericolul de îmburuienare

• Combaterea chimica se realizeaza cu erbicide aplicate la


• pregatirea patului germinativ (ppi),
• inainte (preemergent) si
• după răsărire (postemergent).

• Folosirea erbicidelor este recomandata mai ales in primele faze


de vegetatie ale sfeclei cand trebuie sa fie evitate prasilele
mecanice care pot provoca pierderi.
Ritmul lent de creştere din primele săptămâni
măreşte pericolul de îmburuienare

Scheme de tratamente:
• a. preemergent sau ppi
(prin incorporare): Dual
Gold (1,5 l/ha) + Venzar (1-
1,2 l/ha);
• b. postemergent: Betanal
Expert (3 tratam. x 1,2
l/ha);
• c. postemergent:
graminicid (Fusilade,
Furore, Pantera, Targa) ;
Scheme de tratamente:
• a. preemergent • a. preemergent (la 5 zile
Frontier (1,2 l/ha) + dupa semanat):
Pyramin (3 l/ha); Roundup (3-4 l/ha);
• b. postemergent: • b. postemergent:
Betanal Expert (1,5 l/ha) Betanal Expert (1,2
+ Lontrel (0,5 l/ha); l/ha);
• c. postemergent: • c. postemergent: Safari
Tornado (2,5 kg/ha) + (30 gr./ha);
graminicid; • d. postemergent:
graminicid
Ritmul lent de creştere din primele săptămâni
măreşte pericolul de îmburuienare

• Nu se recomandă de obicei amestecul erbicidelor pentru dicotile


cu graminicide, dar sunt şi excepţii (când se fac precizări de către
firmele producătoare:

Rizomania

• Acest virus este transmis in


natura prin
• ciuperca de sol Polymyxa
betae Keskin
• Atacul are loc in vetre,
• recunoscandu-se usor datorita
• clorozării si ofilirii plantelor in
cursul zilei si
• revenirii turgescentei noaptea
Îngălbenirea necrotică a nervurilor
sfeclei pentru zahar (Rizomania)

• Radicelele proliferează şi
se dezvoltă exagerat în
jurul rădăcinii
principale,căpătând un
aspect de barbă.
• Rădăcinile se bifurcă sau
au vârful mult subţiat.

Controlul
• Soiuri rezistente
Cercosporioza
(cea mai păgubitoare boală)
Cercospora beticola Cercospora beticola

Pagube 5-25% la irigat


Cercosporioza
Apare la sfârşitul lunii iunie -
Cercospora beticola august

Control: rotaţia (3-4 ani), tratament sămânţă, soiuri rezistente, 2 tratamente chimice în
vegetaţie
Făinare
Erisiphe betae Apare în lunile iulie-august
• 2-3 tratamente
Mana
Peronospora farinosa f. sp. betae Control
• Boala apare pe frunze, mai
ales pe cele mai tinere din
centrul rozetei, apoi se
extinde
• Soiuri rezistente
• Tratarea seminţelor (Apron)
Viroze
Afide: 2-3 tratamente la apariţia
coloniilor
Aphis fabae – păduchele negru al
sfeclei Virus provocat de afide

Se poate utiliza un amestec de insecticide şi fungicide (cercosporioză şi făinare)


Căderea şi putrezirea plantulelor
(Phytium spp., Phoma betae, Aphanomices spp.,
Fusarium spp., Rhizoctonia spp.)
Aphanomyces spp., Pythium spp., Pleospora
betae, Phoma betae, Rhizoctonia Pe soiurile grele şi reci
• Boala se manifesta de la
germinarea semintelor si pana
la aparitia primei perechi de
frunze adevarate.
• Control: semănat la epoca
optima, pentru ca sa se
scurteze perioada de la
germinare si pana la răsărire,
perioada in care se instalează
agenții patogeni ai acestei boli.
Sămânţă tratată: Apron,
Dithane
Căderea şi putrezirea plantulelor
(Phytium spp., Phoma betae, Aphanomices spp.,
Fusarium spp., Rhizoctonia spp.)
Aphanomyces spp., Pythium spp.,
Pleospora betae, Phoma betae, Rhizoctonia
Purici sfeclei
Chaetocmena spp.
• Atacă la răsărire (adulţii
hibernanţi)
• PED: peste 10 exemplare/mp
• 4 orificii pe cotiledoane
• În iulie august – atacul noilor
adulţi este nesemnificativ
Bothynoderes punctiventris
(gărgăriţa sfeclei)

Mai ales în sudul ţării Atacă în primele faze de


vegetaţie
Gărgăriţele sfeclei
Control: tratamentul seminţei, corecţie
în vegetaţie
Tanymecus palliatus Bothynoderes punctiventris
Buha verzei
Mamestra brasicae. Pupele sunt
afectate de lucrările solului
Buha verzei
Mamestra brasicae Iulie – august (septembrie)
Buha gama
Autographa gamma
Buha gama
Autographa gamma
Piesma quadrata – ploşniţa sfeclei
Plante virozate în urma atacului
de ploşniţă

Control: în vegetaţie (la plante tinere pagubele sunt mai mari)


Heterodera schachtii
Heterodera schachtii
(nematodul sfeclei de zahăr)
Metode de control
• Rotaţie cu cereale şi
leguminoase
• Semănat devreme
• Culturi capcană (muştar)
• Nematocide
TUTUNUL (Nicotiana tabacum L.)

Fam. Solanaceae
TUTUN

A. Date privind evoluţia suprafeţelor şi a producţiei în România


Sursa: 2007 - 2014 - Date INS - Anuarul Statistic al României
UM 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014*
Specificare
Suprafaţa mii ha 1,1 1,2 0,9 1,5 1,7 1,3 0,9 0,7
Producţie Kg/ha 1.025 1.916 1.842 1.939 1.524 1.066 1.442 1.648
medie

2013
S Mondială = 4,2 milioane hectare
Producţia medie = 1754 kg/ha
Anii
Indicator
1938 1950 1960 1970 1980 1990 1996 2001 2012
Suprafaţa
10,5 29,1 21,6 33,6 51,2 16,8 9,5 9,2 1,26
(mii ha)
Producţia
780 470 720 670 920 843 1.277 1.098 1.066
(kg/ha)
http://madr.ro/culturi-de-camp/plante-tehnice/tutun-
si-hamei.html
Compoziţia foilor de tutun la
maturitate tehnică
75-90% 10-25%
Substanţe organice: • substanţe minerale
Substanţe organice
• Hidraţi de carbon solubili: 2-27%
• Proteine (albuminoide) 6-10%
• Coef. Smuck (HC/P: 1,8-3)
• Nicotina – alcaloid, 0,3-5%, sintetizat în colet,
• % de nicotină: 66% în frunze, 15% în tulpină, 16%
în rădăcină.
• Răşini (2-16%) şi uleiuri eterice (0,05—1,2%)
• Substanţe organice cu azot 1-6%
• Acizi organici: 12-16%
Substanţe minerale
• influenţă pozitivă asupra arderii
• 35% CaO
• 30% K2O –
Tipuri de tutun
• Oriental
• Semioriental
• Virginia
• Burley
• Mare consum
Tipul oriental
• conţinut scăzut în nicotină (0,3-1%),
• conţinut ridicat în hidraţi solubili de carbon (20%);
• aromă şi gust plăcut la fumat
• de calitate foarte bună
• Producţia medie este între 400 – 700 kg/ha frunze
uscate/ha).
• Soiuri precoce (50-65 zile de la plantare la înflorire)
• talie mică (110-150 cm),
• lungimea frunzelor (de la etajul mijlociu) de 20-25 cm,
• după uscare frunzele sunt galbene, galben-portocalii
sau roşu-deschis.
Tipul Virginia
• conţinut mic de nicotină (1-2%) şi proteină
• bogat în zaharuri (27%)
• Producţiile sunt mari (1.800-2.400 kg/ha) şi se
folosesc pentru obţinerea de ţigarete de calitate
superioară, în amestec.
• Prin uscare frunzele devin galbene, de diferite
nuanţe, cu aromă fină şi gust plăcut.
• perioada de vegetaţie mijlocie (60-85 zile),
• frunze mari (60-70-100 cm),
Tipul Burley
• conţinut mediu de nicotină şi proteine şi un
conţinut mic de zahăr (sub 1%).
• Frunzele sunt fine, elastice, cu capacitate
mare de absorbţie şi reţinere a sosurilor,
pretabile pentru obţinerea ţigărilor de foi.
• frunze mari, capacitate mare de producţie
(peste 2.000 kg frunze uscate / ha, 5 t/ha în
alte ţări).
• perioadă lungă de vegetaţie (85-90 zile),
Cerinţele faţă de sol
• În România sunt în jur de
• 560 mii ha cu condiţii favorabile
• şi 360 mii ha cu condiţii foarte favorabile
pentru cultivarea tutunului.
Diferitele tipuri de tutun au cerinţe
diferite faţă de sol
soiurile de tip oriental soiurile Virginia
• preferă solurile • sunt favorabile solurile
• nisipo-pietroase, profunde, uşoare, sărace, cu
• permeabile, argilă < 25%
• superficiale,
• calde, bine însorite
• mai puţin fertile,

Care sunt cerinţele comune?


