PROCEDEE DE

STINGERE A
INCENDIILOR
Generalităţi
 Generalităţi
 Incendiul este generat de ardere, deci o
reacţie de oxidare rapidă a unei substanţe în
prezenţa oxigenului atmosferic, cu dezvoltare
de căldură şi, în general, însoţită de lumină
 Totuşi se cunosc substanţe care ard fără
prezenţa oxigenului din aer:

 acetilena comprimată
Explozii
 clorura de azot în anumite condiţii
 alte substanţe compuse
 Generalităţi
 Arderea poate fi nu numai rezultatul unei
asocieri, ci şi al unei disocieri - Hidrogenul
şi o parte din metale pot arde şi în alte
medii decât aerul:

 hidrogenul poate arde în atmosferă de clor

 cuprul in vapori de sulf
 magneziul în dioxid de carbon
 Generalităţi
 Procesul
de ardere este posibil numai în
următoarele condiţii:

 existenţa substanţelor sau a materialelor

combustibile
 prezenţa substanţelor care întreţin arderea
(oxigen, substanţe care cedează oxigen)
 realizarea temperaturii de aprindere (energia)
 Generalităţi
 Alegerea şi folosirea procedeelor de stingere
este una din condiţiile care asigură succesul
unei intervenţii de stingere a unui incendiu

 Aplicarea corectă a unuia sau a mai multor

procedee de stingere se bazează pe
cunoaşterea:
 fenomenelor care au loc pe timpul arderii,
 a arderii şi
 a factorilor care contribuie la propagarea şi
dezvoltarea incendiilor
 Generalităţi

Procedeu de întrerupere a
procesului de ardere – proces
fizic sau chimic aplicat printr-o
serie de acţiuni succesive, care
trebuie să se finalizeze prin
încetarea arderii
 Generalităţi
 Procedee:
 Răcirea zonei de ardere
 Izolarea materialelor şi substanţelor combustibile
de aerul atmosferic (comburant)
 Reducerea conţinutului minim de oxigen
(comburant)
 Reducerea temperaturii substanţelor aprinse prin
amestecarea maselor de lichid
 Folosirea substanţelor explozive
 Acţiunea mecanică
 Îndepărtarea substanţelor combustibile din zona
de ardere
 Oprirea accesului substanţelor combustibile
(carburant)
 Inhibiţia chimică
1. Răcirea zonei de ardere
 1. Răcirea zonei de ardere
 Răcirea zonei de ardere se realizează prin:
 introducerea unor substanţe cu o temperatură
mai joasă şi cu căldura specifică mai mare,
astfel încât să preia o parte din căldura
necesară continuării procesului de ardere

 Vitezade ardere se micşorează, iar

cantitatea de căldură degajată se reduce în
mod simţitor
 1. Răcirea zonei de ardere

 Pentrurealizarea acestui procedeu se

folosesc acele mijloace care:

 prezintă proprietăţi importante de

absorbţie a căldurii
 1. Răcirea zonei de ardere
 Procedeul de preluare a căldurii depinde de
natura şi particularităţile arderii

 Lao ardere eterogenă (materialele se

găsesc în stare de incandescenţă)

 substanţa de stingere preia căldura din întreaga

zonă de ardere - deci temperatura trebuie să
scadă sub cea de aprindere
 1. Răcirea zonei de ardere
 În cazul unei arderi omogene (cu flacără)
 posibilitatea preluării căldurii depinde de
natura şi starea substanţei combustibile

 Dacă arde un gaz - este aproape imposibil

ca substanţa de stingere folosită să poată
prelua căldura în urma arderii substanţei
combustibile respective şi din zona de
ardere
 1. Răcirea zonei de ardere

 La arderea materialelor solide şi a

lichidelor combustibile stratul de la
suprafaţă se încălzeşte până la o
temperatură care depăşeşte
temperatura de aprindere
 1. Răcirea zonei de ardere
 De exemplu:
 materialele combustibile solide - temperatura
stratului de la suprafaţă ajunge la 500 – 600ºC
 iar la lichide 200 – 300ºC

