Daniela Țurcan, doctor în

drept, conf. universitar,

Facultatea de Drept, USM
 Noțiunea onoarei, demnității și reputației profesioanle
 Mecanismul de apărare a onorii, demnității și reputației
profesionale
 Mijloacele de restabilire a onorii, demnității și reutației
profesionale
 Art.12 Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului
 art. 10 al CEDO,
 Codul Civil
 Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii
Moldova nr. 174 din 08.11.2018
 LEGE Nr. 64 din 23.04.2010 cu privire la
libertatea de exprimare
 Legea presei nr. 243-XIII din 26.10.94
 1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.
Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a
primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul
autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile
de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui
regim de autorizare.
 2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi
responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii,
restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o
societate democratică, constituie măsuri necesare pentru
securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa
publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor,
protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor
altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor
confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi
imparţialitatea puterii judecătoreşti”
 Articolul 43. Drepturi ale personalităţii
 (1) În condiţiile legii, orice persoană fizică are dreptul
la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la
libera exprimare, la nume, la onoare, demnitate şi
reputaţie profesională, la propria imagine, la
respectarea vieţii intime, familiale şi private, la
protecţia datelor cu caracter personal, la respectarea
memoriei şi corpului său după deces, precum şi la alte
asemenea drepturi recunoscute de lege.
 (2) Aceste drepturi sînt insesizabile şi inalienabile.

(1) Orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale.
(2) Orice persoană este în drept să ceară dezminţirea informaţiei ce îi lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia
profesională dacă cel care a răspîndit-o nu dovedeşte că ea corespunde realităţii.
(3) La cererea persoanelor interesate, se admite apărarea onoarei şi demnităţii unei persoane fizice şi după
moartea acesteia.
(4) Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este răspîndită printr-un mijloc
de informare în masă, instanţa de judecată îl obligă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină, în acelaşi
program sau ciclu de emisiuni în cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărîrii judecătoreşti.
(5) În cazul în care un document emis de o organizaţie conţine informaţii care lezează onoarea, demnitatea şi
reputaţia profesională, instanţa de judecată o obligă să înlocuiască documentul.
(6) În alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(4) şi (5), modalitatea de dezminţire a informaţiilor care lezează
onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională se stabileşte de către instanţa de judecată.
(7) Persoana lezată în drepturile şi interesele sale, ocrotite de lege, prin publicaţiile unui mijloc de informare în
masă, este în drept să publice replica sa în respectivul mijloc de informare în masă pe contul acestuia
(8) Orice persoană în a cărei privinţă a fost răspîndită o informaţie ce îi lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia
profesională este în drept, pe lîngă dezminţire, să ceară repararea prejudiciului material şi moral cauzat astfel.
Cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul moral trebuie sa fie rezonabil şi să se determine ţinîndu-se cont de:
a) caracterul informaţiilor răspîndite;
b) sfera de răspîndire a informaţiilor;
c) impactul social asupra persoanei;
d) gravitatea şi întinderea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate;
e) proporţionalitatea între acordarea despăgubirilor şi gradul în care reputaţia a fost lezată;
f) gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului;
g) măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate;
h) publicarea rectificării, replicii sau dezminţirii pînă la pronunţarea hotărîrii judecătoreşti;
i) alte circumstanţe relevante pentru cazul dat.
[Art.16 al.(8) modificat prin LP262-XVI din 28.07.06, MO126-130/11.08.06 art.641]
(9) Dacă identificarea persoanei care a difuzat informaţia ce lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională
a unei alte persoane este imposibilă, aceasta din urmă este în drept să adreseze în instanţă de judecată o cerere în
vederea declarării informaţiei răspîndite ca fiind neveridică.
 legea are scopul de a garanta exercitarea dreptului la
libera exprimare, precum şi un echilibru între
asigurarea dreptului la libera exprimare şi apărarea
onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi vieţii
private şi de familie ale persoanei”.
 De asemenea, conform art. 7 alin. (1)
 „orice persoană are dreptul la apărarea onoarei,
demnităţii şi reputaţiei sale profesionale lezate prin
răspândirea relatărilor false cu privire la fapte, a
judecăţilor de valoare fără substrat factologic suficient
sau prin injurie
 Furnizorii de servicii media sînt obligaţi să respecte
legislaţia cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi
reputaţiei profesionale, precum şi dreptul la respectarea
şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private.
ONOAREA reprezintă aprecierea pozitivă care reflectă calitatea persoanei în
conştiinţa socială.
Onoarea este, pe de o parte, aprecierea socială a personalităţii şi a meritelor sale,
iar, pe de altă parte, reflectă tendinţa omului de a-şi păstra reputaţia
Lezarea onoarei presupune că reclamantul simte (sau consideră potenţial
posibilă) schimbarea opiniei societăţii despre sine. E vorba de o discreditare a
omului în faţa opiniei publice.