Care sunt deosebirile importante?
Cerinţele faţă de climă
Consecinţa
Plantă termofilă fitotehnică
• Seminţele germinează la 12°C • Se
foloseşte
• Temperatura optimă, în timpul vetetaţiei
răsad
• este de 27°C (25-30°C).
• Temperaturile mai mici reduc calitatea
tutunului.
• Suma temperaturilor mai mari de 0°C
necesare pentru întreaga perioadă de
vegetaţie este de 3200-3600 °C
În climatul
cald şi secetos mai rece şi umed,
• mărimea frunzelor este mai • se formează frunze mai
mică, De ce? mari, mai grosiere, mai
• calitatea (aroma) tutunului puţin aromate şi mai bogate
este mai bună, De ce? în nicotină.
Rotaţia
• Suportă monocultura (cazuri de până la
• 100 ani)
• pentru soiurile de tip oriental şi Virginia, cele
mai bune premergătoare sunt
• cerealele păioase.
• Trebuie evitate solanaceele, De ce?
• floarea-soarelui De ce?
Floarea-soarelui Tutun
Producerea răsadului
Metoda cultivării pe pat de
apă (float bed)
Metoda cultivării pe pat de apă
(float bed)
Avantaje Dezavantaje
• Nu necesită udare rărire sau plivire. • Cheltuieli iniţiale cu
• Răsadul este uniform, viguros şi cu un
sistem radicular foarte bine dezvoltat.
construirea solarului.
• Ocupă mai puţin din timpul fermierului. • Cheltuieli cu procurarea
• Structura solului nu influenţează casetelor.
calitatea răsadului.
• Factorii de vegetaţie pot fi mai uşor
• Cheltuială anuală cu turba
controlaţi. pentru substratul
• Spaţiul de producere poate lua şi alte răsadurilor.
utilizări după scoaterea răsadului.
• Procentul de prindere în camp este
• Costurile incălzirii artificiale
foarte ridicat şi dă naştere unei culturi (dacă este cazul)
uniforme.
• costul foliei pentru bazin.
• Lucrările următoare în camp se pot
face mai eficient
Plantatul
• Epoca: 1-10 mai.
• Densitatea de plantat la tutun

Distanţe (cm)
Tipul de Densitate
între
tutun pl/mp pe rând
rânduri
Oriental 16-24 35-40 12-18
Virginia 2,2-2,9 70-110 40-60
Burley 3,1-4,2 70-110 35-45
Fertilizarea
Doze (kg/ha s.a.)
Fertilitatea Tipuri de tutun
Elemente
solului
Oriental Virginia Burley
N 40 50 120
Slabă P2O5 60 100 140
K2 O 70 120 160
N 30 40 80
Mijlocie P2O5 50 80 100
K2 O 60 100 140
N 20 20 70
Bună P2O5 40 70 80
K2 O 40 70 100
P2O5 - 50 60
F. bună
K2 O - 50 60
Lucrările solului
• Sol: afânat profund, mărunţit, nivelat
• Arături cu adâncimea 20-30 cm
• Primăvara: Afânări repetate:
– 1-3 lucrări De ce?
Lucrări de îngrijire
• Completarea golurilor – Când?
• la 3-4 zile de la plantare De ce?
Controlul buruienilor
– Erbicide:
– preemergente şi
– postemergente
– Praşile
• Prima –
• 7-8 zile
• A doua şi a treia
• la 10-15 zile
• Mușuroit sau bilonat De ce?
– Stimulează creşterea rădăcinilor adventive
– Facilitează recoltarea mecanizată
Protecţia plantelor
• Bacterioze (Pseudomonas): dezinfectarea
seminţelor
• Micoze: mana, putregaiul alb, făinarea:
fungicide
• Viroze: controlul afidelor
• Tripsul, omizi defoliatoare - insecticide
Lucrări în vegetaţie
• Politul: îndepărtarea 2-3 – 4-5 frunze (20 cm
de la sol)
• Cârnitul: înlăturarea inflorescenţelor şi a
câtorva frunze:
– Soluri fertile: târziu şi „înalt” (puţine frunze)
– Soluri sărace: devreme şi „adânc” (multe frunze)
• Copilitul: după cârnit, când lăstarii au 6-10
cm
Lucrări în vegetaţie
• Recepatul: retezarea tulpinilor la 10-12 cm
deasupra solului când tulpinile şi frunzele au
fost distruse de grindină.
• Se păstrează un singur lăstar
Irigare
• Prima udare: înainte de plantare, (150 –
250 mc/ha) pentru a crea răsadului
condiţii bune de plantare.
• A doua udare după ce plantele s-au
prins, s-au înrădăcinat şi au pornit în
creştere.
• Până la înflorire tutunul se mai irigă de 2-
3 ori
Recoltarea
• Manuală: în etape sau întreaga plantă
• Mecanizată: în etape sau întreaga plantă

• Etape: 3-6 etape


Studiu de caz
• 300 ha la Zimnicea
• Parte a grupului InterAgro
Rotaţia
• Monocultură - până apar probleme
Lucrările în solar
(producerea răsadului)
1. Dezinfectarea terenului
2. Folie dublă pe „primele solarii”
3. Folie neagră în cofraje
4. Tratament preventiv cu insecticide în toate
solariile
5. Erbicid total şi insecticide în zona limitrofă
6. Prepararea soluţii hidroponice: fertilizanţi şi
fungicide
Lucrările în solar
(producerea răsadului)
7. Temperatura menţinută la 26-32 oC
8. După introducerea casetelor, tratament
preventiv cu insecticid
9. Tratamente săptămânale: insecticid, fungicid,
îngrăşăminte foliare
10.În săptămâna a patra, se completează apa şi se
reface soluţia hidroponică
11.Se tund răsadurile
12.O zi înainte de plantare: insecticid, fungicid,
stimulator de înrădăcinare
Lucrările solului
Lucrările solului
• Toamna
• Arătura 40 – 44 cm, după ce a fost lucrat cu
freza

• Primăvara
• Lucrări cu disc sau combinator, în funcţie de
umiditatea solului
Fertilizare
• Cartare agrochimică
• 25 t/ha gunoi
• Îngrăşăminte foliare: 5 tratamente, 3 dintre
ele împreună cu fungicide

• În solar îngrăşăminte foliare dizolvate în


soluţia hidroponică
Plantarea
• 35 zile,
• 4 maşini
• 2,5 ha/maşină
• 10-12 ha/zi
Plantare
1. Insecticid la sol • După o săptămână:
2. Plantare 1. Insecticid
3. Irigat 2. Praşilă şi muşuroit
Cârnit - copilire
La apariţia butonului floral Pentru cicatrizare
• Copilire chimică • După cârnire, la 7-10 zile de
la primul tratament
Recoltare
1. Politul , manual, 100 zilieri
2. 3 recoltări, mecanic sau manual
Protecţia plantelor
Controlul bolilor
• 5-6 tratamente, majoritatea
împreună cu îngrăşăminte
foliare

• Controlul dăunătorilor
• 6 tratamente
Uscare
Hameiul
Hameiul

•• Humulus
Humuluslupulus,
lupulus,Cannabaceae
Cannabaceae
Hameiul

Humulus lupulus, Cannabaceae


Importanţa

Efect hipotensiv,
calmant, sedativ
Importanţă
• Conurile de hamei
(Strobuli lupuli) se
folosesc pentru
aromatizarea pâinii
Importanţa
• Uleiul volatil din conuri este bactericid şi
tuberculostatic.
Se cultivă pentru inflorescenţele
plantelor femele (conuri), folosite ca
materie primă indispensabilă în
industria berii.
Conurile de hamei conferă berii gustul amar specific,
spuma, aroma şi culoarea, limpezimea şi
conservabilitatea
Conuri

Extract

Peleți
Compoziţia chimică a conurilor
Conurile de hamei mature conţin:
75-80% apă şi 20-25% s.u., din care:

• 10-20% compuşi azotaţi, 20-25% subst. extractive


neazotate, 8-12% celuloză, 5-10% cenuşă,

• 2-8% tanin, 8-25% subst. amare şi răşini şi 0,2-2,5%


ulei volatil.
Compoziţia chimică a conurilor
Acizii amari dau gustul, spuma şi efectul conservant, antiseptic. După puterea amară,
acizii amari au fost împărţiţi în 5 grupe:
- alfa: HUMULONUL, cohumulonul, adhumulonul, prehumulonul şi
posthumulonul;
-beta: lupulonul, COLUPULONUL, adlupulonul, prelupulonul, postlupulonul;
-gama, delta şi epsilon - fară valoare amară.
Acizii alfa conţin 40-70 % humulon.
Acizii beta conţin colupulon 50-60%,
Raportul între ei este variabil în funcţie de soi şi condiţiile de mediu.
Acizii amari alfa au o valoare amară de 9 ori mai mare ca şi acizii amari beta.
Valoarea amară = % acizi alfa + % acizi beta/9.
Compoziţia chimică a conurilor
Taninul este de 2-8% din conul de hamei şi are rol în
limpezirea berii prin precipitarea proteinelor. Imprimă şi
culoare făcând parte din grupa antocianidelor cu gust
astringent.
Uleiurile volatile din grăunciorii de lupulină dau parfumul
specific, aroma berii. Prin păstrare îndelungată, compuşii
volatili duc la deprecierea calităţii cu 0,2-2,5 %.
Din 200 de compuşi ai uleiului volatil ponderea cea mai mare
o au myrcenul, alfa+beta, pinenul, humulenul, cariofilenul.

Pentru 100 litri de bere sunt necesari 150-450 g hamei.


Dozarea se exprimă şi în ac. alfa /hl bere (5,8-7,1 g/hl).
Date privind evoluţia suprafeţelor şi a producţiei în România
Sursa: 2007 - 2014 – date operative, MADR, AGR 2B

Specificare UM 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Suprafaţa ha 440 501 456 215 232 241 239 245 251
Producţie Kg/ha 850 513 537 1.079 621 473 720 951 145
medie 4
Producţie tone 374 257 245 219 136 114 172 233 365
totală
100 g conuri uscate/hl bere – 3,65 milioane hl
Ţările mari cultivatoare de hamei sunt Germania (17 mii ha), SUA (12 mii ha), Cehia (5 mii ha), China (4
mii ha)
Berea în Romania
• 1994 –125 fabrici de bere
• 2014 – 18 fabrici, 12 companii
• Consum 2014: 16,2 milioane de hectolitri de
bere
Avantajele cultivării hameiului
Cultură profitabilă Cheltuieli
• 1500 kg/ha
• 4 euro/kg • Investiţie iniţială 20.000 euro/ha
• ANT: 500 euro/hectar spalierul şi 6000 euro/ha butaşii
• Lucrarile anuale de intretinere:
4.000-5.000 de euro:
– 12 tratamente boli şi dăunători
Lucrarea Perioada Materiale necesare Cantitatea
1.Transport gunoi de grajd martie Gunoi de grajd 40 t
2.Arătura martie Motorină 35 l
3.Discuit martie Motorină
4.Tăierea + tratament man.
martie
la butuc
5.Completare goluri martie Butaşi hamei 500 buc.
6.Sapa mare sf. martie Prima sapă manuală
7.Fertilizat sf. martie Îngr. complexe 400 kg
Material de susţinere
8.Întinderea sforilor înc. aprilie 3400 fire
(sfoară, rafie)
9.Îndrumarea + plivirea
aprilie
lăstarilor
10. Praşile manuale pe rând mai-august x3
11. Cultivări mecanice pe
mai-august x4
intervale + bilonat
Fungicid x4
12. Tratamente fitosanitare mai-august Insecticid x4
Acaricid x2
13. Defolierea bazală iunie
14. Ridicarea plantelor
iunie-august
căzute
sf. august-
15. Recoltarea
septembrie
16. Arătura de toamnă octombrie Motorină 35 l
Sistematică.