 Pentru ca la aceste materiale şi substanţe să

se întrerupă procesul de ardere este necesar
ca temperatura stratului de la suprafaţă să
ajungă, în urma acţionării cu substanţele de
stingere, sub temperatura de aprindere
 1. Răcirea zonei de ardere
 Practic, acest lucru se realizează prin
preluarea căldurii degajate şi existente în
stratul de la suprafaţă, atât la corpurile
solide, cât şi la lichide, cu excepţia lichidelor
cu temperatura de inflamabilitate foarte
scăzută

 Acest lucru se poate produce numai în

urma contactului direct al substanţei de
răcire cu stratul de la suprafaţă al
materialului sau substanţei combustibile
 1. Răcirea zonei de ardere
 Eficienţa
stingerii incendiilor folosind acest
procedeu depinde de:
 suprafaţa de contact
 de diferenţa între temperatura stratului şi a
substanţei de răcire
 de căldura lui specifică (capacitatea de a
absorbi căldura)
 de debitul cu care se refulează asupra
materialului sau a substanţei combustibile
aprinse
 1. Răcirea zonei de ardere
 Substanţele de stingere cu cea mai bună
acţiune de răcire sunt:
 Apa
 Dioxidul de carbon, refulat sub formă de
zăpadă carbonică
 zăpada, atunci când lipseşte apa
 lichidele combustibile, în anumite condiţii,
însăşi ele pot juca rolul unor substanţe de
răcire
 2. Izolarea materialelor şi
substanţelor combustibile de
aerul atmosferic (comburant)
 2. Izolarea materialelor
Principiul procedeului:

 izolarea
materialului care arde de aerul
atmosferic, folosind mijloace adecvate sau

 oprirea
accesului aerului şi a gazelor
combustibile în spaţiile în care se dezvoltă
incendiul
 2. Izolarea materialelor
 Metoda de oprire a accesului produselor
gazoase combustibile în zona de ardere
este indicat a se folosi :

 la stingerea incendiilor de lichide combustibile,

 în unele situații de ardere a substanţelor şi

materialelor solide
 2. Izolarea materialelor
 Izolarea focarelor printr-o substanţă de
stingere adecvată se realizează prin
aşezarea acesteia la partea de jos a
flăcărilor

 micşorarea cantităţii de formare a gazelor

combustibile, sau
 încetarea degajării acestora,

 deci procesul de ardere se întrerupe

 2. Izolarea materialelor

 Stratulizolant de pe suprafaţa unei

substanţe care arde întrerupe transferul de
căldura prin radiaţii si răceşte stratul de la
suprafaţă
 2. Izolarea materialelor
 Mijloacele cele mai utilizate pentru
izolarea stratului de la suprafaţa
substanţelor şi materialelor care ard sunt:

 spuma,
 pulberile stingătoare,
 prelatele de azbest şi
 păturile umezite
 2. Izolarea materialelor
 La un incendiu, în stadiu incipient, se pot
folosi:
 prelate sau un strat de material fiabil
incombustibil (nisip, pământ etc.)
 Arderea gazelor, vaporilor şi lichidelor care
ies prin deschideri mici (conducte,
rezervoare) pot fi oprite:
 cu ajutorul plasturilor, cepurilor etc. (pâslă,
prelate, panouri de lemn izolate cu pâslă etc.)
 2. Izolarea materialelor
 Izolarea incendiilor şi oprirea accesului
aerului pentru întreruperea procesului de
ardere se realizează prin umplerea spaţiilor
incendiate cu spumă cu coeficient mare de
înfoiere (spuma uşoară)
 Accesul aerului şi gazelor combustibile în
zonele de ardere se poate întrerupe prin
obturarea golurilor din elementele
constructive (ferestre, uşi, canale de
ventilaţie etc.)
 2. Izolarea materialelor
 Din cauza acestei măsuri, fumul se
acumulează în interiorul unui spaţiu în
care nu pătrunde aer

 Înacest caz arderea continuă - procentul

de oxigen scade simţitor - intensitatea
arderii se reduce devenind din ce în ce
mai incompletă, crescând conţinutul de
monoxid de carbon și de diferite produse
de ardere
 2. Izolarea materialelor
 Eficienţaacestei metode depinde de
gradul de ermetizare a volumelor
încăperilor:

 ea poate fi aplicată numai în încăperi cu

capacităţi reduse şi în care să nu existe
substanţe care pot arde şi în situaţia lipsei de
oxigen
 2. Izolarea materialelor
 În anumite condiţii, la deschiderea
încăperilor ermetizate, se poate produce
inflamarea produselor de ardere, urmată de
propagarea intensă a incendiului sau chiar
o deflagraţie (backdraft)