Notiunea de DEMNITATE este aprecierea virtutilor si calitatilor morale,

profesionale si de alta natura de către însăși persoană.
autoaprecierea personalităţii, bazată pe aprecierea ei de către societate
În practica judiciară onoarea şi demnitatea sunt interpretate ca un tot unitar

REPUTAŢIA PROFESIONALĂ reprezintă reflectarea calităţilor profesionale ale

persoanei în conştiinţa socială, însoţită de aprecierea pozitivă a societăţii.
  DEFĂIMARE

răspândirea informaţiei false care lezează

onoarea, demnitatea şi/sau reputaţia
profesională a persoanei
 Scopul instituirii defăimării este de a permite protecţia
„bunului nume” al persoanei.
 nu se protejează aspectul negativ al onoarei sau demnităţii.
Nu este defăimare în cazul protecţiei reputaţiei persoanei în
lumea criminală sau în cazul în care terţii nu şi-au putut crea
o impresie despre persoană, cum ar fi în cazul în care
informaţia răspândită nu permite identificarea de către terţi
a persoanei vizate.
 Statul şi autorităţile publice nu pot intenta acţiuni cu privire
la defăimare (a se vedea art. 9 alin. 2 al Legii)
3 forme de • răspândirea relatărilor
defăimare cu privire la fapte,
• răspândirea judecăţilor
de valoare şi
• injuria
 Reprezintă răspîndire a informaţiei procesul de transmitere
a informaţiei către cel puţin o altă persoană decât persoana
lezată prin răspândire. Modul de răspândire a informaţiei este
puţin relevant atât timp cât terţul înţelege informaţia care-i
este transmisă. Nu reprezintă răspândire transmiterea
informaţiei doar persoanei lezate.
 Art. 13 Cod serv media audiov – furnizorii de servicii sunt
obligați să informeze cu privire la un fapt sau un eveniment
corect, iar informaţia să fie verificată şi prezentată în mod
imparţial şi cu bună-credinţă

Reprezintă informaţie orice expunere de fapt, opinie sau

idee într-o formă în care permite înţelegerea ei de către
alte persoane. Pe moment, informaţiile sunt transmise sub
formă de text, sunet şi/sau imagine. Prin sintagma „formă
de text” se înţelege orice mesaj exprimat în scris,
indiferent de purtătorul mesajului.
 Reprezintă judecată de valoare orice opinie,
comentariu, teorie sau idee care reflectă atitudinea faţă
de un fapt, a cărei veridicitate este imposibil de dovedit.
Adevărul unor judecăţi de valoare nu este susceptibil de
a fi dovedit.(…) În ceea ce priveşte judecăţile de
valoare, cerinţa de a le dovedi adevărul este imposibil
de îndeplinit şi constituie o încălcare a libertăţii de
exprimare.

Cel care a răspândit opiniile sale poate fi tras la răspundere

materială dacă judecata de valoare este fără substrat factologic
suficient, adică dacă judecata de valoare se bazează pe fapte care
nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror expunere
este denaturată până la falsitate.
 INJURIE
exprimarea verbală, scrisă sau nonverbală, care ofensează
intenţionat persoana şi care contravine normelor de conduită
general acceptate într-o societate democratică
 Injuria se referă la lexiconul indecent. Ea poate fi comisă
doar cu intenţia de a jigni. În cazul injuriei, exprimarea în
sine contravine „normelor de conduită general acceptate
într-o societate democratică”. Odată constatând că
exprimarea contravine acestor norme de conduită, decizia
va fi în detrimentul celui care a răspândit informaţia,
deoarece un astfel de limbaj nu poate fi justificat într-o
societate democratică în nicio circumstanţă. Sintagma
„normele de conduită general acceptate într-o societate
democratică” urmează a fi interpretată limitativ.
 LIBERTATEA PUBLICULUI DE A FI INFORMAT

Apărarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei

profesionale nu poate prevala asupra libertăţii
publicului de a primi informaţii de interes public
  Articolul 7.L. Lib Ex
 Orice persoană are dreptul la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale
profesionale lezate prin răspîndirea relatărilor false cu privire la fapte, a
judecăţilor de valoare fără substrat factologic suficient sau prin injurie.

 Alin. 8 Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru stilul umoristic şi satiric

dacă prin folosirea acestuia nu se induce în eroare publicul în privinţa
faptelor
 Art. 10

 Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru că a făcut publice informaţii

despre viaţa privată şi de familie a persoanei dacă interesul public de a le
cunoaşte depăşeşte interesul persoanei vizate de a nu răspîndi informaţia.
Persoana lezată prin răspîndirea unor relatări cu privire la fapte
poate fi restabilită în drepturi dacă informaţia cumulează
următoarele condiţii:

este falsă

este defăimătoare

permite identificarea persoanei vizate de informaţie

Poate solicita:
a) rectificarea
b) dezminţirea informaţiei,
c) repararea prejudiciului
moral şi material cauzat.
 lezată prin răspîndirea unor judecăţi de valoare poate fi
restabilită în drepturi dacă judecăţile de valoare cumulează
următoarele condiţii:.

nu se bazează pe un substrat factologic suficient

au un caracter defăimător

permit identificarea persoanei vizate de informaţie

Poate solicita:
a) rectificarea
b) dezminţirea informaţiei,
c) publicarea unei replici
d) repararea prejudiciului
moral şi material cauzat.
  exprimarea intenţionată verbală, scrisă sau nonverbală nu
corespunde normelor de conduită general acceptate într-o
societate democratică;

permite identificarea persoanei vizate

Poate solicita:
a) exprimarea scuzelor
b) repararea prejudiciului
moral şi material cauzat.
 Potrivit art. 1398 alin. (1) din Codul civil, „cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit,
cu vinovăţie, este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de
lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune”. Astfel, de regulă, repararea
prejudiciului poate surveni doar atunci când sunt întrunite toate elementele pentru
angajarea răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de
cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, și vinovăţia. Totuși, în anumite cazuri
expres prevăzute de lege, unul dintre elementele respective poate lipsi. O astfel de
excepție este reglementată și în cazul lezării onoarei, demnității și reputației
profesionale. Astfel, potrivit pct. 7 din Hotărârea Plenului CSJ nr.9 din 09.10.2006 cu
privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează
repararea prejudiciului moral, „în cadrul răspunderii delictuale, prejudiciul moral poate
fi reparat şi în lipsa vinovăţiei, faptei ilicite în următoarele cazuri expres prevăzute de
lege: a fost cauzat în legătură cu lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei
profesionale”. Respectiv, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală,
reclamantul va trebui să demonstreze că a suferit un prejudiciu, patrimonial sau moral, și
că postarea de pe rețeaua de socializare reprezintă cauza directă a producerii
prejudiciului. În contextul celor expuse, vă recomandăm să vă gândiți de două ori înainte
de a posta, de a distribui ceva pe o rețea de socializare sau de a accepta să fiți tag-uiți la
o anumită postare.
 în procedură contencioasă

Dacă nu este cunoscută sursa ce a răspîndit

informaţia defăimătoare şi nici autorul informaţiei ori
cînd persoana juridică ce a răspîndit informaţia a fost
lichidată şi nu este cunoscut autorul articolului ori al
informaţiei defăimătoare sau acesta a decedat se
examinează conform procedurii cu privire la
constatarea faptelor care au valoare juridică.
 CERERE PREALABILĂ
Examinează în 5 zile de către autorul şi, după caz, de către PJ ce a
răspîndit această informaţie

se depune în termen de 20 de zile de la data la care persoana a aflat sau trebuia să

afle despre informaţia defăimătoare. Acesta este un termen de prescripţie.
La împlinirea unui an din ziua defăimării, persoana nu poate solicita repunerea sa în
termenul de depunere a cererii prealabile