Hameiul face parte din familia Cannabaceae, genul


Humulus L., care cuprinde patru specii:
• Humulus lupulus, L. (hameiul european);
• Humulus japonicus (hameiul japonez);
• Humulus americanus ( hameiul american) şi
• Humulus scandens (hameiul agăţător).
Soiuri
Soiurile cultivate pentru bere aparţin hameiului
european. După culoarea lăstarilor pot fi grupate
în soiuri: cu lăstari roşii, cu lăstari verzi, cu lăstari
violeţi şi cu lăstari de culori intermediare.
După perioada de vegetaţie soiurile de hamei se clasifică în:
- timpurii – 100-120 zile;
- semitimpurii -120-130 zile;
- semitardive – 131-140 zile;
- târzii – 141-150 zile.
A. SALONTAI (1973) recomandă pentru ţara noastră următoarea structură de
soiuri: tardive – 40%; intermediare – 30% şi timpurii – 30%.

După culoarea lăstarilor tineri şi a coardelor principale soiurile se împart în patru grupe
(Salontai, 1966):
Soiurile cu lăstari şi coarde roşii - se caracterizează prin aromă fină, sărace în
substanţe amare. Se cultivă în Cehia, Germania, Ucraina.
Soiuri cu lăstari şi coarde verzi ( hamei industrial) – au un conţinut mare în
substanţe amare şi aromă puternică. Aceste soiuri se cultivă în Anglia şi SUA.
Soiuri cu lăstari cu coarde violete - sunt bogate în substanţe amare au aromă mai
mult sau mai puţin plăcută.
Soiuri cu lăstari şi coarde de culoare intermediară sunt mai puţin răspândite, dar se
pot extinde prin procese de ameliorare.
Comitetul European pentru Cultura Hameiului în anul 1987 a clasificat soiurile în patru
grupe (Salontai, 2002).
Soiuri din grupa A şi B
- cu aromă foarte fină – fină;
- conţinut mai scăzut în lupulină, acizi amari;
Conţinutul de acizi alfa este în jur de 3-4% la grupa cu aromă
foarte fină şi 4-7% la cele cu aromă fină.
Soiuri din grupa C
- cu aromă slabă, fără valoare se întâlnesc pe suprafeţe
reduse .
Soiuri din grupa D
- au conţinut mare în lupulină, conurile sunt mari şi
dense, conţinutul de acizi alfa este de 7-18 %.
Tendinţe noi
Soiuri cu arome de citrice, căpşuni, pepene
galben, banane, mentă, lavandă, grapefruit,
ananas, coacăze.
Particularităţi biologice
Hameiul este o plantă perenă, la care partea subterană
este formată din rădăcină şi butuc, cu o vivacitate de
30-50 de ani. Cu toate acestea, hameiştile se menţin în
exploatare doar 15-20 ani.
Sistemul radicular al hameiului este format din 6-10
rădăcini principale, care ajung la lungimi de 3-5 m şi
rădăcini adventive (anuale), care se formează la
nodurile subterane ale coardelor.
Tulpina este formată dintr-un butuc de 30-40 cm lungime în
diametru, subteran, din care anual pornesc 5-20 coarde.
Acestea sunt formate din noduri şi internodii goale, cu
secţiunea hexagonală, prezentând pe muchii peri simpli sau
bifurcaţi,
coardele de 5-12 m lungime, de grosimea de 5-15 mm, sunt
volubile.
H -6-7 m, 8 m prea mult, produse pentru protecţia
plantelor ajung greu la înălţimi mari

Creşterea medie zilnică a coardelor, în funcţie de soi şi


condiţiile termice, este de 2-40 cm.
Frunzele sunt opuse, lung peţiolate,
pentalobate la baza coardelor,
trilobate la mijlocul coardelor şi
simple spre vârf.
Hameiul este o plantă unisexuat dioică. Florile mascule,
grupate în cime axilare sunt formate dintr-un periant sepaloid şi 5
stamine .
Inflorescenţe mascule
Inflorescenţe femele
Inflorescenţele femele sunt amenţi axilari, în formă de conuri,
lungi de 2-6 cm şi cu diametrul de 1-3 cm

Un con este format dintr-un ax


ondulat, pe care se prind bracteele.
La baza fiecărei bractee se găsesc grupate 2-6 flori
Inflorescenţele femele apar la finele lunii iunie, începutul lunii iulie şi ajung la
maturitatea tehnologică spre sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie.

Aceştia sunt sub forma unui praf galben auriu.


La baza bracteelor, se găsesc glandele care secretă Fiecare grăuncior are formă de clopot dublu, cu
grăunciorii de lupulină. diametrul de 0,1-0,2 mm.
MMB 3-4 g
• Fructul este o nuculă, dar
fecundarea este nedorită,
depreciind calitatea
conurilor.
 Conurile au următoarea
alcătuire:
 bractei 70-78%,
 rahis 9-17, g
 grăunciori de lupulină 8-
16%,
 seminţe 0,02-8%.
Cerinţele faţă de temperatură
Suma gradelor de temperatură necesară, în funcţie de soi, este curinsă între
2000-3000ºC. Temperatura medie anuală favorabilă pentru hamei este de 7,2-
8,5ºC, iar temperatura medie a lunilor de vară de 17-18ºC.

Cerinţele faţă de umiditate


Deşi prezintă o mare putere de adaptare la condiţii diferite, cele mai mari
producţii şi cu valoare amară ridicată se obţin în climatul umed şi răcoros.
Cerinţele cele mai mari de apă sunt în iunie-iulie, adică în perioada formării
conurilor şi înfloririi. Umiditatea excesivă din această perioadă favorizează
atacul de mană.
Cele mai bune rezultate se obţin în zonele umede în intervalul aprilie-august
când se înregistrează 350-450 mm precipitaţii.
Nu se recomandă a fi cultivat pe soluri nisipoase sau pe soluri grele, umede şi
reci.
Cerinţele faţă de lumină
La hamei se întâlnesc atât soiuri de zi scurtă cât şi soiuri de zi lungă. În prima parte a
vegetaţiei, hameiului îi sunt favorabile zilele înnorate, în timp ce în perioada înfloritului
necesită zile însorite.
Dintr-un studiu de 35 de ani din zona Hallertau (Germania), au reieşit următoarele:
-în anii cu veri călduroase (secetoase) şi cu o durată lungă de strălucire a soarelui în
timpul formării conurilor, se obţin producţii mici şi cu valoare amară scăzută;
-- în anii cu veri răcoroase, precipitaţii suficiente şi cu durata normală de strălucire a
soarelui, se obţin producţii bune şi cu valoare amară mijlocie;
- în anii cu veri umede, temperaturi moderate şi durata de strălucire a soarelui
sub normal, se obţin producţii foarte bune şi cu o valoare amară foarte ridicată.

Cerinţele faţă de sol


Rezultate bune se obţin pe terenurile cu textura mijlocie, luto-nisipoasă, profunde,
fertile, cu reacţie neutră (pH = 6,5-7,0) şi cu expoziţie sudică, din zonele ferite de
vânturi puternice.
Zonarea culturii
Pentru ţara noastră arealul de cultură al hameiului se împarte pe trei zone de
favorabilitate, în funcţie de condiţiile climatice şi de calitatea recoltei care se obţine.
Zona I de favorabilitate, se caracterizează prin temp. medie anuală sub 8,5ºC, temp.
perioadei de vegetaţie (lunile aprilie-august), sub 15,5ºC, iar a lunilor de vară sub
18,5ºC. Media precipitaţiilor anuale este în jur de 600 mm, iar în perioada de
vegetaţie de peste 375 mm. Durata insolaţiei este moderată, iar frecvenţa grindinii şi a
ceţii, redusă.
În această zonă sunt incluse plantaţiile de hamei de la Saschiz, Criţ, Acăţari şi Cluj-
Napoca, unde în condiţii corespunzătoare de sol se pot obţine producţii mari de hamei
şi bogate în substanţe amare.
Zona a II-a de favorabilitate, unde temp. medie anuală este cuprinsă între 8,6 şi 9ºC, a
perioadei de vegetaţie de 15,5-16ºC, iar a lunilor de vară între 18,6 şi 19ºC. Suma
precipitaţiilor anuale este de peste 600 mm, iar în perioada de vegetaţie sub 375
mm. Ceaţa şi grindina au frecvenţă variabilă, de la mică până la mijlocie.
Aici se încadrează plantaţiile din zonele Sibiu şi Sighişoara-Dumbrăveni, unde se pot
realiza producţii mari şi mijlocii de hamei, bogate în substanţe amare. În zona
Sighişoara-Dumbrăveni, factorul limitativ al producţiei este ceaţa frecventă şi
persistentă pe lunca Târnavei Mari, precum şi grindina, a cărei frecvenţă medie în
perioada de vegetaţie este de 1,6 zile.
Zona a III-a de favorabilitate, se caracterizează prin temperaturi medii
anuale de peste 9ºC, temperatura medie în perioada de vegetaţie este de
peste 16ºC, iar a lunilor de vară peste 19ºC. Precipitaţiile sunt
favorabile, iar ceaţa şi grindina au frecvenţa mică până la mijlocie.
În această zonă se încadrează plantaţiile de la Simeria şi Aiud, unde
printr-o agrotehnică corespunzătoare se pot obţine producţii bune, dar cu
conţinut ceva mai scăzut de substanţe amare. Mai puţin favorabilă este
zona Simeria, unde temperaturile ridicate sunt însoţite şi de grindina
destul de frecventă (2,5 zile în perioada de vegetaţie), iar temperaturile
ridicate, însoţite de precipitaţii relativ abundente şi de insolaţii, sunt
favorabile atacului de mană şi păianjenului roşu (figura urmatoare).
Rotaţia
Fiind o plantă perenă, hameiul se amplasează în afara asolamentului. Cele mai bune
rezultate se obţin după leguminoase perene sau anuale.
După desfiinţarea plantaţiei se recomandă a se cultiva lucernă, ghizdei, trifoi alb, care
prin cosiri repetate permit distrugerea lăstarilor de hamei ce mai apar.

