Metoda pe comenzi

Metoda pe comenzi

Aplicare: entități economice care obțin producție individuală sau de

serie mică (industria electronică, industria constructoare de mașini,
industria mobilei, etc.).

Obiectul calculației:
- comanda (analitice pe comenzi)
- în subsidiar, produsele obținute în cadrul comenzilor (analitice
pe produse, în cadrul celor deschise pe comenzi)

Probleme organizatorice:
- volumul semnificativ al producției neterminate
- devierile față de costul efectiv sunt suportate de ultima parte a
comenzii
 Variante de organizare ale metodei:
1. Varianta cu semifabricate – poate fi utilizată în cazul aplicării
metodei la producția de serie mică
Costul unitar complet al produsului finit (c) se determină conform
următoarei formule:

cn – costul părţii componente n a produsului finit;

Nn – numărul de părţi componente utilizate dintr-un anumit sortiment
pentru a obţine bunurile care fac obiectul comenzii;
Ch.d. – cheltuieli directe privind comanda, altele decât cele efectuate
pentru realizarea părţilor componente ale obiectului comenzii;
Ch.i. – cheltuieli indirecte privind comanda, altele decât cele efectuate
pentru realizarea părţilor componente ale obiectului comenzii;
Qo – cantitatea obţinută din obiectul comenzii;
2. Varianta fără semifabricate – este utilizată pentru producția
individuală și poate fi utilizată și pentru producția de serie mică.
Costul unitar al producției individuale (c) se determină conform
următoarei formule:

unde:
Ch.d. – cheltuieli directe totale aferente comenzii;
Ch.i. – cheltuieli indirecte totale aferente comenzii;

Costul unitar al producției de serie (c) se determină conform

următoarei formule: