ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

CENTRUL DE STUDII Ştefan cel Mare şi Sfânt

RĂDĂUȚI, JUD. SUCEAVA

PROIECT
PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR
PROFESIONALE – NIVEL 5
Calificarea profesională: asistent medical de farmacie

Profesor îndrumător: Absolvent:

farmacist Popa Narcisa Grijincu Agnes Rodica
Gabriela

- 2017 –
Fitoterapia afecţiunilor hepato-biliare
 Argument
• Încă din cele mai vechi timpuri si până astăzi se acordă o mare atenție plantelor
medicinale care reprezintă surse inepuizabile de materii prime pentru prepararea
medicamentelor sau izolarea industrial a principiilor active.
• Pentru majoritatea afecţiunilor cronice care necesită tratamente îndelungate este
recomandabilă utilizarea plantelor ca atare sau a unor extracte care să conţină cât
mai nealterate complexul de substanţe active existente în specia sau în speciile de
plante asociate, cu scopul de a obţine un produs fitoterapeutic.
• Plantele medicinale şi aromatice şi în special produsele farmaceutice obţinute din
ele, că toate medicamentele de altfel, trebuie folosite în scopuri profilactice sau
curative, pe baza prescripţiilor medicului specialist. Plantele nu sunt remedii
universale şi nici un ultim refugiu la care se apelează adesea, după ce toate
metodele terapeutice au fost epuizate. Ele îşi au locul bine stabilit de specialişti în
arsenalul terapeutic, fie că este vorba de cele cu acţiune majoră sau medie, fie că
este vorba de adjuvante.
• Preocuparea privind valorificarea plantelor medicinale și aromatice din țara
noastră a căpătat un suport științific recunoscut încă de la începutul acestui secol.
Merită menționat faptul că prima stațiune experimentală din lume, specializată în
studiul plantelor medicinale a fost înființată la Cluj, în anii 1904, punându-se
astfel bazele cercetării experimentale în domeniul plantelor medicinale și
aromatice din flora noastra.
 Anatomia și fiziologia ficatului și a căilor biliare

• Ficatul este cel mai mare organ

intern din corpul uman.
• Este așezat în cavitatea
abdominala – etajul
supramezocolic, în partea
superioară dreaptă, imediat sub
diafragm, iar lobul sau stâng se
întinde până la epigastru.

• Locul ocupat de ficat se numește loja hepatica.

• Este alcătuit din doi lobi inegali, cel drept fiind de circa
șase ori mai mare decât cel stâng.
 Structura ficatului
• Ficatul este învelit de peritoneul visceral (tunica
seroasă), care se continuă cu peritoneul parietal. Sub
această tunică se află o membrană (capsulă Glisson)
și apoi parenchimul hepatic, acesta fiind divizat în
lobuli.
• Vascularizația ficatului este realizată de artera
hepatică și vena portă. Sângele pleacă de la ficat prin
venele suprahepatice, care colectează tot sângele din
acest organ și îl vărsa în venă cavă inferioară.
Limfaticele ficatului sunt superficiale și profunde.
• Nervii ficatului provin din plexul hepatic, alcătuit din
fibre simpatice care ies din ganglionul celiac și din
fibre parasimpatice care se desprind din ambii nervi
vagi.
 Funcțiile ficatului
• ia parte la digestia intestinală;
• depozitează în el o parte din substanțele care depășesc nevoile imediate ale
organismului;
• degradează și sintetizează diferite substanțe;
• ia parte la menținerea compoziției plasmei;
• menține echilibrul glucidic;
• transformă grăsimile în forme care se oxidează mai ușor;
• sintetizează fermenții necesari proprii sau ale altor organe;
• reglează metabolismul apei și controlează debitul sangvin;
• oprește pătrunderea toxinelor în organism;
• are rol în formarea globulelor roșii;
• intervine în termoreglare;
• secretă și excretă bilă.