Sistematizarea terenului
După executarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare (regularizarea unor cursuri de ape,
terasări, nivelare etc.), se procedează la sistematizarea terenului în tarlale şi parcele, iar în
final se trasează drumurile de exploatare a plantaţiei. Funcţie de pantă, expoziţie şi
configuraţia terenului, tarlalele au suprafaţa de 10-15 ha. Fiecare tarla se împarte în
5-10 parcele de 1-5 ha, în plantaţiile moderne, cu distanţe mari între rânduri, se
recomandă delimitarea cât mai mare a parcelelor.
Drumurile dintre parcele vor fi de 2-3 m, iar cele dintre tarlale de 4-5 m.
Construcţia spalierului
Spalierul este un sistem de susţinere pentru cordele hameiului, care în funcţie de natura
stâlpilor (lemn, beton sau metal), poate dura 20-25 de ani.
Părţile componente:
stâlpii de susţinere au o lungime de 8,5-9 m, din care 0,5-1,2 m se introduce în sol. Cei
marginali se plantează în afară la o înclinare de 600;
ancore de sârmă;
reţea din sârme orizontale principale, formată din cabluri de oţel de 9-11 mm diametru
sau fier beton de 8 mm;
reţeaua de sârme orizontale secundare, de 5-6 mm, care se întind între sârmele
principale;
sârmele verticale de 1,2-1,5 mm, pe care urcă coardele de hamei şi care se fixează în
sol prin ţăruşi de sârmă sau tije metalice bifurcate, în partea superioară în formă de S
Desfundarea şi fertilizarea terenului
Pentru hamei terenul se desfundă la 50-80 cm şi se discuie imediat, în agregat cu grapa
cu colţi. Se aplică 50-60 t/ha gunoi de grajd împreună cu 300-400 kg/ha superfosfat,
după care se execută arătura adâncă la 25-30 cm. Înainte de plantare se execută o nouă
lucrare cu discul în agregat cu grapa cu colţi.
2 coarde la butuc in formă de V
Irigare
Necesarul de îngrăşăminte chimice la hamei în funcţie de soi

Soiul Necesarul de îngrăşăminte chimice kg/ha s.a.


N P2O5 K2O CaO MgO
Soiurile vechi 120 120 80 360 65
Northen Brewer 150 150 100 468 84
Record, Huller 175 160 120 480 90
Bitterer
Brewers Gold 200 200 150 500 100

Gunoiul de grajd se aplică în cantitate de 40-60 t/ha la înfiinţarea plantaţiilor şi se repetă


(aplicarea sa) o dată la 2-3 ani, în doză de 20-30 t/ha, aplicându-se între rânduri şi
încorporându-se la 15-18 cm, odată cu ultima lucrare de toamnă.
Pe solurile acide se impune, folosirea amendamentelor, o dată la 4-5 ani, încât să se
menţină pH-ul în limitele 6,5-7,0.
Aplicarea concomitentă a tratamentelor împotriva manei cu fertilizări cu macro şi
microelemente, constituie o problemă de perspectivă.
Obţinerea butaşilor
Hameiul se înmulţeşte prin butaşi, obţinuţi de la cele
mai viguroase plante, din plantaţiile de 5-7 ani.
Butaşii se obţin din partea subterană a coardelor, au
10-12 cm lungime şi 4-6 ochi. Recoltarea lor se face
o dată cu tăierile la butuc.
Butaşii înrădăcinaţi se scot toamna, după ce în
prealabil a fost eliminată partea aeriană şi se
plantează la locul definitiv, sau se stratifică,
urmând a fi plantaţi în primăvară.
Plantarea butaşilor
Epoca optimă de plantare este între 15 octombrie şi 15 noiembrie, cu
multiple avantaje faţă de plantările de primăvară (procent de prindere,
pornirea timpurie în vegetaţie etc.).
Terenul se pichetează la 3 m între rânduri şi 0,8 m pe rând, asigurându-
se o desime de 4160 butuci/ha, pentru toate soiurile.
Gropile se execută cu burghiul, acţionat la priza tractorului, la
adâncimea de 30-40 cm şi diametrul de 30 cm.
Înainte de plantare, în gropi se introduc cca. 5-6 kg gunoi de grajd, peste
care se aşează 5 cm de pământ. Plantarea butaşului se face astfel ca
partea sa superioară să fie la 10-15 cm sub nivelul solului. Pământul
se tasează bine în jurul butaşului, deasupra adăugându-se un strat afânat
de cca. 5 cm.
Restul de 5-7 cm din groapă se va umple cu pământ, o dată cu lucrările
de întreţinere din primul an.
Lucrările de îngrijire
Lucrările de întreţinere din primul an după plantare
La cca. 2 săptămâni după plantare se procedează la
completarea golurilor. În primul an de vegetaţie se execută:
3-4 lucrări mecanice între rânduri;
2-3 praşile pe rând;
întinderea sârmelor verticale şi palisarea;
combaterea bolilor şi a dăunătorilor;
toamna, după eliberarea terenului de sârme şi coarde, se
execută o arătură de descoperire a butucilor.
Prin folosirea butaşilor înrădăcinaţi, se poate obţine încă
din primul an o recoltă de până la 500 kg/ha conuri
uscate.
Lucrările de îngrijire

Îngrijirea plantaţiei pe rod


În general se poate afirma că lucrările care se aplică
începând cu anul al doilea de vegetaţie se repetă şi în anii
următori, în vederea asigurării unor producţii mari şi a
longevităţii plantaţiei.
La desprimăvărare, se grăpează terenul în vederea
întreţinerii solului şi strângerea eventualelor sârme
rămase în plantaţie.
Urmează arătura de dezgropare a butucilor, când tăierile se
execută manual, sau discuirea în agregat cu grapa ori
nivelarea cu freza, atunci când tăierile se execută mecanic.
Combaterea buruienilor se face prin 3-4 lucrări cu discul,
cultivatorul, freza sau cu discul în V, care face şi o uşoară
bilonare, prin care sunt acoperite buruienile de pe rând.
• Tăierea mecanică a
butucului
În primii doi –trei ani combaterea buruienilor se asigură prin 2-3 praşile manuale, care
pot fi reduse la numai 1-2 şi utilizarea erbicidului Mission, aplicat în doze de 1,8 l/ha
după ce coardele au 5 m înălţime şi s-au lignificat la bază (este un erbcid de contact,
desicant).
Mana (Peronoplasmopara humuli) se combate cu Acrobat 2 kg/ha, Dithane 2 kg/ha,
Ridomil Gold Plus 3 kg/ha în 2000 l apă.
Se execută 5-15 tratamente anual, ultimul cu 7 zile înainte de recoltare.
Făinarea (Sphaerothera humuli) se combate cu sulf muiabil 0,4% sau Topas 0,03%,
Dintre dăunătorii mai frecvenţi, sunt păduchele verde (Phorodon humuli), păianjenul
roşu (Psilliodes attenuata), pureci. Este omologat un singur insecticid, Fastac (0,02%)
Tăierea la butuc
Scopul tăierilor este:
- înlăturarea lăstarilor de prisos;
- menţinerea sub nivelul solului a capului butucului;
- suprimarea rădăcinilor adventive.
Cu acest prilej se obţin şi butaşii necesari pentru înfiinţarea de plantaţii noi.
Epoca optimă de executare este ultima decadă a lunii martie şi prima decadă a lunii aprilie,
prevenindu-se astfel îmbătrânirea prematură a butucilor, semnalată în cazul tăierilor din
toamnă.
Tehnica tăierii
După dezgroparea butucilor, cu săpăliga se înlătură restul de pământ din jurul butucilor, lucrare
care nu este necesară când se execută tăieri mecanice.
Metodele de tăiere practicate sunt următoarele:
a). Tăierea razantă - când se înlătură toată partea de lemn tânăr, împreună cu toţi ochii
coroanei; este aplicată butucilor aflaţi prea la suprafaţa solului, caz în care răsărirea
lăstarilor întârzie, deoarece pornesc din mugurii dorminzi ai butucului. Se aplică la butuci
cu capul ieşit la suprafaţa solului.
b). Tăierea normală - la doi ochi la butucii aflaţi la adâncime normală în sol.
c). Tăierea înaltă - când se lasă 4-6 ochi din coardele vechi, care se aplică butucilor tăiaţi
anterior prea adânc şi la butucii tineri atunci când se urmăreşte o creştere mai viguroasă.
După tăiere, cu ajutorul discului pentru hamei, se procedează la acoperirea cu pământ a
butucilor, după care se întind sârmele verticale, după o prealabilă verificare a stâlpilor şi a
sârmelor orizontale (Figura urmatoare).
Mod de tăiere la butuc:
a – tăiere razantă; b – tăiere normală; c – tăiere înaltă
În perioada 15 mai- 15 iunie, când coardele au 50-60 cm, se aleg 2-6 coarde, care se dirijează
pe sârmele verticale, restul se înlătură, prin plivit.
Sistemele de conducere a coardelor sunt următoarele:
- conducerea a două coarde la un butuc, pe o singură sârmă;
- conducerea a patru coarde la un butuc, pe două sârme în formă de V;
- conducerea a două coarde la un butuc, pe o singură sârmă, alternativ cu conducerea în V, sistem
recomandat pentru soiurile viguroase;
- conducerea cu patru coarde în formă de U, când coardele grupate câte două se întind 35-40 cm
de-a lungul rândului unde sunt ancorate. Porţiunile de 35-40 cm se acoperă cu pământ,
favorizându-se înrădăcinarea lor şi implicit un aflux de hrană suplimentară.
Conducerea cu patru coarde în formă de X presupune fixarea ţăruşilor la 80-90 cm de o parte şi
alta a butucului, similar în formă de U, iar când coardele au 1,5 m se procedează la legarea
împreună a coardelor;
Conducerea oblică cu doi lăstari la butuc, se practică în zonele bântuite de vânturi, când prin
poziţia oblică se menţine o poziţie mai joasă a coardelor, fără a fi necesară scurtarea acestora.
Alegerea sistemului de conducere a coardelor este dependent de soiul cultivat, făcând
următoarele recomandări:
- pentru soiurile precoce, metoda de conducere în V, cu patru coarde la butuc;
- pentru soiurile tardive, viguroase, metoda în V, cu două coarde la butuc, conduse pe o singură
sârmă, alternativ.
Recoltarea
Conurile se recoltează la maturitatea tehnică, când au culoarea galben verzui, bracteele
sunt elastice şi foşnesc, iar lupulina îşi schimbă culoarea din argintie în galben.
Acest optim de recoltare durează 8-10 zile şi se realizează între finele lunii august şi prima
jumătate a lunii septembrie, în funcţie de precocitatea soiurilor cultivate.
Recoltarea se execută numai în zilele senine şi călduroase.
Recoltarea manuală constă în următoarele faze de lucru:
- desprinderea sârmelor verticale din partea superioară , lăsându-se la pământ;
- ruperea conurilor, prin ciupire cu un peduncul de 1-1,5 cm şi aşezarea lor în coşuri,
randamentul unui muncitor fiind de 25-40 kg/zi;
-transportarea coşurilor sau a sacilor cu conuri la uscătorii, în mai puţin de două ore de la cules,
pentru a se evita încingerea.
Recoltarea mecanică, în ţara noastră, se realizează cu maşinile de cules de tip LCCH-2 şi LCCH
-4 din Cehia, cu funcţionare statică.
În acest sens se desprind coardele de la plasă (rețeaua orizontală de sârme de la 5 sau 6 m
înălțime), se retează la 1-1,5 m de la sol, maşinile executând doar separarea conurilor.
Producţia de conuri uscate, la soiurile cu lăstari roşii (timpurii), oscilează între 1-1,5 t/ha, iar la
soiurile cu lăstari verzi (tardive) între 2-3,5 t/ha.
Recoltare manuală
Cartoful

