 CE SUNT NANOPARTICULELE?

 Termenul «nano» este derivat din cuvântul

grecesc nanos, care înseamnă mic și este utilizat ca
prefix pentru ordinele de mărime de 10-9. Conform
Societății Americane pentru Testare și Materiale
(ASTM International 2006), nanoparticulele sunt
acele particule care au două sau mai mult de două
dimensiuni și au mărimi de la 1 la 100 nm
(nanometri).
 Aceste particule au proprietăți fizice și chimice
speciale, comparativ cu materialele brute de bază
din care au provenit aceste nanoparticule; aceasta se
datorează suprafeței mari de contact pe care o
posedă și efectelor care au loc la nivel cuantic și
care sunt rezultatul structurilor electronice specifice
respectivelor nanoparticule. Acestea din urmă sunt
utilizate în multe domenii, precum electronica,
fotochimia, biomedicina și chimia.
 Particulele anorganice și combinația de particule
anorganice cu materiale organice pentru a forma hibrizi,
posedă proprietăți fizice, chimice, optice și electrice
unice, care le fac diferite de materialele grosiere din care
provin și, totodată, mult mai eficiente. Astfel,
nanoparticulele s-au dovedit a fi foarte importante
pentru diagnoză și terapia simultană, datorită ușurinței
cu care pot fi modificate, stabilității și capacității lor
ridicate de încărcare cu medicamente și alți agenți cu rol
terapeutic. Recent a început să se acorde o atenție
sporită în vederea controlării formei și dimensiunii
nanostructurilor metalice deoarece toate proprietățile
magnetice, electrice și optice ale acestora sunt
influențate de forma și dimensiunile lor.
 Nanoparticulele au multiple aplicații în domeniul
biomedicinei, cum ar fi administrarea controlată de
medicamente și alți agenți cu rol terapeutic, aplicații
privitoare la diagnosticare, precum și aplicații în
scop pur terapeutic, aceasta deoarece, având
dimensiuni foarte mici, nanoparticulele pot fi
utilizate pentru administrarea țintită precis a
medicamentelor și, dat fiind faptul că
nanoparticulele răspund prin rezonanță la câmpul
magnetic variabil, în calitate de agenți hipertermici
ele pot transfera suficientă energie termică cu
caracter distructiv pentru celulele canceroase.
 fluide (sisteme micelare,  3D – nanoparticule cu
microemulsii si diverse forme aprox.
miniemulsii, cristale izotrope (nanosfere)
lichide liotrope)  2D nanoparticule
 solide (nanoparticule, anizotrope nanotuburi,
materiale poroase) nanofire, nanocilindri)
 1D – monostraturi,
multistraturi, filme
subtiri
 0 D – aparent coerente
(materiale poroase)
 DIAGNOSTIC
 TERAPII INOVATIVE
 MEDICAMENTE (FORME
FARMACEUTICE NOI)
 MODELE DE MEMBRANE
 Materiale cu proprietati superioare pentru
implanturi
 Materiale “bio – inspirate”, cu
biocompatibilitate crescuta, care favorizeaza
procesele de autoregenerare
 Materiale – suport pentru cultivarea “ in vitro”
de celule stem si de tesuturi
celule gliale celule epiteliale
Matrice de hidroxiapatita crescuta pe material vitros bioactiv
– microscopie confocala si AFM
 Cerintele terapeuticii moderne pentru o forma
farmaceutica eficienta:

- cedare controlata
- transport la tinta
Scop = prepararea de forme farmaceutice
cu proprietati avansate care sa asigure
transportul substantei active la organul
sau tesutul vizat, sa asigure stabilitatea
substantei active si cedarea controlata a
acesteia
Sisteme nanostructurate folosite ca vectori
medicamentosi:
- Vezicule (lipozomi !!!)
- Nano/microparticule solide
- Nanoparticule polimerice si ceramice
- Micro/nanoemulsii, cristale lichide liotrope

Avantaje:
 Eficacitate crescuta
 Acceptabilitatea /complianta pacientilor prin
scaderea drastica a efectelor secundare
 Scaderea costurilor cu sanatatea.
 Imagine ESEM a unor
 Nanoparticule nanoparticule polimerice
nanocapsule de PLGA (polimer
biodegradabil)
polimerice
Reprezentarea
incapsularii substantei
 Micele polimerice active in micele
polimerice marcate
pentru tintire (ligand
cuplat pe suprafata)

Imagine TEM a unor

 Nanoparticule ceramice nanoparticule de silice
modificata organic
(Ormosil)
 imagineTEM a micelelor polimerice cu
nanoparticule magnetice si fotosensibilizator

Imagine de microscopie de fluorescenta a unei culturi de celule incubate cu

micele polimerice din PEG-PE continand HPPH (agent fotosensibilizator pt
PDT) si nanoparticule magnetice
A –in afara zonei unde a fost aplicat magnetul
B – in interiorul zonei unde a fost aplicat magnetul (semnalul fluorescent
apartine substantei active HPPH)
Nanoparticulele de oxid de zinc (ZnO) si
dioxid de titan (TiO2) sunt utilizate in
cremele si lotiunile cu proprietati de ecran
solar (protejeaza pielea de radiatiile
ultraviolete UVA si UVB)
Student: Student:
Radu Gheorghe Sergiu Șalgău Rodica
MD I GR II MD I GR II