Supraviețuirea fără ficat este de câteva ore; în caz de insuficiență hepatica gravă,
singurul tratament posibil este transplantul.
 Căile biliare extrahepatice
• Sunt alcătuite din calea biliara principală și calea biliara accesorie.
• Calea biliară principală este reprezentată de canalul hepatocoledoc.
• Canalul coledoc prezintă trei segmente: supraduodenal, retropancreatic și
intraparietal (în peretele duodenului). Se termină printr-un orificiu comun cu
canalul pancreatic, unindu-se cu acesta în ampulă hepato-pancreatica a lui Vater.
În această zonă există o importantă formațiune musculară (sfincterul lui Oddi),
a cărei funcționare corectă asigură tranzitul normal al bilei spre duoden.
• Calea biliara accesorie este reprezentată de veziculă biliara și canalul cistic.
• Veziculă biliara (colecistul) este un rezervor anexat cailor de excreție a bilei, în
care această se acumulează în intervalul dintre prânzuri. Are o lungime de
aproximativ 10 cm, cu o lărgime de 4 cm și o capacitate de 50-60 ml. Prezintă
trei porțiuni: fundul, corpul și colul.
• Structura veziculei biliare: la exterior este acoperită de peritoneu (tunică
seroasă). Urmează tunică fibro-musculară. La interior veziculă este căptușită de
tunică mucoasă. În regiunea colului se găsesc glande de tip mucos al căror
produs se amestecă cu bilă. Epiteliul este impermeabil pentru pigmenții biliari.
Celulele sale participă la procesul de resorbție a apei (concentrarea bilei) și la
elaborarea unor constituenți biliari (grăsimi și colesterol).
• Funcțiile veziculei biliare sunt următoarele: de rezervor, de concentrare și
resorbție, de secreție și de contractilitate.
 Bila și rolul ei în organism
Bila este formată de celulele hepatice și celulele Kupffer.
Este produsă în mod continuu, astfel încât în 24 ore se obține o cantitate de 600-
1200 ml. Ritmul secreției este mai redus noaptea și mai crescut ziua. Bila se
elimină în duoden doar în cursul digestiei alimentelor. Între timp ea se acumulează
treptat în veziculă biliară unde suferă un proces de concentrare prin absorbție de
apa și ioni și primește o cantitate de mucus.
Compoziția bilei:
• Apă (97%)
• Săruri biliare (1%).
• Pigmenții biliari (0,5%)
• Colesterolul (1-2%)
• Alte substanțe: lecitină (0,1%), mucină, substanțe minerale (clorura, fosfatul și
bicarbonatul de sodiu sau bilei un ph alcalin = 7,3-7,4), cantități mici de acizi
grași, acid glicoronic, acid uric și uree.

Se deosebesc două tipuri de bilă:

• a) Bilă hepatica primară care trece din ficat direct în duoden în timpul
digestiei.
• b) Bila veziculara care se vărsa în duoden din veziculă biliară numai în timpul
alimentației.
Eliminarea bilei din veziculă biliara se face pe cale umorală și pe cale
reflexă
• Creșterea cantității de bilă secretată de ficat se numește colereză, iar
substanțele care produc colereza se numesc coleretice.
• Substanțele care favorizează contracția colecistului se numesc
colescistokinetice sau colagoge. Alimente colagoge sunt grăsimile,
gălbenușul de ou și carnea.
Funcțiile bilei sunt importante și se referă la fenomenele de digestei și
metabolism:
• Bila contribuie la neutralizarea reacției acide a amestecului alimentar
sosit din stomac în intestin.
• Intervine decisiv în digestia grăsimilor, favorizând emulsionarea lor;
stimulează fermenții specifici (lipazele); ajută la absorbția acizilor
grași și a unor substanțe solubile în grăsimi (vitaminele).
• Contribuie la întreținerea peristaltismului intestinal.
• Contribuie la menținerea echilibrului dintre diferiți ioni în cursul
digestiei.
• Contribuie la eliminarea unor produși de excreție.
• Acționează că agent bacteriostatic, inhibând creșterea unor germeni
patogeni.
 Afecțiuni hepato–biliare
Bolile ficatului:
• Hepatita
• Hepatită acută alcoolică
• Hepatitele acute,
bacteriene sau parazitare
• Hepatita acută virală
• Insuficietţa hepatica
• Ciroza hepatică
• Sindromul icteric
Bolile vezicii biliar
• Dischinezia biliară
• Colecistita
• Coledocolitiaza
• Colelitiaza
• Colangita
• Colangită sclerozantă
• Colestaza
• Cancerul de veziculă biliară
• Colesteroloza colecistului
 Fitoterapia în afecţiunile hepato-biliare

Medicația aparatului hepato-biliar cuprinde :

• Coleretice ;
• Colecistokinetice ( colagoge) ;
• Hepatoprotectoare .
Acțiunea coleretica și cea colagoga pot fi
exercitate concomitent în cazul unor medicamente,
fapt ce conduce la combaterea stazei de drenare a
căilor biliare și a veziculei hipofone sau atone și la
asigurarea unui aport biliar suficient pentru
emulsionarea grăsimilor în intestin.
 Fitoterapia coleretică şi colagogă
Anghinarea (Cynara scolymus- Fam. Compositae)
Anghinarea este o plantă erbacee perenă.
În scop terapeutic se utilizează frunzele de anghinare, au gust
amar.
Compoziţie chimică: polifenoli, heterozide, flavonoide, o
substanţă amară azulenogena, substanţe coleretice şi
colecistochinetice: cinarina, acid clorogenic, vitamine A, B, săruri
de magneziu, fosfor, fier, cupru.
Acţiune farmacodinamică. Cinarina acţionează că hepatoprotector, are efect colagog (stimulează
secreţia biliară) şi modifică compoziţia calitativă a bilei, protejează ficatul, datorită flavonelor, favorizează
diureza şi eliminarea toxinelor (ureea şi substanţele azotate), stimulează metabolismul glucidic, insulină,
una din componentele sale duce la scăderea glicozuriei, stimulează funcţia antitoxică a ficatului, de
asemeni stimulează eliminarea anumitor substanţe din organism, stimulează secreţia lactata în perioada de
alăptare; acţiune antiinflamatorie prin prezenţa triterpenelor şi sapogenolul steroidic; acţiune febrifugă,
scade febra, datorită substanţelor amare, acţiune hipocolesterolemianta, acţiune stomahica datorită
principiilor amare (cinaropicrina), stimulează funcţia ficatului, pancreasului, vezicii biliare, stomacului,
intestinului subţire. Are efect coleretic şi colagog foarte puternic.
Produse farmaceutice care conțin anghinare