Solanum tuberosum
Fam. Solanaceae
Istorie
• Originar din America (Peru, Bolivia)
• Luat în cultură între 8.000-5.000 ÎH.
• Adus în Europa în secolul XVI de către spanioli
• Un rol major în dezvoltarea culturii l-a avut
francezul Parmentier (mijlocul secolului XVIII).
• 2/3 din producţia mondială este utilizată în
alimentaţie, restul în furajare şi industrie
• Rol important în creşterea explozivă a
populaţiei europene în secolul XIX, dar şi
„responsabil” pentru tragedia din anii 1845-
1852 din Irlanda, când atacul de mană a
determinat distrugerea culturii.
• Deoarece la acea epocă 40% din populaţia
Irlandei era total dependentă de cartofi:
Irlanda

• Scăderea populaţiei cu 25%


• 1 milion de morţi
• Emigrare în masă
Scorbut cauzat de lipsa vitaminei C
Simptomele includ: slăbire a
• Simptomele scorbutului se puterilor, dureri la încheieturi,
manifestă după circa trei pete negre și albastre pe
luni de deficiență de piele, boli ale gingiilor
vitamina C. Scorbutul
netratat este întotdeauna
fatal, dar, fiindcă tot ce
trebuie pentru o recuperare
completă este reluarea
dozelor normale de
vitamina C, moartea din
cauza scorbutului este rară
în zilele moderne
ORIGINE

• Un platou inalt din muntii


Anzi in America de Sud este
locul de nastere al
cartofului alb, numit astazi
“irlandez”.
• Platoul cunoscut de noi
astazi ca Titicaca se intinde
pe teritoriul statelor Peru si
Bolivia. Indienii Aymara au
dezvoltat mai mult de 100
de soiuri de cartofi pe care
ii cultivau la inaltimi mai
mari de 3000 m. Cartofii
erau baza alimentatiei
incasilor si a indienilor
Aymara
ISTORIC

• In ruinele antice din


Peru si Chile, arheologii
au gasit ramasite de
cartofi, datate din sec.V
ÎH. Incasii ii cultivau ,ii
mancau si chiar ii
adorau. Adesea cosuri
sigilate, pline cu cartofi
erau ingropate ca
rezerva pentru anii de
foamete sau in caz de
razboi, ii uscau si
formau proviziile
carate in expeditii.
LEGENDA
• Cartofii vechilor incasi aveau
coaja de culoare rosie
inchisa si miezul galben.
Incasii ii numeau “papas”,
asa cum sunt numiti si astazi
in Peru.
• O rugaciune incasa spune:
• “O, Creatorule! Tu, care ai
dat viata tuturor lucrurilor si
ai facut ca oamenii sa
traiasca si sa se inmulteasca,
inmulteste si fructele
pamantului, cartofii si alta
hrana pe care ai creat-o, ca
sa nu mai suferim de foame
si mizerie.”
Piedro de Cieza de Leon

• 1540- primul
european care a vazut
cartofi, a fost Piedro
de Cieza de
Leon(1518-1560).
• Conchistador spaniol
si istoric, a scris
despre cartof in opera
sa: “Peru- Descoperire
si cucerire” -1560
Gonzalo Jimenez de Quesada

• 1565- exploratorul
spaniol Gonzalo Jimenez
de Quesada, a adus
cartoful in Spania, in
locul aurului pe care il
cautase zadarnic.
• 1588- o legenda
irlandeza spune ca
vasele armatei spaniole
esuate pe coastele
irlandeze , erau
incarcate cu cartofi
In sec. XX, a devenit alimentul de baza in
toate tarile lumii

• Cartoful a ajuns in Europa prin secolul XVI si, de atunci, nu ne-a mai lipsit
de la masa
• Dezintoxica organismul, datorita continutului sau bogat in potasiu.
Contribuie la eliminarea acidului uric, fiind indicat in reumatism si artroza.
• Cartoful reduce glicozuria, determina o ameliorare a starii generale si, la
bolnavii cu complicatii chirurgicale, o revitalizare a tesuturilor, prin
favorizarea proceselor de cicatrizare. Cartoful contine provitamina A,
vitamina K (antihemoragica si antianemica), sulf (combate excesul de
seboree si fier).
• Constituie una dintre principalele surse de vitamina C.
• Contine o substanta azotata, tuberina, care favorizeaza cresterea copiilor.
Mai cu seama cartofii noi sint bogati in tuberina.
Cartoful în România
• Primele referinţe în Transilvania în secolul
XVIII:
• în anul 1760 apare lucrarea
“Cunoştiinţe practice pentru cultivarea
cartofului”.
Importanţa culturii
• Din punct de vedere alimentar, cartoful
ocupă locul 4 în alimentaţia omenirii
după cereale (grâu, orez, porumb), fiind
folosit atât în formă proaspătă cât şi
procesată.
2013 (www.fao.org)
Porumb Cartof
• Producţia totală: 1 miliard • Producţia totală: 368
tone milioane tone
• P medie: 5,52 t/ha • P medie: 18,9 t/ha
• Suprafaţa totală: 184 • Suprafaţa totală: 19,5
milioane hectare milioane hectare
Suprafeţele cultivate cu cartof în UE 28 (ha)

Polonia 337.200 Cehia 23200


Germania 242.800 Finlanda 22100
România 207.603 Austria 21100
Franţa 160700 Ungaria 20300
Olnda 155800 Bulgaria 14000
Marea Britanie 139000 Letonia 12400
Belgia 75400 Irlanda 10700
Spania 71100 Croatia 10234
Italia 53800 Slovacia 8977
Danemarca 39800 Estonia 6600
Grecia 32700 Cipru 4600
Lituaia 28200 Slovenia 3307
Portugalia 26700 Malta 700
Sedia 23875 Luxemburg 600
35000 ha APIA + 60.000 mici producători
Producţiile de cartof în UE 28 (tone)
Belgia 46,1 Cehia 23,1
Olanda 43,7 Ungaria 21,8
Franţa 43,4 Estonia 19,4
Marea Britanie 40,1 Slovenia 18,8
Danemarca 40 Polonia 18,8
Germania 39,8 Slovacia 18,3
Irlanda 38,3 Letonia 18,3
Sedia 33,8 Portugalia 18,0
Luxemburg 29,2 Malta 18,0
Austria 28,6 Croatia 15,9
Finlanda 28,1 România 15,8
Grecia 25,4 Lituaia 14,9
Italia 24,9 Spania 12,5
Cipru 23,3 Bulgaria 12,1

P medie în lume: 18,9 t/ha


Factori limitativi în cultura cartofului

 Mărimea redusă a exploataţiilor agricole;


 Calitatea sanitară a materialului de plantat;
 Surse financiare reduse pentru cultivatorii de cartof;
 Nivelul educaţiei tehnice scăzut al cultivatorilor de cartof;
 Condiţiile climatice în ultimii ani.
Clase de calitate
• Clasa A – soiuri pentru salată, cu tuberculi puţin făinoşi,
care nu se sfărâmă la fierbere şi care
au consistenţă tare;

• Clasa B – soiuri pentru diferite preparate culinare, cu


tuberculi puţin făinoşi, care nu se sfărâmă la fierbere sau
crapă puţin uneori, cu amidon fin;

• Clasa C – soiuri cu tuberculi făinoşi, cu consistenţă redusă,


care crapă în timpul fierberii;

• Clasa D – souri cu tuberculi foarte făinoşi, care se sfărâmă


complet în timpul fierberii, amidon grosier, fiind utilizaţi în
industria amidonului.
Clasificarea soiurilor în funcţe de
perioada de vegetaţie
• Timpurii, cu perioada de vegetaţie de
până la 90 zile;
• Semitimpurii: 90 şi 110 zile;
• Semitârzii: 110 şi 130 zile;
• Târzii: peste 130 zile.
Soiurile valoroase au
• capacitate mare de producţie;
• rezistenţă la boli (viroze, mană, râie,
putregaiuri);
Stoloni scurţi

• Tuberculii sunt grupaţi


în cuib, iar recoltarea
poate fi făcută mai
uşor
Tuberculii

rezistenţi la vătămare
Organe hipogee: stolonii

• Câţi pot fi în cuib?


– 10-15 (20)
• Ce lungimi au?
– 5-30 cm
• Care este lungimea optimă?
– 10-15 cm
– De ce?
Ochi superficiali, cu formă regulată care se
curăţă uşor şi cu pierderi minime
• capacitate de
păstrare a tuberculilor
pe o perioadă lungă,
fără să se producă
colţi;
Rădăcini Rădăcini

Stolonifere

Primare (din
colţi)
Tuberculii
Tuberculii Tuberizarea
• Ce sunt tuberculii? • Ce factori influenţează
• Cum se formează? tuberizarea
• Când începe tuberizarea?
– 10-35 zile de la răsărire
• Cât durează procesul de
tuberizare?
– 40-80 zile
Tulpinile epigee
• Cine formează lujerii?

• numărul de vreji
– 4-8
• Tulpinile au lungimi de
– 50-120 cm.
• Aspect de tufă.
• Suprafaţa foliară totală a
unei tufe oscilează între
• 5.000-10.000 cmp.

• Calculaţi ISF
Factori care influenţează calitatea
• Soiul
• Calitatea materialului de plantat
• Protecţia plantelor
• Condiţiile climatice
• Fertilizarea
Soiul
Concentraţia substanţei uscate (SU) şi a
amidonului variază în funcţie de grupa de
maturitate a soiurilor.
Conţinutul în amidon oscilează între
14 - 22%:
• 15-17% la soiurile semitimpurii,
• 16-18% la soiurile semitârzii
• 17-22% la soiurile târzii.
Factori care influenţează calitatea
materialului de plantat.
• Procentul de amidon la plantele
infectate cu viroze scade cu 0,9-2,9% faţă
de plantele sănătoase.
• Dozele crescute de azot reduc
procentul de substanţă uscată. De ce?
Condiţiile climatice

Temperaturile moderate urmate de timp


mai răcoros constituie condiţiile cele mai
favorabile pentru acumularea substanţei
uscate şi a amidonului.