SE VA SOLICITA:
rectificarea sau dezminţirea informaţiei defăimătoare,
acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor şi
compensarea prejudiciului cauzat

 Solicitarea compensaţiei morale prin cererea prealabilă

nu este obligatorie,
 Daca cererea a fost satisfăcută – pierzi dreptul să
soliciți separat comensația morală
 CONȚINUTUL CERERII PREALABILE

Persoana va indica în cerere

 informaţia pe care o consideră defăimătoare şi, în cazul
răspîndirii unor relatări cu privire la fapte,
 circumstanţele care demonstrează că informaţia este în
esenţă falsă sau, în cazul răspîndirii judecăţilor de
valoare, circumstanţele care demonstrează că acestea
nu se bazează pe un substrat factologic suficient.
 ADMITEREA CERERII PREALABILE

persoana juridică ce a răspîndit informaţia sau autorul

informaţiei satisface cererea prealabilă, fiind obligat să:
 efectueze rectificarea sau dezminţirea informaţiei
defăimătoare,
 acordarea dreptului la replică sau
 exprimarea scuzelor şi
 compensarea, la cerere, a prejudiciilor cauzate.

Termenul
15 zile
Sau umătorul număr
 NEADMIEREA (REFUZUL ÎN SATISFACEREA) CERERII

CEREREA DE CHEMAREA ÎN JUDECATĂ

trebuie să facă dovadă că a respectat procedura prealabilă

TERMEN
30 ZILE

CALCULAT DIN
a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă;
b) b) data expirării termenului pentru examinarea cererii prealabile
 a) publicaţia ce conţine informaţia contestată sau
înregistrarea emisiunii, sau, dacă prezentarea
înregistrării nu este posibilă, se va indica postul,
emisiunea, data şi ora difuzării;
 b) copia de pe cererea prealabilă cu dovada expedierii
sau înmînării acesteia pîrîtului;
 c) răspunsul la cererea prealabilă.
 a) orice persoană fizică a cărei  persoana care a răspîndit
onoare, demnitate sau reputaţie
profesională a fost lezată prin informaţia,
răspîndirea unei informaţii;  autorul informaţiei şi, după
 b) în numele persoanei decedate, caz,
dacă aceasta nu a înaintat o  persoana de la care a fost
acţiune cu privire la defăimare –
persoana interesată, însă fără preluată informaţia
dreptul de a cere compensarea
prejudiciului moral;
 c) orice persoană juridică a cărei
reputaţie profesională a fost lezată
prin răspîndirea unei informaţii

RECLAMANT PÎRÎT
 Dacă reclamantul a decedat după depunerea cererii de
chemare în judecată, însă înainte de pronunţarea
hotărîrii, se admite succesiunea în drepturi, cu excepţia
pretenţiilor privind compensarea prejudiciului moral.
 Dacă reclamantul a decedat după pronunţarea hotărîrii
în primă instanţă, iar prin hotărîre s-a dispus
compensarea prejudiciului moral, succesiunea în
drepturi se admite şi în partea compensaţiilor morale
acordate de prima instanţă.
 Reclamantul
 a) pîrîtul a răspîndit informaţia;
 b) informaţia îl vizează şi este
defăimătoare;
 c) informaţia constituie o
relatare cu privire la fapte şi
este în esenţă falsă; sau d)
judecata de valoare nu se
bazează pe un substrat
factologic suficient;
 e) existenţa şi cuantumul
prejudiciului cauzat
 Pîrîtul
 a) informaţia nu este defăimătoare
şi/sau nu îl vizează pe reclamant;
b) informaţia constituie o judecată
de valoare care se bazează pe un
substrat factologic suficient;
 c) la momentul răspîndirii
informaţiei, deşi a luat toate
măsurile de diligenţă, nu putea şti
că prin acţiunile sale contribuie la
răspîndirea relatărilor false cu
privire la fapte sau a judecăţilor
de valoare fără substrat factologic
suficient;
 d) informaţia răspîndită este de
interes public.