 Acest procedeu nu este eficace în toate

cazurile, el putând fi utilizat numai în situaţii
deosebite sau ca un procedeu auxiliar
 3. Reducerea conţinutului
minim de oxigen (comburant)
3. Reducerea conţinutului minim de
oxigen
 În substanţele gazoase, în amestecul de
vapori-aer sau în aerul care participă la
ardere se introduc substanţe care nu
întreţin arderea

 Viteza reacţiei se micşorează şi procesul de

ardere se întrerupe, ca urmare firească a
încetării degajării de căldură
3. Reducerea conţinutului minim de
oxigen

 Diluareaconţinutului de aer se poate realiza

cu eficacitate numai în încăperi relativ
închise (magazii de nave, camere de
uscare etc.) şi la arderea unor lichide
combustibile pe o suprafaţă redusă în cazul
accesului liber al aerului
3. Reducerea conţinutului minim de
oxigen

 Procesulde ardere încetează ca urmare a

micşorării conţinutului de oxigen în aer, în
zona de ardere

 Laun conţinut în jur de 15% oxigen în aer

arderea încetează
3. Reducerea conţinutului minim de
oxigen
 Diluareaproduselor gazoase de ardere
existente în zona de ardere, duce la:

 micşorarea vitezei de reacţie,

 la mărirea volumului zonei de oxidare,
 scăderea intensităţii de ardere a substanţelor
combustibile pe unitatea de suprafaţă a
incendiului şi
 scăderea temperaturii de ardere
3. Reducerea conţinutului minim de
oxigen
 Reducerea vitezei de ardere este
influenţată apreciabil de
 căldura specifică şi
 de conductibilitatea termică a mijloacelor de
diluare

 Cu cât este mai mare căldura lor specifică

şi mai redusă conductibilitatea termică, cu
atât este mai redusă concentraţia necesară
pentru stingere
3. Reducerea conţinutului minim de
oxigen
 Concentraţia de stingere - conţinutul de
procente la volum de substanţa stingătoare
introdusă în spaţiul cu aer, necesar pentru
întreruperea procesului de ardere
 Mijloacele de diluare cele mai întrebuninţate
sunt:
 dioxidul de carbon;
 aburul;
 azotul (alte gaze inerte);
 apa pulverizata fin (ceaţă de apă)
 4. Reducerea temperaturii
substanţelor aprinse prin
amestecarea maselor de lichid
aprinse
 4. Amestecarea maselor de lichid
 momentul în care combustibilul lichid se
aprinde, temperatura pe suprafaţa lui creşte
şi, după un anumit timp, devine egală cu
punctul de fierbere
 la începutul arderii în apropierea suprafeţei
libere a combustibilului se formează un strat
încălzit, de grosime mică, nedepăşind
câţiva centimetri
 în straturile de adâncime lichidul
combustibil rămâne rece
 4. Amestecarea maselor de lichid
 Procedeul de stingere prin amestecare
poate fi realizat în primele momente ale
arderii

 Procesul de stingere a incendiilor de lichide

combustibile prin procedeul amintit se
caracterizează printr-o strânsa legătură
între factorii termici şi hidrodinamici
 4. Amestecarea maselor de lichid
 Transmiterea şi echivalarea temperaturii în
straturile de lichid se produce datorită
amestecării straturilor de combustibil
provocate, fie prin circulaţia aceluiaşi lichid,
fie cu ajutorul aerului sau a gazelor inerte
introduse pe la partea inferioară a
rezervoarelor
 4. Amestecarea maselor de lichid

 La introducerea aerului sub stratul de lichid,

în acesta apar curenţi a căror intensitate
este determinată de dimensiunile
geometrice ale sistemului, de debitul de aer
sau de gaz inert, precum şi de proprietăţile
fizice ale lichidului
 4. Amestecarea maselor de lichid
 Caracterul mişcării depinde de înălţimea
stratului de lichid şi de diametrul
rezervorului

 Dacă înălţimea stratului este mică, în raport

cu diametrul rezervorului, mişcarea are loc
în limitele unei singure zone turbulente -
lichidul se ridică în partea centrală şi
coboară în apropierea pereţilor rezervorului
 4. Amestecarea maselor de lichid