Precipitaţiile excesive duc la scăderea


procentului de substanţă uscată
Avantajele cultivării cartofului
Se pot obţine producţii mari şi profitabile
atunci când se folosesc tehnologii intensive
Se poate cultiva în zonele umede şi răcoroase
unde porumbul nu ajunge la maturitate.
În funcţie de scopurile urmărite, cultura
cartofului permite rotaţii raţionale cu alte
culturi, eliberând terenul la epoci diferite.
Valorifică foarte bine solurile mai uşoare (chiar nisipoase
pentru recolte timpurii) şi pe cele cu pH scăzut (mai mare de
4,5), unde cerealele sunt mai puţin rentabile
Producţii mari pe soluri
nisipoase Producţia cerealelor depinde de..
Compoziţia chimică a tuberculilor de
cartof
Componente % din substanţă % din substanţă
proaspătă uscată

Apă 66,1-88,0 -
Amidon 8,7-26,2 72,5-79,0
Proteine 0,8-4,9 6,6-14,4
Grăsimi brute 0,04-1,0 0,33-2,9
Celuloză 0,2-2,5 1,66-7,30
Cenuşă 0,4-1,9 3,15-5,60
Vol 20/9

Dextrină= substanţă solubilă în apă, obținută prin degradarea amidonului

DEXTRÓZĂ = tip de glucoză solubilă în apă, folosită în alimentația dietetică


Dezavantaje
Cantităţi mari de material de plantat, care, din
cauza degenerării trebuie reînnoit periodic,
printr-un proces destul de laborios
Ce este degenerarea?
• Scăderea progresivă a producţiei de la un an la
altul. Acest fenomen poate să conducă la
dispariţia soiurilor.
• Combaterea fenomenului se realizează, în primul
rând, prin:
• utilizarea la plantare a unui material biologic
valoros.
• Fenomenul se datorează:
• factorilor climatici – degenerare climatică,
• şi factorilor patologici – degenerare virotică.
Degenerare climatică
• Temperatura ridicată din perioada de formare a
tuberculilor determină scurtarea repausului
seminal, şi prin aceasta trezirea mugurilor, fapt
care conduce la îmbătrânirea lor.
Degenerare virotică
• Rezultat al infecţiei cu diferite virusuri,
transmise de la plantă la plantă prin contact, de
către afide (Mysodes persicae etc.) sau alte
insecte, ciuperci şi nematozi etc.
• O dată cu îngălbenirea părţii aeriene are loc
migrarea virusurilor în tuberculi, care par a fi
sănătoşi, însă dacă sunt folosiţi pentru plantare
emit colţi filoşi şi produc plante bolnave.
Degenerare virotică
• S-a constatat că la infestări puternice cu viroze
grave (mozaicul Y şi răsucirea frunzelor)
producţia de cartofi scade cu până la 80 - 90%,
• la viroze uşoare (A, M, X, S) pierderile sunt de
• 5 - 10%,
• Când se asociază ambele tipuri, se poate
compromite cultura de cartof.
• Virusurile X şi S se transmit prin contact,
• iar virusurile A, M, Y şi VRFC prin afide.
Prevenirea şi combaterea degenerării
virotice
• cultivarea de soiuri rezistente la viroze,
• producerea materialului de plantare în zone
izolate în spaţiu, mai răcoroase (improprii
zborului afidelor),
• depistarea şi înlăturarea plantelor bolnave din
loturile semincere,
• reînnoirea materialului de plantare în zonele
mai calde (la l - 3 ani), cu material produs în
zone mai răcoroase.
Bazine specializate pentru cultura cartofului
Fazele de vegetaţie la cartof
Durata fazei
Organele plantei în creştere
Faza (zile)

Rădăcinile primare şi părţile subterane


Plantat - răsărire 15-30
ale lăstarilor
Răsărire – începutul Rădăcinile, stolonii, tulpinile şi frunzele
15-30
tuberizării
Organele aeriene şi în ritm foarte intens
Tuberizare intensă 25-45
tuberculii
Încetarea creşterii vrejilor - Tuberculii în ritm din ce în ce mai
20-40
maturitatea tuberculilor încetinit

Total zile = 70-150


Mecanismele tuberizării: teoria
hormonală (Soltner, 1990)
• Formarea tuberculilor se declanşează când o
substanţă elaborată în frunze ajunge la o
anumită concentraţie.

• Ce relaţie este între creşterea plantei şi


formarea tuberculilor?
Factorii de tuberizare:
temperatura şi durata zilelor
T oC mică + zile scurte T oC mare + zile lungi
• Temperatura scăzută şi zilele mai • Temperaturile ridicate şi
scurte favorizează elaborarea zilele lungi favorizează
substanţei care determină
formarea tuberculilor:
creşterea plantei şi întârzie
• Aceste condiţii sunt favorabile
sau chiar opresc formarea
pentru formarea tuberculilor şi tuberculilor.
defavorabile pentru procesul de
creştere a plantei.
• Consecinţă fitotehnică
• Epoca de plantare trebuie
să asigure temperaturi
scăzute şi zile scurte
• Epoca de plantare?
Soiurile reacţionează diferit la factorii
de tuberizare
Soiuri timpurii
(semitimpurii) Soiuri tardive
• pot fi plantate mai Ele trebuie plantate devreme,
târziu fără ca formarea Dacă ele sunt plantate prea târziu,
tuberculilor să fie formarea tuberculilor
perturbată. riscă să se oprească în timpul
perioadelor calde şi cu zile lungi.
Cerinţe faţă de temperatură Consecinţe fitotehnice
• În general, cartoful este • Cartoful trebuie cultivat în
planta regiunilor răcoroase, zonele favorabile, unde se
obţinându-se rezultate îndeplinesc aceste condiţii
bune în zonele în care
temperatura medie a lunii
celei mai calde nu
depăşeşte 20°C.
Consecinţe fitotehnice
Cerinţe faţă de temperatură Consecinţe fitotehnice
• Cartoful are • Se plantează când temperatura în
temperatura minimă sol la adâncimea de (10 cm) este de
de încolţire de 5 - 6-8°C, sau chiar de 7-9°C, iar
6°C, temperatura aerului este peste 10°C
• La câmpie, pe soluri uşoare,
temperatura este de 5-6 °C. De ce?
• Pe soluri grele, umede, expoziţie
nordică, 9-10°C De ce?
Cerinţe faţă de temperatură Consecinţe fitotehnice
• La temperaturi sub 0°C • Epoca de plantare
suferă toate organele • Câmpie: 20.03. – 10.04
plantei, tuberculii se • Silvostepă: 1.04-20.04
îndulcesc, iar părţile
aeriene se veştejesc. • Colinară: 10.04-20.04
• Munte: 20.04-10.05
Cerinţe faţă de temperatură Consecinţe fitotehnice
• Colţii cresc la 7C, dar • Ce trebuie să facem pentru
rădăcinile şi la 4 - 5°C, a favoriza plantatul
timpuriu?
• Plantarea cartofilor
(pre)încolţiţi
• De ce
• Colţii există deja şi vor
emite imediat rădăcini,
deoarece acestea cresc de
la 4 - 5°C
De ce se plantează cu maşina de
plantat obişnuită?