Anghirol - Biofarm

Alte produse farmaceutice care conțin anghinare, alături de alte

principii active:
Cynarix, drajeuri (Montavit) ;
Mag-Anghinar, comprimate (Hofigal);
Hofimel miere hepato-protectoare (Hofigal) ;
Hepatobil V , tablete (Plantavorel) ;
Instamix , granule pentru soluție ( Antibiotice Iași ) ;
Hepaxirem , comprimate (Laboratoarele Remedia) ;
Farcovit B 12 , capsule gelatinoase (Pharco) ;
Tincturi de anghinare ( Plant Extrakt), Tonic hepatic (Dacia Plant);
Ceaiuri (Ceai de anghinare. Ceai hepatic. Ceai hepato-biliar, Ceai Hepatocol etc).
Gălbenele (Calendula officinalis-Fam. Compositae)

Compoziţie chimică: flavonoide, carotenoizi, vitamina

uleiuri eterice, substanţe amare, saponozide şi alcooli triterpen
steroli, acizi polifenolcarboxilici derivati, răşini, mucilagii.
Acţiune farmacodinamică:
a) intern: coleretic şi colagog datorită principiului am
diaforetic; sedativ; antiinflamator; gastrointestinal; acţiu
bactericidă şi antitricomonazica;
b) Extern- ca antiinflamator hemoroidal, cicatrizant(p
stimularea circulaţiei sângelui la nivelul ţesutului).

TINCTURA DE GĂLBENELE este o soluţie hidroalcool

obţinută prin preparare la rece din florile plantei Calendula officina
 Menta (Mentha piperita-Fam. Labiatae)
Se utilizează partea aeriană a plantei (Menthae herba) sau frunzele de
mentă (Menthae folium).
Compoziţie chimică: Frunzele şi toate părţile plantei conţin ulei volatil,
lipide, acizii triterpenici (oleanolic, ursolic), sitosterol, orgocalciferol,
amestec de parafine, acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, rosmarinic,
clorogenic, ferulic, cumaric), taninuri, flavonoide (hesperitina), glucide
(ramnoza, galactoză, glucoză, fructoza, zaharoză, rafinoză, stachinoza, verbascoza), carotenoide
(radovantina, eripoxantina, violoxantina, carotină), enzime (catalază, peroxidază, polifenol- oxidază etc),
vitamine (C, D2, tocoferoli, PP), săruri minerale (potasiu, calciu, fosfor, magneziu, natriu, fier, mangan,
zinc, bor, cupru, molibden).
Acţiune farmacodinamică. Stomahică, antispastică (miorelaxanta, combate spasmele abdominale,
contracţii musculare, eficientă în colici biliare, hepatice, intestinale), antivomitivă, carminativă (elimina
gazele, combate flatulenţă, meteorismul abdominal), uşor analgezică, coleretică, colagogă, antidiareică,
astringentă, uleiul volatil şi componenţii săi au acţiune spasmolitică, decongestivă, antiinflamatorie,
antiseptică, bacteriostatică (eficientă în infecţii gastro-intestinale, respiratorii), expectorantă (ajută la
eliminarea secretiilor bronsice). Flavonozidele au proprietăţi antivirale şi antioxidante.
 Păpădia (Taraxacum officinale, fam. Compositae)

Produs vegetal folosit: radacia – Taraxaci radix şi frunzele, care

se recoltează primăvară (mai-august).
Principii active: Principiu amar- taraxacină-, pectine, vitamina
B, C, steroli. Rădăcinile: Alcooli triterpenici, fitosteroli, vitamine
B1, C şi D, inulină, tanin, rezine, colină, taraxacină, acid nicotic.
Acţiune farmacologică: colagog, coleretic, alcanilizant, laxativ,
diuretic, venotonic, astringent.
PRODUSE FARMACEUTICE CU PĂPĂDIE (Taraxacum
officinale, fam. Compositae)
TINCTURA DE PĂPĂDIE Dacia Plant
Compoziție: Este o soluţie hidroalcoolică obţinută prin preparare la
rece din părţile aeriene ale plantei Taraxacum officinale. Dintre produsele
vegetale administrate pe cale orală, soluţiile hidroalcoolice sunt cel mai
uşor asimilate de către organism, efectul apărând la scurt timp.
 Silimarina (Silybum marianum/ Carduus marianus)

În scop terapeutic se utilizează fructele.

