Sunteți pe pagina 1din 9

Caracterologiile patologice

Elaborat: Mihai Zinaida


gr.CP11M
 Căutarea de aspecte explicative, privind determinismul implicat, în structurile de ansamblu ale
personalităţii, şi mai ales ale caracterului, creează psihologiei diferenţiale noi demersuri şi noi forme
de abordări.
 Pentru N. Pende, individualitatea, ca expresie caracterologică, a fost o structură cu patru faţete
(morfologică, afectivă, intelectuală, psihologică), iar substratul funcţional explicativ, a implicat
structurile morfologice şi funcţionalitatea umorală, dar mai ales, mediul care, modelează
numeroasele laturi ale personalităţii
 Domeniul psihologiei diferenţiale a fost, însă, alimenatat intensiv, dinspre latura medicinei şi
antropologiei.
 Caracterologia patologică a apărut ca o legătură cu tipologiile, ca o problemă dată spre rezolvare.
 Oamenii de știință care și-au adus aportul în studierea psihologiei diferențiate sub aspectul
caracterologiilor patologice sunt:
 KARL JASPERS
 KURT SCHNEIDER
CARACTEROLOGIA PATOLOGICĂ A LUI KARL JASPERS

Jaspers Karl (1883-1969),


psiholog, de origine elveţienă,
A fost influenţat, în anii de studii superioare,
de Max Weber, de Dilthey.
de origine neurolog, şi psihiatru,
a creat o direcţie psihologică, aceea a
psihologiei comprehensive şi a fenomenologiei.
A fost cadru didactic la Universitatea din Heidelberg.
Din cauza naziştilor, pe care, i-a criticat public, a fost
nevoit să plece la Bale
 Jaspers a pornit de la supoziţia, că există o caracterologie normală, studiată de
psihologie şi una anormală, studiată de psihiatrie.
 În psihiatrie sunt numeroase obscurităţi, şi o mare lipsă de ordine, a considerat Jaspers.
În acest context, Jaspers a făcut împărțirea...

normale

Tipuri de
personalități

extreme alterate
Personalități
extreme

Extreme Extreme isterice Schizofrenice


psihastenice doresc să atragă atenţia desprinse de realitate, pe care,
asupra lor, insistă pe acest nu mai pot să o înţeleagă, şi nu
nu pot, opune rezistenţe, lasă drum, vor să pară altfel,
totul să treacă, sunt slabe, mai au contacte afective cu
decât sunt, au conduite mediul, nici chiar cu cei din
lipsite de voinţă şi nu au artificiale, sunt mitomane, nu mediul de provenienţă. În
forţa, de a se lansa într-o pot avea sentimente reale şi genere, limitele şi pragurile,
activitate. coordonate cu manifestările legate de intrarea în zonele
exprimate. extreme, sunt foarte greu de
precizat.
TIPOLOGIA PATOLOGICĂ A LUI KURT SCHNEIDER
Kurt Schneider a dezvoltat o structură caracterologică legată de aspectele
potenţial accentuate, dinspre direcţia afectivităţii. El a descris 10 tipuri.
ABULICUL. Este o persoană lipsită de voinţă şi rezistenţă, la influenţele presante
de toate felurile. Este foarte influenţabil şi sugestibil, uşor de mulţumit, deoarece nu
are aspiraţii puternice şi, este, de asemenea, docil. Faptul că se schimbă, în funcţie de
mediu, pune în evidenţă, o adaptabilitate uşoară, dar neselectivă şi implicit, un Eu, nu
destul de conturat. Lumea sa interioară este nesemnificativă. În genere, se află sub
influenţa situaţiilor şi a circumstanţelor, pe care acestea le dezvoltă.
EXPLOZIVUL. Este o persoană agresivă, ce se antrenează foarte repede negativist,
în situaţii ce-l supără sau afectează, în vre-un fel oarecare. În colectivele în care
trăieşte, şi în familie, (mai ales), întreţine o atmosferă tensionată, în permanenţă. Este,
în genere, greu de suportat.
INSTABILUL. Este o persoană foarte sensibilă, fapt ce face, să fie interpretativă, şi
legat de această caracteristică, să-şi modifice, foarte rapid, dispoziţiile. Instabilitatea pe
acest plan, favorizează o înclinaţie spre stări depresive, care se repercutează, asupra
celor din jur, creând o atmosferă enervantă.
FANATICUL. Este activ, stenic, cu idei, de care, se acroşează pasionant. În genere,
este opozant pasional, faţă de ceea ce nu se inserează, în propriile idei. Poate fi
recunoscut, prin faptul că, adesea, este negativist. Dacă este inteligent, dispune facil de
argumente, dacă are o inteligenţă mai puţin elevată şi o cultură medie, negativismul său
este obositor şi vehement. În orice caz, o doză de agresivitate, şi tendinţa de a duce
lupte de idei, probleme, opinii, îl caracterizează.
ANACASTUL. Este o persoană încărcată de obsesii. Acestea se conturează, ca
opinii, simpatii, conduite, fiind alimentate şi de faptul că, nu-şi pot refula propriile
probleme şi conţinuturi din conştiinţă.
 MAGALOMANUL. Este o persoană orgolioasă, cu o imagine de sine, exacerbată.
Din acest motiv, îi plac linguşelile şi simte nevoia de a se afişa, în orice împrejurare.
Îşi plaseză Eul, în centrul tuturor situaţiilor şi preocupărilor, adeseori, în forme
originale, fiind preocupat, de a se evidenţia, prin toate mijloacele. Are foarte multă
vanitate şi orgoliu, pe lângă cerinţa de a se remarca. Toate acestea, fiind acaparante şi
de mari consumuri afective, persoana cu tendinţe megalomane, trăieşte consumuri
importante afective şi, acestea îi minează perseverenţa, chiar dacă este o persoană
atrasă, de ceea ce este nou şi interesant.
 HIPERTIMIDUL. Este o persoană foarte activă, entuziastă chiar, veselă, ca
dispoziţie de fond. Are temperament sangvinic. Nu are, însă, suficiente strategii
privind situaţiile prin care trece, este lipsit de spirit critic. Fiind excesiv de plin de
încredere în sine, se angajează prea uşor în situaţii, având, adesea, superficialitate,
prin rapiditatea şi spiritul categoric, pe care le exprimă. Rapiditatea şi angajarea
necritică, îl face superficial, şi aceasta, este cu atât mai mult, cu cât acceptă, foarte
repede, tot felul de angajamente temporale, pe care, însă, nu le poate finisa, pentru
că, se suprapun. Adeseori această problemă este morfologic un picnic.
 DEPRESIVUL. Este o persoană pesimistă, sumbră, tensionată afectiv, de
numeroase situaţii, dar şi cu această dispoziţie de fond. Trăieşte intens toate
situaţiile, fiind insistent, în a le implica, în potenţialul negativ, ce le-ar putea avea, ca
efecte.

 ASTENICUL. Este un tip preocupat mereu de propria stare de sănătate şi de


confort. În genere, îşi face probleme de conştiinţă, deoarece are o mare sensibilitate,
şi totodată, o impresionabilitate deosebită, fapt ce modifică, pragul trăirii intense a
evenimentelor şi situaţiilor.

 APATICUL. Este o persoană, ce nu se angajează, de obicei, uşor în nimic. Are o


afonie afectivă, evidentă. Este lipsit de compasiune, milă şi uneori chiar de simţ
moral. Sunt persoane ce se ataşează foarte greu, şi întreţin o tensiune rece, în
colectivele din care fac parte.