Colţii sunt mici


Plantarea tuberculilor încolţiţi aduce
• sporuri de producţie şi
un avans în tuberizare
şi recoltare, condiţie
importantă la soiurile
timpurii şi pentru
cartofii pentru
„sămânţă”.
Secţionarea tuberculilor mari
• nu se recomandă la
• producerea de sămânţă
deoarece se pot transmit boli).
• Secţionarea trebuie făcută
longitudinal, ca ochii să fie
repartizaţi uniform pe cele
două jumătăţi.
• Tăierea trebuie făcută cu câteva
zile înainte de plantare pentru
ca suprafaţa să se poată
suberifica, evitându-se astfel
infectarea tuberculilor la
plantare.
Cerinţe faţă de temperatură Consecinţe fitotehnice
• Temperatura optimă pentru • Plantându-se timpuriu, pe
creşterea vrejilor lângă formarea unui sistem
• este 19 - 21°C, iar maxima radicular puternic se
42°C. formează tulpini viguroase,
• La temperaturi mai mari internodii scurte, cu un
decât optima se formează aparat foliar cu activitate
vreji lungi şi suprafaţa fotosintetică intensă.
foliară redusă, care duce la
diminuarea producţiei.
Cerinţe faţă de temperatură Consecinţe fitotehnice
• Temperatura optimă de • Să menţinem temperatura
creştere a tuberculilor este optimă prin:
de circa 17°C (16 - 18C), • Zonare
maxima de 29°C • Epoca de plantare potrivită
• Irigaţii în zonele călduroase
Cerinţele faţă de temperatură
Temperatura este unul din factorii climatici ce influenţează în mare măsură producţia
cartofului, în general, cartoful este planta regiunilor răcoroase, obţinându-se rezultate
bune în zonele în care temperatura medie a lunii celei mai calde nu depăşeşte 20°C.
Cartoful are temperatura minimă de încolţire de 5 - 6°C, iar optima pentru răsărire 12 -
15°C. La temperaturi sub 0°C suferă toate organele plantei, tuberculii se îndulcesc, iar
părţile aeriene se veştejesc. Vrejii cresc la 7C, iar rădăcinile şi la 4 - 5°C, astfel că la
plantări timpurii se formează un sistem radicular mai puternic.
Temperatura optimă pentru creşterea vrejilor este 19 - 21°C, iar maxima 42°C. La
temperaturi mai mari decât optima se formează vreji lungi şi suprafaţa foliară redusă,
care duce la diminuarea producţiei. Plantându-se timpuriu, pe lângă formarea unui
sistem radicular puternic şi vrejii cresc la temperaturi mai scăzute, formându-se tulpini
viguroase, internodii scurte, cu un bun aparat fotosintetic.
Temperatura optimă de creştere a tuberculilor este de circa 17°C (16 - 18C), cea
minimă circa 2°C, iar maxima 29°C (M. Berindei, 1969). Sinteza amidonului în frunze are
loc la temperatura aerului cuprinsă între 30 şi 45°C, acumularea amidonului în tuberculi
la temperatura sub 30°C, iar la temperaturi peste 29°C tuberculii nu mai cresc şi
substanţele nutritive migrează spre organele de creştere aeriene (Rubin, citat de V.
Velican, 1965).
Cerinţele faţă de umiditate
Cerinţele faţă de umiditate ale cartofului sunt mari, deşi coeficientul de transpiraţie nu este prea
ridicat (333 - 534 pe soluri argiloase şi 523 - 614 pe soluri nisipoase). Cartoful pretinde o
aprovizionare continuă cu apă. Consumul de apă este mare datorită producţiei mari de substanţă
uscată realizată la ha şi conţinutului ridicat de apă a cartofilor.
Consumul maxim de apă la cartof este între îmbobocire şi maturitate, având maximul în perioada
înfloririi.
Perioada critică pentru apă a cartofului este în timpul creşterii concomitente a tufei şi tuberculilor
(25 - 45 zile după tuberizare, în funcţie de soi), când secetele produc scăderi mari de producţie.
Umiditatea solului pentru cartof în soluri nisipoase trebuie să fie de 80% din capacitatea de câmp,
iar pe soluri argilo-nisipoase 60%, având cerinţe mai ridicate în perioada înfloririi.
Cerinţele faţă de sol
Solul influenţează puternic cultura cartofului, deoarece tuberculii sunt tulpini subterane, iar sistemul
radicular este slab dezvoltat.
Cartoful dă rezultate bune pe solurile mijlocii cu orizontul A adânc, structurat şi permeabil, pretinde
soluri afânate, aerate, cu textură nisipo-lutoasă, luto-nispoasă sau lutoasă, bine aprovizionate cu
humus şi NPK, Ca, Mg şi micro-elemente.
Organele subterane ale cartofului pretind o bună aerare, pentru ca respiraţia lor să se desfăşoare
în bune condiţii, iar pentru creşterea tuberculilor solul nu trebuie să opună rezistenţă prea mare.
Bune pentru cartof sunt solurile care au 10 - 15% argilă (până la 25% argilă sau să nu depăşească
30% argilă). Solurile cu textură grea (argiloase) sunt nepotrivite pentru cartof deoarece reduc şi
deformează creşterea tuberculilor, reduc tuberificarea şi măresc procentul de vătămare la recoltare
(datorită bulgărilor de pământ), diminuând păstrarea şi împiedicând mecanizarea lucrărilor.
Cât priveşte reacţia solului, cartoful reuşeşte pe solurile cu un pH cuprins între5 şi 7,5.
Rezultatele cele mai bune se obţin pe aluviosoluri, cernoziomuri, faeoziomuri, iar în zonele foarte
favorabil climatic şi pe luvosoluri.
Zona foarte favorabilă
Consecinţe fitotehnice
Zona foarte favorabilă
• În general depresiunile intra şi extra-montane (spre munte
până unde sunt terenuri cultivate), cu precipitaţii peste
650 mm, iar în perioada de vegetaţie de peste 350 mm ( în
iulie şi august 75 - 120 mm lunar),
• temperatura medie a verii nu depăşeşte 18°C (în iulie sub
19°C),
• temperaturile maxime de peste 25°C sunt foarte rare şi
într-o perioadă scurtă (20.VII - 5.VIII), fiind puţin
dăunătoare.
• Se cultivă soiurile semitimpurii, semitârzii şi târzii pentru
consum, . De ce?
• În anumite bazine sunt condiţii favorabile şi pentru cartofii
de sămânţă.
Zona favorabilă
• Cuprinde dealurile si podişurile din vecinătatea
lanţului muntos, în Oltenia, Muntenia şi Moldova,
precum şi cea mai mare parte a Podişului Transilvaniei,
cu extinderi spre câmpie, pe luncile râurilor.
• Precipitaţiile sunt mai reduse, în perioada de vegetaţie
sunt cuprinse între 250 - 350 mm (50 - 70 mm în iulie şi
50-60 mm în august), temperaturile ceva mai ridicate
decât în zona precedentă (media lunii iulie este de 20 -
21 °C).
• Se cultivă soiurile semitârzii şi târzii şi cu foarte bune
rezultate soiurile semitimpurii pentru consumul de
vară-toamnă.
Zona de cultură a cartofului pentru
consumul extratimpuriu şi timpuriu
• Cuprinde zona de câmpie şi coline joase, cu temperatura
medie a lunii mai şi iunie sub 20°C, iar regimul
precipitaţiilor din mai si iunie favorabil cartofului (ploi
multe în luna mai şi foarte multe în iunie).
• Soiurile timpurii de cartof formează tuberculii timpuriu
(mai-iunie), găsind condiţii termice şi de umiditate
favorabile în această zonă.
• Soiurile târzii nu se recomandă, deoarece formarea
stolonilor şi tuberizarea încep mai târziu, negăsind condiţii
favorabile în perioada secetelor şi temperaturilor ridicate
din iulie şi august, producţiile ce se pot realiza sunt mici.
Amplasarea culturii
• Dacă amplasarea culturii se face pe cele mai
favorabile soluri:
• aluviuni nisipoase, cernoziomuri, în general
soluri uşoare şi medii, cu textură nisipo-
lutoasă, luto-nisipoasă şi lutoasă, fertile, cu
conţinut ridicat de humus, cu conţinut de
argilă mai mic de 30%),
• se pot obţine producţii bune, chiar în condiţii
de climă mai puţin favorabile
Amplasarea culturii
• Trebuie evitate solurile care se încălzesc greu
primăvara şi se zvântă târziu, deoarece
• pot determina întârzierea plantatului.
• Conţinutul de materie organică sporeşte
capacitatea solului de a reţine apa, de aceea
cultura cartofului trebuie amplasată pe soluri
fertile.
Rotaţia
• Cele mai favorabile plante premergătoare pentru
cartof sunt: leguminoasele perene,
leguminoasele anuale, cerealele păioase, porumb
boabe şi siloz, floarea-soarelui.
• Cartoful nu se cultivă după alte solanacee.
• După cartoful timpuriu urmează culturi
succesive (porumb siloz, fasole, varză, castraveţi),
• Cartoful pentru consum de vară se foloseşte ca
premergătoare pentru rapiţă, grâu, orz, secară,
triticale.
Rotaţia
• Cel puţin 3 ani
• Mai mare când este atac de nematozi
Dezmiriștit: încorporare resturi vegetale
( paie grâu, tulpini de rapiță, muștar )

Tocarea resturilor la recoltare


sau ulterior, cu o mașină de tocat
• Înainte de dezmiriştire,
aplică 150 kg/ha nitrocalcar
( 27% N ) De ce?
Tehnologii diferenţiate
Jumătate din suprafaţă a fost Jumătate din suprafaţă a fost
dezmiriştită. Scopul? scarificată. Scopul?
• Controlul integrat al • Afânarea solului
dăunătorilor (nematozi) prin – Scarificare la 45 – 50 cm
utilizarea muştarului ca – Arătură adâncă la 35 cm
îngrăşământ verde • Controlul buruienilor cu
glifosat
Muştar - îngrăşământ verde?

• Un hectar de muştar ca îngrăşământ verde mobilizează în stratul


arabil:

• 50-80 kg de azot,
• 25-30 kg fosfor,
• 80-100 kg de potasiu, substanţă activă la hectar

• În noiembrie, cultura de muştar arată excelent, galbenă, frumoasă,


vin stuparii cu albinele,
Muştar - nematozi
Plante cu şi fără nematozi
• Muştarul elimină o
substanţă toxică pentru
nematozi
• Nematocidele sunt
scumpe: 2000-3000 lei/ha
Muştar - îngrăşământ verde
Încorporat toamna târziu sub
Culturi verzi – 128 euro/ha arătura adâncă
• Renunţă la plata de la APIA
• prin arătura de primăvară
pierde cca. 8-10 t/ha, faţă
de arătura de toamnă, de
aceea ară întotdeauna
toamna !!!

APIA cere ca distrugerea culturilor verzi să se facă primavara şi numai prin încorporare
Maşini/utilaje folosite de fermier
LEMKEN EUROPAL 5 cu 3+1 brăzdare
(se pot folosii 3 brăzdare sau toate 4)
TULIP CENTERLINER
Buncăr 3150 l. Rotile tractorului se
schimba pe roţi înguste pentru a nu
Consum specific calca biloanele de cartofi
• 4,4 kg N,
• 2,1 kg P2O5 şi
• 7,4 kg K2O

TULIP CENTERLINER
Fertilizarea la cartof de consum
188 kg N/ha, 121 kg P2O5/ha,
196 kg K2O/ha, 112 kg S + 4,5 kg
Mg/ha

• 150 kg nitrocalcar la dezmiriştire


• NPK 13:13:17 + 14,5 S + 0,7 Mg -650 kg/ha , înainte de plantare,
la pregătirea terenului;
• KaliSop (sulfat de K) - 100 kg/ha (50% K2O5+18% Sulf solubil în
apă), la pregătirea terenului;
• NPK 15:15:15 - 240 kg/ha, la plantare (starter);
• Nitrocalcar (27% N) - 250 kg/ha la rebilonat.
Fertilizarea la cartoful de sămânţă
187 kg N/ha N, 120 kg P2O5
/ha 170 kg K2O /ha

• 150 kg nitrocalcar la dezmiriştire


• NPK 15:15:15 - 550 kg/ha înainte de plantare, la
pregătirea terenului
• KaliSop (sulfat de K): 100 kg/ha (50% K2O5+18% sulf
solubil în apă) la pregătirea terenului;
• NPK 15:15:15 - 250 kg/ha la plantare, pe rând (starter);
• Nitrocalcar (27% N) - 250 kg/ha la rebilonat.
14:14:17 + 14,5% S + 0,7% Mg
• La solicitarea fermierilor din zonă, fabrica de
îngrăşăminte Azomureş produce un
îngrăşământ complex special pentru cartof,
rapiţă şi muştar: 14:14:17 + 14,5% S + 0,7%
Mg, în care potasiul este sub formă de sulfat
de K (nu clorură de K ca în cazul „sării
potasice”).
• Planta de cartof este sensibilă la clor.
Pregătirea terenului
Pregătit teren cu freza totală la
18-20 cm adâncime

GRAPA ROTATIVA REBEWERK TOUCAN SL


3000 de 3 m lăţime
Plantat

• Mașină de plantat cartof


HASSIA SL4 BZ pe 4 rânduri,
cu 75 cm intre rânduri , cu
multe posibilităţi de reglare a
dist. dintre tuberculi pe rând,
• Cu fertilizatoare pentru
admin. ingr. chim.,
• cu granulatoare pentru
admin. nematocide si
• cu instal. de admin. soluție de
trat. tuberculii cu insecto-
fungicide odată cu plantatul
Plantatul
Densitatea Fertilizarea
• Plantat la 75 cm intre rânduri si • NPK 15:15:15 – 240-250
21, 25, 29 cm pe rând funcție de
mărimea tuberculilor folosiți la kg/ha la plantare pe rând
plantare si destinaţia producției
Densităţi:
• administrat nematocidul
• 21 cm dc =
• 6,3 cuiburi/mp
Vydate 10 G - 20 kg/ha cu
• 25 cm dc = granulatoarele de pe
• 5,3 cuiburi/mp maşina de plantat
• 29 cm dc =
• 4,6 cuiburi/mp
Densitatea lujerilor