Compoziție chimică: silimarină (4-flavanolol lignani:
silibina, silidianina, silimanina și silandrina); aminoacizi (L-
cisteina, glicina, acidul L-glutamic, acidul d-L-2-amino-
butiric, d-L-leucina, tiramina); lipide; acidul fumaric.
Acțiune farmacodinamică: hepatoprotectoare, de
reconstrucție a celulei hepatice, în hepatitele virale tip A, B, C inhibă replicarea virusurilor hepatice,
reglarea digestiei, puternic efect antitoxic, silimarina împiedică pătrunderea substanțelor toxice la nivelul
ficatului și favorizează eliminarea acestora (combate efectul nociv al alcoolului asupra ficatului);
stimulează activitatea vezicii biliare și combate riscul apariției calculilor biliari; semințele zdrobite se
folosesc sub formă de comprese umede în tratamentul ulcerului varicos și al varicelor, acțiune
antitumorală (stopează evoluția și proliferarea celulelor canceroase la nivelul ficatului, prostatei,
cervixului, colonului), stimulează lactația, scade nivelul colesterolului sanguin, scade rezistența la insulină
fiind eficientă în diabetul zaharat de tip II.
 Concluzii
• Fitoterapia este folosită cu mult succes în cazul afecţiunilor hepato-biliare acute sau
cronice.
• Atunci când limitele medicale o permit, se poate apela cu încredere la terapia cu plante şi
extractele acestora, în această zonă natura fiind foarte darnică.
• În zilele noastre, din cauza modului de nutriţie, a conservanţilor, stabilizatorilor,
coloranţilor alimentari şi a E-urilor în general, ficatul este agresat tot mai mult, acesta fiind
ca un filtru pentru organismul uman.
• Ficatul este probabil organul cu cele mai multe şi mai diversificate funcţii din organismul
uman. Numit şi „uzina chimică” a corpului uman, ficatul răspunde de transformarea şi
sinteza diferitelor substanţe absorbite de organismul nostru. Mai mult, este cel mai
important organ de dezintoxicaţie, răspunzând de descompunerea toxinelor absorbite de
corpul uman.
• Statisticile ne demonstrează că hepatita, una dintre afecțiunile ficatului, este printre cele
mai răspândite boli pe plan mondial. În ceea ce privește hepatita virală, această implică cel
puțin șase tipuri de virusuri. Noi dovezi ştiinţifice sugerează existența și a altor virusuri
hepatice, încă neidentificate. Cele mai comune tipuri de hepatită virală sunt hepatitele A, B
și C. Atât hepatită B cât și hepatită C pot provocă leziuni serioase, permanente, a nivelului
ficatului și în multe cazuri, chiar moartea.
• În acest context, cunoașterea afecțiunilor hepato-biliare și a medicației corespunzătoare
contribuie la identificarea și tratarea timpurie și eficientă a acestor afecțiuni, controlând
astfel boala și stopând evoluția nefavorabilă a acesteia.
 Bibliografie
• Victor Papiliah-Anatomia omului, ediția a VIII-a, Edit. B1C ALL, București;
• Corneliu Borundel (sub redacția)-Manual de pentru cadre medii, Edit. ALL, București, 1996;
• Valentin Stroescu-Farmacologie, Ed. IX- Edit. ALL, București, 2007;
• Dumitru Dobrescu-Farmacoterapie , vol , Edit. , București, 1989;
• Cornelia , Vasile Missir colaboratorii-Chimie farmaceutică, vol. , Ediția Tehnoplast Company,
București,2008;
• Constantinescu D.G., Ovidiu Bujor-Plante medicinale, Edit. , București, 1969;
• Ovidiu Bojor – Fitoterapia folosul tuturor. București, Pop 2012
• Corneliu Constantinescu-Plante medicinale apărarea sănătății, Ediția IV- , Edit RECOOP,
București,1976;
• Honorius Popescu-Resurse medicinale României, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1984;
• Popovici, C. Moruzi, . Toma-Atlas botanic, Edit. Didactică , Bucururesti;
• Farmacopeea , Ediția -X-, , Bucutesti, 1993;
• MedEx-medicamente explicative, Ediția --, --, Medie Art, 2008;
• Memomed, Ediția -18-, Minesan, București, 2012
• Internet
•
•
Vă mulţumesc!