Sunteți pe pagina 1din 10

Habitatul

 din latina, habitat = locuiește) este teritoriul locuit de o


vietate,care ii ofera toate conditiile de existenta alcatuind si
mediul ei de viata.

 este rezultatul interacțiunii factorilor edafici, climatici,


antropogeni și biotici. În natură vietățile nu au o răspândire
uniformă. Cu alte cuvinte, fiecare organism își are propriul
său loc de viață,numit și habitat. Habitatul nu trebuie
confundat cu biotopul,care reprezinta locul ocupat de o
biocenoza intr-un ecosistem, și nici cu arealul,care inseamna
spatiul geografic in care este raspindia o specie. In acelasi
habitat pot vietui organisme de diferite specii, fiecare avind
rolul diferite.
Habitatul in Romania

 România este situata în plina zona a clima- tului


temperat, dar acolo unde longitudinal se produce trecerea
de la climatul de padure, temperat oceanic, la cel stepic,
temperat continental, iar latitudinal la limita dintre
climatul mai racoros si mai umed al Europei medii si cel
mai cald ori uscat al Europei sudice. Luând în
considerare, corelat, clima precum si vegetatia naturala si
solurile ca expresie a climei, se poate constata ca, în lipsa
sistemului muntos-deluros al Carpaþilor, teritoriul
României s-ar situa, în majoritate, în marea zona a
silvostepei europene iar partea de sud-est în zona stepei
europene care atinge în România oi Bulgaria limita ei
vestica. Acest lucru îl atesta desfãourarea acestor zone pe
conti- nentul european.
 Prezenta sistemului muntos-deluros al Carpatilor, în centrul
teritoriului, induce importante modificari în clima zonala si
în consecinta si în vegetatia si solurile zonale. Principala
modificare, determinata de cresterea altitudinii, este
formarea a patru climate altitudinale care se eviden- tiaza
prin patru etaje de vegetatie si de soluri. Dar, existenta
Carpatilor are si un efect perimontan, de crestere a
precipitatiilor în teritoriile de câmpie învecinate. În aceste
teritorii se formeaza paduri caracteristice zonei padurilor
temperate si anume, în parte a celor mezofile,
medioeuropene, în parte a celor termofile-submezofile, sud-
europene. Ca urmare, în teritoriile situate sub 300–400 m
altitudine, din preajma Carpatilor, se contureaza a treia zona
de vegetatie si soluri – zona padurilor de foioase sau
nemorala.
Clasificari
In România clima, vegetatia si solurile se manifesta prin
urmatoarele unitati zonale pe latitudine:
• zona de stepa in campiile si podisurile din sud-
estul Romaniei, intre altitudinile de 0 si 100 m;

• zona de silvostepa in campiile si podisurile din


sudul, estul si vestul Romaniei, intre altitudinile
de 50 si 150 m;

• zona padurilor de foioase sau nemolara in


campiile, piemonturile si podisurile periferice
zonelor muntoase, intre altitudinile de 100-300 m;
Zona de stepa
Zona silvostepa
Zona padurilor de conifere
În teritoriul muntos-deluros exista urmatoarele unitati zonale
pe altitudine:

• etajul nemoral al padurilor de foioase (intre 300-400 m si


1300-1400 m altitudine);

• etajul boreal al padurilor de molid (intre 1450-1500 si


1750-1800 m altitudine );

• etajul subalpin al raristilor de arbori si tufarisurilor;

• etajul alpin al tufarisilor pitice si al pajistilor scunde;


Habitatul uman

Habitatul uman cuprinde totalitatea aşezărilor umane


(oraşe şi sate) indiferent de mărimea sau funcţiile ce le
îndeplinesc.
Habitatul uman exprimă sinteza condiţiilor de viaţă
umană, a realităţii social-economice
existente la un moment dat. La scara globului, populaţia
se împarte în două tipuri majore de
habitat: rural şi urban. Între acestea există asemănări dar
şi deosebiri fundamentale.
Habitatul rural cuprinde totalitatea aşezărilor rurale
indiferent de mărimea sau funcţiile ce le îndeplinesc. O
aşezare rurală presupune prezenţa şi intercondiţionarea
unor componente teritoriale şi sociale ce o definesc.

Componentele fundamentale ale unei aşezări rurale sunt:


• vatra, în care s-a format şi a evoluat o comunitate
umană, locul în care se află locuinţele propriu-zise şi
construcţiile aferente (servicii, depozite, adăposturi
pentru inventar şi animale etc.);
• locul de muncă, "ţarina" sau "moşia", în care
populaţia îşi desfăşoară activitatea de bază;
• populaţia, componentă cu multiple aspecte
cantitative şi calitative.