• Cea mai eficientă interceptare • 1 tubercul de 45-55 mm


a luminii se face la următoarele (70-100 g) formează 5-6
densităţi ale lujerilor: colţi.
• la cartoful pentru consum • Pentru 180-200.000 tulpini
• 180.000 -200.000 este nevoie de 35-40.000
– pt. obţinerea tuberculilor mari tuberculi
– 150.000
• cartoful pentru sămânţă
• Norma optimă de plantare:
• 250.000 – 300.000
2,5-3,5 t/ha
– 400.000 pt. obţinerea
tuberculilor mici şi mulţi
Tuberculi de calitate – condiţie pentru
producţii mari
Calitate biologică Ce este de făcut?
• Nu se observă simptomele • Reînnoirea cartofului pentru
sămânţă (1-3 ani):
pe tuberculii infectaţi • anual în zona de stepă,
• o dată la doi ani în zona
colinară
• Pierderi între 10-80% • o dată la trei ani în depresiunile
intra şi extramontane

• Păstrarea tuberculilor mici şi


mijlocii ca "sămânţă", din
culturile de cartof pentru
consum, este cea mai mare
greşeală a cultivatorilor de
cartof din România.
Tuberculi de calitate – condiţie pentru
producţii mari
Calitatea (gradul de sănătate)
fitopatologică Ce este de făcut?
• Toate bolile periculoase ale • La sortarea atentă se
cartofului: identifică tuberculii bolnavi
• Mana,
• Erwinia,
• Rizoctonia, • Loturile cu mulţi tuberculi
Fusarium, etc.) bolnavi se elimină de la
se transmit de la un an la altul plantare
prin tuberculii bolnavi, plantaţi
primăvara.
Tuberculi de calitate – condiţie pentru
producţii mari
Nu se observă întotdeauna
Calitatea fiziologică degenerarea climatică
• gradul de epuizare fiziologică a • Reînnoirea cartofului
tuberculilor, cauzat de perioadele
de stres hidric şi termic din pentru sămânţă (1-3 ani):
perioada de formare a tuberculilor • anual în zona de stepă,
în câmp şi/sau de
• conditiile necorespunzătoare de • o dată la doi ani în zona
păstrare, între recoltat şi plantat. colinară
• Tuberculii ies înainte de termen • o dată la trei ani în
din repausul germinal, încolţesc,
îmbătrânesc fiziologic, se depresiunile intra şi
epuizează până la plantare. extramontane
Calitatea fiziologică (îmbătrânirea fiziologică
sau degenerarea climatică)
• se poate aprecia uneori şi vizual, atunci când constatăm
că, la recoltare, tuberculii manifestă fenomenul de
• încolţire în lanţ sau mărgeluire,
• în timpul păstrării apare fenomenul de
• incubaţie (tuberculi mici formaţi direct pe tuberculul
mamă) sau
• fenomenul de încolţire filoasă (formarea de
colţi foarte subţiri, lungi şi albi).
• Epuizarea fiziologică a tuberculilor, în timpul păstrării,
poate fi cauzată şi datorită ruperii repetate (de 3-4 ori)
a colţilor, deshidratării tuberculilor etc.
Tuberculi de calitate – condiţie pentru
producţii mari
Greutatea medie a unui
Calitate fizică tubercul
• mărimea tuberculilor • 15-25 g la tuberculi mai
pentru sămânţă şi mici de 30 mm (substas);
integritatea acestora. • 40-50 g la tuberculi de 30-
45 mm (fracţia mică de
sămânţă STAS);
• Materialul de plantat • 80-95 g la tuberculi de 45-
trebuie calibrat 55 mm (fracţia mare de
obligatoriu: sămânţă STAS);
• 30-45 mm şi 45-55 mm. • 150-160 g la tuberculi mai
mari de 55 mm (consum).
Greşeli la plantat – calibrare
• Nu se utilizează „sămânţă” calibrată, rezultând
consum mai mare de tuberculi

• Costurile cu „sămânţa” reprezintă 20-40% din


cheltuielile totale
Greşeli la plantat – densitate mare
• Se utilizează densităţi mari pentru a obţine producţii
mari, dar:
• tuberculii rămân mai mici
• se reduce procentul de tuberculi comerciali şi
• creşte cel de tuberculi substas.

• La recolte mici, sporul de producţie nu acoperă


cheltuielile suplimentare şi pierderile prin scăderea
calităţii.
Rebilonat înainte de răsărit

• Freza de rebilonat cartof


STRUIK 4RF-310, lăţime de
lucru 3 m ( 4 rânduri de
cartof ).
• Este necesar un tractor cu
putere peste 100 CP
• A încorporat nitrocalcarul
(250 kg/ha)
Controlul buruienilor
Praşile? Erbicidare preemergentă
• Estimări: praşilele mecanice • Sencor 600 SC - 0,8 l/ha
şi manuale • Doza mai mică decât cea
• pot reduce producţia cu recomandată de
până la 30% producător (0,9 l/ha)
• prin efecte colaterale
(tasarea solului şi rănirea • Amazone 18 m
plantelor)
Erbicidare înainte de
unirea rândurilor pentru prevenirea îmburuienării: cu Sencor (0,15-0,2 l/ha)
+ Titus 25 DF (20 g/ha) +Trend 0.1 l/ha

Recomandări DuPont pentru


Recomandări Bayer pentru
Sencor 600 SC Titus 25 DF
• un tratament postemergent la Combaterea buruienilor
doza de 0,6 l/ha când
plantele de cartof au monocotiledonate și
• până la 5 cm înălţime (2-3 buruienilor cu frunza lată
frunzuliţe formate). sensibile - doza: 40-50 g
• În cazul infestării puternice
cu buruieni monocotiledonate
se recomandă
• utilizarea în asociaţie cu un
erbicid antigramineic.
Efectul costreiului asupra producţiei

62 Infestare puternica cu costrei sau pir


= pierderi mari de producţie
Pierderi recolta q/ha

56

42

Sorghum (costrei) plante2/m


Protecţia plantelor
Controlul bolilor - mana Controlul dăunătorilor
• 4-6-8 tratamente (20 în ani • Gândacul din Colorado se
ploioşi la soiuri sensibile) combate prin 3-4
• Primul tratament se face la tratamente, din care unul
avertizare sau (plantele de împotriva adulţilor
pe acelaşi rând se ating). hibernanţi (PED
• Alternanţa produselor de • 0,5-1 ex./m2, iar celelalte la
contact cu cele sistemice fiecare generaţie de larve.
• Utilizarea produselor din
clase diferite
Fungicide aplicate preventiv
De contact Phytophthora infestans
• trebuie să fie prezente pe
plantă înainte ca sporii
ciupercii să ajungă pe
frunze, ca să oprească
germinarea şi infectarea
plantei.
Fungicide
Efect curativ Phytophthora infestans
• O categorie mai performantă de
fungicide sunt cele ce au efect
curativ.
• Ele au capacitatea de a intra în
frunză în spaţii restrânse (de pe o
parte pe alta a frunzei -
translaminare) şi opresc, omoară
ciuperca pătrunsă în plantă de 1-
2 zile, deci fără ca boala să prezinte
simptome vizibile.
• Sunt local sistemice (nu
protejează noile creşteri)
Fungicide
Cu acţiune eradicantă Phytophthora infestans
• Fungicidele cele mai
performante,
• pot opri evoluţia unei infecţii
vizibile.
• Având această proprietate, ele
au acţiune preventivă şi
curativă.

• Sunt sistemice, fiind


transportate în întreaga
plantă, apărând noile frunze
Fungicide
Contact Amestec: de contact şi laminare
Dacă în câmpul nostru nu sunt
plante mănate şi nici la vecini, • În condiţiile foarte
se recomandă fungicidele de favorabile pentru mană,
contact, protectoare. deci cu risc mare de
Toate fungicidele de contact apariţia bolii, în programul
înscrise în lista oficială pot fi folosite de tratamente preventive
atăta timp cât nu au fost
pot fi incluse amestecuri
observate plante atacate de cu o componentă
mană.
sistemic locală
Controlul bolilor
Solă fără mană Sola cu mană
• Când mana este prezentă • Fungicide eradicante
doar în solele vecine,
(sistemice)
• Se continuă tratamentele cu • amestecate cu
fungicide de contact, dar fungicide de contact în
trebuie urmărită
atent evoluţia bolii pentru a preveni
• Se pot utiliza şi fungicidele selectarea formelor
sistemice local rezistente la componenta
sistemică
• În cazul unor culturi
infectate şi a ploilor
frecvente, se vor folosi
fungicide cu efect
demonstrat de protecţie a
tuberculilor.
• Această situaţie se
întâlneşte în a doua parte a
perioadei de vegetaţie.
Bayer

1. Răsărit, fără pericol mare: 1. După căderea florilor,


Antracol (contact) Melody Compact (contact
2. Al doilea tratament 10-15 şi sistemic)
cm, sistemic, Consento 2. Infinito (ultimul tratament,
(mecanism dublu de controlează mana pe
actiune, sistemic şi tubercul
penetrant (translaminar)
3. Nu se mai vede intervalul
dintre rândurile Infinito
(sistemic şi penetrant)
Controlul gândacului din Colorado prin adunare manuală
Controlul gândacului din Colorado prin adunare mecanică
cu echipamentul ECG (produs de INMA Bucureşti)
Controlul afidelor la cartoful de
sămânţă
Maşină de tocat vreji TEPPEKI -150 g/ha
Cel mai târziu la 10 zile de la
zborul maxim al afidelor:
a) Reglone 4 l/ha sau
b) tocat vrejii mecanic +
Reglone 2-3 l/ha
Combină de recoltat

• Combina de recoltat
GRIMME SE 75-40 pe 1
rând cu buncăr de 4 tone
Transport

• Remorca transport cartofi


DEGUILLAUME de 14 to,
GILIBERT de 11 tone cu
basculare pe spate
Sortare
Masina de sortat si calibrat
cartof- costruit in Olanda
• adaptată constructiv spatiului
acoperit existent in ferma compus
din :
• buncar de preluare,
• separator de pamant,
• banda de alimentare sortator
• site de diferite marimi pentru
calibrare,
• masa de inspectie
• benzi de incarcarea cartofului in
containere de lemn de 600 kg
capacitate pe diferite calibre
conform cerintelor ( < 35 mm, 35-
50 mm, >50 mm)
• Clientul cel mai important:
CARREFOUR unde cu
incepere din luna aug. si
pana la sfarsitul lunii mai
suntem prezenti cu cartoful
FILIERA CALITATII
CARREFOUR in cantitate de
peste 2.000 to/an.