Sunteți pe pagina 1din 15

MODELUL MATEMATIC

AL COMUNICĂRII
MODELUL SHANNON &
WEAVER
Grapă Gabriela
CRP-I

Suceava 2019
Claude Shannon este un astfel de om,una dintre cele mai strălucite minți ale secolului XX, iar teoria
comunicațiilor (parte a teoriei informației) a constituit baza evoluției digitale, orice dispozitiv ce
folosește un microprocesor, funcționând după modelul imaginat de Shannon cu mai bine de jumătate de
secol în urmă.

Se terminase al doilea Război Mondial, iar Shannon (care în timpul conflagrației se alăturase
Comitetului Național de Cercetări în Domeniul Apărării), lucra într-o companie de viitor, Bell
Telephone, înființată de nimeni altul decât Alexander Graham Bell. Acolo, în două numere succesive ale
revistei Bell System Technical Journal, Claude Shannon publica „O teorie matematică a comunicațiilor”,
pe care o va dezvolta un an mai târziu (1949), alături de Warren Weaver, în lucrarea „Teoria matematică
a comunicațiilor”.

Apoi, prin 1950, la scurtă vreme după ce lansase modelul matematic al comunicării, Shannon propunea
alt un proiect inedit: un șoarece magnetic (Tezeu) care se mișca într-un labirint de 25 de pătrate,
învățând traseele parcurse. Odată ce configurația labirintului se schimba, șoarecele mai întâi se
familiariza cu traseul, iar apoi mergea drept la țintă. Era primul dispozitiv capabil să învețe, să adune noi
cunoștințe. Ceea ce ar trebui să facem și noi.

Ironia sorții face ca Shannon, cel care a inventat modelul matematic al comunicării, să sfârșească bolnav
de Alzheimer, incapabil să perceapă perspectivele pe care cercetările sale le deschiseseră. În necrologul
său, soția sa a scris că „ar fi fost uimit” de toate acestea.
CE SPUNE TEORIA MATEMATICĂ A COMUNICAȚIILOR SAU
MODELUL MATEMATIC AL COMUNICĂRII?

Shannon era matematician și electronist, iar modelul matematic al comunicării,


invariabil, se va lega de aceste domenii de expertiză. Până la Shannon,
comunicarea, înțeleasă ca actul prin care o persoană afectează comportamentul
ori dispoziția altei persoane, pornea de la emițător, mesajul și semnalul nu erau
delimitate, nu se spunea nimic de bruiaj și nici nu se vorbea de entropie sau
redundanță informațională. Dar toate acestea aveau să se schimbe odată cu
publicarea modelului matematic al comunicării.
Conform modelului Shannon și Weaver, „a comunica înseamnă a transmite un semnal (…) care este
primit”. Iar decizia de a trimite sau nu un mesaj, ori de a alege dintr-o varietate de mesaje, revine sursei.

Emițătorul transformă mesajul în semnal, și îl transmite, printr-un canal, către receptor. Acesta îl
recepționează (integral sau nu, întrucât vom vedea că poate interveni bruiajul), are loc decodarea (din
semnal în mesaj), iar mesajul ajunge la destinatar. Cu cât se pot transmite mai multe mesaje de la sursă către
destinatar, folosind același canal, dar fără a altera mesajul primit, discutăm despre succesul comunicării.
ELEMENTELE MODELULUI MATEMATIC AL COMUNICĂRII

Sursa – este factorul de decizie. Sursa își asumă comunicarea, discutând în acest caz despre o
comunicare intenționată.
Emițătorul (sau transmițător) – transformă mesajul în semnale, adaptându-l canalului de comunicare.
Canalul – reprezintă mijlocul fizic prin care se transmit semnalele. Cel mai simplu, vă imaginați un cablu
telefonic sau de rețea. Dar tot un canal de comunicare reprezintă undele acustice sau luminoase.
Bruiajul – afectează comunicarea, obturând total sau parțial canalul de comunicare. Chiar transmiterea
mai multor mesaje simultan prin același canal, se poate constitui într-o sursă de bruiaj.
Receptorul (sau decodorul) – transformă semnalele acustice, luminoase sau binare în mesaje pentru a fi
înțelese de către destinatar. Receptorul, ca și emițătorul la rândul său, reprezintă mijloace de comunicare
fizice (asemeni canalului) al căror scop este să pregătească mesajul pentru transmitere / recepție. Și există
trei categorii de mijloace de comunicare fizice4:
a) mijloace prezentaționale: vocea, fața sau întreg corpul;
b) mijloace reprezentaționale (se bazează pe reprezentări): fotografii, desene, cărțile;
c) mijloace mecanice: televiziunea, telefonul, radioul sau teletextul.

Receptorul și emițătorul reprezintă tot odată punctele slabe în viziunea modelului matematic, întrucât
abaterile de la forma inițială a mesajului (datorate codării / decodării sau a bruiajului), nu pot fi sesizate
sau remediate.

Destinatarul – este cel îndreptățit să primească mesajul, punctul terminus al comunicării.


Nivelurile la care se poate realiza comunicarea

Shannon și Weaver au identificat trei niveluri ale problemelor apărute în studiul


comunicării, si anume probleme tehnice, probleme semantice și probleme legate de
eficiență. (Fiske, 1990,p.22)

Nivelul A- problemele tehnice; cu câtă acuratețe poate fi transmisa informația;

Nivelul B- problemele semantice; cât de precis poartă simbolurile transmise


înțelesurile intenționate;

Nivelul C- probleme de eficacitate; cât de eficient va fi modificat comportamentul


receptorului de către emițător prin intermediul mesajului.

De-a lungul timpului au existat numeroase critici aduse acestui model. Una dintre
acestea se referă la simplitatea modelului și ne atrage atenția asupra posibilității de a
simplifica excesiv procesul atât de complex al comunicării.
În teoria lui Shannon, informaţia este o valoare matematică, o măsură a ceea ce este transmis,
transportat de la emiţător la receptor, mai precis măsură a incertitudinii dintr-un sistem. În acest
sens, informaţia este definită ca raportul dintre ceea ce poate fi spus şi ceea ce este spus efectiv,
este măsura alegerii făcute între posibili, este măsurată efectiv prin gradul de probabilitate ce
afectează ordinea elementelor dintr-o serie.

Un mesaj este o succesiune de semnale, extras dintr-un ansamblu numit repertoriu. Informaţia este
maximă când toate elementele mesajului sunt “echiprobabile”; un răspuns la fiecare alternativă
elimină jumătate din incertitudine.

Dacă un mesaj este bine structurat, alegerea este limitată şi informaţia este redusă (este mai puţin
informativ), dacă mesajul este mai puţin structurat, alegerea este mai mare, iar informaţia este mai
multă (este mai informativ şi efectul “de surpriză” este mai mare.
Noţiunile cu care operează Shannon în teoria sa sunt cele de “alegere”,
“probabilitate”,“incertitudine”, “măsurare”, “entropie”, “negentropie”, “redundanţă”.

Claude Shannon este, după cum spuneam și la început, cel care introduce conceptele de
redundanță și entropie informațională, concepte ce pot fi explicate foarte simplu prin
predictibilitatea sau lipsa de predictibilitate a informației.

Creşterea informaţiei şi, deci, a cunoştinţelor este, de fapt, o luptă a ordinii împotriva
destructurării şi dezorganizării (informaţia este negentropică, tinde către ordine, după
Shannon).

Redundanța – poate fi definită drept ceea ce este predictibil sau convențional într-un
mesaj. Când spunem despre un mesaj că este redundant, înseamnă că el nu aduce nimic
nou.

Entropia – este opusul redundanței, caracterizându-se printr-o predictibilitate scăzută și


un nivel mare de informației.
CE LĂMURIRI ADUCE MODELUL MATEMATIC AL COMUNICĂRII?

Acurateţea precizia, eficacitatea transmiterii sunt nivele de cercetare pe care se structurează modelul
Shannon-Weaver.
Informaţia, potrivit teoriei informaţiei, este ceea ce reduce prin transmiterea ei ignoranţa şi
incertitudinea privind starea unei situaţii date şi măreşte capacitatea de organizare, structurare şi
funcţionare a unui sistem dat.

Potrivit teoriilor comunicării, informaţia este “apropiere de sens”, este “transmitere către o fiinţă
conştientă a unei semnificaţii, a unei noţiuni prin intermediul unui mesaj spaţio-temporal (tipărit,
telefonic, unde sonore)”.

Cu ajutorul modelului Shannon & Weaver, se pot evalua care moduri de transmitere a informației
sunt cele mai eficiente, adică au un cost scăzut și o transmitere rapidă. Eventual, nu sunt influențate
nici de bruiaj.

Doi, modelul „a fost utilizat, prin analogie, în lingvistică și în cercetarea comportamentului”,


trăsături identificate de Shannon & Weaver în comunicarea tehnologică, fiind extrapolate ulterior
altor modele de comunicare umană.
Avantajele și Dezavantajele ale modelului de
comunicare abordat de Shannon

Avantaje: Dezavantaje:

1. Obținerea unui mod rapid și 1. Nu se pune accent pe contextul


necostisitor al transmiterii informației; comunicațional în care are loc comunicare
2. Accentul pus pe acuratețea, precizia, și pe care acesta o poate influența;
eficacitatea transmiterii informației; 2. Nu se aplica într-o interacțiune
3. Una dintre principalele surse în comunicaționala ( nu este relevant
studiile comunicării; caracterul dinamic și continuu al relației de
4. Transmiterea mesajului cu maximum comunicare);
de eficiență. 3. Este lineară ( eficientă în comunicarea
persoana la persoana );
4. Nu a luat în considerare feed-back ul.
Studiu de caz
Bibliografie

1) „Modele ale comunicării ” Daniela Cotoară, pp. 105-107


2) „Introducere în științele comunicării” Ioan Petru Marian Arnat, pp.
50-52
3) https://www.stefamedia.com/modelul-matematic-al-comunicarii/
4) http://ro.wikipedia.org/wiki/Claude_Shannon/