Marea ruptură

În ultima jumătate de secol, Starele Unite și alte țări

avansate din punct de vedere economic au trecut
treptat la așa-numita „ sicietate informatizată”, la “
era informației” sau la “epoca postindustrială”.
Viitorologul Alvin Troffler a denumit această tranziție
“al treilea val”, susținând că, în cele din urmă, se va
dovedi la fel de important ca și cele două valuri
precedente din istoria omenirii: tranziția de la
sicietățile primitive de vânători și culegători la cele
agricole, iar apoi de la cele agricole la cele insudtriale.
• Aceată tranziție constă în apariția mai multor
elemente corelate. Pe plan ecomonic, serviciile
înlocuiesc în măsură tot mai mare producția ca sursă
de îmbogățire. În loc să lucreze într-o oțelărie sau
într-o uzină de automobile, lucrătorul tipic dintr-o
societate informatizată este angajat într-o bancă,
firmă de software, restaurant, universitate sau într-o
agenție de asistență socială. O societate bazată pe
informație are tendința să producă mai mult din cele
două lucruri pe care oamenii le prețuiesc în primul
rând într-o democrașie modernă: libertatea și
egalitatea.
 Despre Gemeinschaft și Gesellschaft

• În opinia lui Ferdinand Tonnies, Gemeinschaft

(comunitate) era o societate europeană
premodernă tipică, care constă într-o rețea densă
de relații personale bazate aproape în totalitate
pe legăturile de rudenie și pe contactul direct, față
în față. Pe de altă parte, Gesellschaft era cadrul
legilor și altor reglementări formale ce
caracterizau societațile mari, urbane, industriale.
Ideea că normele și valorile informale vor fi
înlocuite cu timpul de legi raționale, formale a
reprezentat o constantă a teoriei sociologice
moderne
• . Teoreticianul englez al dreptului Sir Henry Maine
a arătat că, în societățile premoderne, oamenii
erau legați unul de altul prin ceea ce el numea o
relație de statut. În schimb, într-o societate
capitalistă modernă, Maine a demonstrat că
astfel de relații se bazează pe contract. Cu alte
cuvinte, spre deosebire de o relație de statut,
relația contractuală nu este una morală: oricare
dintre părți o poate rupe când dorește, cu
condiția să respecte termenii cuprinși în contract.
• Multe dintre lucrările clasice de sociologie scrise
pe la mijlocul secolului XX au tratat problema
tranziției de la Gemeinschaft la Gesellschaft dintr-
o perspectivă unilaterală: societățile erau fie
tradiționale, fie moderne, iar cele moderne
reprezentau într-un fel finalul evoluției sociale.
Dar evoluția socială nu a culminat cu societatea
americană a clasei mijlocii din anii 50, căci în
curând societățile au început să se transforme în
ceea ce Daniel Bell a numit societăți
postindustriale sau ceea ce cunoaștem sub
denumirea de societăți informatizate.
 De ce este importantă ordinea socială
pentru viitorul democrației liberale?
• Una dintre cele mai mari provocări cu care se
confruntă în zilele noastre democrațiile epocii
moderne a informației este răspunsul la întrebarea
dacă ele pot menține ordinea socială în fata
schimbărilor tehnologice și economice. O logică
puternică se află în spatele evoluției instituțiilor
politice în direcția democrației liberale moderne,
care se bazează pe legătura dintre progresul
economic și democrația stabilă. Pentru țările cu
economie foarte avansata, în timps am asistat la o
convergență a instituțiilor politice și economice și n-
a apărut nici o alternativă clară la instituțiile politice
și economice pe care le vedem astăzi.
 Valoarea regulilor

• Conexiunile culturale între tranziția la o era de

informație și ruptură socială au fost simbolizate de o
serie de reclame de televiziune care apăreau mereu
pe ecran în timpul Jocurilor Olimpice de vară din
1996, de la Atlanta, Georgia. Finanțate de o mare
companie americană de telecomunicații, ele
reprezentau mai mulți atleți musculoși care făceau
tot felul de lucruri extraordinare. Reclamele erau
construite în jurul unui mesaj care strălucea la sfârșit
pe ecran Fără limite. Conștient sau nu trupul superb
al atletului evoca supraomul lui Nietzsche. Ființa
aidoma zeilor, neconstrânsă de reguli morale
obișnuite, așa cum trebuia să fi înfățișat cu drag
regizoarea nazistă de filme Leni Riefenstahl.
 Tehnologia, rețelele și capitalul social

• Max Weber a afirmat că autoritatea rațională,

ierarhică exprimată prin birocrație reprezintă esența
modernității. În a doua jumătate a secolului XX
descoperim însă că ierarhia birocratică a intrat în
declin, deopotrivă în politică și economie, și a fost
înlocuită cu forme de coordonare mai curând
informale, auto-organizate. În plan politic, ierarhia e
reprezentată de statul autoritar sau, într-o formă
extremă, de statul totalitar, în care un dictator sau o
elită restrânsă de la vârf deține puterea asupra
întregii societăți. democrațiile însele sunt de
asemenea organizate ierarhic.
 Ascensiunea rețelei

• Teoria clasică a firmei, prezentată de Ronald

Coase în 1937, spune că ierarhiile există din
cauza costurilor tranacțiilor. S-a scris mult
despre despre ascensiunea rețelei ca formă
intermediară de organizare între piețele
tradiționale și ierarhii, fiind considerată mai
bine adaptată la progresul tehnologic decât
organizațiile mari, ierarhizate.
 Regiunile și rețelele sociale.

• Există un exemplu în care capitalul social este

esențial în introducerea unei organizării aplatizate
sau unui tip de rețea: industria americamă a
tehnologiei informației. La prima vedere, Silicon
Valley ar putea părea un sector al economiei
americane în care nivelul încrederii în cel al
capitalului social sunt scăzute, unde mai degrabă
competiția decât cooperarea constituie norma,
iat eficiența este rezultatul întâlnirii pe piețe
impersonale a factorilor raționali care măresc la
maxim profitul, așa cum apare în scrierile
economiștilor neoclasici.
• Rețelele informale sunt importante pentru
progresul tehnologic din mai multe motive. Mare
parte dintre cunoștințe sunt subînțelese și nu pot
fi transformate cu ușurință într-un produs care să
fie comparat și vândut pe piața proprietății
intelectuale. Uriașa compolexitate a tehnologiei
implicate aici și a procesului de integrare a
sistemelor face ca nici măcar frimele cele mai
mari să nu fie capabile să dobândească prin
mijloacele proprii cunoștințele tehnice de care au
nevoie.