 Datoritămişcării, straturile reci se amestecă

cu stratul superior încălzit, a cărei
temperatura scade foarte mult

 Odată cu scăderea temperaturii lichidului,

se reduce şi viteza de evaporare şi deci
intensitatea de ardere
 4. Amestecarea maselor de lichid

 În momentul în care, datorită amestecării, în

fiecare punct al suprafeţei libere
temperatura devine mai mică decât
temperatura de aprindere, procesul de
ardere se opreşte complet, iar incendiul se
stinge

 Acest procedeu de stingere necesită o

instalaţie specială şi o pregătire amănunţită
5. Folosirea substanţelor
explozive
5. Folosirea substanţelor explozive
 Pentru
stingerea unor categorii de incendii
cum sunt:

 cele de păduri, în special cele de coronament,

care se dezvoltă cu violenţă,

 cele de sonde în erupţie, sau

 la rezolvarea unor situaţii deosebite

5. Folosirea substanţelor explozive
 În urma utilizării acestui procedeu se
formează o undă de şoc care exercită un
puternic efect mecanic în zona de ardere
asupra materialelor şi substanţelor
combustibile

 Prindistrugerea sau împrăştierea

elementelor existente în zona de ardere se
poate întrerupe procesul de ardere
6. Acţiunea mecanică
 6. Acţiunea mecanică
 Se bazează pe capacitatea de şoc a apei
refulate sub formă de jet compact, la
presiune mare – efectul de dislocare este
foarte puternic

 Stingerea incendiilor:
 Sonde în erupţie
 Torţe sau jeturi de gaze
 6. Acţiunea mecanică
 Efect de stingere – separarea zonei de
ardere de zona înconjurătoare cu ajutorul
jeturilor puternice de apă, cu o singură
condiţie:
 Puterea jeturilor de apă să fie mai mare decât
puterea jetului de erupţie
 Se mai foloseşte la stingerea incendiilor de
lichide combustibile care plutesc pe apă, în
cantităţi mici, cu grosimea stratului de max.
5 cm.
 6. Acţiunea mecanică
 Semai foloseşte la stingerea incendiilor de
materiale combustibile solide – la
îndepărtarea materialelor care ard de cele
nearse:
 elemente combustibile de construcţie;
 depozite de stuf;
 paie şi baloturi de paie;
 bumbac sub formă de balot
7. Îndepărtarea substanţelor
combustibile din zona de
ardere
 7. Îndepărtarea substanţelor
combustibile din zona de ardere
 La incendii:
 de acoperişuri şi planşee combustibile;
 la grupuri de clădiri combustibile;
 la depozite de material lemnos;
 la incendii de păduri

 Constă în îndepărtarea substanţelor şi

materialelor combustibile care vin în contact
cu zonele de ardere
 7. Îndepărtarea substanţelor
combustibile din zona de ardere
 Se va avea în vedere viteza de propagare a
incendiului – bariera să se realizeze
înaintea ajungerii arderii în zona respectivă

 Semai foloseşte şi metoda de înlăturare a

substanţelor aprinse, desfacerea sau
desprinderea elementelor de construcţie
aprinse şi îndepărtarea lor într-un loc sigur
pentru lichidarea completă a focarelor
 7. Îndepărtarea substanţelor
combustibile din zona de ardere

 Lichide combustibile:
 Evacuarea acestora din rezervoarele
incendiate în cele de avarie, prin intermediul
conductelor prevăzute cu sisteme de protecţie
şi prin răcire permanentă pe întreaga
circumferinţă
 8. Oprirea accesului
substanţelor combustibile
 8. Oprirea accesului substanţelor
combustibile
 Închiderea ventilelor şi robinetelor;

 Montarea capacelor oarbe;

 Montarea clopotelor cu sisteme de

conducte de evacuare a gazelor

 Amenajarea închiderilor hidraulice

9. Inhibiţia chimică
 9. Inhibiţia chimică
 Capacitatea unor substanţe active
(inhibitori) de a încetini sau opri reacţiile de
ardere (oxidare), prin introducere în
sistemul de reacţie (arderea)

 Mijloacele de inhibiţie chimică au punctul de

fierbere coborât, stabilitatea termică
scăzută, iar radicalii formaţi în urma
încălzirii trec cu uşurinţă în stare gazoasă